Iulia Daniela FODOR

Inteligenţa emoţională
şi
stilurile de conducere

Iaşi, 2009
Iulia Daniela FODOR
Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere
Coord.: Conf. univ. dr. Margareta Dinca

Editura Lumen este acreditată CNCSIS sub nr. 003

www.edituralumen.ro, www.librariavirtuala.com

Redactor: Morariu Irina Maria

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale:

FODOR, Iulia Daniela
Inteligenţa emoţională şi stilurile de
conducere/ Iulia Daniela FODOR
- Editura Lumen, Iaşi
Bibliografie
Pag. 152
ISBN- 978-973-166-147-6

159.942

2
 Iulia Daniela FODOR

Inteligenţa emoţională
şi
stilurile de conducere

Iaşi,32009
 Pagină lăsată
goală intenţionat

4
Cuprins:
Rezumat.................................................................................9
Capitolul 1. Conducerea organizaţiilor................................ 13
1.1. Conducerea organizaţiilor: delimitări conceptuale .. 13
1.2. Funcţiile conducerii.................................................. 15
1.3. Stilul organizaţional de conducere ........................... 20
1.4. Profilul comportamentului de conducere ................ 21
1.5. Modelele stilurilor de conducere .............................. 23
1.6. Conducerea bazată pe inteligenţă emoţională ......... 24
1.7. Stresul conducerii ..................................................... 31

Capitolul 2. Stilul de conducere în cadrul microgrupurilor 33

2.1. Stilul de conducere: definire, aspecte esenţiale, tipuri
............................................................................................. 33
2.2. Factorii caracteristici ai stilului de conducere ......... 40
2.3. Factorii generatori şi favorizanţi ai funcţionării
stilurilor de conducere.......................................................... 44
2.4. Efectele practicării stilurilor de conducere .............. 48
2.5. Evaluarea eficienţei stilurilor de conducere............. 51
2.5.1 Generalităţi ..................................................................... 51
2.5.2. Criterii pentru evaluarea eficienţei stilurilor de
conducere....................................................................... 52

5
Extras din volumul: Fodor, I. D. (2009).
Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere.
Iaşi, România: Lumen.
Capitolul 3. Inteligenţa emoţională..................................... 61
3.1. Inteligenţa emoţională – delimitări conceptuale,
direcţii de abordare.............................................................. 61
3.2. Niveluri ale formării inteligenţei emoţionale........... 65
3.3. Profilul psihologic al persoanelor cu un nivel ridicat al
inteligenţei emoţionale........................................................ 70
3.4. Rolul inteligentei emoţionale în dirijarea, conducerea
şi controlul relaţiilor interpersonale .................................... 71
3.5. Inteligenţă emoţională şi management ................... 76

Capitolul 4. Stresul psihic, inteligenţa experenţială şi coping

............................................................................................. 79
4.1. Conceptul general de stres ...................................... 79
4.2. Stresul psihic ............................................................ 81
4.2.1. Teoria mecanismelor de acţiune ale stresului psihic 83
4.2.1.1. Teoria evenimentelor de viaţă. Suportul social ...... 83
4.2.1.2. Teoria cognitivă........................................................... 84
4.2.1.3. Teoria bidimensională a activării .............................. 86
4.2.2. Agenţii stresori. Condiţii de apariţie a stresului psihic
......................................................................................... 87
4.3. Inteligenţa experenţială............................................ 90
4.4. Strategii de coping.................................................... 91

Capitolul 5. Metode ............................................................. 95

5.1. Ipotezele şi obiectivele studiului ............................. 95
5.2. Designul cercetării ................................................... 98
5.3. Metodele şi instrumentele cercetării........................ 99

6
Extras din volumul: Fodor, I. D. (2009).
Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere.
Iaşi, România: Lumen.
 5.3.1. Metoda folosită pentru măsurarea inteligenţei
emoţionale – „Test pentru inteligenţă emoţională”
(adaptat de Mihaela Roco dupa Bar-On şi
D.Goleman) .................................................................. 99
5.3.2. Metoda folosită pentru determinarea modalităţilor de
coping – „Inventarul de Gândire Constructivă”
(C.T.I. – S)................................................................... 102
5.3.3. Metoda folosită pentru determinarea stilurilor de
conducere - “ Leadership Style Questionnaire“
(Donald Clarke, 1999)................................................ 107

Capitolul 6. Rezultate .........................................................113

6.1. Adaptarea chestionarului de stil de conducere pe
populaţia românească (Leadership Style Questionaire,
Donald Clark, 1999) ............................................................113
6.2. Rezultatele cercetării ...............................................116

Concluzii.............................................................................133
Bibliografie .........................................................................149

7
Extras din volumul: Fodor, I. D. (2009).
Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere.
Iaşi, România: Lumen.
 Iulia Daniela FODOR

Pagină lăsată
goală intenţionat

8
Extras din volumul: Fodor, I. D. (2009).
Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere.
Iaşi, România: Lumen.
 Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere

Rezumat
Stilul de conducere reprezintă unul dintre factorii care
condiţionează în mod esenţial activităţile, procesele şi fenomenele
psihosociale din cadrul organizaţiei exprimând sintetic modul
relativ stabil şi specific al unui lider de a-şi exercita atribuţiile.
În orice grup uman, liderul are capacitatea maximă de a
influenţa emoţiile tuturor. Fiecare dintre cele patru domenii ale
inteligenţei emoţionale – autocunoaşterea, stăpânirea de sine,
conştiinţa socială şi gestionarea relaţiilor – contribuie la
conducerea rezonantă cu un set esenţial de abilităţi. În ecuaţia
stresului, poziţia socială a unui individ în cadrul comunităţii
influenţează rezistenţa, respectiv vulnerabilitatea la stres.
Studiul a urmărit să demonstreze importanţa inteligenţei
emoţionale în activitatea de conducere, stabilindu-se relaţiile
asociative dintre inteligenţa emoţională şi stilul de conducere
(definit prin intermediul celor două variabile: orientare spre
sarcină şi/sau relaţii umane) şi respectiv relaţiile dintre inteligenţa
emoţională şi modalităţile de coping adoptate; relevarea
modalităţilor de coping specifice fiecărui stil de conducere şi
descrierea unui profil mediu corespunzător acestor stiluri.
Pentru fundamentarea cercetării de faţă, s-a recurs la
evaluarea inteligenţei emoţionale a liderilor prin intermediul
testului de inteligenţă emoţională (adaptat de Mihaela Roco după
Bar-On şi Goleman), a testului Leadership Style Questionnaire
(D. Clarke) pentru determinarea stilului de conducere iar pentru
determinarea modalităţilor de coping adoptate am folosit CTI-s
(Constructive Thinking Inventory).
Participanţii la cercetare au fost 30 de subiecţi (11 femei şi
19 bărbaţi), lideri formali prin poziţiile de conducere deţinute în
cadrul organizaţiei din care fac parte, cu vârsta cuprinsă între 23 şi
68 de ani, integraţi în organizaţii cu specific de producţie şi nivel
educaţional înalt. Designul cercetării a fost descriptiv-transversal.
9
Extras din volumul: Fodor, I. D. (2009).
Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere.
Iaşi, România: Lumen.
 Iulia Daniela FODOR

Ipoteza principală a studiului a fost următoarea:

Dacă o persoană are un coeficient înalt de inteligenţă emoţională,
atunci ea va adopta un stil de conducere centrat pe relaţiile umane
(stabilirea corelaţiilor semnificative pozitive între inteligenţa
emoţională şi stilul populist). De asemenea, am urmărit existenţa
unor corelaţii semnificative negative între inteligenţa emoţională
şi stilul de conducere autoritar. Rezultatele au demonstrat că
performanţele liderilor ce adoptă stilul de conducere populist, pe
scala inteligenţă emoţională, sunt mai mari decât ale celor cu stil
de conducere autoritar, stabilindu-se de asemenea diferenţe
semnificative între strategiile de coping abordate ale celor două
loturi. Pe de altă parte asocierea inteligenţei emoţionale cu scalele
de coping comportamental şi emoţional vine în sprijinul
ipotezelor secundare formulate. Pornind de la premisa că
activitatea de conducere este una stresantă intrinsec am dorit să
aflăm care sunt strategiile liderilor pentru a face faţă stresului,
dacă acestea se diferenţiază în funcţie de stilul de conducere
adoptat şi dacă aceste strategii se asociază cu inteligenţa
emoţională. Ţinând cont de faptul că în managementul stresului,
foarte importante sunt autocunoaşterea, conştiinţa şi dirijarea
propriilor emoţii, autoevaluarea şi autocontrolul şi luând în
considerare că acestea sunt competenţe şi abilităţi ale inteligenţei
emoţionale, am considerat că persoanele cu un cotient înalt al
inteligenţei emoţionale vor adopta un coping mai bun (strategii
mai eficiente de a face faţă stresului) decât cei care nu au
dezvoltate abilităţile inteligenţei emoţionale. Totodată, trebuie să
ţinem cont de faptul că în cercetarea de faţă persoanele cu un
cotient inteligent emoţional ridicat sunt în acelaşi timp cele care
adoptă stilul de conducere populist (orientat puternic spre relaţiie
umane) care din principiu sunt mai expuse la stres psihosocial şi
situaţii care generează anxietate datorită interacţiunilor repetate cu
oamenii şi luarea în considerare în permanenţă a factorului uman
cu implicaţiile specifice.
Rezultatele cercetării confirmă cele de mai sus, obţinând un
cotient ridicat al inteligenţei emoţionale corelat pozitiv cu
10
Extras din volumul: Fodor, I. D. (2009).
Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere.
Iaşi, România: Lumen.
 Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere

strategiile de coping emoţional şi comportamental şi cu gândirea

constructivă în cadrul lotului format din lideri cu stil de
conducere populist în timp ce lotul format din lideri cu stil de
conducere autoritar, posedă o gândire categorică, optimism naiv,
şi cotient emoţional scăzut.
Putem anticipa faptul că stilul de conducere orientat strict
spre sarcini este mai puţin eficient decât cel orientat spre relaţiile
umane, cel puţin în calitate de premisă, de predispoziţie, deoarece
neglijează aspectele de ordin uman ale organizaţiei. O posibilã
continuare a cercetării ar consta în a determina cu exactitate
eficienţa stilului de conducere orientat spre relaţiile umane şi,
eventual, în a-i integra pe cei prezentând stilul de conducere ce
ignoră acest aspect (autoritar), într-un program de training care să
le permită dezvoltarea abilitãţilor de interacţiune şi armonizare cu
partea umană a organizaţiei şi antrenarea competenţelor inteligent
emoţionale pentru a determina dacã eficienţa stilului se
ameliorează sau nu. De asemenea, studiul se poate extinde prin
lărgirea sferei de aplicabilitate a testului de inteligenţă emoţională,
ca test apt de a schiţa şi predispoziţia spre un anumit stil de
leadership în sensul de orientare pe sarcină vs. orientare pe relaţii
umane, şi care de asemenea poate fi folosit în procesul de selecţie
profesională a persoanelor care, pentru reuşita în domeniul
respectiv (funcţii de conducere) necesită un cotient emoţional
ridicat.

11
Extras din volumul: Fodor, I. D. (2009).
Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere.
Iaşi, România: Lumen.
 Iulia Daniela FODOR

Pagină lăsată
goală intenţionat

12
Extras din volumul: Fodor, I. D. (2009).
Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere.
Iaşi, România: Lumen.
 Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere

Capitolul 1
Conducerea organizaţiilor
1.1. Conducerea organizaţiilor:
delimitări conceptuale
Înţelese cel mai adesea ca sisteme sociale cu caracter
axiologic şi teleologic, deci care presupun finalizări acreditate
valoric, prin chiar aceasta organizaţiile implică totdeauna o
componentă funcţională şi structurală esenţială, şi anume
conducerea. În sensul cel mai general, conducerea constă dintr-un
ansamblu de relaţii sociale specifice, implicând procesele
psihosociale de autoritate, putere, comunicare şi influenţă, prin
care se asigură coordonarea şi finalizarea acţiunilor umane.
Într-un sens mai restrâns, conceptul de conducere are două
accepţii principale: prima se referă la subsistemul tehnic care
asigură funcţionarea unei instituţii, organizaţii sau grup în situaţii
sociale determinate; cealaltă semnifică activităţile care se
desfăşoară în cadrul respectivului subsistem pentru realizarea
acestui obiectiv fundamental.
Din perspectivă psihosocială, prin conducere se înţelege
un ansamblu de activităţi, procese şi funcţii, constând din
informare, organizare, planificare, coordonare şi control,
fundamentate pe acte de decizie prin care se asigură funcţionarea
precisă, coerentă, operativă şi eficientă a diferitelor structuri
sociale: instituţii, organizaţii şi grupuri umane.
Fiind vorba de un subsistem care se dezvoltă spontan sau
intenţional în cadrul oricărui sistem social, conducerea se
prezintă sub două aspecte complementare: a) un aspect
structural, care evidenţiază elementele ansamblului (membrii şi
compartimentele) implicate în actul de conducere, poziţia lor în

13
Extras din volumul: Fodor, I. D. (2009).
Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere.
Iaşi, România: Lumen.
 Iulia Daniela FODOR

cadrul sistemului şi relaţiile dintre ele; b) un aspect funcţional,

care relevă rolul fiecărui element al subsistemului în actul de
conducere ca atare (luarea deciziilor, coordonarea, controlul
activităţilor ş.a.). În cadrul organizaţiilor informale, structura
compartimentului de conducere este fixată prin organigramă,
împreună cu funcţiile care revin fiecărei poziţii; insă, şi în acest caz
apar elemente de ordin informal, care augmentează,
complementează sau parazitează activitatea de conducere, pe
fondul apariţiei unor procese şi fenomene psihosociale deosebit
de interesante, legate de raporturile care se creează între sistemele
de autoritate şi putere, pe de o parte, şi dintre formal şi informal,
pe de altă parte. În cazul organizaţiilor informale, subsistemul de
conducere apare şi se dezvoltă relativ spontan, în jurul unui
nucleu de membri deosebit de activi (liderul carismatic,
persoanele cu cel mai înalt prestigiu profesional şi social, grupul
de iniţiativă etc); aici se va manifesta tendinţa oficializării şi
formalizării progresive a structurii astfel create, pe fondul unor
procese psihosociale care depăşesc de regulă cadrul strict al
organizaţiei respective.
Din punct de vedere structural, cele mai importante
caracteristici ale sistemului de conducere sunt următoarele: (a)
numărul de persoane implicate în activităţi de conducere
(decizie, coordonare, control ş.a.); (b) dispunerea pe niveluri
ierarhice şi pe compartimente a respectivelor persoane, cu
specificarea relaţiilor dintre ele; (c) diferenţierea pe
compartimente distincte a activităţiilor specifice conducerii: luarea
deciziilor, planificarea activităţilor, efectuarea controlului ş.a.
În funcţie de natura organizaţiei, specificul obiectivelor pe
care le are de îndeplinit şi condiţiile în care se desfăşoară
activitatea, există o proporţie optimă a dimensiunii aparatului de
conducere, care în nici un caz nu trebuie să depăşească 5-10 %
din totalul personalului. Un aparat de conducere prea numeros
devine disfuncţional datorită suprapunerii inevitabile a
atribuţiunilor, diminuarea răspunderii personale, dificultăţilor
de coordonare internă; în această situaţie, la nivelul restului
14
Extras din volumul: Fodor, I. D. (2009).
Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere.
Iaşi, România: Lumen.
 Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere

organizaţiei se creează un sentiment de presiune birocratică

nejustificată, de control excesiv şi inechitate în distribuirea
eforturilor, ceea ce poate afecta serios climatul psihosocial,
relaţiile interpersonale şi performanţele profesionale. În cazul
unui aparat de conducere subdimensionat, există riscul
supraîncărcării acestuia, pe fondul apariţiei unor zone de activitate
care scapă controlului şi a manifestării unor comportamente
arbitrare la anumite niveluri ierarhice; în rândul membrilor
organizaţiei există tendinţa apariţiei unui sentiment de insecuritate,
dezimplicare şi insatisfacţie.

1.2. Funcţiile conducerii

Aparatul de conducere îndeplineşte atât o serie de funcţii
specifice, legate nemijlocit de activităţile prin care se îndeplinesc
obiectivele generale ale organizaţiei (organizare, planificare,
coordonare, control), cât şi o serie de funcţii nespecifice,
colaterale activităţilor de bază, dar pe care le susţin în mod
indirect, în special prin intermediul unor procese psihosociale pe
care le generează (reprezentare, dezvoltare, motivare). Toate
acestea au însă un element comun, fundamental pentru orice
activitate de conducere: luarea deciziilor.

15
Extras din volumul: Fodor, I. D. (2009).
Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere.
Iaşi, România: Lumen.
Continuarea acestui volum o puteţi lectura achiziţionând volumul de pe
www.edituralumen.ro
www.lumenpublishing.com
sau din librăriile noastre partenere.