

+
+
+
+
Acasă › Noutăți
+
+
NOUTĂȚI

Cum să ne vindecăm de stres

prin echilibrul dintre
sistemele simpatic și
parasimpatic
Î N 3 1 .1 2 . 2 0 2 1

Cel mai simplu lucru pe care îl putem face

pentru sănătatea noastră este să punem în
mișcare capacitatea organismului de a se
vindeca și recupera singur, eliminând
eventualele perturbări ale funcţionării lui
firești.

Acest fenomen de recuperare se va produce

negreșit, dacă organismul nu a suferit deja
vătămări ireparabile. Cheia pentru menținerea
organismului într-o stare de sănătate, dar și
pentru vindecarea lui pare să fie echilibrul
dintre sistemului nervos simpatic și cel
parasimpatic - acesta din urmă, responsabil cu
activarea sistemului imunitar și cu stoparea
procesului de inflamație și stres. Practic,
procesele de vindecare și menținere a sănătății
sunt activate numai când organismul se află în
stare parasimpatică.

Organismul nostru funcționează ca un

automobil, care are o pedală de gaz și una de
frână, ambele absolut indispensabile în procesul
deplasării. „Pedala de gaz” este sistemul nervos
simpatic, iar „pedala de frână” este sistemul
nervos parasimpatic. Activarea sistemului
simpatic, care presupune o acțiune de tipul
„Luptă sau fugi!”, ne ajută să accelerăm automat
pentru a evita pericolul perceput, oferindu-ne
un surplus de energie necesar pentru a-l
contracara. Starea parasimpatică însă
presupune o acțiune de tipul „Odihnește-te,
digeră și vindecă-te!”, de aceea încetinește
ritmurile organismului și îl comută pe un
răspuns care ne calmează și ne permite
recuperarea după ce pericolul a trecut.
Procesele de vindecare au loc numai în starea
parasimpatică, „Odihnește-te, digeră și vindecă-
te!”.

Cele două „viteze” nu pot funcționa însă

concomitent, așa încât, atunci când una este
pornită, cealaltă trebuie oprită. Când este
activată starea parasimpatică („Odihnește-te și
digeră!”), starea simpatică („Luptă sau fugi!”)
este amortizată. Alternarea celor două stări
menține corpul într-o stare de echilibru, fapt
care asigură organismului resursele necesare, la
locul și la momentul potrivit. De exemplu,
parasimpaticul pornește digestia, dar când
apare un pericol sau ne simțim neliniștiți, este
activat simpaticul, care oprește digestia pentru a
obține energia necesară mobilizării pentru
contracararea pericolului.

Starea simpatică a sistemului nervos autonom

activează răspunsul de luptă sau fugă și
declanșează eliberarea hormonilor de stres,
cortizolul și adrenalina. Ritmul cardiac și
tensiunea arterială cresc, iar digestia încetinește
sau se oprește cu totul, deoarece sângele este
direcționat de la organele interne înspre
membre, pregătindu-ne să luptăm sau să fugim.
Ritmul respirației crește pentru a transporta mai
rapid nutrienții și oxigenul către celule. Mușchii
se încordează, iar vasele de sânge de la
extremități se contrag. Acest fenomen este
esențial în supraviețuire; de exemplu, dacă
suntem răniți, este puțin probabil că vom
sângera până la moarte, pentru că vasele de
sânge se vor contrage. Tot în starea simpatică
pupilele se vor dilata, ca să putem vedea mai
clar.

De asemenea, starea simpatică diminuează toate

funcțiile care nu sunt esențiale pentru
supraviețuire, incluzând toate procesele de
vindecare și recuperare ce țin de sistemul
imunitar. Diminuarea activității sistemului
imunitar permite însă virușilor și bacteriilor să
se dezvolte, contribuind la disbioză sau la
creșterea excesivă a bacteriilor dăunătoare din
intestin, la proliferarea celulelor nesănătoase,
cum ar fi celulele canceroase, sau provoacă stări
autoimune.

Starea parasimpatică a sistemului nervos

autonom, pe de altă parte, este asociată cu
relaxarea, regenerarea și recuperarea. După ce
pericolul a trecut, sistemul nervos parasimpatic
readuce organismul în echilibru prin eliberarea
neurotransmițătorului acetilcolină, care ajută la
reglarea excitării simpatice, reducând ritmul
cardiac și ajutându-ne să ne redobândim calmul
după perioade de stres și anxietate.

Toate procesele de vindecare și întreținere a

sănătății (digestia, dezintoxicarea, activitățile
imune, regenerarea țesuturilor și excitarea) sunt
activate numai atunci când organismul se află în
stare parasimpatică. Starea parasimpatică este
starea de vindecare care aduce sistemul nervos
în echilibru. Altfel spus: nu ne putem vindeca
decât în starea parasimpatică. În mod normal,
omul ar trebui să se afle în stare parasimpatică
80% din timpul zilei. Aproape toate bolile și
disfuncțiile rezultă din faptul că nu putem intra
în starea parasimpatică.

Comutatorul între alertă și relaxare

Alternanța „vitezelor” între aceste două stări

este realizată de nervul vag, care reglează
echilibrul dintre sistemul simpatic și cel
parasimpatic, jucând rolul de comutator. Nervul
vag (lat. vagus, „rătăcitor”) este canalul principal
de comunicare dintre creier și corpul nostru. El
conectează creierul cu intestinul, inima,
sistemul imunitar și cu toate celelalte organe.
Transmite mesaje în ambele direcții și evaluează
care sunt nevoile corpului nostru, determinând
creierul să elibereze mesagerii chimici
corespunzători, hormoni și neurotransmițători,
care reglează și controlează toate procesele
inconștiente din corpul nostru: ritmul cardiac,
digestia, pofta de mâncare, starea de spirit,
pragul durerii, somnul, memoria, funcția
cognitivă și răspunsul imunitar.

Când nervul vag funcționează optim, este mult

mai probabil că ne vom recupera eficient după
stres, leziuni sau boli. Dacă însă nu transmite
corespunzător aceste semnale, corpul nostru
intră într-o stare de dezechilibru. Este posibil să
resimțim stări de rău, oboseală, ceață cerebrală,
stres, anxietate sau depresie, precum și o serie
de probleme neurologice și chiar autoimune.

Perturbarea nervului vag

Există doi factori principali care împiedică o

funcționare optimă a nervului vag: 1) stresul
cronic și gândurile toxice, dar și 2) toxinele
fizice, infecțiile sau virusurile, mai ales cele din
zona dentară.

Suntem concepuți să comutăm pe modul

simpatic atunci când apare un pericol, însă
odată pericolul depășit, revenim în starea
parasimpatică de odihnă și refacere. Foarte
adesea însă stresul nu se manifestă doar pe
termen scurt, ci se poate prelungi, devenind
cronic, iar o cauză a stresului cronic o
reprezintă modul în care ne raportăm la
diferitele provocări cotidiene. Poate că nu ne
urmărește un leu și nici nu suntem în război, dar
ne lăsăm măcinați de gândurile toxice provocate
de un conflict cu un prieten, de problemele
financiare sau nemulțumirile de la locul de
muncă. Astfel, gândurile noastre declanșează un
răspuns exagerat la stres și pe termen lung.

Un alt motiv pentru care ne blocăm în starea

simpatică este legat de toxicitatea din organism,
mai ales de infecțiile și toxinele dentare, al căror
impactul asupra corpului este adesea
subestimat. Dacă aveți amalgam dentar, boli ale
gingiilor, infecții cronice sau canale radiculare în
gură, toate aceste toxine se scurg de-a lungul
nervului trigemen până la nervul vag,
intoxicându-l și provocând o mulțime de
disfuncționalități în organism: tulburări
autoimune, oboseală cronică, ceață cerebrală și
tulburări de memorie, anxietate, anorexie sau
bulimie, autism, infecții, cancer, probleme
cardiovasculare și digestive, inflamație
sistemică, scleroză multiplă etc.

Selecție de pe www.vibrantblueoils.com

DISTRIBUIE PE:

 FA C E B O O K  T WI T T E R