PROGRAMUL OPERAŢIONAL CAPITAL UMAN

Axa prioritară nr. 6: Educație și competențe

Prioritatea de investiții – 10.iii - Îmbunătățirea accesului egal la învățarea pe tot parcursul vieții pentru toate grupurile de
vârstă într-un cadru formal, non-formal sau informal, actualizarea cunoștințelor, a aptitudinilor și a competențelor forței de
muncă și promovarea unor căi de învățare flexibile, inclusiv prin orientare profesională și prin validarea competențelor
dobândite
Obiectiv Specific.6.12. - Creșterea participării la programele de formare profesională continuă, cu accent pe acei adulți, cu
un nivel scăzut de calificare și persoanele cu vârsta de peste 40 ani, din zone rurale defavorizate, inclusiv prin recunoașterea
și certificarea rezultatelor învățării dobândite în contexte non-formale și informale

Titlul proiectului: “PRIMO – Pregătire integrată pentru profesii moderne”

Contract nr. POCU/726/6/12/136201

DENUMIREA CURSULUI: Asistent Relații Publice și Comunicare

PERIOADA CURSULUI: 06 iulie – 12 august 2022
DATA EXAMENULUI: 22.08.2022
TEMA PROIECTULUI: Diferențe culturale în comunicarea nonverbală. Studiu de caz
FORMATOR: HANDRA ALINA-DANIELA
PARTICIPANT: ENACHE GEORGIANA
CUPRINS:
1.Introducere.........................................................................................................................................3

2. Caracteristici ale comunicării non-verbale în diferite țări...................................................................3

3. Strângerea de mână...........................................................................................................................4

4. Gestul "V"...........................................................................................................................................6

5. Aprobarea prin gesturi.......................................................................................................................6

6. Privirea...............................................................................................................................................7

7. Zâmbetul............................................................................................................................................8

8. Conformitate de distanță...................................................................................................................8

9.Concluzii..............................................................................................................................................9

Bibliografie:..........................................................................................................................................10

Page 2
1.Introducere

Suntem fiinte sociale. Comunicarea face parte din viata noastra mereu, prin tot ce
facem. Apelam la cuvinte, gesturi, mimica, spatiu…doar pentru a ne face intelesi.

2. Caracteristici ale comunicării non-verbale în diferite țări

Folosind zeci de gesturi în fiecare zi, cu greu ne gândim la sensul lor. Se știe că
principalele gesturi de comunicare din întreaga lume nu sunt diferite între ele: când oamenii
sunt fericiți, zâmbesc, când sunt tristi - se încruntă, când nu știu sau nu înțeleg despre ce
vorbesc - își ridică din umeri. Cu toate acestea, deseori aceeași mișcare expresivă între diferite
popoare poate avea semnificații complet diferite, iar manipularea frivolă a gesturilor care ne
sunt obișnuite poate duce la consecințe neașteptate.

Vorbind despre el însuși, europeanul își îndreaptă mâna spre pieptul său, japonezul -
spre nas. În unele țări africane, râsul este un indicator de uimire și confuzie. Locuitorii din
Malta, în loc de cuvântul „nu”, își ating ușor bărbia cu vârful degetelor, întorcând peria
înainte. În Franța și Italia, acest gest înseamnă că o persoană are ceva de rănit. În Grecia și
Turcia, chelnerului nu trebuie să i se afișeze niciodată două degete (de exemplu, referindu-se
la două căni de cafea) - acesta este considerat un gest foarte ofensator.

Destul de des, același gest nu are doar un sens diferit, ci și exact sens opus. După ce au
format un inel mare și degetul mare, americanii și multe alte națiuni raportează că lucrurile
sunt „în regulă”. Dar același gest este folosit și în Japonia, vorbind despre bani, în Franța
înseamnă zero, în Grecia și aproximativ. Sardinia servește ca semn avans.

Obișnuitul nod afirmativ al capului în sudul Iugoslaviei și în Bulgaria este un semn de

negare. Germanii ridică adesea sprâncenele în semn de admirație pentru ideile cuiva, în
Anglia exprimă scepticism.

Page 3
 Uneori, chiar și o ușoară schimbare într-un gest îi poate schimba complet sensul. În
Anglia, acest lucru s-a întâmplat cu un gest de două degete, index și mijloc, divorțat și ridicat
în sus. Dacă în același timp, palma este întoarsă către interlocutor, aceasta este o insultă. Dacă
palma este întoarsă spre sine, atunci aceasta este o expresie de bucurie (prima literă a
cuvântului englezesc „victorie” este victorie).

În comunicare, nu acordăm prea multă importanță mâinii stângi sau drepte. Dar în
Orientul Mijlociu, de exemplu, nu ar trebui să extindem bani sau cadou cu mâna stângă.
Pentru cei care practică islamul, este considerat necurat și puteți să vă insultați interlocutorul.

Astfel, neștiind diferențele de comunicare non-verbală între diferite popoare, se poate

ajunge într-o situație penibilă, jignind sau insultând interlocutorul. Pentru a evita acest lucru,
fiecare manager, mai ales dacă are de-a face cu parteneri străini, ar trebui să fie conștient de
diferențele de interpretare a gesturilor, expresiilor faciale și mișcărilor corpului de către
reprezentanții lumii de afaceri din diferite țări.

3. Strângerea de mână

Să începem cu cel mai comun element de întâlnire și rămas bun - strângerea de

mână. Strângerea de mână poartă o cantitate foarte mare de informații despre
atitudinea unei persoane față de interlocutor, sentimentele și intențiile sale. De regulă,
aceste informații sunt transmise prin durata și intensitatea strângerii de mână, precum
și prin poziția mâinilor.

În cultura diferitelor națiuni, un semn de salut - o strângere de mână - este divers și are
nuanțe diferite. Poate fi condescendent, nepăsător, rece, prietenos, fierbinte etc. Dar, în ciuda
acestui fapt, o strângere de mână la o întâlnire este foarte importantă, deoarece demonstrează
o dispoziție față de o persoană și o lipsă de intenții agresive.

Strângerea de mână este foarte frecventă în Orientul Mijlociu. La întâlnire, arabii, pe

lângă acest gest, își ating ușor fruntea cu palma și arcul. Un bărbat în vârstă, arătându-și

Page 4
respectul față de interlocutor, după o strângere de mână, mai întâi îi sărută palma și abia apoi
își atinge fruntea și arcuțiile. Dacă bărbații nu s-au mai văzut de mult timp, atunci la o
întâlnire se îmbrățișează și se sărută pe umeri. Dacă se întâmplă să-i vezi pe arabi
îmbrățișându-se unii pe alții și stând în această poziție mult timp, știi că își exprimă
intimitatea și bucuria de la întâlnirea după o lungă separare.

În America Latină, în timpul strângerilor de mână prelungite, interlocutorul atinge

cotul și umărul. Pentru contactul și deschiderea latino-americanilor, pentru a-și exprima
plăcerea de la începutul comunicării și respectului unul pentru celălalt, este obișnuit să
îmbrățișați.

O caracteristică a comunicării non-verbale în China este utilizarea strângerilor de

mână în situații de interacțiune cu străini doar la nivel oficial. Exprimându-și respectul pentru
partener, chinezii pot strânge mâna interlocutorului cu două mâini și îl pot agita mult timp.
Atunci când comunicați cu oameni apropiați și cunoscuți, strângerea mâinilor nu este
obișnuită, dar petele pe umăr sau pe spate sunt destul de frecvente.

În Japonia, o strângere de mână nu este acceptată și apelează la ea doar în cazuri

excepționale. Și aici este necesar să vă amintiți că nu vă puteți apuca interlocutorul de
încheietura mâinii sau cotul cu mâna liberă și, de asemenea, puneți mâna pe umărul lui. Acest
lucru se explică prin faptul că japonezilor nu le place modul în care se ating reciproc în
procesul de comunicare. În plus, strângerea de mână este inevitabil însoțită de o privire
directă și constantă, iar japonezilor nu le place acest lucru.

Japonezii, la fel ca coreenii, folosesc un alt semn de salut și respect pentru interlocutor
- un arc politicos. Și în Japonia se înclină în special - când văd un prieten, „îngheață” o vreme
și par să se spargă în partea inferioară a spatelui.

4. Gestul "V"

Toată lumea cunoaște gestul în formă de V. În cultura noastră, acest gest are un sens
dublu - „Victorie” sau „Două”.

Page 5
 Dar în diferite țări, acest gest este perceput diferit. Mai mult, chiar și o ușoară
schimbare în acest gest îi poate schimba radical sensul. Când folosiți gestul „V”, mult depinde
de rotirea palmei.

În Anglia, Noua Zeelandă și Australia, simbolul în formă de V este un simbol al

victoriei numai dacă palma cu degetele sunt depărtate de tine. Dacă îți întorci palma în
direcția ta, atunci acest gest capătă un sens insultant, cum ar fi „Taci!” Sau „Și mergi…”.

Este ușor să ne imaginăm o situație neplăcută atunci când o persoană, neștiind

complicațiile simbolurilor naționale, arată chelnerului australian două degete, sperând că vor
fi aduse două cafele, dar, de fapt, va insulta cu cruzime o persoană nevinovată

5. Aprobarea prin gesturi

Gesturile nu sunt doar mișcări ale mâinilor, acestea sunt mișcări ale capului,
picioarelor și, în general, a întregului corp. În general, este acceptat faptul că gesturile sunt de
origine socială și, prin urmare, caracteristicile comunicării non-verbale în diferite țări sunt
deosebit de pronunțate. Acest lucru se aplică direct și gesturilor de aprobare.

Cum își arată americanii aprobarea? Rareori vreunul să aplaude, ca și noi. În cele mai
multe cazuri, își lovesc suprafața dură cu pumnii și picioarele. Tot în Germania. Lovitura
pumnilor de pe masă este una dintre formele de manifestare a aprobării și recunoștinței față de
vorbitor.

Arabii, mulțumiți de fraza de succes a vorbitorului, își vor bate cu siguranță degetele
întinse pe palma interlocutorului. Așa că își exprimă satisfacția și aprobarea pentru ceea ce se
întâmplă.

Aprobându-și acțiunile, britanicii și spaniolii se bat pe frunte cu o palmă. Așa că arată

că sunt foarte mulțumiți de ei înșiși.

Page 6
 Francezul își va exprima admirația pentru ceva foarte simplu și elegant. El va conecta
vârfurile a trei degete, le va ține de buzele sale și apoi, ridicând bărbia în sus, va trimite un
sărut blând în aer.

6. Privirea

Unul dintre cele mai informative mijloace de comunicare non-verbală este privirea și
expresia ochilor. Din păcate, compatrioții noștri sunt în multe feluri inferioare americanilor în
ceea ce privește puterea vederii.

Obiceiul de a privi „față în față”, caracteristic pentru mulți reprezentanți ai țărilor

occidentale, nu este perceput în mod pozitiv de toată lumea. Și particularitatea multor
americani de a arăta „în gol” în ochii interlocutorului este chiar considerată nepoliticoasă.

Pentru majoritatea culturilor estice, evitarea privirilor din ochi este considerată
respectuoasă. Printre chinezi, există chiar o credință populară că doar dușmanii privesc direct
în ochi. Prin urmare, privirea este privită ca o insultă.

7. Zâmbetul

Descriind caracteristicile comunicării non-verbale în diferite țări, este important de

menționat că, în întreaga lume, poate, doar expresiile faciale sunt percepute de toți în același
mod. Oamenii fericiți zâmbesc, pierderii se încruntă etc.

Una dintre cele mai strălucitoare manifestări ale expresiilor faciale este un zâmbet.
Vorbind despre caracteristicile naționale, comparăm zâmbetul rușilor și americanilor.

Page 7
 În comunicarea americană, un zâmbet este, în primul rând, un semnal de politețe. Este
necesar nu numai la salut, ci și în timpul întregii comunicări.

Rusii numesc un zâmbet politicos constant „la datorie” și consideră că este o manifestare
de nesimțire și secret. Zâmbetul unei persoane ruse este un semnal al dispoziției personale
către interlocutor

Nu este obișnuit ca noi să zâmbim străinilor și să răspundem automat la un zâmbet. În cele

mai multe cazuri, dacă un străin ne-a zâmbit, atunci ne întrebăm involuntar: „Ne cunoaștem?

Dacă un american ar întâlni accidental privirea cuiva, atunci cu siguranță ar zâmbi la acea
persoană. Ce vom face? Ne uităm doar departe.

8. Conformitate de distanță

Caracteristicile comunicării non-verbale din diferite țări se manifestă nu numai în gesturi,

ochi și expresii faciale, ci și în dimensiunea zonei spațiale personale.Cu cât țara este mai
caldă, cu atât populația este mai temperamentală, cu atât distanța dintre interlocutori este mai
mică.

Atunci când comunică, reprezentanții diferitelor țări preferă următoarea distanță:

 Aproape unul de celălalt - italieni, spanioli, francezi, arabi, greci, japonezi, sud-
americani.
 Distanța medie este preferată de britanici, austrieci, germani, suedezi, ruși,
rezidenți din Elveția.
 La o distanță considerabilă unul de celălalt se află neoelandezii, australienii,
populația albă din America de Nord.

Page 8
 10.Concluzii

Comunicarea non-verbală este unul dintre mijloacele prin care persoana reprezintă
„eu”, influența interpersonală și reglarea relațiilor, creează imaginea unui partener de
comunicare și acționează ca o clarificare, avansând comunicarea verbală. Se caracterizează
prin absența unui discurs sonor articulat.

În comportamentul non-verbal, părțile expresive și percepționale se disting în mod

tradițional. Expresia - factori de natură emoțională (nu atât de importanți încât se spune, dar
cum se face), care provoacă dificultăți în stabilirea relațiilor normale între un individ și un
grup sau comunicator și destinatar. Conceptul de percepție caracterizează procesul de
percepție și cunoaștere reciprocă de către partenerii de comunicare. Percepția adecvată a
partenerului vă permite să răspundeți mai flexibil la schimbările din situația de comunicare, să
înțelegeți adevăratele sale obiective și intenții și să prezice consecințele posibile ale
informației transmise. Aceste calități devin indispensabile pentru cei care lucrează cu oamenii.

Semnalele non-verbale sunt deosebit de valoroase deoarece sunt spontane, inconștiente

și, spre deosebire de cuvinte, întotdeauna sincere. După cum am menționat mai sus, în
comunicarea interpersonală, 60-70% din semnificația emoțională este transmisă prin mijloace
non-verbale și numai restul se datorează vorbirii semnificative. În același timp, reacțiile non-
verbale sunt mai puțin controlate și dau gândurile reale ale vorbitorului mai deschis decât
cuvintele rostite.

Limbajul nostru fără cuvinte este rezultatul parțial al instinctelor, în parte al învățării,
parțial al imitației. Și se schimbă în funcție de spațiul cultural în care a crescut o persoană.
Într-adevăr, fiecare societate are propriile sale norme de comportament care diferă de normele
de comportament în alta.

Majoritatea semnalelor non-verbale moștenite sunt mijloace de a ne exprima emoțiile,

în mare parte expresii faciale. Cu toate acestea, restul gesturilor sunt percepute de noi de la
alte persoane și, prin urmare, variază de la cultură la cultură și chiar de la localitate la
localitate. Prin urmare, este atât de important în comunicarea cu o persoană, nu numai să
vorbim același verb, de exemplu, limba rusă, ci și să cunoaștem un fel de „argou non-verbal”,
care, fără îndoială, va ajuta la înțelegerea reciprocă a interlocutorilor.

Deci nonverbalismul este știința vieții de zi cu zi. Știința care este întotdeauna nevoie.

Page 9
Bibliografie:

 Rapid J. Limbajul corpului. Cum să înțelegi un străin fără cuvinte. Bibliotecă de internet.
 Goryanina V.A. Psihologia comunicării. Manual pentru studenți. - M.: Academia, 2004
 https://www.tabu.ro/comunicarea-nonverbala-diferite-culturi/ (accesat în data de
08.08.2022)
 https://pdfcoffee.com/limbajul-nonverbal-pdf-free.html (accesat în data de
08.08.2022)
 https://www.researchgate.net/publication/
328783635_Nonverbal_comunication_and_the_cultural_competence(accesat în data
de 08.08.2022)

Page
10