Dreptul colectivităților locale

Curs 2

Statutul colectivitatilor locale

In lumina noilor realitati ale fenomenului administrativ, determinat de configurarea

institutionala si functionala a statului roman, reflectata prin normele constitutionale in planul
administratiei publice locale, se releva tot mai pregnant tendinta de individualizare, de
personificare a colectivitatilor locale.
In planul dreptului administrativ, o serie de reglementari specifice, incidente asupra
administratiei publice locale autonome, evidentiaza necesitatea gruparii unor norme juridice,
de o maniera sistematizata, apta sa descrie cat mai fidel particularitatile vietii administrative de
la nivelul colectivitatilor locale din unitatile administrativ-teritoriale ale statului roman.
Dincolo de normele juridice aplicabile exclusiv organizarii si functionarii administratiei
publice locale, constatam tot la nivelul dreptului pozitiv in materie, o serie de aspecte
legislative, cu caracter administrativ, ce evidentiaza elementele de statut ce particularizeaza
colectivitatile locale romanesti.
Se intelege prin notiunea de statut al colectivitatilor locale ansamblul regulilor si normelor
juridice ce reglementeaza elementele de individualitate ale comunitatilor locale din Romania,
in distingerea acestora, din punct de vedere administrativ, atat fata de colectivitatea nationala,
cat si fata de alte comunitati locale.
Principalele elemente constitutive ale statutului colectivitatilor locale din cadrul unitatilor
administrativ-teritoriale ale statului roman sunt: numele, populatia, teritoriul administrativ,
autoritatile administrative reprezentative ce actioneaza in regim de putere publica, sediul
acestor autoritati, insemnele si cartele colectivitatilor locale.
Numele colectivitatii locale reprezinta, in esenta, titulatura unitatii administrativ-teritoriale,
cum este ea stabilita prin lege, pe baza determinarilor de ordin istoric, traditionale si de cultura,
ce leaga viata membrilor acelei comunitati locale, inca de la originea asezarilor sau localitatilor
respective. Numele este expresia elocventa a apartenentei cetatenilor la viata comunitatii din
care fac parte. Categoria administrativ-teritoriala in care se regaseste o colectivitate locala este
si ea un element ce particularizeaza viata locala sub aspect administrativ, dar si sociologic.
Clasificarea unei comunitati locale drept o comuna, un oras, un municipiu sau un judet este
fundamentala in descrierea si identificarea unor colectivitati locale. Exigentele cerute pentru
asimilarea colectivitatilor locale, intr-o anumita forma administrativ-teritoriala, sunt cele
prestabilite de lege. Astfel, sunt determinate:
Comuna ca unitate administrativ-teritoriala de baza care cuprinde populatia rurala unita prin
comunitate de interese si traditii, alcatuita din unul sau mai multe sate, in functie de conditiile
economice, social-culturale, geografice si demografice.
Orasul ca unitate administrativ-teritoriala de baza declarata ca atare prin lege, pe baza
indeplinirii criteriilor prevazute de legislatia privind amenajarea teritoriului national. Orasul
este alcatuit din zone rezidentiale, zone industriale si de afaceri, cu multiple dotari edilitare cu
functii administrative, industriale, comerciale, politice, sociale si culturale destinate deservirii
unei populatii dintr-o zona geografica mai intinsa decat limitele administrative ale acestuia.
Municipiul ca unitate administrativ-teritoriala declarata ca atare prin lege, pe baza indeplinirii
criteriilor prevazute de lege. Municipiul este alcatuit din zone rezidentiale, zone industriale si
de afaceri, cu multiple dotari edilitare cu functii administrative, industriale, economice,
politice, sociale, culturale si stiintifice destinate deservirii unei populatii dintr-o zona
geografica mai intinsa decat limitele administrative ale acestuia. In municipiu se pot crea
subdiviziuni administrativ-teritoriale ale caror delimitare si organizare se fac potrivit legii.
Judetul este unitatea administrativ-teritoriala alcatuita din comune, orase si, dupa caz,
municipia in functie de conditiile geografice, economice, sociale, entice si de legaturile
culturale si traditionale ale populatiei.
Comunele, orasele, municipiile si judetele sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate
juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte de drept fiscal, titulare ale codului
de inregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si
la unitatile bancare. Ele sunt titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractile
privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat in care acestea sunt
parte.
Unitatile administrativ-teritoriale pot intra in raporturi juridice cu alte autoritati sau institutii
publice, cu persoane juridice romane si straine, indiferent de natura acestora, precum si cu
persoane fizice, in conditiile prevazute de lege.
Populatia unitatilor administrativ-teritoriale, totalitatea locuitorilor acesteia, desemneaza
colectivitatea locala si reprezinta un alt element de particularizare a vietii administrative a
comunitatilor locale.
Teritoriul administrativ al colectivitatilor locale desemneaza decupajul teritorial in care
regasim populatia unitatii administrativ-teritoriale si in interiorul caruia se exercita, sub aspect
administrativ, competentele autoritatilor locale, in regim de putere publica. Acest element
definitoriu prezinta relevanta sub aspectul intinderii teritoriale, a suprafetelor intra si
extravilane pe care se desfasoara viata economico-socialaa comunitatii locale si care suporta o
cuantificare a dimensiunilor sale. In afara acestora, in planul vietii administrative, teritoriul are
o semnificatie deosebita in cee ace priveste determinarea limitelor de manifestare a vointei si
autoritatii publice cu care sunt investite autoritatile administratiei publice locale autonome,
celelalte organe administrative, institutii publice ori servicii de interes local. Din acest punct
de vedere, intinderea sau dimensiunile teritoriale ale unitatilor administrativ-teritoriale sunt
fundamentale in cee ace priveste stabilirea concreta a limitelor competentei teritoriale, in cadrul
careia se exercita competenta materiala a subiectelor de drept administrativ.
Tipologia autoritatilor administrative ale administratiei publice locale ce actioneaza in limitele
teritoriale poate constitui un element de specificitate, inclusiv de statut al colectivitatilor locale.

Administratia publica locala in contextul dispozitiilor Constitutiei Romaniei

Constitutia Romaniei, republicata, stabileste in capitolul V din titlul III, consacrat autoritatilor
publice, dispozitii constitutionale si principii fundamentale care stau la baza intregii
administratii publice romanesti.
Potrivit acestor norme, administratia publica este reglementata prin cele doua sectiuni ale
capitolului V din titlul III al Constitutiei, care determina, de altfel, si cele doua sfere cu regimuri
diferite si anume, sfera administratiei publice centrale de specialitate si sfera administratiei
publice locale.
In acest context, se impune sa reamintim si dispozitiile art. 3 alin.3 din Constitutie, privind
teritoriul Romaniei, care prevede in mod expres ca teritoriul este organizat, sub aspect
administrativ, in comune, orase si judete. In conditiile legii, unele orase sunt declarate
municipii. Cat priveste administratia publica locala, ea este reglementata prin dispozitiile
constitutionale ale art. 120-123, patru articole care prevad principiile de baza, autoritatile
comunale si orasenesti, consiliul judetean si prefectul.
Administratia publica locala, conform dispozitiilor constitutionale ale art. 120-123, pune in
evidenta existenta a doua componente: serviciile publice centrale deconcentrate la nivelul
unitatilor administrativ-teritoriale, inclusiv prefectul, reprezentant al Guvernului, ce formeaza
administratia teritoriala a statului, numita si autoritatile administrative autonome ale
comunelor, oraselor si judetelor care constituie administratia publica locala, aleasa.
Dispozitiile constitutionale ale art. 121 si 122 reflecta pe deplin intentia legiuitorului
constituant privitoare la autoritatile publice locale, care se circumscriu in sfera administratiei
publice locale, sfera determinata si caracterizata, in principal, de existenta si aplicarea
principiului descentralizarii si autonomiei locale, precum si a celui a alegerii autoritatilor
publice locale componente. Normele constitutionale instituie la nivelul administratiei publice
locale regimul administrativ de descentralizare. In acest sens, sunt edificatoare dispozitiile
art. 120 care precizeaza ca administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se
intemeiaza pe principiul descentralizarii si al autonomiei locale.
In doctrina romaneasca interbelica s-a subliniat faptul ca autonomia locala atrage dupa sine
descentralizarea administrativa, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care
implica autonomia. Faptul ca ne aflam in prezenta unui regim de descentralizare administrativa
este demonstrat si de alte argumente caracteristice acestuia, cum sunt:
1. Recunoasterea, prin dispozitiile constitutionale ale art. 120, a unitatilor administrativ-
teritoriale, intr-o dubla ipostaza: a) Intr-o prima ipostaza, comunele, orasele si judetele sunt
unitati administrativ-teritoriale ale statului, potrivit dispozitiilor art. 3 alin.3 din Constitutie, in
care administratia publica se realizeaza prin servicii publice deconcentrate, conduse de prefect;
b) In cea de-a doua ipostaza, la recunoasterea implicita a unitatilor administrativ-teritoriale, ca
entitati distincte, respectiv, comune si orase, ce constituie, astfel, un prim nivel, nivelul de baza,
al autonomiei locale, precum si judetele formate din grupari teritoriale ale colectivitatilor locale
de baza reprezentand cel de-al doilea nivel al administratiei publice.
2. Traditional, colectivitatile locale, prin care sunt desemnate comunele, orasele si judetele,
reprezinta persoane juridice descentralizate, care sunt definite prin teritoriu aferent, atributiile
pe care le exercita, alegerea organelor lor reprezentative prin vot universal, egal direct, secret
si liber exprimar si dotarea acestora cu resursele necesare.
3. Prin dispozitiile constitutionale ale art. 121 si 122 este pusa in evidenta si o alta caracteristica
a descentralizarii administrativ-teritoriale si anume existenta unor autoritati alese, ce
functioneaza in conditiile legii ca autoritati autonome. Aceste autoritati au dreptul si capacitatea
de a rezolva si a gestiona, in cadrul legii, in nume propriu si in interesul populatiei locale, o
parte importanta a treburilor publice.
4. Autonomia locala, caracteristica esentiala a descentralizarii administrative, nu este numai un
principiu constitutional enuntat, ci si unul garantat prin dreptul conferit autoritatilor
administratiei publice locale de a administra proprietatea publica ce apartine comunei, orasului
sau judetului, precum si prin dreptul la resurse proprii si suficiente de care pot sa dispuna liber
in exercitiul competentelor lor, legiuitorul constituant, reglementand, in acest scop, dreptul
autoritatilor administratiei publice locale de a stabili impozite si taxe locale si de a elabora,
aproba si executa bugetul local.
5. Prezenta prefectului, ca reprezentant al Guvernului pe plan local, inalt functionar public, dar
si autoritate administrativa deconcentrata, de tutela administrativa, justificata prin locul si rolul
atribuit de legiuitorul constituant de a efectua controlul din partea statului asupra activitatii
autoritatilor administratiei publice locale.