Sunteți pe pagina 1din 12

Universitatea: Alexandru Ioan Cuza Iasi Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor Specializarea: Administratie Publica

AUTONOMIA LOCALA SI STATUL DE DREPT

Student: Farcas Cristina, grupa 2

CUPRINS
1. Autonomia locala. .......................................................................................................... 3 1.1 Principiul autonomiei locale.Concept si definire legala. ............................................... 3 1.2 Unitile administrativ teritoriale cadrul teritorial i juridic de manifestare a autonomiei locale................................................................................................................ 4 1.3 ntinderea autonomiei locale. ........................................................................................ 5 1.4 Autonomia locala in zilele noastre ................................................................................ 6 2. Statul de drept ................................................................................................................ 7 2.1 Ce este "statul de drept"? ............................................................................................. 7 2.2 Forma statului ............................................................................................................. 7 2.3 Elementele statului ........................................................................................................ 8 2.4 Tipuri de state .............................................................................................................. 9 2.5 Structura de stat ........................................................................................................... 9 2.6 Conuturarea Statului de drept ..................................................................................... 10 Bibliografie ...................................................................................................................... 12

1.

Autonomia locala

1.1 Principiul autonomiei locale.Concept si definire legala

Principiul autonomiei locale, sau principiul liberei administrri, cum mai este denumit n dreptul comparat1, este consacrat n primul rnd de Constituia Romniei, revizuit n 2003, n art.120 alin.1. In considerarea dispozitiilor Cartei europene a autonomiei locale,ratificata de Romania prin Legea nr.190/1997 conform careia Principiul autonomiei locale trebuie sa fie recunoscut in legislatia interna si pe cat posibil in Constitutie.(art. 2 Fundamentarea constitutionala si legala a autonomiei locale). Constitutia se rezuma doar la proclamarea principiului, lasand in seama legii organice reglementarea formelor concrete de realizare a acestuia. Principiul de rang constitutional al autonomiei locale este strans legat de principiul descentralizarii. Principiul descentralizarii se refera la organizarea administratiei publice in general dar evoca si existenta colectivitatilor locale autonome(descentralizare teritoriala)si totodata denota si tendinta statului modern de renuntare treptata la prestarea serviciilor publice in regim centralizat,in favoarea infiintarii stabilimentelor publice sau a prestarii lor de catre persoane private stabilimentele de utilitate publica(descentralizarea functionala,tehnica sau pe servicii). Descentralizarea teritoriala implica existenta autonomiei locale prin urmare se poate afirma ca descentralizarea este un sistem de organizare administrativa iar autonomia locala este un drept al colectivitatilor locale,desprins si decurgand tocmai din principiul descentralizarii. La baza acestor concepte sta ideea conform careia cei administrati ,care formeaza colectivitatea locala sunt legati intre ei prin interese commune si de aceea afacerile locale vor fi mai bine administrate de la acest nivel local de catre reprezentantii alesi ai colectivitatii locale. Prin autonomie local se nelege, n viziunea legiuitorului organic, dreptul i capacitatea efectiv a autoritilor administraiei publice locale de a soluiona i de a gestiona, n numele i n interesul colectivitilor locale pe care le reprezint, treburile publice. Colectivitatea local nglobeaz totalitatea locuitorilor din unitatea administrativteritorial, precizare necesar dac se dorete nelegerea mecanismelor de exercitare a dreptului la autonomie local. Astfel, dreptul la autonomie local aparine colectivitii locale, ns nu poate fi exercitat de aceasta n mod direct, ci doar prin reprezentani, care sunt autoritile administraiei publice locale. 2 Din acest motiv legea prevede n mod expres faptul c dreptul la autonomie local se exercit de consiliile locale i primari, precum i de consiliile judeene si presedintii acestora, ca autoritati ale administratiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, nu n nume propriu ci n nu mele i interesul colectivitii locale 3, i c aceste dispoziii nu aduc atingere posibilitii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice alt form de participare direct a cetenilor la treburile publice (art.3 din Legea nr.215/2001). Se face trimitere, prin urmare, la mijloacele democraiei semi-directe, n
1

Jean-Marie Auby, Jean-Bernard Auby, Institutions administratives, 7e edition, Editions Dalloz, 1996, p.109 2 A se vedea Dacian Cosmin Dragos, Principalele elemente de noutate ale Legii nr. 215/2001 a administratiei publice locale 3 A se vedea i Corneliu Liviu Popescu, Autonomia local i integrarea european, Editura All-Beck, 1999, p.170 3

spe la referendumul local, reglementat de Legea nr.3/2000. Dou precizri se impun n legtur cu acest text legal: a) n primul rnd, observm c, autonomia local implic att un drept, ct i abilitatea, capacitatea autoritilor administraiei publice locale de a gestiona treburile publice locale. Autoritile publice locale vor exercita acest drept n raport cu alte autoriti publice, care trebuie s-l respecte i s se abin de la a-i aduce atingere prin norme juridice inferioare legii, dar i n raport cu colectivitatea local, care nu poate lua n propriile mini decizia la nivel local, ci trebuie s respecte principiul democraiei reprezentative, principiu reliefat i de aceast dispoziie legal. n ce privete capacitatea efectiv a autoritilor administraiei publice locale de a gestiona treburile publice locale, din practica administrativ se poate observa c aceasta exist n msur corespunztoare doar la nivelul judeelor, municipiilor i oraelor, lipsind cu desvrire sau fiind destul de slab la nivelul comunelor (cu excepiile pe care le presupune orice afirmaie generalizatoare, i care vin s ntreasc concluzia final). Aprecierea capacitii efective a autoritilor administraiei publice locale revine legiuitorului, care prin lege stabilete atribuiile acestora. Prin urmare, dac se consider la acest nivel c autoritile locale nu au capacitatea de a realiza anumite atribuii, acestea pot fi date n sarcina unor organisme deconcentrate sau chiar centralizate. 1.2 Unitile administrativ teritoriale cadrul teritorial i juridic de

manifestare a autonomiei locale


Comunele, oraele i judeele sunt uniti administrativ-teritoriale n care se exercit autonomia local n care se organizeaz i funcioneaz autoriti ale administraiei publice locale. Comunele pot fi formate din unul sau mai multe sate. Unele orae pot fi declarate municipii, n condiiile legii. Delimitarea teritorial a comunelor, oraelor i judeelor se stabilete prin lege. Orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege i numai dup consultarea prealabil a cetenilor din unitile administrativ-teritoriale respective prin referendum, care se organizeaz potrivit legii. n municipii se pot crea subdiviziuni administrativ-teritoriale, a cror delimitare i organizare se fac potrivit legii, iar autoritile administraiei publice locale se pot constitui i n subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor. Unitile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridic deplin i patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de nregistrare fiscal i ale conturilor deschise la unitile teritoriale de trezorerie, precum i la unitile bancare. De asemenea, unitile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor i obligaiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparin domeniului public i privat n care acestea sunt parte, precum i din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, n condiiile legii. n justiie, unitile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, dup caz, de primar sau de preedintele consiliului judeean. Primarul, respectiv preedintele consiliului judeean, poate imputernici o persoan cu studii superioare juridice de lung durat din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeean, sau un avocat care s reprezinte interesele unitii administrativ-teritoriale, precum i ale autoritilor administraiei publice locale respective, n justiie. Unitatea administrativ teritorial are dreptul s beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecat stabilite n
4

baza hotrrii instanei de judecat, inclusiv n situaia n care reprezentarea n justiie este asigurat de un consilier juridic din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeean. Despgubirile primite de unitile administrativ-teritoriale n urma hotrrilor pronunate de instanele de judecat se constituie n venituri la bugetele locale. Despgubirile pe care trebuie s le plteasc unitatea administrativ-teritorial n urma hotrrilor pronunate de instana de judecat i rmase definitive sunt asigurate de la bugetul local (art. 19).

1.3 ntinderea autonomiei locale


Legea statueaz c autonomia local este numai administrativ i financiar, fiind exercitat pe baza i n limitele prevzute de lege. Reducerea componentelor autonomiei numai la aspecte financiare i administrative are semnificaia excluderii din coninutul acestui concept a autonomiei politice, interzis de Constituie care declar statul romn stat unitar i indivizibil. Importana acordat autonomiei financiare a colectivitilor locale n ansamblul mijloacelor de realizare a autonomiei administrative reiese i din coroborarea art.4 (autonomia este numai financiar i administrativ) cu art.7 alin.3, care consacr dreptul colectivitilor locale la resurse suficiente n cadrul procesului de descentralizare, i cu art.9, care proclam principiul proporionalitii ntre atribuiile legale i resursele financiare alocate pentru exercitarea lor. Astfel, autoritile administraiei publice centrale nu pot stabili sau impune nici un fel de responsabiliti autoritilor administraiei publice locale n procesul de descentralizare a unor servicii publice ori al crerii de noi servicii publice, fr asigurarea mijloacelor financiare corespunztoare pentru realizarea respectivelor responsabiliti. De asemenea, n scopul asigurrii autonomiei locale, autoritile administraiei publice locale au dreptul s instituie i s perceap impozite i taxe locale, s elaboreze i s aprobe bugetele locale ale comunelor, oraelor, municipiilor i judeelor, n condiiile legii. Autonomia local privete organizarea, funcionarea, competentele i atribuiile, precum i gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparin comunei, oraului, municipiului sau judeului, dup caz i confer autoritilor administraiei publice locale dreptul ca, n limitele legii, sa aib iniiative n toate domeniile, cu excepia celor care sunt date n mod expres n competenta altor autoriti publice. Autoritile administraiei publice locale exercita, n condiiile legii, competente exclusive, competente partajate i competente delegate. n spiritul Cartei europene a autonomiei locale se precizeaz, n esen, c dreptul autoritilor administraiei publice locale de a avea iniiativ n toate domeniile poate fi limitat doar prin lege, prin includerea expres a unor domenii de activitate n competena altor autoriti publice (art.5 alin.2). Raporturile dintre autoritile administraiei publice locale din comune, orae i municipii i autoritile administraiei publice de la nivel judeean se bazeaz pe principiile autonomiei, legalitii, responsabilitii, cooperrii i solidaritii n re zolvarea problemelor ntregului jude. n relaiile dintre autoritile administraiei publice locale i consiliul judeean, pe de o parte, precum i ntre consiliul local i primar, pe de alt parte, nu exist raporturi de subordonare.

1.4 Autonomia locala in zilele noastre


Autonomia locala - principiu de baza a administratiei publice locale Dac n trecut rolul administraiei publice era unul relativ simplu i unitar, n care administraia public se ocupa de administrarea problemelor aprute n societate, n zilele noastre administraia public central i local trebuie s se adapteze dinamicelor schimbri care au loc n societate la toate nivelurile, fie el politic, economic sau social. Modelul tradiional de administraie public este caracterizat de o administraie public aflat sub controlul formal al liderilor politici, fiind un model bazat pe un model birocratic strict ierarhic, cu un personal permanent, neutru i anonim care este motivat doar de intere sul public, care servete oricrei guvernri n mod egal i care nu contribuie la realizarea politicilor, ci doar pun n aplicare acele politici decise de politicieni. Acest model tradiional de administraie public a suferit schimbri radicale pentru a putea face fa cerinelor tot mai complexe ale societii civile. Deoarece numrul i complexitatea cerinelor a crescut ntr -un ritm accelerat, administraia public a neles c e nevoie de introducerea unor reforme care s permit funcionarilor publici s rezolve problemele cetenilor la nivel cel mai aproape de acetia, pentru a le putea satisface mai uor cerinele i pentru a evita aglomerarea excesiv a aparatului central al administraiei publice. Carta European a Autonomie Locale menioneaz faptul c: "Prin autonomie local se nelege dreptul i capacitatea efectiv pentru colectivitile locale s reglementeze i s administreze n cadrul legii, sub propria lor rspundere i n favoarea populaiei respective, o parte important din treburile publice. Autonomia local, dup accepiunea Cartei Europene de la Strassbourg se individualizeaz prin anumite trsturi : Exprim att dreptul, ct i capacitatea autoritilor administraiei publice locale de a reglementa i administra o parte important a treburilor publice. Aceast trstur necesit delimitarea treburilor publice ce se pot administra de ctre autoritile administraiei publice locale de cele ce revin autoritilor administraiei centrale; dreptul i capacitatea de a reglementa i administra treburile publice locale se exercit n cadrul legii, respectiv innd seama de prevederile constituiei i ale altor legii. Autonomia local, n calitate de principiu de organizare i funcionare al autoritilor administraiei publice locale, se poate manifesta numai n limitele prevederilor din Constituia unui stat i a altor reglementri legale; - reglementarea i administrarea unei pri importante din treburile publice se realizeaz sub propria rspundere i n beneficiul populaiei. Aceast trstur a autonomiei locale reflect rspunderea autoritilor administraiei publice locale de a reglementa i administra o parte important din treburile publice. n acelai timp rezult c reglementarea i administrarea treburilor publice locale are drept obiectiv principal satisfacerea cerinelor populaiei.

2. Statul de drept
2.1 Ce este "statul de drept"? O democraie liber, care incurajeaz participarea tuturor elementelor societii la procesul de formare a voinei politice, trebuie s structurat sub forma unui stat de drept. Democraia i statul de drept constituie o uniune indivizibil. Prin statul de drept inelegem toate principiile i procedurile prin care se garanteaz libertatea individului i participarea acestuia la viaa politic. n ceea ce privete categoria stat de drept, n literatura de specialitate au fost elaborate cteva definitii cu privire la acesta: . Jaques Chevallier definete statul de drept ca fiind tipul de regim politic n care puterea statului se afla ncadrat i limitat de ctre drept. Literatura de specialitate atribuie noiunii de stat un sens larg i unul restrns. Astfel, n sens larg, statul reprezint o entitate politic existent pe un teritoriu, unde se afl o anumit populaie asupra creia se exercit puterea de stat. n sens restrns, statul poate fi definit ca ansamblul autoritilor pu blice care, detinnd monopolul asupra crerii i aplicrii dreptului, a crui respectare o poate garanta prin fora sa de constrngere, asigur organizarea i conducerea societii 4. In plan etimologic termenul de stat provine din latinescul statusexprimand initial stabilitatea relativa a unui process.In timp statusul roman este asociat cu alti termeni si primeste o semnificatie politica in sintagme precum status civis-starea guvernarii cetatii, status rei romane-starea lucrurilor romane sau status rei publicae-starea lucrurilor publice. Se considera ca sensul actual al cuvantului statusa fost intodus in literatura de Nicolo Machiavelli, in lucrarea Il Principe , in care acesta afirma ca Toate statele, toate stapanirile care au avut si au putere asupra oamenilor au fost si sunt fie republici,fieprincipate. Desi in acceptiunea initiala acordata termenului stat se avea in vedere o legatura stanza intre aceasta si persoana principelui,puterea politica fiind astfel personalizata,trebuie remarcat ca,incepand din acest punct,termenul stat desemneaza institutia organizarii intr-o anumita forma a scocietatii. 2.2 Forma statului Organizarea statului,inclusiv organizarea exercitarii puterii se raporteaza si in acelasi timp,determina forma statului. Componentele formei statului sunt: Forma de guvernmnt reprezint maniera de organizare a autoritilor centrale ale statului, exercitarea puterii prin intermediul lor, innd cont de divizarea competenelor ntre aceste autoriti. Republica i monarhia sunt cele mai ntlnite forme de guvernmnt. Structura de stat relev organizarea politic i teritorial a statelor. Astfel, avem stateunitare (Romnia, Frana, Spania etc.) i state federale (Belgia, Germania,S.U.A) Regimul politic desemneaza ansamblul metodelor si mijloacelor de organizare si conducere politica a societatii,care au in vedere satisfacerea interesului general dar si a
4

Cf. Costic Voicu, Teoria general a dreptului, Ed. Universul juridic, Bucureti, 2010, p. 77. 7

interesului individual al membrilor comunitatii. Astfel de-a lungul istoriei in functie de gradul de satisfacere a acestor interese, s-au evidentiat regimuri monocratice(puterea exercitata de o singura persoana),regimuri oligarhice(puterea concentrata in mana unui grup restrans de persoane),regimuri democratice(puterea exercitata prin vointa poporului,exprimata prin alegeri libere.5 2.3 Elementele statului Statul se caracterizeaz prin cteva elemente sau dimensiuni istorice i politice avnd o importan major condiionnd att apariia ct i dispariia sau renvierea statului. nc din perioada n care sau conturat primele formaiuni politice elementele care le -au conturat au fost: teritoriul, populaia, fora public sau suveranitatea. Aceste componente au existat in toate formele pe care le-a imbracat statul de-a lungul istoriei, dar in fiecare perioada acestea au avut semnificatii, valori si continuturi diferite. In epoca moderna, aceste componente au capatat forme, continuturi, principii noi impuse de cerintele dezvoltarii sociale, de societatea burgheza. In acest context Thomas Fleiner Gerstner, referindu-se la componentele statului modern le defineste ca "o entitate constituita de catre un popor si un teritoriu, si in sanul careia puterea politica se exercita in maniera rationala si ierarhizata, sub forma suveranitatii in interior si a independentei in exterior"4. Populatia constituie pentru existenta oricarei forme statale o componenta de baza, fara aceasta statul nu si-ar justifica prezenta, nu ar exista obiectul asupra caruia sa-si exercite autoritatea. In acelasi timp, oamenii sunt cei ce creeaza si dau viata statului, il pun in miscare si fac din el o realitate vie. Aceiasi oameni creeaza vointa de a trai in cadrul aceleeasi comunitati si tot ei dau nastere solidaritatii, fara de care statul nu s-ar putea inchega si functiona. Teritoriul constituie factorul material, spatiul in limitele caruia se creaza si functioneaza statul. Existenta sa este tot atat de necesara si importanta ca si cea a populatiei sau organizarii politice. El este un bun al intregii comunitati si in aceasta situatie pune problema apararii integritatii si suveranitatii sale. Existenta teritoriului impune uniformitatea normelor sociale si juridice in intreg spatiul comunitar, exercitarea autoritatii politice statale asupra tuturor componentelor si membrilor sai. Legea este cea care asigura pentru toti membrii si clasele sociale unitatea sistemului de normativitate, ea este aceeasi pentru toti indivizii, indiferent de apartenenta lor la o etnie, grup profesional sau social. Organizarea politica Componenta cu rol major in structurarea si functionarea statului. Ea instituie ordinea, legaturile intre componentele politice ale statului, le stabileste rolul si statutul in societate, normele si limitele functionalitatii. Acest fapt se realizeaza prin institutiile statale politice si aparatul specializat al acestora. O analiza a componentelor statale nu ar fi completa fara evidentierea suveranitatii sale. Deasupra puterii suverane nu se afla nici o alta instanta care sa decida, hotararile sale sunt fundamentale si definitive. Suveranitatea e un atribut esential al puterii de stat, "este acea trasatura a puterii de stat ce se exprima in dreptul acesteia de a se organiza si de a se exercita, de a-si stabili si rezolva
5

Cf. Irina Rdulescu, Teoria general a dreptului, Ed. Universul juridic, Bucureti, 2010, p. 61. 8

problemele interne si externe in mod liber si conform vointei sale, fara nici o imixtiune, respectand suveranitatea altor state, precum si normele dreptului international". 2.4 Tipuri de state Elucidarea, stabilirea tipului si a formei pe care a imbracat-o statul, constituie de asemenea o problema de baza in cercetarea acestuia, ea exprimand esenta statului intr-o anumita perioada istorica, forma lui concreta de manifestare, caracterul sau, atributele si prerogativele exercitate. De-a lungul istoriei, societatea a fost confruntata cu mai multe tipuri si forme pe care le-a imbracat statul in existenta si functionalitatea sa. Raportat la cetateni, la modul cum respecta si promoveaza interesele si vointa acestora, la principiile pe care se intemeiaza, de-a lungul istoriei s-au conturat doua tipuri de state: democratice si dictatoriale. Statele democratice Au aparut inca din antichitate, in special in Grecia Antica si in anumite perioade si in Roma in perioada sa republicana. O adevarata dezvoltare a acestora va avea loc odata cu societatea moderna si mai ales cea contemporana. Acest tip de stat e in concordanta cu vointa si interesele majoritatii cetatenilor, ele fiind exponentul acestora, le fundamenteaza, apara si le promoveaza interesele si aspiratiile. Aceste tipuri de state se intemeiaza pe principii si valori democratice cum ar fi: principiul separatiei puterii, al reprezentativitatii si eligibilitatii, al democratismului politic. Ele confera si asigura transpunerea in practica a unor largi drepturi si libertati social politice. Sunt tipurile de state majoritare ale epocii noastre, spre ele se orienteaza astazi cele mai multe din tarile si popoarele lumii. Statele dictatoriale Aceste tipuri de stat au dominat sclavagismul si feudalismul intr-o mare masura si epoca moderna.Statele dictatoriale promoveaza interesul de grup sau de clasa, care in raport cu societatea sunt in minoritate, excluzand optiunile si vointa majoritatii, interesele si aspiratiile acestora.Unicitatea puterii, exercitarea ei in mod discretional si absolut, forta, teroarea, frica sunt doar cateva din caracteristicile acestor tipuri de state.Astazi aceste state sunt intr-un continuu regres atat ca sfera de influenta, cat si ca numar.

2.5 Structura de stat


Are in vedere raportul dintre organele centrale si locale ale statului. Din aceasta perspectiva se intalnesc: state unitare, state federative, state confederative. Statele unitare Se caracterizeaza prin existenta unui singur stat, a unui singur Parlament, Guvern, Constitutie, adica a unor singure organe si institutii centrale de stat. Asa cum precizeaza I.Deleanu "statul unitar se caracterizeaza printr-un singur centru de impulsuri politice si guvernamentale"6.Asa cum precizeaza si I. Nedelcu, el nu este influentat nici de regimul politic, forma de guvernamant, existenta mai multor nationalitati sau extindere 6. O problema care a starnit vii controverse este aceea a raportului dintre caracterul unitar al statului si principiul descentralizarii. Unii autori sustin ca descentralizarea ar conduce la destramarea, dizolvarea statului unitar. Descentralizarea
6

Iulian Nedelcu, Elemente ale contenciosului constitutional si administrativ in statul de drept, Editura Europa, Craiova, 1997, p. 55 9

in sensul cresterii autonomiei locale administrative, a sporirii competentelor de decizie a organelor locale (consilii , primarii) nu e incompatibila cu statul unitar. Aceasta nu pune in discutie unitatea statului, teritoriu, granitele sale, ci ea trebuie privita ca un fapt de dezvoltare si adancire a democratiei social politice.Romania, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Suedia, Marea Britanie etc sunt cateva din statele contemporane unitare. Statele federative Presupun o comunitate a statelor nesuverane, care dispun de un stat central cu competente si personalitate distincta fata de celelalte state membre.Statul federativ se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: -Ordinea constitutionala comuna. Aceasta se regaseste in existenta unei singure constitutii care are prioritate asupra tuturor celorlalte reglementari. Functiile statului sunt impartite intre statul federal si statele membre. In consecinta, in cadrul statului federal se intalnesc paralel organe ale puterii si ordinii de drept federale si organe ale puterii si ordinii ale statelor membre; -Statul federal e insarcinat cu rezolvarea problemelor comune, el reprezentand si statul in relatiile internationale; -Statele membre isi pastreaza o autonomie relativa. Ele au o legislatie proprie, organe si institutii proprii de aplicare a acesteia fara a se substitui celor ale statului federal. Sub rezerva respectarii constitutiei federale, fiecare stat are o ordine constitutionala proprie, consacrata in constitutie. State confederative Sunt state suverane, ele pastrandu-si suprematia si independenta in mod integral. Au luat nastere prin asocierea a doua sau mai multe state care au convenit sa-si creeze sau nu organe comune, pastrandu-si suveranitatea si calitatea de subiect de drept international. Confederatia are urmatoarele caracteristici: - statele asociate sunt independente, suverane, atat in plan intern cat si international; - nasterea confederatiei este rezultatul vointei statelor membre, creatia unui act juridic de drept international; - poate presupune existenta unuia sau mai multor organisme comune, dar cu autoritate limitata, bine precizata si stabilita (seful statului, organe diplomatice), asa cum a fost cazul AustroUngariei. De cele mai multe ori competenta statului confederativ se rezuma la consultarea, armonizarea unor pozitii, decizii in planul international. Ca exemple de confederatie de state pot fi mentionate: S.U.A. intre 1778-1787, Confederatia Elvetiana intre 1815-18 48, Imperiul Austro-Ungar 1867-1918, iar astazi Comunitatea statelor independente, ce grupeaza o parte din fostele state din spatiul sovietic. Regimul politic constituie modul concret de organizare, institutionalizare si functionare a sistemului politic si de exercitare a puterii politice de catre o forta social-politica in cadrul unei comunitati sociale sau a unui sistem social. El are in vedere modul concret de constituire, organizare si functionare a sistemului politic, in principal a statului si a institutiilor acestuia. 2.6 Conuturarea Statului de drept Ideea statului de drept a aparut inca din antichitate, cand o serie de scoli filosofice, in special grecesti, ca cea a sofistilor, sau ca cea a legitimistilor din China Antica, dar si o serie de ganditori, ca Platon, Aristotel, au formulat ideea fundamentarii statului pe lege, pe drept. In forma clasica, statul de drept a aparut odata cu societatea moderna, cu asezarea societatii pe principii laice, rationale, pe principii de drept.
10

Odata cu aceasta au aparut si teorii despre statul de drept. Primele asemenea teorii au apartinut dreptului natural. Denumirea de stat de drept a fost pusa in circulatie de Montesqieu, dar conceptul a fost elaborat si fundamentat de doctrina germana din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. In general, prin stat de drept se intelege statul care se fundamenteaza pe lege, functioneaza si isi exercita prerogativele pe baza legii. El foloseste forta argumentelor si legea ca argument. Se distinge de celelalte forme ale statului prin urmatoarele trasaturi: - se intemeiaza si functioneaza pe baza legii supreme a Constitutiei. Constitutia este cea care fundamenteaza, legitimeaza, argumenteaza, orienteaza si conduce intreaga activitate a statului, a institutiilor sale; - exista un larg sistem de drepturi si libertati cetatenesti fundamentate pe lege, pe Constitutie care le garanteaza existenta si aplicarea in practica; - se aplica in practica si se respecta principiul separatiei puterilor in stat; - organele si institutiile statului atat centrale cat si locale sunt rezultatul votului, a optiunilor exprimate de cetateni, de majoritatea acestora; - in Statul de drept exista o delimitare clara intre institutile, prerogativele si atributele statului si cele ale partidelor politice. Partidele politice, indiferent de locul si rolul lor in societate, nu pot fi confundate cu statul sau statul redus, identificat cu acestea.Masurile si deciziile luate nu trebuie sa reflecte atitudinea si pozitia unui partid, ci ele trebuie sa fie un rezultatul vointei si intereselor majoritatii.Asemenea state de drept functioneaza astazi in tarile democratice din Europa Apuseana, Japonia, Canada, SUA, etc. Statul de drept este un nou model de concepere a raportului si relatiilor dintre institutii, dintre acestea si cetatean, dintre societatea civila si politica. El constituie o garantie suplimentara pentru drepturile si libertatile cetatenesti. Si in Romania, dupa 1989, se poate aprecia ca se infaptuieste un stat de drept, fundamentat pe suprematia legii, a Constitutiei. Constitutia din 1991 se bazeaza pe principii si valori care garanteaza existenta statului de drept in Romania, pe care, de altfel, o si mentioneaza expres.

11

Bibliografie

1 . Jean-Marie Auby, Jean-Bernard Auby, Institutions administratives, 7e edition, Editions Dalloz, 1996, p.109 2. A se vedea Dacian Cosmin Dragos, Principalele elemente de noutate ale Legii nr. 215/2001 a administratiei publice locale 3 .A se vedea i Corneliu Liviu Popescu, Autonomia local i integrarea european, Editura AllBeck, 1999, p.170 4. Cf. Costic Voicu, Teoria general a dreptului, Ed. Universul juridic, Bucureti, 2010, p. 77. 5. Cf. Irina Rdulescu, Teoria general a dreptului, Ed. Universul juridic, Bucureti, 2010, p. 61. 6. Iulian Nedelcu, Elemente ale contenciosului constitutional si administrativ in statul de drept, Editura Europa, Craiova, 1997, p. 55 7. http://www.dreptonline.com/domenii/dr.-constitutional/elementele-constitutive-alestatului.html 8. http://www.scribd.com/doc/87040332/2/Statul-de-drept-Concept-%C5%9Fitr%C4%83s%C4%83turi 9. http://facultate.regielive.ro/referate/drept/autonomia-locala-caractere-generale-30932.html

12