4.

2 Surplusul consumatorului

Una din implicaţiile importante ale teoriei utilităţii marginale priveşte surplusul
consumatorului. Consumatorii beneficiază de un asemenea surplus pentru faptul că, de regulă, ei
atribuie o valoare totală mai mare bunurilor pe care le doresc decât valoarea sau preţul de piaţă pe care
îl plătesc la un moment dat pentru a achiziţiona aceste bunuri.
După cum s-a aratăt, ipoteza fundamentală a teoriei utilităţii marginale constă în aceea că
suplimentul (sporul) de utilitate pe care orice consumator îl obţine din consumul unor unităţi succesive
dintr-un anumit produs scade continuu pe măsură ce consumul total al produsului creşte. Ca urmare,
pentru fiecare unitate adiţională achiziţionată din produsul respectiv, consumatorul este dispus să
plătească din ce în ce mai puţin. Cum el achiziţionează toate unităţile din acel bun la preţul pieţei,
apare o diferenţă (un surplus) între utilitatea sau valoarea totală a bunului şi valoarea de piaţă a
acestuia. Această diferenţă în plus de utilitate pe care o primesc consumatorii peste suma de bani
plătită pentru a achiziţiona un anumit bun de pe piaţă poartă denumirea de surplus al
consumatorului.
În Figura 4.3. este ilustrat surplusul consumatorului luând ca exemplu ipotetic cazul
consumului de apă, al cărui preţ de piaţă este 5 000 lei metru cub. Pentru primul metru cub de apă
căruia i se atribuie utilitatea cea mai ridicată, consumatorul este dispus să plătescă 30 000 lei. Cum un
metru cub de apă costă 5 000 lei la preţul pieţei, consumatorul obţine un surplus de 25 000 lei. Cel de-
al doilea metru cub de apă este apreciat de consumator la 15 000 lei, dar el plăteşte tot 5 000 lei,
surplusul fiind de 10 000 ş.a.m.d. (vezi datele Tabelului 4.2.). Consumatorul continuă, în acelaşi mod,
să achiziţioneze apă până la al şaselea metru cub, care pentru el valoreaza 5 000 lei, adică tot atât cât
este preţul pieţei. La acest nivel al consumului (6 metri cubi de apă achiziţionaţi la preţul de 5 000 lei
metrul) se atinge punctul de
echilibru (E); el este punctul de intersecţie al curbei U m (care este şi curba cererii consumatorului) cu
linia preţului. Dincolo de acest punct, consumatorul nu mai este dispus să achiziţioneze şi să consume
apă, întrucât utilitatea marginală este mai mică decât preţul.

Cantitaţi de apă [m3] Utilitatea Utilitatea Surplusul consumatorului

(Q) Tabelul
totală (U4.2.
t) Surplusul
marginalăconsumatorului
(Um) [lei]
1 30 000 30 000 25 000
2 45 000 15 000 10 000
3 55 000 10 500 5 500
4 63 000 8 000 3 000
5 70 000 6 500 1 500
6 75 000 5 000 0
7 78 000 3 500 -
8 80 000 1 500 -
După cum rezultă atât din Tabelul 4.2., cât şi din Figura 4.3., pentru primii cinci metri cubi de
apă, valoarea atribuită de consumator este mai mare decât preţul pieţei. Această diferenţă în plus
reprezintă surplusul consumatorului pentru fiecare metru cub de apă. Suma lor constituie surplusul
consumatorului pentru întreaga cantitate de apa consumată: (25000 + 10000 + 55000 + 3000 + 1500
= 45000 ).
 Se poate ajunge la acelaşi rezultat făcând diferenţa între utilitatea totală atribuită de consumator
celor şase metri cubi de apă ( 30000 + 15000 +10500 + 8000 + 65000 + 5000 = 75000 ) şi suma
efectiv plătită (6⋅5 000=30 000 ). Constătam astfel
P
că, deşi consumatorul a plătit numai 30 000 lei, valoarea
30 totală atribuită de el celor 6 metri cubi este de 75 000 lei.
Curba cererii Surplusul consumatorului individual reprezintă
25
consumatorulu
diferenţa între valoarea totală pe care o persoană o atribuie
20
consumului său dintr-un anumit bun economic şi suma de bani
15 plătită pentru achiziţionarea acelui bun la preţul de piaţă. El este
Preţul pieţei
10 determinat aici ca o mărime monetară,cu toate că la origine este
E abordat în termenii surplusului de utilitate.
5 000
P În Figura
Curba cererii de
1 2 3 4 5 6 7 8 Q piaţă 4.4. este
Figura 4.3. ilustrat
Surplusul consumatorului individual acelaşi
Preţul pieţei
concept al surplusului consumatorului, dar la
nivelul pieţei pentru toţi consumatoriii P0 unui
produs. În acest caz, cererea de piaţă rezultă din
Q
cererile individuale, iar surplusul total al
Figura 4.4.consumatorilor
consumatorilor este mărimea agregată a surplusurilor Surplusul consumatorului
individuali. În reprezentarea
pentru o piaţă
grafică, surplusul total
al consumatorilor pentru o piaţă este reprezentat de suprafaţa aflată între curba cererii şi linia
preţului.
Surplusul consumatorului se poate modifică în timp sub influenţa variaţiei preţului sau a
modificării cererii de piaţă a produsului. În condiţiile în care curba cererii de piaţă rămâne
nemodificată, o reducere a preţului va mări surplusul consumatorilor, după cum o creştere a preţului îl
va diminua.