1. Veniturile mici şi foarte mici ale familiilor de unde provin copiii.

Cercetarea celor de la
Friedrich-Ebert-Stiftung arată foarte clar legătura dintre performanţa şcolară a elevilor şi
situaţia materială. Finanţarea educaţiei trebuie să înceapă să ţină cont mai mult de elevi,
de statutul fiecăruia şi să nu mai utilizăm formule general valabile, pentru că ele nu
funcţionează. Este evident că un elev cu o situaţie materială mai bună are acces facil şi la
alte metode de pregătire în cazul în care constată anumite deficienţe. Trebuie să gândim
un plan realist pentru cei rămaşi în urmă.
2.Modul de pregătire a elevilor. Curricula neactualizată, modul de predare, modul de testare
la clasă şi la bacalaureat diferit de cel de la testele PISA sunt doar câteva dintre motivele
care au dus la rezultatele dezastruoase. Sunt sigur că trebuie regândit în totalitate modul în
care profesorii şi elevii interacţionează. Într-o era digitală, nu poţi avea pretenţia să captezi
atenţia unui elev timp de o oră doar înşirând ecuaţii cu creta albă pe tabla neagră. Mai
mult, cred că trebuie să regândim ceea ce solicităm elevilor. Aşteptările profesorilor şi ale
părinţilor trebuie actualizate. Ce ne dorim de la elevi? Să ştie o formulă matematică sau să
ştie cum aplică acea formulă? Cred că modul de predare, capacitarea elevilor şi motivarea
acestora sunt esenţiale pentru o reformă serioasă.
3.Accesul egal la educaţie. Elevii din localităţile izolate trebuie să aibă aceleaşi şanse ca elevii
din centrul capitalei. Elevii din România nu au acces egal la educaţie. Există o discrepanţă
majoră între şcoli. Mediul rural duce lipsă de investiţii în tehnologie, în fond de carte, în
materiale de laborator şi, ce e mai grav, duce lipsă de resursă umană. Accesul la internet şi
la informaţie diferă de la localitate la localitate şi de la urban la rural. Dar mai grav este
faptul că avem localităţi unde şcoala este la kilometri distanţă, uneori şi fără mijloc de
transport în comun. În România educaţia este gratuită conform Constituţiei. Statul trebuie
să asigure accesul egal la educaţie pentru toţi elevii, indiferent unde aceştia s-au născut.
Din acest motiv cred că modul în care sistemul de învăţământ a fost gândit trebuie
reevaluat. Este nevoie de şcoli internat, de centre şcolare care să adune elevii de pe o rază
de câţiva kilometri şi să le asigure acestora accesul la resurse.
4.Pregătirea şi evaluarea profesorilor. Din punctul meu de vedere, o problemă care nu mai
poate suferi amânare. Profesorii au nevoie de pregătire continuă, iar acest lucru necesită
resurse. Evaluarea acestora trebuie să depăşească barierele birocraţiei şi să se axeze pe
indicatori de performanţă. Nu grosimea dosarului este relevantă pentru evaluarea
profesorilor, ci rezultatele muncii acestora.Cred de asemenea că trebuie încurajaţi
profesorii care aleg şcolile din mediile defavorizate, izolate în mod real, prin măsuri
concrete şi suficient de atractive cât să genereze interes. Consider că nicio investiţie în
educaţie nu este prea mare, atât timp cât de această investiţie depinde viitorul nostru ca
stat. Avem în acest sens şi exemple de bună practică de la organizaţiile
neguvernamentale, Teach for Romania arătându-ne că putem găsii soluţii şi oameni
preocupaţi să se implice.
5. Dezvoltarea/regândirea sistemului şcolar. Şcolile internat pot fi o soluţie. Avem în
momentul de faţă o reţea şcolară aparent foarte bine dezvoltată. Din păcate, investiţiile în
şcoli nu s-au făcut uniform. Avem şcoli cu laboratoare foarte bine dotate şi şcoli fără
laboratoare. Or, pentru a oferi şanse egale tuturor elevilor, este nevoie ca reţeaua şcolară
să se adapteze noilor condiţii. Mai mult, tehnologia evoluează de la an la an (chiar de la
lună la lună), iar investiţiile în tehnologie pot deveni la un moment dat mult prea mari pentru
a acoperi întreaga reţea şcolară. De aceea, consider că poate fi o soluţie organizarea
sistemului de educaţie în jurul unor centre foarte bine dotate la care să aibă acces toţi
elevii. Cred că este nevoie de o dezbatere serioasă cu privire la modul în care se pot
depăşi aceste neajunsuri. Am avut deja dezbaterea despre transportul şcolar, dar ea
trebuie dusă mai departe.
 6. Promovarea meseriilor. Romania duce lipsa de muncă calificată. Problema o regăsim şi
în atractivitatea liceelor tehnologice. Trebuie începută o campanie naţională de promovare
a meseriilor. Trebuie să subliniem şi avantajele absolvirii unui liceu tehnologic în
detrimentul unui liceu teoretic. Trebuie construită din nou o cultură a muncii, în primul rând
prin promovarea numărului mare de locuri de muncă disponibile, a salariilor atractive, dar şi
a posibilităţilor viitoare de dezvoltare profesională.

7. Modul în care se construiesc clasele trebuie să aibă în vedere nevoile locale sau regionale ale companiilor.
Pe modelul învăţământului dual, companiile trebuie stimulate să se implice la toate nivelurile în învăţământul
profesional şi tehnic, de la construirea programei, oferirea de burse şi ulterior angajarea absolvenţilor. Iar acest
lucru trebuie făcut prin măsuri care să stimuleze atât mediul de afaceri, cât şi profesorii şi elevii.
8. Atragerea absolvenţilor către învăţământul preuniversitar. Burse de performanţă. Pentru a avea un
învăţământ performant trebuie să existe un nivel ridicat de atractivitate pentru meseria de profesor.
9. Investiţii în tehnologie. Şcoala trebuie să ţină pasul cu tehnologia. Într-o eră digitală, şcoala
trebuie să se adapteze progresului tehnologic. În primul rând, liceele tehnologice nu pot avea
echipamente de laborator de acum 30 de ani şi să pregătească elevii pentru meserii care vor
dispărea în următorii 10 ani. În al doilea rând, accesul la internet în laboratoarele şcolii trebuie să
permită elevilor accesul la informaţie la o viteză decentă. Calculatoarele din şcoli nu pot fi schimbate
doar o dată la 30 de ani. Sunt costuri, dar această investiţie se va întoarce înzecit.
10. Susţinerea sportului, a voluntariatului şi a activităţilor extraşcolare. Elevii trebuie să se dezvolte
armonios. Din acest motiv, sportul, voluntariatul sau activităţile extraşcolare trebuie încurajate.
Competiţiile sportive intraşcolare, locale, judeţene şi naţionale la toate sporturile trebuie susţinute.
Elevii trebuie să practice sport pentru a învăţa să fie responsabili şi a duce o viaţă sănătoasă. De
asemenea, implicarea în comunitate prin activităţi extraşcolare sau de voluntariat, dedicarea unei
părţi din timpul liber pentru a rezolva unele probleme ale şcolii, ale comunităţii sunt activităţi ce
trebuie intens promovate şi susţinute.
11. Implicarea şi educarea părinţilor. Părinţii au un rol esenţial în educarea copiilor. De la sfaturile pe
care le oferă şi până la sprijinul zilnic în depăşirea anumitor obstacole, părinţii sunt cei care au cea
mai mare influenţă în rândul elevilor. Într-o cercetare internă la Universitatea Politehnica din
Bucureşti a reieşit faptul că decizia de a urma sau nu o facultate este influenţată în proporţie de 25%
de părinţi. Din acest motiv cred că şi părinţii trebuie să fie mult mai bine informaţi în ceea ce priveşte
viitorul copiilor. Aceştia trebuie să înţeleagă efectele avansului tehnologiei asupra viitorului pieţei
muncii astfel încât sfaturile pe care le oferă copiilor să fie ancorate în realitate.
12. Creşterea siguranţei în şcoli. Şcoala trebuie să reprezinte un punct de atracţie pentru elevi şi un
loc sigur. Creşterea siguranţei în şcoli este o necesitate. De la problemele din interiorul şcolii, tip
bullying, şi până la cele din exterior, drumul până acasă, aceste lucruri trebuie rezolvate imediat.
Soluţiile sunt nenumărate şi ele trebuie aplicate cu stricteţe astfel încât siguranţa să primeze.
13. Gândirea unui sistem de organizare mult mai dinamic. Şcoala trebuie să se poată organiza foarte
repede în funcţie de nevoi. Nu putem supraaglomera o clasă pentru simplul motiv că este dificil spre
imposibil să construim două clase. Birocraţia trebuie eliminată în totalitate, iar elevul trebuie să fie în
centrul atenţiei. Nu este posibil să sacrificăm clase întregi de elevi pe motive legislative sau
birocratice. Autonomia şcolară trebuie dezvoltată până când nevoile elevilor pot fi satisfăcute
imediat, fără aprobări care să dureze luni de zile. Profesorii trebuie să se concentreze pe ceea ce
trebuie să îi înveţe pe elevi şi pe problemele de la clasă, nu pe ce acte trebuie să mai completeze
pentru Inspectoratul Şcolar. Digitalizarea ar putea rezolva această problemă.