Ce as pastra la scoala romaneasca?

• Proiectele Comenius, Erasmus și orice alt proiect european prin care copiii pot să
intre în contact cu elevi, sisteme, modalități diferite de gândire și organizare. E o
ușă deschisă în tot acest sistem închis care te aruncă după școală să te descurci
cum poți, cu ce știi să faci, nu cu ce ar fi trebuit să știi să faci, să-ți asumi. Poate și
pentru profesorii români aceste schimburi de experiență, cum sunt ele numite, se
transformă în niște semne de întrebare și în niște pași către altceva. Ce-i drept,
pentru elevi cat si pentru profesorii care ii insotesc acest altceva reprezinta
posibilitatea acumularii de experiente noi si un mod de dezvoltare personala
• Aș păstra și aș încuraja grupurile de voluntari care se formează tot mai mult în jurul
și în afara sistemului pentru a face o schimbare, pentru ca toți copiii să aibă o
șansă. Vorbim de școala de la sat, adevărata realitate a sistemului nostru de
învățământ, uitată întotdeauna la porțile marilor colegii naționale.
Ce as schimba la scoala romaneasca?
1.Profesori competitivi, care să fie evaluați periodic; până la
urmă și profesorii trebuie să înțeleagă că au un job, cu șefi, și
că și-ar putea pierde locul de muncă dacă nu dau
randament. Nu vorbesc despre inspecții sau formări
continue, ci despre adevărata competitivitate pe piața
locurilor de muncă.
2.Egalitatea de șanse, indiferent de mediul din care provin.
Nici măcar acei copii de la sat sau părinții lor nu
conștientizează că educația e singura lor șansă pentru o
viață mai bună. Și e nevoie de oameni care să le spună și să
pună în aplicare asta.
Lucrul in echipa ar trebui sa reprezinte o
prioritate in invatamant
• Procesele de invatare ar trebui sa se axeze la fel de mult pe partea
practica, cat si pe cea teoretica. Invatarea se poate realiza mult mai
eficient prin munca in echipa, elevii fiind mult mai atrasi de proiecte si
experimente decat de memorarea unor informatii, care de multe ori sunt
invatate si uitate. Sistemul nostru de invatamant pune astfel accentul pe
individualitate, accentuand in gandirea tinerilor conceptii gresite cu
privire la competitivitate si cum aceasta ar trebui sa ne dezvolte
capacitatile. Competitia nu este intre colegii unei clase sau a unei unitati
de invatamant, ci este doar cu noi insine, iar daca sistemul ar promova
mai mult acest concept, tinerii romanii ar fi mult mai pregatiti pentru
viitoarele locuri de munca unde colegialitatea este o prioritate.
Ierarhizarea elevilor descurajeaza continuarea
studiilor
• Acest fenomen apare mai ales la sfarsitul anilor de gimnzaiu si
inceputul liceului, atunci cand elevii sunt repartizati in functie de
rezultatele la examenul de capacitate la diferite licee. Problema apare
aici la descurajarea elevilor cu rezultate mai slabe prin faptul ca
cadrele didactice nu ii mai pregatesc la potential maxim pentru orice
fel de meserie, fiind anulata posibilitatea lor de reusita ceea ce duce
la abandon scolar. Orice fel de unitate de invatamant ar trebui sa
dezvolte egal toate abilitatile tinerilor, fie ea teoretica, economica sau
profesionala, astfel orice elev poate primii a doua sansa si asta ar
putea duce la un numar mult mai mic al elevilor care renunta la
educatie in Romania.