Ion Emanuel-Silviu 2201B

Scrieți un eseu despre universitate ca instituție totală și despre tehnicile de supunere

pe care le utilizează, despre sistemele de înregimentare și adaptare a studenților. Descrieți
teatrul pe care-l joacă profesorii și studenții în universitate, folosindu-vă de conceptele lui
Goffman, despre ceremoniile de examinare, despre sistemele de privilegii și despre rolurile
jucate prost la catedră de unii profesori. Cum modifică școala sinele indivizilor? Cât de
profundă este modificarea pe care o produce? Care sunt acțiunile care lasă cele mai multe
urme asupra studenților în interacțiunea cu profesorii? Care sunt stigmatizările cele mai
frecvente în facultăți?

Universitatea ca institutie totala

Viața de student este considerată partea de aur a vieții, deoarece este faza vieții în care
cineva se bucură cel mai mult. Acest lucru se datorează faptului că viața de student este liberă
de legături și griji lumești. În această etapă a vieții, o persoană este cel mai puțin deranjată de
ceea ce se întâmplă în lume și este preocupată doar de fericirea și bucuria sa. De asemenea,
viața de student este perioada de modelare a vieții în care etica și morala unui student sunt
dezvoltate în funcție de împrejurimile și învățăturile sale. Viitorul unui copil depinde în mare
măsură de modul în care a crescut în timpul vieții sale de student, deoarece determină
caracterul și punctele sale forte.
În această etapă a vieții, un student ar trebui să dobândească cât de multe cunoștințe
poate, astfel încât să devină mai conștient de lumea exterioară. Punctualitatea și disciplina
trebuie să fie inculcate în timpul vieții studențești, deoarece acestea sunt cele două trăsături
care fac o persoană înțeleaptă și de succes în viață.
Viața de student stă la baza carierei unui student, deoarece este o perioadă formativă a
vieții. Dacă un student are abilitatea de a străluci în timpul școlii, va putea avea succes și în
cariera sa pe termen lung. Ei bine, viața de student nu se referă doar la lectură și învățare, ci
implică și dezvoltarea generală a unei persoane, astfel încât aceasta trebuie să fie activă în
activități sportive și curriculare, astfel încât să fie inteligentă mental și fizic.
Prin urmare, viața de student joacă un rol semnificativ în viața cuiva, deoarece ne
modelează viitorul și ne ajută, de asemenea, să înțelegem urcușurile și coborâșurile vieții. De
asemenea, dezvoltă spiritul competitiv în rândul studenților și îi ajută pe studenți să crească și
să se dezvolte cu mare vigoare și forță. Studenții sunt viitorul unei țări și trebuie să fie
crescuți într-un mediu potrivit pentru a-i face cetățeni responsabili ai națiunii.
Universitatea ocupă un loc de o importanță covârșitoare în sistemul nostru
educațional. Toți ochii noștri sunt îndreptați spre ea. Prin urmare, funcția unei universități din
Romania a fost mult timp să testeze studenții, după ce un curs prescris de studii a fost
finalizat în colegii. Au fost prevăzute dispoziții nominale pentru studiul dreptului, medicinei,
ingineriei și comerțului. Și astfel a crescut un sistem vicios; profesorii îi ajută pe elevi să-și
amintească pentru examinare; elevii se înghesuie și își încarcă mintea cu șansele și scopurile
învățării; documentarii care solicită examinarea examinează o reproducere moderată a ceea
ce au memorat.
Ion Emanuel-Silviu 2201B

O țară își exceptează universitățile pentru a oferi conducerea diferitelor filiale ale
societății. Se poate spune că o universitate ca sediu al învățământului superior a reușit în
misiunea sa primară dacă ne-a dat lideri. Nu este doar un organism de examinare, ci trebuie
să servească drept centru de studii academice și cercetare.
Dar o universitate din romania cu părtinire hotărâtă pentru artă și comerț elibereaza
doar absolvenți cu o simpla hartie in mana. Plângerea că absolvenții noștri sunt șomeri nu
este o acuzație împotriva Universității, care nu este un birou pentru ocuparea forței de muncă,
ci împotriva statului a cărui îndatorire este de a elimina șomajul. Solicitarea unei universități
pentru a-și găsi un loc de muncă pentru absolvenții ei va fi o diversiune a funcției
sale.Datoria alocată unei universități este avansarea învățării, urmărirea științelor și a artelor.
Donația privată, oricât de liberală, nu este un substitut eficient pentru ajutorul de stat.
Scăderea standardelor educaționale este fatală pentru idealurile unei universități. Ar
trebui să aibă laboratoare actualizate de libertate bine echipate.Comisia pentru granturi
universitare acordă subvenții pentru prezent, dar pune prea mult accent pe prelegeri stereotipe
care continuă metodele de predare a școlilor. În schimb, profesorii ar trebui să îndrume
studenții și să-și direcționeze studiile în seminarii și clase de tutoriale.
Cultura - în învățământul superior și în societatea noastră - se află în centrul
problemei. Am bastardizat diploma de licență, permițându-i să se transforme într-un bilet la
un loc de muncă (deși, astăzi, acel bilet nu te duce prea departe). Academia a adoptat o etică
din ce în ce mai mult bazată pe consumatori, care a produs efecte costisitoare și periculoase:
așteptările și standardele unei educații riguroase și liberalizate au fost înlocuite de curricula
de formare profesională sau de formare profesională subțire deghizată; predarea și învățarea
au fost devalorizate, deprioritizate și înlocuite cu un accent pus pe clasamentul revistelor; și
creșterea numărului de înscrieri, echipe câștigătoare, facilități mai mari și mai bune, mai
multe venituri din afacerile secundare și mai multe subvenții de cercetare au înlocuit
învățarea ca piatra de temelie principală pentru luarea deciziilor.
Predarea este lăsată din ce în ce mai mult la facultatea contingentă; profesorii
permanenți au puține stimulente pentru a petrece timpul cu studenții, pentru a-și îmbunătăți
predarea sau pentru a măsura ceea ce învață studenții lor. Așteptările pentru munca grea din
facultate au căzut victime curriculumelor în stil smorgasbord, cursuri mari și necesităților
instituționale de a reține studenții pentru a face bugetul. Efortul minim al elevilor este
recompensat cu note umflate. Nimic din toate acestea nu creează învățarea superioară și nici
nu pregătește în mod adecvat studenții pentru ocuparea forței de muncă sau cetățenie. Trebuie
să regândim scopurile și mijloacele învățământului superior.
Ar trebui depuse toate eforturile pentru a încuraja elevii să gândească singuri lucrurile,
pentru a încuraja originalitatea ideilor. Ei trebuie învățați principiile de bază și cum să le
aplice la rezolvarea problemelor practice. Sistemul ar trebui conceput astfel încât să permită
jocului complet mintii curioase. Acest lucru ar promova libertatea de gândire. Dacă se va face
acest lucru, Universitatea ar considera că este o simplă continuare a școlii pe o bază oarecum
largă sau un certificat de aptitudine care eliberează organismul de examinare.
O funcție secundară a universității este de a crea în studenții săi o atitudine mentală.
O universitate ar trebui să-și ajute absolvenții să-și dezvolte o minte echilibrată, o judecată
Ion Emanuel-Silviu 2201B

fără prejudecăți, o gândire independentă. Ar trebui să se dovedească bărbați care sunt

competenți să fie lideri ai societății.
În lumea modernă, o universitate nu trebuie încurajată să rămână departe de viața
oamenilor. La urma urmei, societatea în general este cea care plătește pentru nepăzirea
Universității. Deci, Universitatea, la rândul ei, ar trebui să ramburseze societatea producând
gânditori originali.
Centrul învățării nu ar trebui să fie un mănăstire retras. Nu prin retragerea forțată din
orice comerț cu lumea exterioară, ci prin comunicarea intelectuală cu aceasta, Universitatea
modernă se îndeplinește și își justifică existența. Vechea idee de a avea orașe universitare
departe de viața aglomerată a oamenilor nu mai este favorizată. Elevii nu trebuie să dezvolte
ceea ce se numește atitudinea „turnului de fildeș”. Ei trebuie învățați să înfrunte realitățile
vieții. Prin urmare, universitățile moderne zeci să crească în inima orașelor industriale, în
contact strâns cu viața socială reală.
Deși o universitate este în principal un corp academic, latura sa socială nu trebuie
neglijată. Desigur, este adevărat că Universitatea nu are nicio preocupare directă cu privire la
soluționarea unor astfel de probleme precum cele legate de ocuparea forței de muncă, dar va
fi o abordare ireală dacă renunță la toate responsabilitățile. Fiecare instituție trebuie să
îndeplinească o funcție socială. Când se realizează acest lucru, se va constata că o universitate
are datoria de a-și organiza astfel studiile astfel încât să-i echipeze pe studenți pentru a
satisface cerințele vieții, ale societății în general. A nega această responsabilitate ar duce doar
la aratul nisipurilor sterpe ale inutilității.