ȘCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

LUCRARE DE LICENȚĂ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
Prof. univ.
XXXXX

AUTOR
MARIA

-BUCUREȘTI, 2024-
 ȘCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

LUCRARE DE LICENȚĂ

TEMA: „Abandonul școlar în mediul rural: Evaluarea impactului

programului ”Masa caldă” în școli asupra sănătății și viitorul educațional în
mediul rural ”

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
Prof. univ.
XXXX
AUTOR

MARIA

-BUCUREȘTI, 2024-
 CUPRINS
INTRODUCERE.....................................................................................................................................6
CAPITOLUL I: FUNDAMENTE TEORETICE.................................................................................7
1.1. ABANDONUL ȘCOLAR: DEFINIȚII ȘI FACTORI IMPLICAȚI.................................................................7
1.1.1.Definirea conceptului de abandon școlar....................................................................................
1.1.2.Factori individuali în abandonul școlar.......................................................................................
1.1.3 Metode de prevenire a abandonului școlar și reintegrare a copiilor in școli.............................
1.2. MASA CALDĂ ÎN ȘCOLI: ROL ȘI IMPLEMENTARE...........................................................13
1.2.1. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2017.....................................................................13
1.2.2. Obiectivele și prevederile legii.................................................................................................13
1.2.3. Implementarea la nivel național și finanțarea sa......................................................................13
1.2.4. Inițiative Legislative Anterioare în Reducerea Abandonului în Zonele Rurale........................13
CAPITOLUL II: STAREA DE FAPT PRIVIND ABANDONUL ȘCOLAR ÎN ROMÂNIA........13
2.1. IMPORTANȚA NUTRIȚIEI ȘI A EDUCAȚIEI NUTRIȚIONALE ÎN DEZVOLTAREA ȘCOLARĂ.................13
2.2. IMPACTUL NUTRIȚIEI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A ELEVILOR..............................................15
2.3. EVIDENȚIEREA DIFERENȚELOR URBANE-RURALE ÎN ABANDONUL ȘCOLAR..................................16
CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ: IMPLEMENTAREA LEGII MESEI CALDE ÎNTR-O
ȘCOALĂ RURALĂ..............................................................................................................................19
3.1. DESCRIEREA ȘCOLII ȘI COMUNITĂȚII...............................................................................19
3.2. IMPACTUL NUTRIȚIEI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A ELEVILOR..............................................19
3.3. CALCULUL ȘI ANALIZA RĂSPUNSURILOR PERSOANELOR INTERVIEVATE......................................19
3.4. INTERPRETAREA REZULTATELOR..................................................................................................19
CONCLUZII ȘI PROPUNERI............................................................................................................19
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................................19
ANEXA NR. 1........................................................................................................................................19
ANEXA NR. 2........................................................................................................................................19
OBIECTIVELE LUCRĂRII:
Identificarea Relației dintre Alimentație și Performanța Școlară
Identificarea Factorilor Determinanți în Abandonul Școlar
Analiza Tendințelor pe Termen Lung și Propunerea de Recomandări și Soluții

5
 INTRODUCERE
Sistemul educațional ocupă un loc aparte în fiecare societate civilizată, fiind punctul de
plecare al sustenabilității economiei globale (Brown, 2001). În general, oamenii sunt clasificați
după pregătirea, studiile pe care aceștia le au. Acest lucru ni se pare firesc, munca de
dobândire a cunoștințelor și formarea competențelor trebuie apreciată, dar nu este întotdeauna
așa. De multe ori, oameni care au reușit în viață, fără să fi încheiat acest ciclu gradual de studii
induc alte persoane în eroare. În acest context, școala este menită să ajute elevii, indiferent de
nivelul studiilor lor, să-și dezvolte propria scară de valori corelată cu cele ale comunității și ale
societatății în care trăiesc. Alte studii au evidențiat că mulți studenți tind să construiască și să
dezvolte o imagine de sine bazată pe abilități, în comparație cu ceilalți sau cu o imagine
idealizată a ceea ce ar trebui să fie. Astfel, ei pot ajunge să se considere lipsiți de valoare
pentru că nu excelează în anumite domenii sau sunt incapabili să stabilească relații și să
comunice eficient. Faptul că unii dintre studenți/elevi sunt atrași de alte activități care nu au
legătură cu procesul educațional, care îi fac să abandoneze școala, să fugă de la cursuri, să
fumeze și să admită săvârșirea de infracțiuni, m-a determinat să inițiez o cercetare mai largă
asupra abandonului școlar în România pentru a ajuta găsim soluții pentru a preveni fenomenul.
Abandonul școlar al elevilor din mediul rural este o problemă bine cunoscută care are
multe repercusiuni în societate, în special în ceea ce privește statutul economic, deși unii ar
putea considera cel educațional și aspectele culturale și mai importante. Scăderea educației
într-o societate ar putea fi considerată sursa principală a tuturor celorlalte probleme din acea
societate. Accesul liber la educație nu va rezolva problema abandonului școlar dacă noi, ca
societate, nu eradicăm credințele sau tradițiile învechite care nu educație valorică. Educația
este un drept fundamental și valoarea sa nu trebuie pusă la îndoială. Pornind de la faptul că
educația este un drept și o obligație a copilului, consider că abandonul școlar este o problemă
extrem de importantă și actuală pentru România, în general, și pentru mediul rural, în special.
Sistemul de învățământ trebuie să găsească mijloacele pentru a fi corect față de toți cei
implicați și pentru a acționa acolo unde condițiile sociale și economice sunt deficitare. Astăzi,
fenomenul abandonului școlar este validat ca o problemă socială serioasă care a crescut la noi
în ultimii ani, mai ales în mediul rural.
Lucrarea de față face parte din seria celor care încearcă să identifice factorii și cauza
determinantă a problemelor prezentate. Plecând de la afirmații interogative, aplicarea
metodelor de cercetare și rezultatele obținute au evidențiat că unii factori pot favoriza
abandonul școlar chiar și la nivelul gimnaziului. Rezultatele permit gruparea atât în factori
legați de școală, cât și în sistemul de învățământ, familie și elev. Activitățile extracurriculare
nominalizate de elevi sunt un instrument în procesul educațional și merită încurajate de toți
factorii interesați (comunitate, școală, familie și copiii înșiși). Având în vedere efectele
benefice ale activităților fizice asupra practicanților, considerăm că activitățile sportive conduc
la motivarea elevilor de a merge la școală. Rezultatele obţinute ne conduc la diverse concluzii,
inclusiv integrarea în activităţi sportive extraşcolare de grup ca mijloc de influenţare a
continuării participării la cursurile organizate de şcoală. Urmeaza a fi completata aceasta
parte la sfarsit

6
 CAPITOLUL I: FUNDAMENTE TEORETICE
1.1. Abandonul școlar: definiții și factori implicați
Abandonul școlar este o problemă bine cunoscută și destul de des întâlnită la noi
societate, dar abandonul școlar al elevilor dintr-o așezare rurală este și mai mult pronunţat.
Abandonul școlar este o problemă care are multe surse, dar toate ele par să provină dintr-o
singură sursă principală: mediul elevului, care include familia, grupul de prieteni și alte
influențe exercitate asupra elevului, cum ar fi comunitatea înconjurătoare cu statutul ei cultural
și economic. Desigur, când menționând mediul familial, aspectele sociale, economice,
culturale ale sunt implicate si familia. Dacă elevilor le lipsesc condiţiile adecvate de ordine
pentru a studia și a reuși la școală, ar putea fi forțați să abandoneze școala.

1.1.1. Definirea conceptului de abandon școlar

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea
frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea
obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de
studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru
absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate
rânduri în şcoală. Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor
terminale de învăţământ, căci până a ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă
multiple resurse. Chiar şi cel în cauză a fost nevoit să depună anumite eforturi. Abandonul
şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană; şcoala a
ajuns să fie abandonată, înainte de toate, nu e percepută ca valoare în sine, atât copiii, cât și
elevii nu mai consideră şcoala un viitor.1
Din punct de vedere economic, abandonul școlar reprezintă un indicator al eficienței
sistemului școlar; cu cât indicele de abandon este mai mare , cu atât sistemul școlar respective
este mai ineficient.
Abandonul școlar are o definiție legală, in relațiile cu obligația frecventării școlii; în
cazul sistemului de invățământ din țara noastră, Regulamentul elevilor specifică faptul că
frecventarea obligatorie a școlii încetează la varsta de 16 ani . Dreptul copiilor la educație este
o datorie pentru parinți și tutori, statul putandu-I sancționa economic sau penal pe cei care se
sustrag obligației școlare. Atunci când statul controlează frecventarea școlii și, abandonurile
înaintea termenului legal al școlarității obligatorii sunt relative rare, fiind adesea deghizate in
absenteism intens.2

1.1.2. Factori individuali în abandonul școlar

Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat
deosebit de grav. Mai întai, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională
indispensabilă integrării socio-economice, nici bazele morale şi civice necesare exercitării
rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități. În al doilea rând, neavând o
calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi
1
https://eduform.snsh.ro/campanie-online/abandonul-scolar
2
https://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/ABANDONUL-SCOLAR45499.php

7
lung, o sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea
inițială.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească
dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării
strategice în vederea identificării factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de
risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în ultimă instanţă, pentru rezolvarea unor situaţii de
criză cu efect de abandon şcolar.

Pentru a putea reduce numarul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm sa identificăm şi să

studiem câteva cause, precum:

 şcolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților
de succes socio-profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii
claselor gimnaziale renunță în primii ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în
gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri la oamenii mai avuți din satele respective.
Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează posibilitățile părinților de a oferi
copiilor resursele necesare educației. Această stare provoacă deseori exploatarea copiilor
prin muncă de către părinți. Lipsa interesului pentru şcoală se explică prin presiunile de
ordin economic, prin dezamăgirile personale ale părinților şi prin lipsa de cultură a
comunității care poate fi susceptibilă față de instituțiile formale. Aceste cauze ar putea fi
eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre şcolile din asemenea zone, prin
stabilirea unor legături cu centre de instruire existente, prin asigurarea unei infrastructuri
care să asigure transportul elevilor, dar şi asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul
la distanțe mari de şcoala. De asemenea, este menţionată aprecierea (fară vreo susţinere)
potrivit căreia, în mediul rural, abandonul şcolar creşte iarna ,,în condiţiile lipsei de
subsistenţă’’ şi din cauza ,,lipsei hranei sau imbrăcămintei necesare’’. E o simplă părere
fără cunoaşterea generală a realităţii. Pe de altă parte, încălzirea vremii, crearea condiţiilor
naturale de practicare a unor îndeletniciri îi fac pe copii să-şi urmeze părinţii la muncă,
abandonând şcoala.
 cultura de origine a elevilor – cercetările din domeniul educațional au relevat faptul că
mediul socio-cultural de proveniență al elevilor este una dintre cele mai importante
variabile în reuşita sau eşecul şcolar şi profesional al elevului. Este foarte importantă
atitudinea familiei în raport cu şcoala. Există şi cazuri în care părinţii încurajează să
încalce normele valorilor şcolare prin atitudinea lor faţă de şcoală. Ca forme principale de
manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere social
şi comportamental: fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul,
conduitele violente, toxicomania, copiatul şi suicidul. Cunoaşterea acestor atitudini şi
identificarea surselor de posibile tensiuni sau blocaje manifestate în raport cu
cariera şcolară a tinerilor constituie un factor important în prevenirea abandonurilor. Elevii
au fost încurajaţi şi de atitudinea părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă o
prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Mai mult, emigrarea forţei de muncă
îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii, fie sunt lăsaţi în grija unor
rude sau cunoştinţe apropiate care se ocupă superficial de situaţia şcolară a copiilor.
 climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea
vieții de familie, consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de
permisiv, divergența metodelor educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece,

8
 indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora sunt alte câteva aspecte care conduc spre
abandonul şcolar.
 factori de natură socială şi economică cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi
morale, prăbuşirea sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau
valori sunt alte cauze care conduc la dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul
educațional şi, în final, abandon şcolar.
 factorii de natură educatională: insubordonare față de normele şi regulile şcolare, chiul,
absenteism, repetenție, motivații şi interese slabe în raport cuşcoala, greşelile dascălilor
(de atitudine şi relaționare, competența profesională, autoritate morală) au şi ei un rol
important în apariția fenomenului de abandon şcolar.
 anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din
copilîrie; dorința de a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta
obiecte, haine sau mâncare prin căi ocolite, necurate reprezintă cauze pentru care elevul
abandonează şcoala. Anturajul reprezintă un factor negativ în viața elevului; el poate să-l
determine pe elev să fumeze, să consume bauturi alcoolice, să consume droguri, să fure
sau chiar să chiulească de la şcoală.

De câţiva ani, statul oferă o serie de programe sociale pentru menţinerea elevilor în unităţile de
învăţământ. Câteva dintre acestea sunt: programul „Euro 200” pentru finanţarea de achiziţie de
calculatoare personale, diferitele tipuri de burse, rechizite şcolare, decontarea cheltuielilor de
transport pentru elevii din mediu rural etc. Acestea sunt numai câteva exemple care pot
influenţa scăderea ratei abandonului şcolar, mai ales în cazul elevilor care provin din familii
cu venituri mici sau foarte mici. Pe lângă acestea este importantă şi infrastructura şcolară,
cadrele didactice şi atitudinea familiei şi a societăţi faţă de „carte” din care provine copilul. 3

1.1.3 Metode de prevenire a abandonului școlar și reintegrare a copiilor in

școli
Prevenirea abandonului școlar se realizează printr-o educaţie adevărată, reală care se
fundamentează în familie iar apoi, ea se continuă în grădiniţă şi şcoală. În primul rând ea se
realizează prin puterea exemplului şi apoi prin cea a cuvântului. Tot ceea ce se săvârşeşte sub
puterea copilului are efect mai puternic decât frazele moralizatoare. O bună intervenţie a
cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii poate constitui un
mijloc de prevenire a abandonului şcolar prin intervenţia acestuia la nivelul factorilor de risc –
individuali, familiali, şcolari a celor determinaţi de mediul cu potenţial delictogen etc., care-l
pot acuza. Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să
urmărească dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a
planificării strategice în vederea identificării factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de
situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi în ultimă instanţă pentru rezolvarea unor
situaţii de criză cu efect de abandon şcolar. Activitatea de prevenire este complexă, deoarece
presupune intervenţii concrete care să ducă la reducerea cât mai mult a fenomenului de
abandon şcolar, prin acţiuni menite să limiteze sau să înlăture unde este posibil cauzele

3
Ibidem

9
abandonului şcolar. De aceea este nevoie ca să existe preocupări reale pentru prevenirea
abandonului şcolar, atât din sfera politică, cât şi din partea societăţii civile. 4
Consilierea și orientarea sunt vitale nu numai pentru a asigura că tinerii identifică
opţiunile adecvate de continuare a studiilor și găsesc motivaţia și încrederea de a urma astfel
de cursuri, ci și pentru a lua deciziile adecvate cu privire la studiile lor (determinând astfel
reducerea nivelului de abandon școlar cauzat de alegerea greșită a studiilor). Așadar, tinerii
trebuie să primească o consiliere clară, imparţială și constructivă pentru ca aceștia să fie
conștienţi și să simtă că deţin controlul asupra parcursului lor educaţional și a evoluţiei
carierei. În plus, tinerii care riscă să abandoneze școala timpuriu se confruntă adesea cu o serie
de aspecte complexe care necesită sprijin din partea unui consilier specializat sau o altă
contribuţie profesionistă. Pe lângă contribuţia specialiștilor, familiile și părinţii trebuie, de
asemenea, să se implice mai mult în activităţile școlare. Este important ca profesorii să deţină
competenţele necesare pentru a-i angaja și a-I motiva pe toţi elevii cărora le predau. Formarea
profesorilor în vederea identificării și a abordării riscurilor, precum și în ceea ce privește
utilizarea metodelor moderne de predare, dar și competenţele de gestiune a clasei de elevi și de
creare de relaţii, este importantă.5
Un studiu din Spania cu privire la tinerii care abandonează timpuriu școala indică
faptul că 9 din 10 persoane abandonează școala din cauza experienţei repetării unui an 6. Prin
urmare,clasele puţin numeroase, asistenţii didactici și taxele educaţionale suplimentare pot
împiedica elevii, în mod individual, să înregistreze întârzieri, înainte ca acestea să aibă un
impact grav asupra parcursului lor școlar și să sporească riscul de abandon școlar.
În ultima perioada, au fost demarate numeroase programe de reintegrare a copiilor în
școli, mai ales in comunitatile de romi si in cele din mediul rural. Uniunea Europeană a
investit deja sume imense de bani spre domeniul educației și prevenirea abandonului școlar,
însă acest proces este unul destul de dificil si de durată.
În primul rand, specialiștii trebuie să lupte cu barierele sociale si cu familiile dezbinate,
care refuza sa își trimită copiii la școala. De asemenea, pentru a preveni abandonul școlar, cei
care trebuie sa înteleagă cât de importantă este educatia sunt copiii. Așadar, specialiștii în
educație spun că cel mai important lucru este acela ca elevii sa conștientizeze că succesul
școlar le poate aduce o viata mai bună, plină de satisfacții.
La nivelul şcolii, situaţiile de abandon pot fi determinate de repetenţiile repetate şi
frecvente, de integrarea insuficientă în colectivul clasei de elevi sau de calitatea relaţiilor cu
profesorii şi cu colegii. La nivelul şcolii sunt foarte puţine acţiuni care să prevină abandonul
şcolar. Cadrele didactice pot avea un rol important în prevenirea abandonului şcolar timpuriu,
deoarece sunt în permanent contact cu elevii, pot identifica şi diagnostica problemele acestora
şi pot atrage atenţia autorităţilor sau organizaţiilor non-guvernamentale competente pentru a
interveni la nevoie.

4
https://ccdmh.ro/wp-content/uploads/2022/02/Scoala-Mehedintiului-Nr.-77_februarie-
2018_Online.pdf#page=46
5
https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/etudes/join/2011/460048/IPOL-
CULT_ET(2011)460048(SUM01)_RO.pdf
6
Mena Martínez, L., Fernández Enguita, M. și Riviére Gómez, J. (2009), Desenganchados de la educación:
procesos, experiencias, motivaciones y estrategias del abandono y del fracaso escolar, Revista de Educación,
número extraordinario 2010, pp. 119-145.

10
Deşi principalii factori de creştere a probabilităţii de a renunţa la educaţie sunt localizaţi la
nivelul familiei şi al comunităţii, recomandările pentru atenuarea acestor factori se adresează
în primul rând şcolii. Exceptând obiectivul general al creşterii responsabilităţii şcolii, nu există
priorităţi absolute, iar acţiunile recomandate nu sunt substituibile, ci complementare. Accentul
este pus pe prevenţie, dar există şi recomandări în ce priveşte reintegrarea elevilor care au
renunţat recent la educaţie. Ca posibile linii de acţiune, se recomandă:

1. Creşterea flexibilităţii programelor “a doua şansă” – din punct de vedere a grupurilor de

vârstă. Deşi se adresează tuturor celor care au abandonat şcoala, programul “a doua şansă”
este frecventat de tineri de peste 20 de ani. Aceste programe ar trebui să aibă clase speciale
pe grupă de vârstă (12 – 16 ani) pentru care este dificil să se integreze în grupe cu tineri
care au peste 20 de ani.
2. Creşterea flexibilităţii programelor “a doua şansă” – din punct de vedere al curriculei.
Când elevii repetă un an de mai multe ori deoarece nu au trecut clasa la două sau trei
materii (de regulă aceleaşi) ar trebui luate în cosiderare notele de trecere de la celelalte
materii. De asemenea, competenţele profesionale dobândite de cei care abandonează
şcoala ar trebui recunoscute oficial.
3. Creşterea atractivităţii şcolii – prin activităţi extracuriculare care au loc în şcoală, precum:
acţiuni de renovare, de curăţenie a şcolii, competiţii artistice şi sportive.
4. Creşterea atractivităţii şcolii – prin folosirea resurselor şcolii pentru atragerea elevilor
pentru activităţi de timp liber.
5. Utilizarea experienţei celor ce au renunţat la şcoală pentru a preveni scăderea încrederii în
educaţie. Ar fi util ca elevii care au abandonat şcoala să se întâlnească cu elevi care sunt la
risc de abandon şcolar şi să le povestească despre viaţa lor din prezent.
6. Creşterea implicării proactive a cadrelor didactice în combaterea abandonului şcolar şi
renunţării timpurii la educaţie. Profesorii ar putea fi susţinuţi să găsească soluţii pentru
creşterea integrării elevilor pentru o mai bună comunicare cu ei şi cu părinţii acestora şi să
implice elevii în activităţi extracurriculare şi de consiliere.
7. Dezvoltarea unui program naţional de educaţie sexuală pentru elevi, focalizat în
comunităţile cu risc crescut pentru sarcini timpurii la adolescente şi unde căsătorille
timpurii sunt frecvente.
8. Stimularea administraţiilor locale şi a ONG-urilor de profil să implice ca voluntari tinerii
elevi de clasa a VIII-a şi de liceu proveniţi din comunităţi cu risc ridicat de abandon în
programe de suport pentru bătrâni şi familii aflate în nevoie.
9. Ţinerea evidenţei situaţiei elevilor aflaţi în fluxuri de migraţie internaţională circulatorie.
10. Dezvoltarea şi implementarea unui sistem de urmărire a evoluţiei cohortelor şcolare.
11. Motivarea prin premiere a cadrelor didactice.

Pornind de la exemplele oferite în descrierea celor 19 şcoli analizate, raportul se constituie

drept o sursă de informaţie despre starea sistemului de învăţământ românesc şi un instrument
util pentru identificarea şi aplicarea unor soluţii viabile de prevenire a abandonului şcolar
timpuriu.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
 identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea
menţinerii acestora în sistemul învăţămîntului guvernamental de zi;

11
  implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de
abandon şcolar sau a situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai
reprezenta un pericol imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie
bine organizat, ce se desfăşoară pe o perioadă foarte îndelungată.
Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar:
 psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații
interpersonale adecvate pentru realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
 psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale,
comportamentale, emoționale, tendinte agresive;
 juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin
popularizarea legilor şi prin propaganda juridică, în general.
În cadrul învăţământului preşcolar educatoarea are, de asemenea, un rol decisiv în
formarea conceptului despre şcoală a copiilor preşcolari – viitori şcolari. Rolul acesteia este nu
numai de a-i informa cu privire la şcoală, ci şi de a-i face să conştientizeze importanța pe care
o deține scoala în viața unui individ.
Un alt element în combaterea abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la
programul educativ, fiecare după forţa şi posibilităţile sale. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor
sunt diferite, gradul lor de adaptare şi percepere este diferit, dar în grupul de la grădiniţă
fiecare poate avea un loc, un statut, un rol şi o valoare, fapt ce îi determină să îndrăgească
mediul şcolar. Evaluarea pe care o poate face educatoarea se referă la competenţele şi
capacităţile educaţionale ale fiecărui copil. Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are
valoare şi este unic şi că fiecare copil poate învăţa, indiferent de nevoile lui sociale. Pentru o
mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil
integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă de restul copiilor.
În cazul etniei rome, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor, faţa necunoscută şi nebănuită
a existenţei membrilor ei pune în valoare ceea ce ei înşişi nu mai ştiu ori nu au reuşit să
răzbată. Copiilor le oferă identitate şi apartenenţă la neam, le redă mândria de descendenţi ai
poporului lor, răspândit prin numeroase teritorii, le crează o „unicitate pozitivă” – adică aceea
care ascunde comoara trăsăturilor caracteristice unui popor. „Unicitatea pozitivă” care în
esenţă arată demnitatea neamului lor, se opune aceleia „negative”, aceea care a fost impusă
mediatizării care condamnă la inhibare, la izolare. Aşadar, copilul fie că este integrat într-un
sistem de învăţământ preprimar, primar, gimnazial, liceal, profesional, universitar, trebuie
urmărit cu mare atenţie cum evoluează cum se menţine în sistemul educative, făcându-l cât
mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, cadrelor didactice, cât şi a
comunităţii din care provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului
şcolar – o problema gravă în România.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru didactic în
parte, de responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să
înveţe şi să se dezvolte şi să nu uităm că educația depinde foarte mult de familie. 7

7
Ibidem

12
 1.2. MASA SĂNĂTOASĂ ÎN ȘCOLI: ROL ȘI IMPLEMENTARE
1.2.1. Hotărâre de guvern de instituire a Programului Național „Masă
sănătoasă”
Proiectul ordinului privind aprobarea criteriilor pentru includerea școlilor în Programul
național Masă Sănătoasă (PNMS) a fost pus în dezbatere publică de Ministerul Educației. Guvernul
va finanța maxim 1000 de unități de învățământ, în limita sumei de 1.139.400 mii lei, potrivit OUG
nr. 115 din 14 decembrie 2023.
Programul național „Masă sănătoasă” (PNMS) se desfășoară pe perioada cursurilor
anului școlar, pentru beneficiarii direcți din învățământul preuniversitar, în scopul sprijinirii
participării la educație a acestora, prin oferirea unei alimentații sănătoase și formarea unui stil
de viață alimentar sănătos, conform proiectului.
Evaluarea școlilor se face de către inspectoratele școlare județene/al municipului
București. În termen de 15 de zile de la aprobarea ordinului, inspectoratele școlare județene/al
municipiului București transmit la Ministerul Educației lista şcolilor propuse în PNMS, pentru
anul școlar 2023 – 2024.
Criteriile de selecție generale pentru includerea în PNMS a unităților de învățământ
preuniversitar cu personalitate juridică sunt:
a) Principalele niveluri de învățământ cuprinse în oferta educațională a unității de
învățământ sunt nivelul primar și nivelul gimnazial, în anul școlar în curs;
b) Ponderea crescută a elevilor din categorii defavorizate (preșcolari/elevi cu cerințe
educaționale speciale, preșcolari/elevi aflați în sistemul de protecție specială, preșcolari/elevi
de etnie romă, preșcolari/elevi cu părinți plecați la muncă în străinătate), raportată la anul
școlar în curs;
c) Participarea școlară și calitatea educației, analizate în baza următoarelor subcriterii:
1. Participarea școlară, raportată la anul școlar anterior celui în care se face selecția,
analizată în funcție de nivelul de învățământ, astfel:
– pentru nivelul de învățământ preșcolar: rată scăzută de participare a preșcolarilor cu
vârste între 4 și 6 ani la programul zilnic de activități (sub 50% prezență lunară);
– pentru nivelul de învățământ primar: rată crescută de abandon școlar calculată, pe
cohortă, ca diferența între numărul elevilor înscriși la debutul școlarității în clasa pregătitoare
și cel al elevilor care au finalizat învățământul primar în anul școlar, exprimată ca raport
procentual față de numărul elevilor înscriși la debutul școlarității;
– pentru nivelul de învățământ gimnazial: rată crescută de abandon școlar calculată, pe
cohortă, ca diferența între numărul elevilor înscriși la debutul învățământului gimnazial în
clasa a V-a și cel al elevilor care au finalizat învățământul gimnazial în anul școlar, exprimată
ca raport procentual față de numărul elevilor înscriși la debutul învățământului gimnazial;
– pentru nivelul de învățământ liceal: rată crescută de abandon școlar calculată, pe
cohortă, ca diferența între numărul elevilor înscriși la debutul învățământului liceal în clasa a
IX-a și cel al elevilor care au finalizat învățământul liceal în anul școlar, exprimată ca raport
procentual față de numărul elevilor înscriși la debutul învățământului liceal;
2. Calitatea educației, apreciată prin rezultatele școlare obținute de preșcolari/elevi, în
funcție de nivelul de învățământ, obținute în anul școlar anterior celui în care se face selecția,
astfel:
13
 – pentru nivelul de învățământ preșcolar: procent crescut de preșcolari din grupa mare
(5 – 6 ani) care au mai mult de 50% dintre comportamentele menționate în Fișa pentru
aprecierea progresului individual al copilului înainte de intrarea în învățământul primar cu
mențiunea Necesită sprijin (NS);
– pentru nivelul de învățământ primar: procent crescut de elevi în clasa a IV-a cu
rezultate sub media națională la evaluarea națională la finalul clasei a IV-a;
– pentru nivelul de învățământ gimnazial: procent crescut de elevi care au obținut note
sub 5 la evaluarea națională pentru absolvenții clasei a VIII-a;
– pentru nivelul de învățământ liceal: procent crescut de elevi care au obținut note sub
6 la examenul național de bacalaureat;
Calitatea educației, apreciată prin procentul crescut de cadre didactice necalificate din
numărul total de cadre didactice, raportat la anul școlar în curs;
d) Dispunerea geografică izolată a unităţii de învăţământ/greu accesibilă din cauza
condiţiilor de mediu (deltă, munte, câmpie, zonă depopulată), raportată la anul școlar în curs;
e) Nivelul de marginalizare socio-economică a localităţii, potrivit clasificării Băncii Mondiale
în studiile „Atlasul Zonelor Rurale Marginalizate şi al Dezvoltării Umane Locale din
România” şi „Atlasul Zonelor Urbane Marginalizate din România”;
f) Numărul crescut de burse sociale în unitatea de învățământ, respectiv numărul
crescut de preșcolari beneficiari ai tichetului social (Legea nr.248/2015), raportat la anul școlar
în curs.
3. În baza criteriilor generale, inspectoratul şcolar poate stabili criterii de selecție
specifice, în baza unei proceduri proprii. Prin procedura proprie, inspectoratul școlar stabilește
și punctajul care se acordă pentru fiecare criteriu/subcriteriu, pe niveluri de învățământ, în
funcție de particularitățile locale.
Inspectoratul școlar poate utiliza și următoarele criterii:
 rata scăzută de preșcolari cu vârsta de 6 ani, care au frecventat grupa mare –
nivel preșcolar și nu se regăsesc înscriși în învățământul primar în anul școlar
următor;
 rata scăzută de elevi care au frecventat clasa a IV-a și nu se regăsesc înscriși în
clasa a V-a în anul școlar următor;
 rată scăzută de absolvire a clasei a VIII-a de către elevi;
 rata scăzută de participare a elevilor la evaluarea națională pentru absolvenții
clasei a VIII-a;
 rată scăzută de absolvire a clasei a XII-a/a XIII-a de către elevi;
 rata scăzută de participare a elevilor la examenul național de bacalaureat. 8

8
https://www.edupedu.ro/scolile-care-vor-intra-pe-noua-lista-a-celor-care-ofera-elevilor-o-masa-calda-ar-
trebui-sa-indeplineasca-criterii-de-prezenta-slaba-risc-de-abandon-scolar-si-profesori-necalificati-conform-
proiectul/

14
1.2.2. Obiectivele și prevederile hotărârii de guvern
1.2.3. Implementarea la nivel național și finanțarea sa
1.2.4. Inițiative Legislative Anterioare în Reducerea Abandonului în Zonele
Rurale

CAPITOLUL II: STAREA DE FAPT PRIVIND ABANDONUL

ȘCOLAR ÎN ROMÂNIA
2.1. Importanța nutriției și a educației nutriționale în dezvoltarea școlară

Într-o epocă în care alimentele procesate și băuturile dulci sunt omniprezente,

importanța educației nutriționale în programele școlare nu poate fi exagerată. Necesitatea
elevilor de a dezvolta o bază solidă în cunoștințele despre nutriție și obiceiurile alimentare
sănătoase este mai critică ca niciodată. Această postare de blog explorează importanța cu mai
multe fațete a educației nutriționale, aruncând lumină asupra impactului său profund asupra
elevilor, educatorilor, părinților și factorilor de decizie.
Educația nutrițională este mai mult decât predarea grupelor de alimente - este o
înțelegere cuprinzătoare a nutrienților, alegerilor dietetice, planificarea mesei și capacitatea de
a descifra etichete complexe ale alimentelor. Acesta oferă studenților cunoștințele și abilitățile
necesare pentru a face alegeri alimentare informate de-a lungul vieții. Domeniul de aplicare al
educației nutriționale este larg, cuprinzând o mulțime de cunoștințe și abilități dietetice care le
permit elevilor să navigheze în lumea complexă a nutriției. Impactul educației nutriționale este
cel mai tangibil în aplicarea sa în lumea reală. Poveștile convingătoare și studiile de caz
ilustrează diferența practică pe care o face educația nutrițională în viața elevilor. Aceste
povești arată cum elevii își traduc noile cunoștințe în alegeri mai sănătoase, nu doar în mediul
școlar, ci și în viața lor de zi cu zi. Succesul educației nutriționale se extinde dincolo de clasă.
Se bazează pe implicarea activă a părinților, a îngrijitorilor și a comunității mai largi.
Implicarea familiilor în procesul de învățare promovează un mediu de sprijin care întărește
principiile predate în școală. Colaborarea dintre școli și familii este cheia pentru crearea unei
experiențe de învățare holistică care se extinde dincolo de zidurile sălii de clasă. 9
O dietă bună și hrănitoare este un factor important în creșterea și dezvoltarea copiilor.
Ajută la dezvoltarea unei baze solide la copil în ceea ce privește menținerea sănătoasă și
insuflarea unor modele alimentare excelente încă din copilărie. Cele mai esențiale trei avantaje
ale nutriției timpurii sunt că ajută la stabilirea imunității împotriva numeroaselor boli
infecțioase, promovează dezvoltarea sănătoasă a creierului și a altor organe cheie și crește
nivelul de activitate și performanța cognitivă a copilului. Ca urmare, alimentația adecvată
pentru copii este esențială, deoarece pune bazele pentru ca aceștia să aibă o existență completă
și hrănitoare pentru tot restul vieții. Acum, să aprofundăm subiectul și să aruncăm o scurtă
privire asupra importanței nutriției pentru elevi.

9
https://www.linkedin.com/pulse/importance-nutrition-education-school-curricula-foodniche-education

15
 Numeroase studii au descoperit că starea alimentară are un impact direct asupra
capacității mentale la copiii de vârstă școlară. Deficitul de fier, de exemplu, poate reduce
transmiterea dopaminei, afectând cogniția chiar și în stadiile incipiente. S-a dovedit că alte
deficiențe de minerale și vitamine, în special tiamina, vitamina E, vitamina B, iod și zinc,
afectează capacitatea cognitivă și atenția mentală. Suplimentarea cu aminoacizi în dietă poate
ajuta, de asemenea, la percepție, intuiție și gândire. O serie de studii au arătat, de asemenea, că
îmbunătățirea aportului nutrițional poate afecta capacitatea cognitivă și nivelul IQ-ului copiilor
de vârstă școlară.
Elevii care mănâncă bine ajung la școală pregătiți să învețe. Deoarece o dietă mai bună
îi face pe studenți mai sănătoși, este mai probabil ca aceștia să piardă mai puține ore și să le
frecventeze mai regulat. Potrivit cercetărilor, foamea provoacă probleme de comportament, iar
zahărul are o influență dăunătoare asupra comportamentului copilului. Cu toate acestea, aceste
efecte pot fi atenuate dacă copiii consumă o dietă bine echilibrată, bogată în proteine, grăsimi,
carbohidrați complecși și fibre. Ca urmare, copiii vor avea mai mult timp la clasă și mai puține
întreruperi ale studiilor pe parcursul anului școlar. În plus, comportamentul copiilor poate
întări și poate cauza mai puține tulburări în sala de clasă, rezultând un mediu educațional mai
bun pentru toți copiii din clasă.
Fără ajutor, direcție, instrucțiuni și rutină, poate fi dificil să garantezi că copilul tău
mănâncă sănătos și se menține în formă. Pe măsură ce copiii cresc, încep să-și stabilească idei
despre ceea ce are gust bun pentru ei și ce nu. Este posibil să nu se potrivească întotdeauna cu
ceea ce este ideal din punct de vedere nutrițional pentru ei. Copiii pot fi uneori pretențioși,
evitanți și încăpățânați. Având în vedere că copiii sunt ființe foarte perceptive, este important
să le generezi experiențe plăcute și sănătoase. Implicarea copiilor în pregătirea și alegerea
mesei poate fi, de asemenea, o tehnică valoroasă de învățare. Ar putea fi benefic să angajați
asistența copilului dumneavoastră în selectarea alimentelor pe baza conținutului nutrițional și a
explica modul în care acestea pot beneficia organismele în curs de dezvoltare, indiferent dacă
vă aflați la magazin alimentar sau chiar în propriul frigider de acasă. Părinților li se
recomandă, de asemenea, să folosească porții specificate și să demonstreze copiilor lor
echivalentele. Această educație nutrițională îi poate ajuta pe tineri să înțeleagă și să execute
porțiile adecvate pe măsură ce îmbătrânesc, precum și să mențină obiceiuri alimentare
sănătoase.
Fără o hrană suficientă, creșterea sănătoasă a unui copil este incompletă. Odată ce un
copil înțelege valoarea unei nutriții excelente, el sau el va putea să-l îndrume să trăiască un stil
de viață plăcut, fericit și durabil. Alimentația deficitară în viața unui copil poate duce, de
asemenea, la încetinirea creșterii, care este legată de abilitățile cognitive afectate și
performanța slabă la clasă și calitatea muncii.10

2.2. Impactul Nutriției Asupra Stării de Sănătate a Elevilor

10
https://www.nsnschools.com/importance-of-nutrition-for-students/

16
 Școlile sunt din ce în ce mai implicate în eforturile de promovare a sănătății și a
comportamentului sănătos printre studenții lor adolescenți, dar sunt studenții mai sănătoși cei
mai buni elevi?
Cercetările indică, studenții cu o nutriție mai bună se concentrează mai ușor și își
mențin studiile performanţă. Potrivit Taras (2005), dacă a existat o deficiență de nutrienți, a
existat un negative impact asupra performanței academice a acelui student. Prima sursă a
investigat efectele celor mai predominante comportamente legate de sănătate - și anume,
consumul de alcool și marijuana, fumatul, alimentația, activitatea fizică, actul sexual,
agresiunea și utilizarea timpului pe ecran (televiziune, internet, jocuri video) –on performanța
școlară a adolescenților. Potrivit lui Busch (2014), nutriție sănătoasă și echipă s-a constatat că
participarea la sport are un efect pozitiv asupra performanței academice, în timp ce efectele
consumului de alcool, fumatului, actului sexual timpuriu, agresiune și anumite ecrane
comportamentele în timp au fost în general negative. Această cercetare nu a fost pe deplin
aliniată cu cea a acestei lucrări întrebare de cercetare, deoarece include mai mulți factori de
sănătate decât doar alimente. Însă cercetarea și metoda are un impact suficient pentru a fi utile
în conturarea cercetării.
În general, toate relațiile dintre comportamentele legate de sănătate și performanța
academică au fost dependente de context factori și au fost adesea mediate de probleme
psihosociale, structuri sociale și demografie. Taras (2005), a testat funcția cognitivă legată de
nutriție. Acest studiu a fost realizat cu cercetări medicale care au arătat că dacă există o
deficiență de nutrienți, cum ar fi fierul, există un negative impact asupra performanței
academice a acelui student. Exista și speranță, că dacă studentul a primit tratamentul medical
necesar, în special pentru deficitul de fier, s-au putut recupera și îmbunătăți din punct de
vedere academic.
Cu toate acestea, nu a existat un astfel de rezultat pentru alte deficiențe minerale.
Metoda acestei cercetări a analizat să mănânce sau nu micul dejun pe studenți. Ei, de
asemenea extrase din mai multe alte studii efectuate în întreaga lume, inclusiv Jamaica, Chile,
Peru și Africa de Sud.
Cercetarea susține ideea că micul dejun la școală îmbunătățește prezența rate și scade
întârzierile. Pentru populațiile foarte subnutrite, programul de mic dejun a mers chiar mai
departe pentru a ajuta cu performanța academică și abilitățile cognitive. Acest studiu a fost
foarte util pentru a contribui la cercetarea acestei lucrări, oferind o perspectivă mai medicală a
necesitatea unui acces îmbunătățit la alimentația școlară. Acest domeniu se concentrează
asupra efectului insecurității alimentare asupra studenților. Nu afectează doar performanța
academică, dar include și bunăstarea social-emoțională și relațiile de familie.
Insecuritatea alimentară joacă un rol important în alimentația elevilor și în performanța
școlară. Adesea elevi care se confruntă cu insecuritatea alimentară se confruntă și cu foamea și
lipsa accesului zilnic la alimente. Aceasta ar fi dificil de separat cercetarea făcută pentru acest
studiu de caz, a accesului la hrană și performanța școlară a studenților, fără a aborda problema
insecurității alimentare.
Un studiu a examinat asocierile dintre alimentația familiei acasă și activitatea fizică,
alimente nesiguranță și indicele de masă corporală (IMC) la copiii din mediul rural. Acest
studiu al lui Jackson (2017), a dat a mare model de cercetare statistică de exemplu off. În
cercetarea acestei lucrări, există și statistică date pentru a baza concluzia și vizualizarea altor

17
metode și rezultate, este o comparație excelentă. Studiul a fost creat cu date empirice urmărind
familii și documentând rezultatele. Aproximativ 37% dintre copii erau supraponderali/obezi,
iar 43% dintre familii erau expuse riscului de insecuritate alimentară.
Copiii ale căror familii limitau să se uite la televizor în timp ce mănâncă au fost mai
puțin probabil să fie obezi la fel ca și copiii ale căror familii au monitorizat consumul de
chipsuri, prăjituri și bomboane. Alimente nesiguranța a fost mai mare la copiii obezi decât la
copiii cu greutate normală, dar nu numai în rândul familiilor eligibil pentru a primi mese
școlare gratuite/la cost redus. Jackson (2017) a concluzionat că, oportunități pentru o
alimentație sănătoasă la domiciliu poate sprijini sănătatea greutății copiilor din mediul rural.
Resursele suplimentare pot este necesar pentru a promova securitatea alimentară în
rândul familiilor cu venituri mici. Au existat, de asemenea, dovezi că aducerea micul dejun în
sala de clasă a avut success rezultate pentru elevi. Corcoran (2016), a analizat efectele aducerii
micului dejun în clasă și efectele acesteia asupra obezității și a performanței școlare. Acest
studiu a fost important pentru cercetarea acestei lucrări, deoarece a arătat opusul a ceea ce v-
ați aștepta să se întâmple.
Concluziile nu au furnizat nicio dovadă a câștigurilor asupra performanței academice.
Continuarea micului dejun în sala de clasă va depinde dacă vor găsi că reduce foamea și
insecuritatea alimentară și este de lungă durată efecte pe termen. Datele pentru această
cercetare au venit din mai multe zone, inclusiv New York City Departamentul Educației și
Biroul său de Alimentație școlară. Aceasta a implicat o bază de date de participarea la acest
program de mic dejun, precum și date privind numărul anual de mese servite, prezența și
datele demografice individuale. Multe școli din New York City au adoptat micul dejun în
programul de clasă și au putut colecta date empirice de la aceste școli.11

2.3. Evidențierea diferențelor urbane-rurale în abandonul școlar

Deși este membră a Uniunii Europene, România le permite copiilor săi care locuiesc în
mediul rural să studieze în condiții slabe, întrucât școlile nu dispun de standarde și facilități
adecvate, precum și de profesori calificați. Aceste condiții au generat discrepanțe
semnificative între educația rurală și cea urbană din țara est-europeană. Numai în anul școlar
2005-2006, aproximativ 13,5% dintre copiii din mediul rural cu vârste cuprinse între 7 și 14
ani nu erau înscriși la școală, în timp ce doar 3,9% dintre colegii lor din mediul urban se aflau
în aceeași situație. Proporția copiilor care frecventează liceul a fost cu 7% mai mică în zonele
rurale comparativ cu cele urbane. Un raport World Vision România din 2012 privind
bunăstarea copiilor din mediul rural a arătat că doar 40% din 1340 de copii care terminaseră
clasa a șaptea au putut să citească un text simplu de 60 de cuvinte, iar 4% nu au înțeles ceea ce
tocmai au citit. Consecințele sprijinului necorespunzător acordat învățământului rural au avut
ca rezultat faptul că, la examenul de Bacalaureat 2012 de la sfârșitul liceului, multe sate
românești aveau promovabilitate zero.
Condițiile oferite în școlile rurale românești sunt îngrozitoare. În multe sate, școlile nu
au complet permise de sănătate sau abia au dreptul să le dețină, deoarece sunt doar parțial
finisate, nu au apă curentă sau au toalete exterioare. În același timp, copiii din mediul rural
11
https://scholarworks.calstate.edu/downloads/8c97kq91n

18
sunt adesea forțați să stea în săli de clasă cu birouri și scaune sparte și fără încălzire în timpul
iernii, în timp ce rareori au acces la materialele școlare tehnic gratuite oferite de stat.
Aproximativ 23 la sută dintre copiii din mediul rural petrec mai mult de o oră în fiecare zi
făcând naveta la școală, fie pentru că trebuie să meargă acolo pe jos, fie pentru că autobuzul
care îi transportă acolo trebuie să facă numeroase opriri înainte de a ajunge la destinație. Ca
urmare a acestei navete lungi, părinții români din mediul rural preferă să-și țină copiii departe
de școală, încurajând astfel analfabetismul, care este cel mai mare din Europa în acest
moment.
Continuarea educației post-obligatorii este extrem de dificilă pentru mulți elevi din
mediul rural. Liceele pot fi la peste 20 km, ceea ce le-ar impune să se mute în orașe. Acest
lucru este adesea imposibil de realizat, deoarece părinții nu au, în general, posibilitățile
financiare pentru a-și susține copiii să urmeze studii superioare. În același timp, în timp ce
mulți adulți au o atitudine pozitivă față de beneficiile frecventării școlii, mulți dintre ei
consideră că relațiile interpersonale sunt mai importante în obținerea unui loc de muncă decât
educația.
Majoritatea copiilor trebuie, de asemenea, să ajute la treburile casnice ale părinților lor,
de obicei ocupă aproximativ două ore pe zi, care ar putea fi petrecute studiind sau relaxându-
se. Raportul World Vision România sugerează că aproximativ un sfert din cei peste 1.340 de
elevi pe care i-au examinat au susținut că sunt obosiți din cauza faptului că trebuie să lucreze
și să învețe, în timp ce 12% au spus că uneori sar la școală, din cauza muncii.
Există, de asemenea, o lipsă cronică de profesori în sate, deoarece deseori refuză
plasarea în școlile rurale. Ei sunt obligați să-și asigure singuri cazare în sat și să-și aranjeze
transportul acolo, ceea ce duce adesea la cheltuieli semnificative pentru un salariu deja slab.
Cheltuielile de transport pot costa uneori profesorii jumătate din salariu. Elevii din mediul
rural ajung să fie predați de profesori necalificați sau de profesori pensionari plătiți la oră, care
de multe ori trebuie să predea mai multe materii școlare, dintre care unele abia cunosc despre
ei înșiși.
Există mai multe motive pentru condițiile sumbre de studiu din zonele rurale. Una
dintre ele a rezultat în urma reformelor din sistemul național de învățământ în perioada 2007-
2010, care a dus la o scădere a numărului de școli cu 642, reprezentând o reducere de 7,8 la
sută. Mai mult, o lipsă acută de finanțare a însemnat nu numai o lipsă de îmbunătățire a
condițiilor școlilor din România, ci și o lipsă continuă de sprijin și stimulente pentru ca
profesorii să meargă în mediul rural și să predea.
Autoritățile locale refuză adesea să acorde finanțare școlilor, susținând că bugetul lor
este limitat. La nivel național, deși Legea Educației Naționale prevede că educația ar trebui să
primească 6 la sută din PIB, doar puțin peste 3 la sută este asigurată efectiv. Bugetul pentru
educație este de obicei redus, în loc să fie majorat. Bugetul pentru 2010 a fost cu 40 la sută
mai mic decât cel din 2008. În 2014, bugetul educației va fi majorat la 3,4 la sută din PIB,
devenind cea mai mare sumă alocată acestui domeniu din 2009. Cu toate acestea, aceasta este
departe de cele 6 la sută impuse de legislația românească și față de cele 5 la sută din PIB.
alocate în medie de statele membre ale UE.
Problema educației în România este sistemică, în condițiile în care, în urma prăbușirii
comunismului, România a intrat într-o criză continuă a educației, ministrul educației fiind
schimbat de 19 ori. Fiecare ministru a adus noi reforme, care deseori păreau experimente

19
menite să înlocuiască viziunea predecesorului lor asupra curriculum-ului obligatoriu și a
examenelor naționale.
Din cauza condițiilor de educație derizorii din zonele rurale, copiii sunt în urmă față de
omologii lor urbani și de cei europeni. Ei abia au șansa de a urma cu succes și de a finaliza
liceul, universitatea fiind exclusă pentru majoritatea. Lipsa educației de calitate îi face pe
copiii din mediul rural să fie semnificativ mai puțin competitivi pe piața muncii și capabili să
contribuie la dezvoltarea României, ridicând semne de întrebare cu privire la viitorul țării din
Europa de Est. În același timp, multora le lipsește un stimulent pentru a studia, având în
vedere că există o lipsă de oportunități de angajare în zona rurală. Pentru 85% dintre
absolvenții învățământului obligatoriu, care nu aleg să urmeze liceul, munca neremunerată în
gospodăria părinților este singura opțiune.
Cu o rată de 15%, România este departe de ținta UE în ceea ce privește rata
abandonului școlar timpuriu, dublu față de media europeană și foarte departe de țările moderne
care raportează mai puțin de 3%. Peste 45.000 de copii abandonează studiile în România în
fiecare an, în timp ce aproape jumătate dintre copiii din mediul rural sunt în pragul sărăciei și
excluziunii sociale. Mai mult, conform statisticilor oficiale, 6 din 10 copii din mediul rural au
dificultăți de citit și de scris. Potrivit unui raport făcut public de Centrul Național de Politică și
Evaluare în Educație, doar trei sferturi dintre copiii români care au absolvit studiile gimnaziale
în 2021, în perioada pandemiei, au reușit să promoveze examenele de Evaluare Națională cu
note mai mari de 5 (C-) . Aceasta înseamnă că mulți dintre ei au ales să nu aibă examenul.
Aproximativ 12% dintre elevii din clasele a 5-a până la a 8-a nu au absolvit școala gimnazială
din motive precum abandonul școlar, expulzarea, migrarea și înregistrările incomplete.
Potrivit Centrului Național de Politică și Evaluare în Educație, aproape 9.000 de elevi
care au terminat clasa a VIII-a, nu s-au înscris la examenele de Evaluare Națională și alți 8.000
care s-au înscris, nu au susținut examenul. Studiul mai arată că majoritatea studenților aflați în
una dintre aceste situații erau din mediul rural. Caraş-Severin (vest), Brăila (sud-est), Sibiu
(centru), Bihor (nord-vest), Mureş (centru), Călăraşi (sud) şi Satu Mare (nord) sunt judeţele cu
cele mai mari rate de abandon şcolar. printre elevii de gimnaziu. De asemenea, 86% dintre
studenții din mediul urban au obținut note peste C-, în comparație cu doar 63% din mediul
rural, în timp ce notele au fost mai mici pentru studenții din mediul rural la toate examenele. 12
În 2021, rata tinerilor de 18-24 de ani care nu au absolvit studii medii superioare și nu
sunt în învățământ sau formare (ELET - părăsirea timpurie a educației și formării) s-a
îmbunătățit ușor, atingând din nou nivelul din 2019 de 15,3%. Cu toate acestea, aceasta
rămâne semnificativ mai mare decât media UE de 9,7%1. Părăsirea timpurie a școlii este
deosebit de mare în rândul elevilor romi. Doar 22% dintre tinerii romi cu vârsta cuprinsă între
18 și 24 de ani au absolvit studiile liceale, față de 83,3% din totalul populației (Agenția pentru
Drepturi Fundamentale, 2022). Diferențele în rata părăsirii timpurii de la educație și formare
între zonele urbane (4,5%) și cele rurale (23,2%) sunt substanțiale. Un studiu recent al World
Vision România arată că 1 din 10 copii de vârstă de școlarizare obligatorie din mediul rural nu
frecventează în prezent nicio instituție de învățământ. Acest studiu a mai arătat că 1 din 3
adolescenți (37%) lipsește temporar sau definitiv de la școală pentru că lucrează în gospodărie
(World Vision România, 2022).

12
https://www.rri.ro/en_gb/school_dropout_in_romania-2679347

20
 De asemenea, rata ELET diferă între regiuni: de la 7,9% în București la aproape 23%
în regiunea de sud-est. Elevii expuși riscului de a abandona școala tind să fie concentrați în
școlile defavorizate din zonele rurale, care nu dispun de resurse și de profesori cu experiență
(OCDE, 2022). Mulți tineri români părăsesc sistemul școlar fără a dobândi abilitățile necesare
pentru a intra pe piața muncii cu nevoile sale în schimbare rapidă. Acest lucru le face dificilă
tranziția de la școală la angajarea plătită (OECD, 2022).13

CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ: IMPLEMENTAREA

LEGII MESEI CALDE ÎNTR-O ȘCOALĂ RURALĂ
3.1. Descrierea Școlii Și Comunității
3.2. Impactul Nutriției Asupra Stării de Sănătate a Elevilor
3.3. Calculul și analiza răspunsurilor persoanelor intervievate
3.4. Interpretarea rezultatelor

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXA NR. 1

ANEXA NR. 2

13
https://op.europa.eu/webpub/eac/education-and-training-monitor-2022/en/country-reports/romania.html

21