INSTITUTUL DE STIINTE ALE EDUCATIEI

LABORATORUL MANAGEMENT EDUCATIONAL

MOTIVATIA ÎNVATARII
SI
REUSITA SOCIALA
Bucuresti
- 2004 -
Autori:
COORDONATOR:
Dr. Stefan Popenici (Introducere, Itemii 1, 3, 7, 12, 10)
ECHIPA DE CERCETARE:
Carmen Balasoiu (Cadrul legislativ, Itemii 8, 9)
Paul Blendea (Itemul 1)
Mihaela Ionescu (Itemii 1, 19, 20)
Serban Iosifescu (Rezumat, Concluzii, editare forma finala)
Ovidiu Mantaluta (Metodologie, Itemul 4)
Tiberiu M. Mihail (Item 13)
Alexandru Modrescu (Itemul 11)
Niculae Neagu (Editare, procesare date)
Cornelia Novac (Metodologie, prelucrare date statistice)
Maria Paraschiv (Itemul 5)
Gabriela Parascovici (Procesare date)
Viorica Pop (Itemul 6)
Dr. Eleonora Radulescu (Itemul 2)
COLABORATORI:
Mihaela Mocanu
Directorii şcolilor din eşantion
Inspectori din cadr ul inspectoratelor şcolare
judeţene
Profesori din licee, scoli profesionale si
grupuri şcolare
Institutul de Stiinte ale Educaţiei
Management educaţional
©2005
Cuprins
REZUMAT ………………………………………………………………………. 2
1. Introducere …….……………………………………………………………… 6
2. Metodologia cercetării ………….…………………………………………….. 11
3. Cadrul legislativ ………………………………………………………………. 17
4. Rezultatele cercetării …………………………………………………………. 21
Itemul (1): modele ………………………………………………………. 21
Itemul (2): contra-modele ……………………………………………….. 32
Itemul (3): factori de influenta …………………………………………. 38
Itemul (4): motivele identificării cu modelul de succes ………………… 41
Itemul (5): imaginea de sine la orizontul de timp de zece ani …………… 45
Itemul (6): rolul scolii în evoluţia spre model …………………………….. 53
Itemul (7): rolul scolii în obţinerea succesului în viata …………………… 60
Itemii (8) si (9): rolul activitatilor de consiliere si orientare oferite de şcoala . 62
Itemul (10): percepţia rolului scoli în succesul modelului personal ……… 66
Itemul (11): motivele succesului modelului personal …………………….. 68
Itemii (12) si (13): mass media si modelul de succes …………………….. 89
Itemii (19) si (20). Opţiuni privind continuarea studiilor
în funcţie de programul educaţional absolvit …………………….. 98
5. Concluzii si recomandări generale …………………………………………….. 106
6. Bibliografie ……………………………………………………………………. 109
7. Anexe ………………………………………………………………………….. 110
Anexa 1: Chestionarul aplicat elevilor …………………………………… 110
REZUMAT
Unul dintre motivele esenţiale pentru care oamenii urmează şcoala, cu precădere după încheierea
învatamântului obligatoriu este reuşita sociala: mergem la şcoala pentru a reuşi în viata, pentru a promova în
societate, pentru a câştiga un statut social superior.
De aceea, coordonatele valorice (implicite sau explicite) ale modelului dominat de reuşita sociala reprezintă
elemente fundamentale ale motivaţiei învatarii, influenţând totodată dinamica pieţei forţei de munca,
învatarea pe durata întregii vieţi si din toate activitatile si situaţiile de viata (lifelong learning / lifewide learning )
si, în ultima instanţa, calitatea capitalului uman si tipul societate spre care ne îndreptam.
Chiar daca în ultimul timp au apărut o serie de studii profesioniste sau articolele de presa care au atins si
problematica educaţiei, nici unul dintre ele nu s-a referit explicit la spaţiul simbolic, al valorilor si opţiunilor
tinerilor în legătura cu modelele de viata si la motivaţia pentru învatare - care fac obiectul lucrării de fata.
Cercetarea de fata a căutat sa identifice factorii care fac atractiva pentru tineri o anumita persoana si, prin
aceasta, va fi utila scolii în vederea promovării unor modele sociale pozitive. De asemenea, integrând rezultatele
cercetării în curriculum si în viata şcolara, va putea fi diminuata influenta modelelor sociale indezirabile iar
educaţia si, implicit, instituţia şcolara vor deveni mai credibile în fata tinerilor si a societatii în
general.
Cercetarea s-a realizat pe eşantion reprezentativ, grupul ţinta reprezentându-l elevii din anii terminali de liceu si
şcoala de arte si meserii – având în vedere ca, la ora când acest raport este disponibil, ei fie îşi continua studiile,
fie fac deja cunostinta cu piaţa forţei de munca din România, modelele sociale de succes identificate captând
valenţe operaţionale sporite. Un element specific acestui eşantion reprezentativ îl reprezintă faptul ca întreaga
activitate şcolara s-a realizat în anii de după 1989, caracterizaţi prin schimbări sociale majore dar si printr-un
grad ridicat de instabilitate, inclusiv în privinţa legislaţiei şcolare. Consideram, pe baza cercetărilor recente ale
Institutului de Stiinte ale Educaţiei ca aceasta instabilitate a afectat cultura scolii, diluând influenta scolii asupra
elevilor, diminuând valenţele formative ale scolii în special sub aspect valoric si comportamental.
Primele doua aspecte analizate s-au referit la existenta unor modele si a unor contra-modele, precum si la
motivaţia alegerii lor. Din constatările noastre, pe primele locuri ca modele ale populaţiei ţinta sunt: vedetele
TV, membrii familiei, sportivii, oamenii de afaceri , în foarte mica măsura constituind modele de succes
profesorii, politicienii, colegii si prietenii sau oamenii de cultura. În privinţa contra -modelelor, pe
primele locuri se afla vedetele TV, oamenii politici, vecinii, membrii familiei, profesorii, prietenii si colegii, în timp
ce alte categorii profesionale, oamenii de afaceri, dictatorii si terorişti, sportivii au scoruri mici.
Dintre criteriile în funcţie de care sunt alese modelele , se distanteaza net realizarea profesionala,
notorietatea si banii, iar cele mai mici scoruri le au educaţia, bunătatea, altru ismul si religiozitatea. În
privinţa contra modelelor, motivele dominante pentru care sunt considerate ca atare sunt: comportamentele
inadecvate (mai ales violenta, aroganta, vulgaritatea), trăsăturile psihice negative (răutate, prostie,
impulsivitate etc. ), lipsa unui rost sau unui tel în viata. Important este ce anume îi determina pe tineri sa
-si aleagă modele si contramodele. Pe primul loc, dintre factorii sociali, se afla familia, urmata de prieteni si
colegi. Factorii ce ţin de şcoala, anume profesorii si consilierii şcolari se afla pe ultimele locuri în opţiunea
elevilor, fapt îngrijorător în opinia noastră, întrucât devine evident faptul ca şcoala nu-si realizează în mod
corespunzător funcţia de orientare spre valori si spre modele dezirabile - funcţie considerata ca implicita si
realizata oricum. Cercetarea noastră a mai observat si existenta a doua sub-culturi şcolare – sub-cultura “de
liceu” si subcultura “de şcoala profesionala” care, corelate cu sexul si cu mediul de provenienţa, determina
variaţii semnificative în răspunsurile obţinute. Ca urmare, si intervenţiile corective ar trebui sa fie diferenţiate în
funcţie de aceşti factori.
Orientarea spre modelele menţionate este întărita si de modul în care elevii investigaţi îşi vad viitorul: ei
doresc, în primul rând, sa aibă o cariera de succes – chiar daca de multe ori “succesul” este vag definit -, sa
aibă familie dar si siguranţa din punct de vedere material (bani, casa si maşina), ceea ce întareste orientarea
pragmatica a opţiunilor de viitor a le populaţiei investigate.
Următorul capitol al analizei noastre ni se pare extrem de interesant pentru modul în care elevii chestionaţi
percep rolul scolii în devenirea lor sociala spre modelele exprimate: 33,8% dintre elevi percep şcoala ca fiind
utila în pregătirea pentru viata sociala si profesionala. Acest procentaj se obţine însa prin cumularea
răspunsurilor din mai multe categorii – şcoala este utila, în general, prin: pregătirea intelectuala, educaţia
oferita, cultura, pregătire pentru munca / viata, pregătire pentru comunicare / relaţionare, pregătire psihica si
fizica si educarea comportamentului. Exista, însa si elemente din viata şcolara care-i nemulţumesc pe elevi. În
primul faptul ca şcoala nu oferă modele sau nu este interesata de modelele elevului. De asemenea, elevii
sunt nemultumiti de faptul ca şcoala nu are legătura cu viata reala sau nu oferă informaţii utile / concrete si ca
nu este centrata pe elev si pe nevoile si interesele lui specifice (35,8%). Credem ca trebuie sa ne pună pe
gânduri faptul ca profesorii nu sunt modele pentru elevii lor decât în foarte mica măsura si nici nu sunt
interesaţi de modelele pe care le au elevii.
Aceste critici sunt confirmate si de răspunsurile la itemul următor care, lărgind orizontul, se refera la modul în
care şcoala ajuta elevii sa obtina succes în viata. Principalele aspecte prin care şcoala este considerata utila
pentru succesul în viata sunt: lucrurile învatate, în general (fiind astfel confirmata înţelegerea menirii scolii
de a pregăti pentru viata), diploma obţinuta, disciplinele şcolare si profesorii. Surprinde plasarea pe
ultimele locuri a activitatilor de orientare si consiliere (care au rolul explicit de a pregăti pentru o cariera de
succes), a conducerii scolii (care are un rol esenţial în dezvoltarea unei culturi organizaţionale puternice) si a
consiliului elevilor (care se doreşte a fi o adevărata şcoala a democraţiei).
Rezultatele obţinute indica mari probleme legate de desfasurarea activitatilor de informare, orientare si
consiliere pentru cariera: aproape doua treimi dintre subiecţii chestionaţi nu răspund la aceasta întrebare sau
declara ca nu au beneficiat de consiliere în şcoala. Totodată, consilierea şcolara este perceputa ca fiind un
factor determinant pentru continuarea studiilor doar de către 2,1% dintre cei chestionaţi în timp ce doua
treimi declara ca aceste activitati nu-i ajuta deloc sau îi ajuta doar în mica măsura sa aibă succes în viata.
Insatisfacţia tinerilor fata de oferta educaţionala actuala este confirmata, o data în plus, de răspunsurile care
indica rolul marginal al scolii în succesul modelului personal. Marea majoritate a elevilor chestionaţi, care încheie
cel mai important si larg segment de şcolarizare - învatamântul preuniversitar –considera fie ca şcoala nu are
un rol semnificativ în succesul modelului ales, fie, pur si simplu, nu pot aprecia influenta scolii asupra
respectivului model.
Aceasta situaţie este confirmata si de răspunsurile la itemul următor care indica, drept principali factori care au
condus la succesul persoanei model, în ordine, trăsăturile de personalitate, aspectul fizic, valorificarea
unor şanse sau oportunitati, înaintea pregătirii / educaţiei si muncii. Din nou, şcoala nu este perceputa ca
având un rol important în succesul modelelor personale.
Un rol important în construirea acestor modele îl are mass media – scrisa si audio vizuala. Acest lucru este
vizibil în tipologia modelelor de succes: sunt preferate vedete de televiziune si persoanele intens mediatizate.
Şcoala pierde si aici teren, mass media (în special televiziunea) fiind văzute nu numai ca un complement,
necesar formalului de tip şcolar, dar chiar ca un substitut. Elevii învata din ziare sau de la televiziune dat
învata preponderent din publicaţii si emisiuni de divertisment.
Lucrarea se încheie cu realizarea unor profile privind continuarea sau nu a studiilor după absolvirea liceului,
respectiv a scolii de arte si meserii. A reieşit, indubitabil, dorinţa tuturor elevilor de a continua studiile, o mare
parte dintre ei dorind ca, în acelaşi timp sa si lucreze, fapt care denota dorinţa de independenta si
responsabilitatea drept caracteristici de baza ale generaţiei avute în vedere. Procentul tinerilor care nu doresc sa
continue studiile este mic, ca si cel al nehotarâtilor. Exista, de asemenea, diferente semnificative de opţiune în
funcţie de tipul de învatamânt absolvit (liceu / SAM), nivelul de educaţie a parintilor si mediul de rezidenta
(urban / rural).
INTRODUCERE
Unul dintre motivele esenţiale pentru care oamenii urmează şcoala, cu precădere după încheierea
învatamântului obligatoriu este reuşita sociala: mergem la şcoala pentru a reuşi în viata, pentru a promova în
societate, pentru a câştiga un statut social superior. De aceea, coordonatele valorice (implicite sau explicite) ale
modelului dominat de reuşita sociala reprezintă elemente fundamentale ale motivaţiei învatarii, influenţând
totodată dinamica pieţei forţei de munca, învatarea pe durata întregii vieţi si din toate activitatile si situaţiile de
viata (lifelong learning / lifewide learning ) si, în ultima instanţa, calitatea capitalului uman si tipul societate spre
care ne îndreptam.
Ce este motivaţia? Succint, putem spune ca este procesul care conduce, ghidează si menţine
comportamentele, de la cele elementare (ex. a mânca) până la cele mai complexe, determinând preferinţa
persoanei pentru anumite acţiuni sau comportamente. Psihologia educaţiei operează diferenţierea formala dintre
motivaţia intrinseca (determinata de dorinţele, interesele si preferinţele strict personale) si cea extrinseca
(determinata, prin impunere, din exterior). Simplu spus, a munci exclusiv pentru bani sau a merge la şcoala
pentru ca aşa cer parintii corespunde unei motivaţii predominant extrinseci: performarea unui anumit
comportament are ca motiv obţinerea unei recompense sau evitarea unei pedepse.
Psihologii de diverse orientări sunt de acord asupra faptului ca persoanele motivate predominant extrinsec tind
sa fie mai puţin satisfăcute de activitatea depusa în comparaţie cu cele motivate intrinsec. De aceea, atunci
când dispare presiunea externa, oamenii tind sa abandoneze activitatile a căror motivaţie este predominant
externa.
Ca urmare, având în vedere ca învatarea este o activitate care va trebui sa continue pe tot parcursul vieţii si în
toate aspectele vieţii, şcoala este nevoita, acum, sa dubleze motivaţia “externa” (care, ca si în cazul activitatilor
de munca nu poate fi evitata în totalitate) cu cea “interna”. Ea trebuie sa ofere activitati interesante si atractive
pentru elevi, numai astfel elevul (devenit absolvent) va continua sa înveţe si atunci când nu va mai fi obligat.
Modelele (si non-modelele) de succes pot fi un factor motivaţional de tip intrinsec deosebit de important pentru
evoluţia individului. Importanta inerenta a modelului de succes poate sa fie plasata nu numai la nivel conştient,
ci si la cel al subconştientului, al comportamentului imitativ: “reţeta de succes” este preluata în mod natural de
individ, dar fara a-si pierde forta motivaţionala.
Raportul OECD, lansat la sfârşitul anului 2003 - „Learners for Life: Student Approaches to Learning: Results
from PISA 2000” – identifica foarte clar motivaţia ca factor principal al succesului elevilor. Raportul oferă
dovezi concrete în sprijinul presupoziţiei conform căreia o motivaţie puternica si încrederea în propriile puteri
reprezintă cel mai important factor pentru realizarea unor performante şcolare superioare. Aceste rezultate au
fost utilizate în unele sisteme de învatamânt pentru reorientarea politicilor educaţionale: şcoala nu trebuie sa
ofere numai instruire, ci trebuie sa ajute elevii sa dezvolte atitudinile si abilitatile necesare învatarii
independente, atât în şcoala cât si în afara ei.
Raportul OECD lansat în decembrie 2004 - “Learning for tomorrow’s world: First results from PISA 2003” -
releva un alt element foarte important pentru şcoala româneasca: pe lângă datele si analizele comparative
asupra capacitatii elevilor de a aplica si utiliza în situaţii reale de viata ceea ce au învatat în şcoala, raportul
releva faptul ca sistemele de învatamânt evaluate în analiza internaţionala sunt inegale din punct de vedere
calitativ. Cu alte cuvinte, unele sisteme de învatamânt oferă elevilor mai multe şanse de a utiliza în viata ceea
ce învata în şcoala, comparativ cu altele. Ne aflam într-o competiţie în care aceste semnale nu pot fi ignorate,
pentru binele copiilor noştri, dar si pentru progresul imediat al societatii româneşti: ezitările sau necunoaşterea
la acest palier pot afecta calitatea educaţiei si, implicit, calitatea capitalului uman din România. Prezenta sau
lipsa motivaţiei pentru învatare are o miza extraordinara pentru viitorul societatii româneşti.
Pe 20 ianuarie 2004, cotidianul Evenimentul Zilei publica un material cu subtitlul “Tânăra generaţie, fascinata de
"descurcareti" si "tupeisti", aici notându-se ca tinerii: “Nu-i admira pe cei care au reuşit, ci pe cei care s-au
descurcat. Pe cei care sunt şmecheri, au tupeu si dau în toata lumea. Pe cei care arata bine, sunt îmbracati
mişto si ştiu sa facă bani. Sunt seduşi de personajele slobode la gura, agresive, care <<nu au figuri în cap>>.
De cei care vorbesc pe limba lor…”.
Numeroase alte publicaţii au consacrat spatii largi tematicii prezentate de articolul citat, iar anul 2004 se
remarca din acest punct de vedere printr-un interes foarte crescut fata de aceasta problematica. Barometrul de
opinie publica (BOP, Gallup România) a inclus în anul 2004 capitole distincte pentru aceasta problematica, iar
diferite instituţii au comandat sondaje de opinie care investigau opiniile tinerilor în diferite probleme1, pornind
de la toleranta etnica până la deciziile privind implicarea politica. Chiar daca studiile profesioniste sau articolele
de presa au atins si problematica educaţiei, nici unul dintre ele nu s-a referit explicit la spaţiul simbolic, al
valorilor si opţiunilor tinerilor în legătura cu modelele de viata si la motivaţia pentru învatare.
Studiile menţionate au reprezentat puncte de sprijin valoroase pentru cercetarea noastră. Am putut urmări ce
spatii simbolice si axiologice nu au fost acoperite până în prezent, în ce punct interesele noastre converg cu
interesul manifestat public fata de problematica abordata si ce trebuie sa aducă nou studiul de fata.
Am putut constata ca cercetarea noastră abordează un spaţiu ne-explorat până în prezent în România. Surpriza
este reprezentata de lipsa studiilor de pe aceasta tema în literatura de specialitate, cu toate ca – după cum deja
am menţionat studiile OECD - importanta motivaţiei în învatare este unanim recunoscuta ca unul dintre factori
principali în reuşita sau eşecul şcolar.
Ştim, deja (din alte cercetări naţionale si internaţionale) 2 ca elevii sunt atraşi în mod natural de actori, vedete
si, în general, de persoane publice. Acestea reprezintă, în fond, valorile la care adera si care le marchează
evoluţia. Bruno Bettelheim, celebrul specialist în psihologia copilului, sublinia faptul ca întrebarea pe care si-o
pune un copil nu este “Vreau sa fiu bun ?”, ci “Cu cine vreau sa semăn? Ca cine vreau sa fiu?”. Bettelhe im
constata faptul ca alegerile etice pe care le fac copiii se bazează pe apropierea de personajul care îi este drag si
cel care îi este antipatic . Cu alte cuvinte, personajul valorizat pozitiv din punct de vedere afectiv este
considerat model comportamental si valorile pe care le exprima sunt adoptate de copil în propria
scala valorica. Sensul profund pe care îl sesizează Bettelheim este importanta modelului pentru formarea
personalitatii individului uman. Modelul social promovat reprezintă în esenţa structura axiologica si
praxiologica pe care se construiesc codurile morale si de conduita dezirabile la care se vor raporta
elevii în viitoarea cariera, în inserţia pe piaţa forţei de munca si în societate. Cu alte cuvinte, copilul
învata sau nu învata, se comporta în şcoala într -un fel sau în altul si în funcţie de “reţeta” simbolica a
modelului social adoptat. Non-modelele sunt stimulative pentru ca au un important rol de clarificare a
valorilor pe care accepta tânărul: daca non-modelul este caracterizat cafiind ignorant si acultural este foarte
probabil sa stimuleze motivaţia pentru învatare si cunoaştere, pentru a evita eşuarea în categoria dezaprobata.
Totodată, consideram ca funcţia culturala a scolii se poate realiza numai daca ea poate oferi modele credibile
de succes si îi poate motiva pe elevi sa îşi canalizeze energiile înspre învatare si cunoaştere. Chiar daca
influenta modelului social asupra motivaţiei învatarii nu mai poate fi pusa sub semnul îndoielii, nu a fost
realizata în învatamântul românesc, până în prezent, o cercetare sistematica asupra modelelor sociale
dominante în şcoala. Pe de alta parte, cercetări empirice, anchete de presa si diverse studii statistice disparate
releva o serie de aspecte cum ar fi:
· scăderea motivaţiei învatarii la ele vi;
· căutarea de către tineri a modelelor de viata în afara spaţiului şcolar, deseori în spatii simbolice marginale
social si periculoase pentru dezvoltarea individului;
· considerarea ca modele demne de urmat a unor personalitati publice controversate, care beneficiază de o
notorietate conferita de mass-media.
Aceste evoluţii ridica noi si dificile probleme atât sistemului românesc de învatamânt, cât si întregii societati.
Modelele de succes – modelele dezirabile – alaturi de ceea ce noi am numit “nonmodele”, personaje sau
categorii pe care tinerii le considera a fi indezirabile, au un rol catalizator pentru evolutia personala. Modelele
pot inspira si concentra energiile indivizilor pentru atingerea unui nivel similar de succes (Lockwood & Kunda,
1997).
Non-modelele - cum ar fi un sportiv care si-a ratat cariera din cauza consumului de droguri, alcool sau a unui
stil de viata dezordonat – pot sa reprezinte adevarate lectii si “retete de evitat”, pot sa arate individului care
sunt riscurile si pericolele pe care trebuie sa le evite în evolutia sa ulterioara. În spatele tuturor acestor
“impersonari” se ascunde un complex set de valori pe care încercam sa le surprindem în studiul de fata cât mai
comprehensiv, pe baza datelor statistice, a prelucrarilor si interpretarilor operate de profesionistii care au format
echipa de cercetare.
Conturarea unui model de succes se face în interiorul unei culturi, în care traieste si se manifesta subiectul, iar
modelul ales corespunde unor caracteristici specifice, care adauga un plus de adevar cercetarii noastre:
· caracteristici de pattern cultural (Benedict) sau de configuratie culturala (Linton), care da sens conduitelor
subiectilor;
· caracteristici de comportament si de conduita sociala observabila a modelului ales;
· caracteristici de status si rol - persoana/modelul ales evoluând într -un cadru de conventii si reguli, se
conformeaza unui set de asteptari, care prescriu înscrierea într -un anumit comportament de rol.
Ca urmare, modelul de succes corespunde unor trasaturi culturale care vor fi, astfel perpetuate, va oferi modele
de comportament care tind sa fie imitate si, astfel, reproduse si va contribui la perpetuarea unei anumite
configuratii de roluri si status-uri sociale, de aici rezultând forta formativa a modelului ales.
Este important de mentionat faptul ca, desi modelul de succes este unul dintre factorii care influenteaza
motivatia individului, el nu este singurul si, ca urmare, nu se poate stabili o relatie simpla de tip “cauza-efect”.
Cu toate acestea, identificarea acestui element reprezinta un indicator extrem de important pentru desenarea
“hartii axiologice” care ghideaza alegerile de viitor ale unei generatii sau unui grup de vârsta. Identificarea
acestui set de valori este importanta atât pentru diagnoza sistemului, a perceptiilor actorilor implicati în sistem
la acest nivel, cât si pentru elaborarea programelor, proiectelor si actiunilor de reforma care vor fi întreprinse în
viitor. De aceea consideram ca o cunoastere sistematica, realizata pe un esantion reprezentativ la nivel national,
este absolut necesara pentru a judeca eficienta si calitatea educatiei dintr-o dubla perspectiva: pe de o parte,
masura în care oferta educationala generala a scolii este compatibila cu modelele sociale curente si,
pe de alta parte, care este contributia scolii la promovarea unor modele sociale adecvate strategiilor
nationale de dezvoltare sociala. O astfel de cercetare va putea sa identifice factorii care fac atractiva pentru
tineri o anumita persoana si, prin aceasta, îi va fi utila scolii pentru promovarea unor modele sociale pozitive. De
asemenea, integrând rezultatele cercetarii în curriculum si în viata scolara, va putea fi diminuata influenta
modelelor sociale indezirabile iar educatia si, implicit, institutia scolara vor deveni mai credibile în fata tinerilor si
a societatii în general.

1 În anul 2004 sunt 4 studii statistice extinse care se focalizeaza pe problema expunerii tinerilor la programele
TV, perceptia publica fata de scoala, perceptia tinerilor fata de munca etc. Toate materialele la care se face
referire sunt mentionate în bibliografia studiului de fata.

METODOLOGIA CERCETARII
Metode si instrumente
· Ancheta prin chestionar. Cercetarea s-a realizat pe esantion reprezentativ.
Grupuri tinta / populatia vizata:
· Elevii din anii terminali de liceu sau scoala profesionala / scoala de arte si meserii.
Institutii implicate
· Institutul de Stiinte ale Educatiei, Inspectorate scolare, licee, scoli profesionale si grupuri scolare.
Calendar
· Cercetarea s-a desfasurat pe parcursul anului 2004. Aplicarea chestionarelor sa realizat în prima parte a anului
2004, rezultatele obtinute raportându-se la aceasta perioada de timp.
Scopurile cercetarii
1. Identificarea modelelor sociale de succes la care se raporteaza tinerii din anii terminali, precum si a factorilor
soc iali si educationali care contribuie la construirea modelelor de succes.
2. Identificarea rolului scolii si a structurilor scolare în elaborarea modelelor de reusita pe baza caruia elevii îsi
construiesc proiectele personale de reusita sociala.
3. Analiza de context cultural, axiologic, social, si a culturii de grup a tinerilor din grupul tinta.
4. Identificarea elementelor comune de cultura organizationala a scolii, reprezentative pentru dezvoltarea
capitalului uman – anume proiectul social propus de scoala si pozitia grupului tinta fata de acest proiect
5. Elaborarea de recomandari privind ameliorarea curriculum-ului scolar, a vietii scolare în ansamblu, a
managementului educational si a relatiilor cu actorii educationali si grupurile semnificative de interes în vederea
optimizarii politicilor de dezvoltare scolara. Rezultatele cercetarii faciliteaza elaborarea deciziilor de politica
educationala în contact direct cu realitatile populatiei scolare.
6. Elaborarea de recomandari privind activitatile de dezvoltare profesionala a cadrelor didactice, managerilor
scolari si altor categorii de personal din învatamânt
Grupuri de interes (stakeholders):
· Institutii de învatamânt superior, angajatori (patronate), decidenti în domeniul politicilor educationale la nivelul
national, inspectorate scolare, directori de unitati scolare, cadre didactice, parimnti si elevi
Instrumentele cercetarii
Chestionarul3. Precautii metodologice
Chestionarul, ca instrument al cercetarii, joaca dublul rol de oferta de stimuli pentru subiecti si de suport pentru
consemnarea reactiilor acestora. În absenta altor informatii directe privind comportamentul subiectilor,
chestionarul trebuie sa ofere succesiunea cea mai buna de stimuli si oferte de ocazii de manifestare pentru
subiecti, prin chiar structurarea itemilor.
În situatiile în care modelul ales este personalizat (actor, sportiv cunoscut, politician), interpretarea
argumentarii subiectului privind motivele alegerii sunt mai importante decât personajul nominalizat, care de
multe ori functioneaza doar ca stimul emotional, declansând procesul de argumentare prin care se dezvaluie
atitudini, judecati si clasificari pe care le realizeaza subiectul în etapa de argumentare. Din studiul raspunsurilor
la chestionare, se vede ca argumentarea privind motivele ale gerii sau respingerii unui anumit personaj (în
special vedete media – sportivi, actori, cântareti etc.) sunt extrem de diverse, reflectând orizontul de
cunoastere, întelegere si apreciere a fiecarui subiect în parte. De aceea, echipa de cercetare respinge ideea
privind posibile profiluri ‘canonice’ a unor personaje folosite frecvent de catre subiecti, pastrând doar
semnificatia argumentarii produse de catre acestia.
Daca modelul ales este generic (gen categorie socio-profesionala, parinti, vecini, prieteni), atunci consideram ca
prezinta semnificatie atât alegerea cât si argumentarea produsa de catre subiect. În urma prelucrarii finale a
itemilor, echipa de cercetare a decis eliminarea itemului 14. În etapa de pre-testare a chestionarului acest item
a produs o grupare relevanta a respondentilor în câteva categorii clare, dar la aplicarea chestionarului pe
esantion dispersia raspunsurilor a fost mare, iar multe dintre raspunsuri au fost banale, de tipul ‘voi întreba
modelul cum a ajuns sa aiba succes’. Consideram ca raspunsul la acest item este conditionat de cultura de grup,
cu multe elemente de particularitate, ce nu au putut fi utilizate la nivel de analiza statistica. Cu toate acestea,
rezultatele obtinute la acest item au fost utilizate în analiza de tip calitativ -interpretativ, rezultatele fiind incluse
în raportul final. 3 Vezi Anexa 1.

Populatia investigata
Populatia tinta a prezentei cercetari a constituit -o elevii din anii terminali ai învatamântului secundar superior si
ai învatamântului profesional si tehnic. Ca ipoteza de lucru, doua aspecte importante au fost luate în considerare
în constituirea esantionului: primul vizând caracteristicile retelei scolare sub aspectul distributiei pe medii si
programe educationale, cel de al doilea referinduse la posibilele influente de mediu socio-educational local. Daca
primul aspect a constituit baza alegerii variabilelor de esantionare, cel de al doilea a fost depasit prin alegerea
unei esantionari de tip “cluster”. Prin împrastierea mare a unitatilor de esantionare, avantajul acestui tip de
esantionare este dublu, atât prin acoperirea cât mai buna a plajei posibilelor influente locale, cât si prin evitarea
riscului ca o dimensionare ne-echilibrata a unitatilor de esantionare sa-si puna o amprenta falsa asupra
rezultatelor cercetarii (prin supra- sau subevaluarea diferitelor aspecte).
Constituirea esantionului s-a realizat în doua etape, în prima etapa fiind selectate aleator unitatile scolare, în
timp cea de a doua a vizat selectia elevilor inclusi în cercetare, la nivelul fie carei unitati fiind selectata câte o
clasa de elevi.
Datorita caracteristicii retelei scolare, selectia unitatilor s-a facut într-o baza de esantionare structurata pe patru
straturi, straturile reprezentând distributia unitatilor pe medii de rezidenta a scolilor (urban / rural), si distributia
elevilor pe programe educationale (liceu / învatamânt profesional). Trebuie mentionat faptul ca unitatea de
esantionare nu este întotdeauna echivalenta cu unitatea scolara, având în vedere ca grupurile scolare au fos t
incluse în baza de esantionare ca entitati distincte în ce priveste programa educationala: odata ca învatamânt
liceal si a doua oara ca învatamânt profesional.
Ca urmare a administrarii chestionarelor, dimensiunea medie rezultata a unui cluster (numar mediu de elevi pe
scoala cuprinsi în esantion) a fost de 16 elevi, cu 20,5 elevi de liceu si cu doar 8,8 elevi din învatamântul
profesional, acesta din urma fiind astfel subdimensionat. Ca urmare, pentru a asigura reprezentativitatea
esantionului din perspectiva structurilor caracteristicilor de esantionare, s-a procedat la aplicarea unor ponderi
corespunzatoare a stratului respectiv, astfel încât structura esantionului final de elevi pe cele doua caracteristici
sa corespunda structurii efectivelor scolare din retea.
Structura esantionului
Retea Esantion Retea Esantion
Program educational Urban Rural Urban Rural Urban Rural Urban Rural
Liceu 161412 10870 1339 113 93,7% 6,3% 92,2% 7,8%
Invatamânt profesional 56731 6076 495 60 90,3% 9,7% 89,2% 10,8%
Total 218143 16946 1834 173 92,8% 7,2% 91,4% 8,6%
Distributia pe zone si medii a unitatilor si elevilor selectati în esantion
Unitati Elevi Zona R U Total R U Total Medie elevi pe scoala
Bucuresti 1 13 14 25 271 296 21,1
Centru 1 10 11 21 246 267 24,3
Nord-Est 1 11 12 17 251 268 22,3
Nord-Vest 2 7 9 71 169 240 26,7
Sud 1 6 7 17 132 149 21,3
Sud-Est 1 18 19 22 430 452 23,8
Sud-Vest 4 4 83 83 20,8
Vest 11 11 252 252 22,9
Total 7 80 87 173 1834 2007 23,1
Distributia pe zone si programe educationale unitatilor si elevilor selectati în esantion
Zona Unitati Elevi Medie pe scoala
LIC PRF Total LIC PRF Total LIC PRF
Bucuresti 10 4 14 216 80 296 21,6 20,0
Centru 7 4 11 200 67 267 28,6 16,8
Nord-Est 10 2 12 227 41 268 22,7 20,5
Nord-Vest 4 5 9 98 142 240 24,5 28,4
Sud 5 2 7 98 51 149 19,6 25,5
Sud-Est 14 5 19 314 138 452 22,4 27,6
Sud-Vest 4 4 82 1 83 20,5
Vest 8 3 11 217 35 252 27,1 11,7
Total 62 25 87 1452 555 2007 23,4 22,2
Dimensiunea medie a clasei de elevi a fost de 21,1 elevi, cu 18,3 elevi în medie în unitati din mediul rural si
21,4 elevi în unitati din urban (sub nivelul de 25 elevi pe clasa). Numarul mediu de elevi pe scoala investigati a
fost superior în liceu comparativ cu media celor din învatamântul profesional.
Esantionului de elevi prezinta urmatoarele caracteristici (v. graficul de mai jos):
· Esantionul final cuprinde 2007 subiecti, dintre care 1834 elevi din mediul urban si 173 elevi din rural. Valoarea
de 6,94 - rezultata ca urmare a aplicarii criteriului hi-patrat – fiind mai mica decât valoarea tabelara de 7,8
pentru trei grade de libertate, indica reprezentativitatea esantionului pentru populatia
scolara tinta.
· Unitatile selectate provin din 17 judete, acoperind toate zonele geografice si economice ale tarii.
· Dimensiunea medie a unui cluster a fost de 23,1 elevi, sub nivelul de 25 elevi pe clasa. Numarul mediu de
elevi pe scoala a fost superior în învatamântul liceal (23,4) comparativ cu media de 22,2 a celor din
învatamântul profesional.
· În raport cu localitatea de domiciliu, doua treimi dintre subiecti provin din mediul urban si o treime din rural.
· Esantionul cuprinde 46,2% baieti si 53,5% fete, restul de 0,3% constituind non-raspunsuri.
În ce priveste nivelul educational al familiei, daca investigatia a cuprins întrebari
referitoare la fiecare dintre parinti, ca factor de mediu socio-educational a fost
considerat nivelul de instructie cel mai ridicat. Putin peste jumatate din esantion
sunt elevi proveniti din familii cu educatie de nivel mediu – liceu sau scoala
tehnica, în timp ce un sfert din esantion sunt elevi ai caror parinti au absolvit o
institutie universitara de scurta sau lunga durata.
Domiciliu Educatie parinti Loc.scoala Progr.educationala Sex
Structuri ale esantionului de elevi
16
Variabile de cercetare :
În functie de caracteristicile esantionului, ca variabile de cercetare, respectiv ca
factori de influenta au fost considerate:
a) factori de mediu familial:
- tipul localitatii de domiciliu (urban / rural);
- nivelul educational al parintilor;
b) factori de mediu educational:
- tipul localitatii unde functioneaza scoala (unde se dovedeste ca factor
semnificativ se va referi si în functie de dimensiunea localitatii
urbane);
- natura programei educationale (liceu / învatamânt profesional si
tehnic);
c) caracteristici individuale:
- sexul subiectilor.
Aspecte metodologice :
a) Indicatori utilizati în analiza:
- pentru toate variabilele, indicatori utilizati în cercetare, au fost
determinate distributii si structuri;
- pentru variabilele ordinale (cum ar fi cele din itemul 3 sau 7), în afara
distributiilor / structurilor a fost determinata si media raspunsurilor,
indicator expresiv în compararea diferentelor între variabile; nivelul
acestui indicator a fost calculat prin atribuirea unui punctaj variantelor
de raspuns oferite si determinarea mediei obtinute;
- în cazul itemului 3, punctajul a fost: 1p-influenta redusa, 2p-influenta
medie si 3p- influenta mare;
- în cazul itemului 7, punctajul a fost: 0p-deloc, 1p-putin si 2- mult.
b) Pentru compararea distributiei esantionului cu distributia populatiei, ca si
pentru comparari între distributiile pe factori a fost utilizat testul hi-patrat. Marja
de eroare a rezultatelor pentru esantionul selectat, reprezentativ la nivel national
pentru populatia investigata, este de ± 2,2%
17
21
REZULTATELE CERCETARII
În acest capitol vom trece în revista rezultatele obtinute în urma aplicarii
chestionarului, pastrând ordinea în care apar itemii în respectivul chestionar.
Vor fi prezentate, la fiecare item, datele rezultate din prelucrarea statistica a
raspuns urilor precum si câteva comentarii pe care le-am considerat relevante.
Itemul (1): modele.
Primele întrebari ale chestionarului aplicat asupra populatiei vizate au urmarit
identificarea clara a existentei unui model de viata sau a unui contra-model pentru
tineri. Majoritatea raspunsurilor releva existenta unor modele de rol, dar si a unor contramodele,
care sunt importante în egala masura pentru analiza de fata. Modelele de succes
au fost relationate ulterior - prin întrebarile chestionarului cu scoala - cu motivatia
învatarii si cu directiile pe care le imprima aceste modele în viata tinerilor, iar ”contramodelele”
(“nu as vrea sa fiu ca…”) indica atât categoriile respinse de tineri cu seturile
de valori corespunzatoare, cât si vizibilitatea unor categorii si alegeri de viata.
Este evident ca un model de viata care a luat premiul Nobel pentru stiinta imprima
o motivatie pentru învatare si munca în opozitie cu un model de rol identificat între lideri
ai lumii interlope. Mai nuantat, un model de succes care datoreaza scolii sau ”învatarii5”
împlinirea sociala, materiala sau spirituala motiveaza pe alte coordonate individul decât
un model de succes care este perceput ca o ”reteta” a împlinirii individuale în care scoala
sau activitatile culturale sunt nesemnificative sau de ignorat. Tabelul urmator releva clar
faptul ca rezultatele releva o importanta (si vizibilitate) foarte ridicata a modelelor de
succes în viata tinerilor.
Item 1: model de succes Total
raspunsuri
% din
Total
Item 2: contra-model Total
raspunsuri
Au mentionat modele
de succes
1784 88,9% Au mentionat contramodele
1823 90,8%
Nu au modele 129 6,4% NonR 184 9,2%
NonR 94 4,7%
TOTAL 2007 100,0% TOTAL 2007 100,0%
5 Prin‘învatare’ definim cunoasterea de tip scolar sau academic, obtinuta prin activitati didactice sau
culturale