Capitolul II Dieta mediteraneanǎ

2.1. Noṭiuni generale

Dieta mediteraneană a fost definită pentru prima dată de specialistul Ancel Keys că fiind
o dietă scazută în grăsimi saturate și bogată în uleiuri vegetale cum s-a observat în Grecia și
Spania de sud în anii 1960s.[1]

La început, Keys nu a putut să explice motivul pentru care populațiile sărace din sudul
Italiei erau mult mai sănătoși decât oamenii bogați din New York. Keys a sugerat că acest lucru
depinde în mod principal de alimentația și a putut să demonstreze științific valoarea nutritivă a
dietei mediteraneene și contribuția acesteia la sănătatea populațiilor care au adaptat-o. [46]

Cercetătorii (gastronomii) împart bucataria mediteraneană în 3 subregiuni și anume: Nord

Africană (Maroc și Tunisia), Est-Mediteraneană (Egipt, Grecia, Syria, Liban, Turcia și Palestina)
și Sud-Europeană (Franța, Spania și Italia ) acestea fiind cele mai importante țări care reprezintă
dieta mediteraneană. Toate țările mediteraneene au în comun 2 elemente esențiale, climatul
mediteranean, și apele bogate ale Mării Mediteraneene.[23]

Dupa 25 de ani de studiu s-a observat că țările care au respectat acest model dietetic au
fost asociate cu riscuri reduse de boli cardiovasculare și au prezentat o rată foarte mică de
colesterol în sânge în comparație cu țările din Europa de Nord și Statele Unite. Acest lucru s-a
datorat folosirii abundente de uleiul de măsline, pâine, paste, legume, ierburi, usturoi, ceapă, roșii
și alte alimente de origine vegetală.

Multe studii clinice au arătat că dieta mediteraneană reduce riscul de boli cardiovasculare
și sindromul metabolic. În special a fost pusă în evidență o scădere remarcabilă a circumferinței
abdominale, o creștere a lipoproteinelor de înaltă densitate (HDL), o scădere a trigliceridelor, o
scădere a tensiunii arteriale și o scădere a concentrației de glucoză în sânge.

Cu toate acestea, trebuie să menționăm că dieta mediteraneană nu este în măsură să

producă de la sine beneficiile enumerate mai sus, dacă nu se schimbă în același timp și alți
factori de risc. De fapt boala cardiacă depinde nu numai de erorile prezente în dieta, dar și de alți
factori cum ar fi activitatea fizică redusă sau absentă, aportul caloric în exces și fumatul. [1]
2.2. Studii privind dieta mediteraneanǎ

2.2.1. Studiul Ancel Keys

Primele studii care au dus la evoluția dietei mediteraneene au fost făcute de câtre Dr.
Ancel Keys, acesta fiind foarte interesat de locuitorii acestei insule, care aveau o dietă în care
40% din calorii constau în grăsimi, însă aveau cel mai scăzut nivel al colesterolului și al bolilor
de inimă față de alte popoare din zona mediteraneană. În 1958, ca răspuns al acestei observații,
dr. Ancel Keys a început studiul a șapte țări timp de 15 ani. Acest studiu consta în observarea
modelelor de alimentație a peste 12000 de bărbați proveniți din 7 țări diferite de pe 3 continente.
Țarile în care au fost făcute studiile au fost Finlanda, Grecia, Italia, Japonia, Olanda, SUA și
Iugoslavia. Studiul a arătat că, cu cât există un procent mai mare al consumului de grăsimi
saturate, ca un procent din calorii, cu atât mai mare era și nivelul colesterolului din sânge și rata
mortalității cauzată de îmbolnăvirile cardiovasculare. Faptul că grăsimile saturate au fost
evaluate pe baza procentului din totalul caloriilor a fost foarte important pentru rezultatul final al
studiului, din moment ce câteva din țările studiate și anume cele din zona mediteraneana
consumau alimente bogate în grăsimi, însă procentul caloriilor din grăsimi saturate era mic. Din
cele șapte țari, Grecia, Italia si Japonia aveau cele mai scăzute niveluri de colesterol și cel mai
mic număr al deceselor cauzate de boli cardiovasculare.

S-a observat ca, popoarele mediteraneene prezintă incidente scăzute ale unor boli, în
special boli de inima. Căutarea sursei acestui risc scăzut a avut drept rezultat examinarea stilului
de viața al celor care locuiesc în zona mediteraneana.

Regimul alimentar de pe Insula Creta la momentul studiului era bogat în ulei de măsline,
măsline, cereale, fasole, nuci, legume și cantități minime de pește. Unul din factorii cheie ai
regimului alimentar cretan era că aceste alimente erau consumate în forma lor naturala și nu în
forme procesate. Regimul alimentar din Insula Creta a condus la folosirea termenului de Dieta
Mediteraneana.

Dr. Keys a observat că folosirea grăsimilor precum uleiul de măsline extravirgin,

împreuna cu un consum redus de grăsimi saturate trebuie să fie factorul principal în reducerea
colesterolului. pe lângă concentratrea pe grăsimi nesaturate, a observat că în Creta și Japonia
consumul de fructe, nuci și zarzavaturi, toate foarte bogate în acid folic, calciu și vitaminele E și
C sunt de asemenea factori importanți. Animalele din regiunea mediteraneana se hrănesc
indeosebi mai mult cu iarba decât cu cereale, astfel că aveau un nivel ridicat în grăsimi
polinesaturate. Același lucru este valabil și pentru produsele lactate, din moment ce bovinele se
hrăneau cu iarba în locul furajelor. Regimul alimentar din aceasta zonă era bogat în nuci și alune,
acestea fiind servite, de multe ori, ca o parte a mesei, crescând astfel consumul de grăsimi
sănătoase. Dr. Keys și-a continuat munca împreună cu colegul său, Dr. Henry Blackburn, la
Programul Sănătății Inimii Minnesota, care de asemenea, avea ca scop schimbarea surselor de
grăsime, în sensul creșterii consumului de grăsimi sănătoase, scăzând consumul grăsimilor
saturate ce cresc colesterolul.[44]

2.2.2. Studiul North Karelia

Alt studiu a fost Studiul North Karelia, condus de Finlanda, pentru a determina dacă dieta
mediteraneană ar putea reduce nivelul foarte ridicat al bolilor cardiovasculare in Finlanda.
Regimul Finlandei era tradițional compus din foarte multe grăsimi saturate, datorat consumului
ridicat de produse lactate bogate în grăsimi, precum brănza, smântănă și laptele integral. În
același timp, precum și din cauza climatului din Finlanda, regimul alimentar era compus din
foarte puține fructe și legume. Studiul North Karelia a înclus educarea comunității pentru
schimbarea regimului alimentar, încluzând sfaturi pentru o alimentație sănătoasă, pași pentru
disponibilitatea produselor și indicații pentru reducerea consumului de produse lactate grase.
Rezultatele studiului au arătat o scadere de 50% a mortalității cauzate de bolile cardiovasculare.
Studiul North karelia a rămas un punct de referința pentru o alimentație sănătoasa în Finlanda, cu
indicații alimentare care folosesc acelasi tip de educație comunitare, politici de dezvoltare și
eforturi pentru disponibilitatea alimentelor sanatoase. [60]

Dieta mediteraneanǎ nu este numai o dietă de slăbire ci mai mult un stil de viață. Această
dieta ajută la îmbunătățirea sănătații pe lângă efectul de slăbire, are principii foarte simple
stabilite din mii de ani și nu este genul de dietă la care ni se spune ce trebuie sa consumăm în
fiecare zi. Ci aceasta este bazată în principal pe principii generale conținând multe legume,
fructe, condimente, ulei de măsline, pește, etc.