Alelopatia: caracteristici, tipuri și aplicații

alelopatie ete producerea și eliberarea de agenți biochimici de către un organim care

afectează dezvoltarea altor organime. Termenul provine din cuvintele grecești allelon, care
îneamnă reciproc

Conţinut:
 Istorie
 caracteristici
 Tipuri
 Alelopatie pozitivă
 Alelopatie negativă
 Natura chimică a agenților alelopatici
 Compuși alifatici
 Lactone nesaturate
 Lipide și acizi grași
 Terpenoide
 Glicozide cianogene
 Compuși aromatici
 Alcaloizi
 Aplicații
 Plantele însoțitoare
 Plante respingătoare
 Capcane de plante
 Referințe

alelopatie este producerea și eliberarea de agenți biochimici de către un organism care

afectează dezvoltarea altor organisme. Termenul provine din cuvintele grecești allelon, care
înseamnă reciproc și patos, ceea ce înseamnă a suferi și se referă la efectul negativ al unui
organism asupra celuilalt.

Termenul a fost folosit pentru prima dată în 1937 de profesorul australian Hans Molisch
pentru a se referi la efectele dăunătoare asupra unei plante din cauza metaboliților eliberați de
alta.

Acest fenomen este utilizat pe scară largă în culturile agroecologice pentru a preveni, inhiba
sau stimula creșterea altor organisme. În acest fel, utilizarea substanțelor chimice artificiale
este redusă sau complet eradicată.

Istorie
Naturaliștii și oamenii de știință știu de câteva secole că unele plante ar putea afecta sau
favoriza dezvoltarea altora, deși nu știau natura exactă a acestor interacțiuni.

În Grecia Antică, Teofrast (285 î.Hr.) și mai târziu Plini au recunoscut existența unor
substanțe sau atribute care au cauzat interferențe între plante. Acesta din urmă a atribuit
aromelor și sucurilor unor plante proprietăți nocive pentru altele. De exemplu, ridichea și
frunzele de dafin afectează creșterea viței de vie.

Pliniu a presupus, de asemenea, că umbra altor plante, precum pinul și nucul, au aceleași
proprietăți. În Evul Mediu, în opera sa Cyrus Garden Bowne (1658) a sugerat că „mirosurile
bune și rele ale legumelor se promovează sau se slăbesc reciproc”, subliniind faptul că efectul
poate fi atât dăunător, cât și benefic.

Primul care a sugerat că plantele au produs compuși chimici care au fost implicați în
interacțiunile cu alte plante a fost botanistul elvețian Alphonse Louis Pierre Pyrame de
Candolle în 1832. În timp ce primele dovezi ale agenților alelopatici au fost găsite de
Schneider și colegi în primul deceniu Secolului 20.

Echipa lui Schneider a găsit substanțe chimice de origine necunoscută în solurile în creștere
epuizate. Aceste produse au avut efecte dăunătoare asupra multor specii de culturi.

Molish, la rândul său, a fost primul care a folosit termenul de alelopatie pentru a se referi la
efectele substanțelor chimice produse de o plantă asupra altei plante. Aceste substanțe
chimice se numesc produse sau agenți alelopatici.

caracteristici
Alelopatia este un fenomen biologic care implică două organisme, emițătorul agentului
alelopatic și cel afectat de acesta. Poate apărea între organisme din două specii diferite sau
din aceeași specie, caz în care se numește autoalelopatie.

Speciile alelopatice sunt în primul rând plante, deși ciupercile, protiștii, bacteriile și unele
nevertebrate precum corali și bureți pot produce agenți alelopatici.

Substanțele alelopatice sunt metaboliți care pot fi eliberați prin diferite mijloace atunci când
specia ofensatoare se simte amenințată sau a suferit un anumit tip de leziune. Acești compuși
biochimici au efecte asupra creșterii, supraviețuirii sau reproducerii altor organisme.

Tipuri
Alelopatie pozitivă
Produsul eliberat de speciile alelopatice favorizează direct sau indirect celălalt organism
implicat în relație. De exemplu, atunci când urzica crește aproape de menta, aceasta
determină o creștere a producției de uleiuri esențiale ale acesteia din urmă, dar agentul
alelopatic implicat în relație nu este încă cunoscut.
Alelopatie negativă
În acest sens, o specie este afectată negativ de metaboliții eliberați de cealaltă specie. De
exemplu, roșiile, lucerna și multe alte specii sunt afectate de juglona, un agent alelopatic
produs de nuc.

Recent, cauza unor boli pe care le suferă coralii au fost atribuite creșterii activității chimice
naturale a agenților alelopatici eliberați de macroalge marine, datorită creșterii nivelurilor de
aciditate a oceanelor din cauza poluării.

Natura chimică a agenților alelopatici

Metaboliții secundari care au fost identificați ca agenți alelopatici în plante au o natură
chimică destul de diversă. Unele dintre grupurile identificate includ următoarele.

Compuși alifatici
Printre acești compuși se numără acizi precum acetic sau succinic, precum și alcooli, printre
aceștia se numără metanolul, etanolul și butanolul. Acești compuși inhibă germinarea și
creșterea plantelor.

Lactone nesaturate
Au o puternică activitate inhibitoare a creșterii plantelor. Printre aceste tipuri de substanțe se
numără protoanemonina, care este produsă de diferite specii de ranunculacee. Cu toate
acestea, utilizarea sa în natură ca agent alelopatic nu a fost încă dovedită.

Lipide și acizi grași

Diversi acizi grași, cum ar fi linoleic, palmitic și lauric, au activitate inhibitoare a creșterii
plantelor. Rolul său în alelopatie este necunoscut.

Terpenoide
Dintre acestea, monoterpenele sunt principalele componente ale uleiurilor esențiale din
legume. Cercetătorii au verificat efectul alelopatic al monoterpenelor de la diferite plante,
precum cele ale genului Pinus Da Eucalipt împotriva buruienilor și plantelor de cultură.

Glicozide cianogene
Unii dintre acești compuși prezintă activitate alelopatică prin inhibarea germinației și / sau
creșterii, cum ar fi amigdalina și prunasinul.

Compuși aromatici
Ele reprezintă cel mai divers grup de agenți alelopatici. Acestea includ fenoli, acizi benzoici
și cinamici și derivații lor, chinone, cumarine, flavonoide și tanini.

Alcaloizi
Compuși precum cocaina, cofeina, chinina și stricnina au efecte de inhibare a germinării. Alți
alcaloizi pot inhiba creșterea plantelor și chiar pot fi letale, cum ar fi cofeina, care poate
elimina diferite specii de plante fără a afecta unele specii cultivate.

Aplicații
Plantele care produc agenți alelopatici au fost angajați de fermieri de mai mulți ani pentru
puterea lor de a controla sau respinge viermii, insectele sau microorganismele, precum și alte
plante nedorite.

În această ordine de idei, astfel de plante pot fi folosite ca însoțitori, respingători și chiar
pentru a atrage unele dăunători la ele, distanțându-le astfel de altele.

Plantele însoțitoare
Se bazează pe principiul alelopatiei pozitive. În acest caz, planta însoțitoare îmbunătățește
randamentul sau calitatea produselor similare. Se poate întâmpla ca ambele specii să fie de
interes. De exemplu, ceapa își îmbunătățește randamentul atunci când este însoțită în
cultivare de roșii, sfeclă sau morcov.

Plante respingătoare
În general, plantele aromatice produc metaboliți care țin insectele și alți dăunători la distanță.
În agricultură acest fenomen este utilizat prin însămânțarea plantelor aromatice cu alte culturi
pentru a le folosi ca un agent de respingere natural. De exemplu, oregano servește ca agent de
respingere pentru furnici, muște și afide.

Capcane de plante
Contrar cazului anterior, există plante care sunt deosebit de atractive pentru insecte și alți
dăunători. Fermierii folosesc aceste specii ca momeală pentru a atrage astfel de invadatori
departe de alte plante.

Odată ce dăunătorii sunt concentrați pe planta momeală, acestea sunt mai ușor de eradicat.
Rue, de exemplu, este extrem de atractiv pentru muște și molii.

Alte utilizări implică obținerea de extracte botanice care conțin agenți alelopatici pentru
utilizare ca insecticide naturale. Metodele și tehnicile pentru obținerea acestor extracte sunt
foarte diverse și pot varia de la simpla macerare și decoct la procese mai elaborate, cum ar fi
extracția prin soxlet sau percolare.
Unii dintre acești agenți alelopatici sunt chiar obținuți industrial și exploatați comercial, dar
cu toate acestea pot prezenta efecte adverse similare erbicidelor comerciale tradiționale.

Referințe
1. Alelopatia. Pe Wikipedia. Recuperat de pe en.wikipedia.org.
2. J. Friedman și G.R. Walker (1985). Alelopatia și autotoxicitatea. Tendințe în științe
biochimice.
3. DĂRI. Sampietro (nd). Alelopatie: Concept, caracteristici, metodologie de studiu și
importanță. Recuperat de la biologia.edu.ar.
4. M.J. Roger, M.J. Reigosa, N. Pedrol și L. González (2006), Alelopatia: un proces
fiziologic cu implicații ecologice, Springer.
5. C. Cárdenas (2014). Plantele alelopatice. Universitatea Forțelor Armate, Ecuador.
6. Alelopatia, combaterea dăunătorilor ecologici. Recuperat de pe horticultor.es.
7. C. Del Monaco, M.E. Hay, P. Gartrell, P.J. Murphy & G. Díaz-Pulido (2017).
Efectele acidificării oceanelor asupra potenței alelopatiei macroalgice la un coral
comun. Rapoarte științifice. Natură.

Categorie : Ştiinţă

Articolul Anterior

Cele 5 regate ale naturii

Articolul Următor

Camilo José Cela: biografie, stil și opere complete

Azi Interesant Publicații Populare 2021

Ştiinţă

Cele 6 cele mai populare meserii Tabasco

2021

Psihologie

Ce motive ne predispun să dezvoltăm dependența de sex?

2021
Psihologie

Etnocentrism: ce este, cauze și caracteristici

2021

Ştiinţă

8 caracteristici ale sistemelor de operare

2021

Ştiinţă

23 Proprietățile bananelor pentru sănătatea fizică și

mentală
2021

Psihologie

Echipamente de laborator: 23 de obiecte și instrumente

esențiale
2021

 Recomandam
 Uite
 Noi Articole

Psihologie

Cele mai bune aplicații pentru a gestiona pacienții cu

terapie psihologică
2021


 Ştiinţă

Amplitudinea undei: caracteristici, formule și

exercițiu
2021

Psihologie

Apatie: simptome și cauze ale acestui sentiment

2021

Psihologie

La revedere sedentarismului: 6 motive pentru a

practica sport
2021

Ştiinţă

Astrofobie: simptome, cauze și tratamente

2021

Interesantă Pentru Azi

Ce este cunoașterea religioasă? (cu exemplu)

Ştiinţă


 Clorură de amoniu (NH4Cl): proprietăți, riscuri și utilizări

Ştiinţă

Topologia autobuzului: caracteristici, avantaje, dezavantaje

Ştiinţă

Recomanda

Care sunt cele 7 elemente ale circumferinței?

Ştiinţă

Scutul La Pampa: istorie și semnificație

Ştiinţă

Apa peptonică: justificare, preparare și utilizări

Ştiinţă

warbletoncouncil | ar | az | be | bg | bn | ca | cs | da | de | el | ga | fa | fi | fr | hi | hu | hy | is | it |
iw | ja | ka | ko | kk | ky | lb | lo | lt | lv | ms | mr | nl | no | pl | pt | ru | sk | sl | sq | sr | sv | ta | te |
tg | th | tl | tr | uk | ur | uz | vi | zh | so | ceb | af | yi | ny | st | sw | zu | yo | ig | gu | ne | pa | si | jw
| mg | la | cy | km | hmn | haw | mi | sm | gl | ht | mt | su | bs | mk | my | ha | am | co | eo | eu | fy |
gd | kn | ku | ml | mn | ps | sd | sn | xh

Sitemap