Iudaismul tn epoca l,{oului Testament 47

rndsurile sale nemiloase gi'lipsa de scrupule nu vor rdm6ne

nepecGpsite, i-a provocat el insugi pe iudei sd se revolte.

3. Cele doui revolte iudaice

Punctul culminant al tensiunilor care au marcat guverndrile ultimilor

procuratori a fost atins in anul 66, cgnd Flgrus.a cerut o important6
sUn6'"de. bani--din vistieria tempfglui,,.-9. revoltd a izbucnit atunci la
Ierusalim. Florus a trimis trupele pi valuri de sAnge au curs in cetatea
sffintE. Foarte repede rdscoala a inceput sd cuprindd intreaga fard.
4gtip.g,.ll."lJ:L:L,.q incercat.sd prevind izbucnirea unui
rdzboi de
plopo4ii, dar, airi'fi a fost sprijinitA de saduchei 9i de fariseii de frunte,
tncercarea lui Ru a arut nici un rezultat. Qleef-a1,- l1yl ghiereqlui.
Afrqnia qi comgndantul gdr4ii,qgnPltl.Yj, reuqepte sd-i uneasca pe tofi
'gi
.E .ut. doreau r6zboiul in"-sCirt timp preia controlul asupra
Ierusalimului. Trupele din garnizoana cetilii s-au predat, fiindu-le
fdgdduiti libertatea, dof, odati dezarmafi, romanii au fost ucigi cu
ffiaiitmAq'66i?Tfayiu noteazd c6 acest-ttl-asaeru a avut loc intr-o zi
de sAmb6tito. Cu o pedeaps4 in aceeaqi zi gi la aceeagi o16, p6g6nii din
Cezareea i-au masacrat pe iudeii care locuiau in oragul lor; cei care au
scflpat cu fuga, la porugg? lulfbrus, au fost prinpi de soldali Pi trimigi
ca sclavi pe gantierele navalen'.
l__
[ud n-a intArziat sd apar6. Ei s-au
Reactia iudeilor din intreaga
ndpustit cu furie asupra tuturor localit5lilor sird-elenistice din
I Decapolis; mii de locuitori au fost ucigi iar casele loi au iost arse.
Flacara razboiului a cuprins intreaga 1ar6. hr fala situafiei alarmante,
C g lli.t+p_ Ggllg,l", .lg_g"?ful S i ri e i, a pre g6ti t .,o- crylgan i e pentru re o cupare a
proulnCiri ;A;cu66. Ajunse in fala lerusalimiilui, trupele romanq. s-au
doveiilit insufiCidrite pentru asedierea"rrffui brru atAt de bine fortificat.
Cestius Gallus a trcitetat sE se retrag6. Atacurile repetate ale iudeilor au
trilidformdi*"--'6Ceasti retragere intr-un dezastru pentru corpul
expedjtionar roman. Aceasta victorie a sporit increderea iudeilor in
posffiitffiihnpmirii idealului pentru care porniser6 ltptt' dar,
v[zdndu-se sefiia]i" ile ameninfarea roman6 imediati, au inceput

*o
Rdzboiul iudaic,II, xvii, lo.
il lbidem,Il, xviii, l.
 AO
'ro [ntroducere tn Studiul l{ctului'l'e.stanent

f!$ile {lspute interne. Acestea au fost cauza principala a dezastrului

nafrnnui.s2
Apdrarea Ierusalimului a fost incredinlata arhiereului Anna qi lui
Iosif ben Gorion. Zelofii, care au provocat multe necazuri ora;ului. au
fost trimipi intr-o misiune in Idurneea sub conducerea lui fi.leazar" Iosif
Flaviu, viitorul istoric, a primit conducerea Galileii unde se va
conliunta cu loan din Giscala E;i banda lui de zelofi.
Egecul campaniei lui Gallus l-a deterrninat pe Nero sd
incredinleze reprimareq.-rgygt-el*l;i Vespaliansr, unul dintre cei mai
experimentafi generali ai Imperiului. in anul 67, Vespasian a debarcat
la Ptolemais in fruntea a trei legiuni. Campania aceasta degi a fost
pregatitd cu grijd, va dura 3 ani. Galileea a fost cuceritd intr-un an.
Iosif Flaviu s-a preclat romanil<ii,-iai toan" din Giscala qi oameriii*sdi
s-au refugiat in lerusalim, contribuind qi mai mult la dezorciinea care
domnea in rdndurile asediafilor. Numerogi aristocrali au fost uciqi de
cdtre zelofi. in cele din urmd Iogl dra-G1$.agl? a ajuns conducitorul
oraqului.
.-.,.-_j la c-grenl cu"Iul-bxrarile- din oraq qi a considerglpb
r-rr e maiVespasian..,e_la-
bine sd-l pe iudei sd se
lgse -uiiaa intre ei, decAt
sd-gi ang ajeze
degrabi trupelc intr-un asediu greu qi de lunga durat6. ne aceeu r-u
indreptat spre Pereea. Acestea se petreceau in prima pane a anului 68.
Legiunile romane erau gata sd invadeze Iudeea, cdnd a venit gtirea
morfii lui Nero8o. Vespurian a intrerupt operafiunile militare. Aceastd
perioadd de acalmie s-a dovedit dezastruoasi pentru iudei. O noud
bandd de zelofi ,g.-.intrat in Ierusalim in prim6vara anului 69 sub
conducerea lui Simpn Bar-Giora. Acesta a intrAt indatd in conflist cu
Ioan din Giscaia. Un al treiledpartid s-a format in Ierusalim. Rdzboiul
civil i-a inChiiidt cu vicroria lui Ioan din Giscala.
La o lun6 de la moartea lui Nero, legiunile romane din Orient
l-au aclamat pe Vespasian ca imp5"rat. AflAnd vestea, Vespasian s-a
grabit sa ajunga Ia Roma, Idsdnd qo_man_{g-1ryAgJgt.f,qluisfl{Ilu$T.
In martie 70 trupele romanc au 6juns in fala lerusalimului. Timp
de 9!n9i. lgni supigy,lglgitorii rizboiului civil au luptat cu eroism,
reugind sd respingi asalturile romane. Dupa mai multe incercAri
e$uate, romanii au reuEit sd strapungd al treilea zid al cet6tii. in 24

i r' Ibidn*, II, xix-xxii.

n lbidem,lIl,i,2-3.
*o
Nero a murit in 9 iunie 68.
85
losif FLAVItJ, Rdzboiul iudaic,lV, x,2 gi urm.
 Iudaismul fn epoca l,{oului Testarnenl 49

iuiie a c6zut fortdreafa Antonia, iar in 9 august, templul a tbst

incendiat. , odata cu el au ars gi apdratorii lui, mulfi dintre ei
refugiindu-se in incinta sacr6 cu nddejdea intr-o intervenfie divind
extraordinan6. Se pare cd in zilele asediului circula in rdndul
ierusalimitenilor o profelie dup[ care templul nu putea sd cad[
niciodati in mdinile romanilor. Ultima redutd a iudeilor a cazut in 8
septembrie 70. Cei doi conduc6tori ai rasculatilor, Ioan din Giscala qi
Simon Bar-GiorA, au cdzut prizonieri. Ierusalimul nu mai era dec6t un
morrnan de ruine; templul era distrustu, ia, independenla nafionald a
iudeilor
.__-era definitiv pierduta.
/ Razboiul insd nu se incheiase. Trei fortirele puternice erau incd
ln stipdnirea iudeilor: Hergdium, -Macherus gi Masada. Aceasta din
urmd va cdclea abia in aprilie 7481 .
Sub numele de Iudeea, intreaga Lya devenit provincie q
adminiitratd de un l6gat imperial. O legiune * a
*"= \i':-:-j]*'"-*riffI
I$!fug1l!gn_gm-g'
* a tost menfrnu a*rffi ;afiffi . liiu'eT i"ta;a' riri suprav i e 1ui t s -au
regrupat in jurul conduc6torilor lor spirituali, c6.rturarii qi fariseii. O
gcoald rabinic6 a luat fiin!6 la Iamnia pe la sffirqitul secolului L Aici au
fost adunate gi sistematizate tradiliile rabinice orale in coleclia i
cunoscutd sub numele de Misna.88 i
Astfel iudaismul a gdsit o cale de supravieluire. Abia peste mai
bine de jumdtate de secol vor avea iudeii puterea gi curajul s6 se ridice
intr-o ultimd pi inutili revolti impotriva romanilor.
a Iq-anulJS-Q, irypu{atpl Adrian (l l7-138) a dispus reconstruirea
L.
Jg;dfului. Cetaiea trebuia iS"primeasc6 numele I elia ,C_apitolina.
Pe iocul templului urma sd se ridice un templu ctediffii'=ffii-'Irpito ' -

rl Capitg"t$1l. Aceast6 decizie, impreun6 cu rul decret care interzicea

ctrcumcizia, a provocat o noud r5scoald. Conducdtorul acesteia a fost
rt Simon Bar-Kochpp..(fiul stelei), salutat ca Mesia de*_g-AXre rabinul
Assba- ii-ffi
stipdnire pentru rur timp chiar pe ruinele Ierusalimului. $tim puline
l_B lrrcruri despre desfrgurarea acestui r[zboi. Confruntirile s-au p{g,!-ungit
trei ?lri. $c;i Rqmas"Jri4dj 4 legiuni sub comanda generalului luliriB
ri L{yFr, chemat tocmai din Bifi;anibT?ierderile au fost grele gi de o parte
gi de alta. se pare cd spre sfhrqit rebelii s-au refugiat in grotele din

86

87

oo
lbidem, V, i-x.
Cu privire la datare, vezi: SCHURER, Hrslo ry,1, p. Sl2.
HARRINGTON, Introduction, p. 591 -592.
"#trfffi
*rurj?rEc4
!:"es$,€*
 50 introducere in Studiul lloului 7'estament

Wadi Murabba'at, in deqertul iudeii. Aici s-au descoperit in 1950 d_ou[

scrisori ale lui Bar-Kochba, iar in 1960, alte cincisprezece intr-o grotd
situatd mai la sud, in apropierea Mlrii Moarte.se
Iudeii care au supravieluit ati fost luali prizonieri gi au fost
vAnduli ca sclavi. impdratul a i.1tgrZis iudeilor intrarea in lerusalim qi
respectarea datinilor. Pe ruinele templului a fost ridicat^proiectatul
tem-piu dedicat lui Jupiter Capitolinul; o statuie ecvestrf, a Imparatului
a fost instalatd in interiorut a-ceSruiar Nu departe de acest edificiu *
aproape de Sfhntul MormAnt al Domnului a fclst construj.L.gn
-
i..au9+4qqiqql i git-? - Y-e$!'-Q*tit':l :i - Pgf ! d qe.I9,L'i se ClQ n i a
Aelia Capitolina.
Cuvintele Mdntuitorului din Lc 21,24 se pot aplica la fel de bine
gi celei de-a doua revolte: ,,Vor cddea de asculigul sabiei qi vor fi dugi
robi la toate neamurile, gi Ierusalimul va fi cSlcat in picioare de
neamuri, penA ce se vor implini vremurile neamurilor.'\
__J
ll

ll'
irir,iit
tl,ilr,l
llll''i
4. Gruplrile iudaice
ilii,
lli'
ilir;ill a. Fariseii

rli:iiiir
liril Fariseii apar in istorie in timpul lui Ioan Hircan (135-104 i.H.).
Numele grupdrii inseamnd ,,qppalati". E posibil ca acest nume s6 le fi
,lil,lr
fost dat de catre adversarii 6;. in'orice caz, el 'corespunde atitudinii
lilir'
llll, fariseilor, carg".-$q*conside{ae .-de,os9!i1;.de"eeilal1i--cona{ionall--de
iiill oamenii .simpli, de pa.aii;Ei,'- tri-o*-ha'are'l (lit.: o*.iffi**
l
pamdntului).eo
ll Probabil primul nucleu al grupdrii s-a constituit in timpul
I
rdz-boaielor macabeene, dintre Hasidim (,,cei evlavioqi") care s-au
l, aldturat revoltei qi, cu alma in m6nd, au apbrat l-egea 9i templul'
i
Aceasta intervenlie in conflictele armate i-a introdus 9i in politicd. Sub
ll'' Ioan Hircan $i Alexapdru Ianeu (103-76 i.H.), fariseii s-au desp64it de
liilr clinastia hasmoneand $i, din motive religioase, au devenit oponenlii
tl ir
--- l1'cdsftil.-bpoffito, iala ae Alexandru Ianeu a mers at6t de departe
I '.s_l.5.

rn
lbidem, p. 592.
* tRtCOT, Le milieu, p. 68,
E

€s
,l
.q
F
+
M*'=_--
 Iudaismul in epocu i''/ouiui Testannent 5r

incAt au ajun-s sd ceard intervenlia regelui seleucid Dimitrios al ill-lea.

Victoria aTost insd'de partea lui laneu;-eare a rastignit vreo 800 dintre
principalii oponenlier. fotu$i, pe patul de moarte, a sfbtuit-o pe solia
sa Alexandra, care i-a urmat la tron (76-67 i.H.) sd-i coopteze pe
farisei la guuemarent. Astfel fariseii au ajuns s[ defina o pozilie
diiminania in Sinedriu.
Fariseii au suferit mult in timpul,lyilf^oC ggl Mare gi.este,evident
s$". eg acum cd scopuila t;i'nu pot fi atinse prin mijloace
-i."_u_Eat
poiiti.*. iln
acelaqi motiv, maioritatea fariseilor s-au opus revoltei
tttrpotriva Romei (66-10 d.l-I.). Astfel, Ia inceputul ,erei cre$tine,
fariseii Ru vor sd fie decdt apdrEtori ai Legii si qlrradili:i]l
Fariseii au fost totdeauna un grup minoritar in"soCietatea iudaic6.
ln tirnpul lui Irod erau vreo 6000e4. in general, ei aparlineau clasei
mijlocii. Pufini dintre ei erau preoli. Ceea ce le conferea un loc aparte
in popor eia-truroagterea'cletaiiata'gi precis[ a Legiies ;i^a ,,tracliliilor
'l'orei'o. lnsisten]a
b6trfrnilor", aclic6 a interpretf,rilor. 4escrise alq
A$Upra yAlorli tra$i1iei orale constituia at6t'fo4a cdt gi sl[biciunea
#+*,-iL+

fariseilor. Pe dii b pd;t;, ?!a lb'Oferea posibilitatea unei adaptiri a Legii

ii
la circumstanlele schimbdtoare ale istoriei. Ea preg6tea pentru
acceptarea ideilor noi. Pe de alt6 parte, acelaqi ata$ament fa{e de
tradilia orald, cireia ii acordau aceeaqi autoritate pe care o aveB Legea
scrisS, ii
ftcea sA cad6 in ,juridism" 9i intr-o caz;uisticd deseori
puerilaeT. Vaiurile pronunfate de Mdntuitorul la adresa fariseilor in Mt
23 enumerd c6teva cazuri de deformare a unor prescrip{ii practice. Ei
au lbcut din respectarea Legii o povar[ insuportabiJd. Mai mtdt,
cunoaqterea am[nunfitd a Legii qi grija pernanentd de a o implini pan[
in cele mai mici detalii suscita in ei o sufici9#4*p9..9are Ll&rtuitorul o
ilustreaza foarte bine in parabola uamegillili gi a fariseului (Lc 18, 9-
14). Fariseul ajungea sd creadd cd poate dob6ndi singur mdntuirea prin
pdzirea strictd a Legii.

t' Iosif FLAVIU, Antichitdyi, XI[[, xiv,2.

e n'
Ibide*, XVIII, xv,5.
nt
H. L. ELLISON, Fariseii,in Dicpionar biblic, p.445.
ea
losif FLAVIU, Antichitdli, XVII, iii,4.
n5 s-au ridicat
Iosif FLAVIU, el insugi fariseu (cf. Vita 2), spune c5 din r0ndurile lor
,,cei mai rigurogi interprefi ai Legii" (Rdzboiul iudaic,ll, viii, l4).
oo
IDEM, Antichitdpi, XIII, x,6
nt
HARRINGTON, Introduction, p. 594.
 52 Introclucere tn Studiul Noului T'estament

---in ciuda disprelului pentru oamenii simpli, fariseii se bucurau de

oln
\r rrurusrrla touf",
ilfl:"ita roalte mare in tn societatea
dupe.moarte,
iudaici. invaplgilg
soctetatea tudaic{. lor despre
Invafdturile lor despre
==--rn-vrqrq.gespra-i-u{gcg!g-dp despre eiGienfa lngerilor [cf
n^^+,, 11
..IrLv 1r)
rFapte o\
23,8), r^--- -, proviclenld
tt), u(')Ijrc n \ -" *... "-'; . . l-
- erc.
.

despre r[uvrsenla eh-.'?u-'lbit:insusite

au lost tnsuqtte cie de cea mai mare
parte vie nddgjdea venirii lui Mesia qi a
1q?Bo*lui'l
- -'"""instaur[rii 9r-.Tery!.neau "'
impdrdtiei hii DuilneZeu .;
c-D=upa glaqirqfa _nafionalq -din -?nul 70 d.I{. pi distrugerea
templului, care au dus ta aiSpanl,n saducheilor, zelopilor gi esenienilor,
1\ *9ryS*-qt3malgpqra-Qgi
pUqt-tt{t3$. Ir-aE-easta situalie ei*'bu rypsj4wE-i-n--gp1nunitur*u iudaicd
.:--- gtiur sa r.ibnstruiascd cdificjul
religios al iudaismului pe b'aza Torei qi a tradifiilor b6tr6niloreo. Ei nu
au__i.lle.Les-.ins6 c6 la originea acqstei catastrofe a stat chiar
refuzul lor
de a-L primi pe Mesia.

b. Saducheii

Numele acestui partid venea probabil de la fadocl00, strdmog al unei

linii de arhierei care coboard panr la Antiorr'fi ry-tear0t. Ca partid
organizat, saducheii inH6 pe scena istofrbi in timpul'iiii lo* Hircan,
intre anii 130-120 i.H.l02 Sub Alexandru Ianeu, fiul lui Ioan Fiircan, au'
dobdndit o mare putere politicd. Dar, spre sfhrgitul viefii, Ianeu nu i-a
mai simpatizat gi, fiind pe patul de moarte, i-a recomandat soliei sale
s6;i_{avonzezg
jlYurrzsey pePv fa{l.q,qi. cAnd,, in
Atunci canO,
ri{tsgr. ^f\l'uncl ln Ilmpul
titimpul Alexan0rel,
Alexandrei, fansell
fariseii
au lnc
ncepui -s6'
dtimine viafa politicE, saducheii au venit in conflict cu
ei. Conflictele dintre cele doui grupari au constituit in parte cavza
pierderii independenlei nafionale, in anul 63 i.H.l03 Irod cel Mare_i-a
tratat la fel-.ca gi pe far.ipei. DupE anul 6 d.H., cdnd Iudeea 6 roJt
anexatd pioviiiciei rriiAane a Siriei, saducheii au adoptat o atitudine

'" ,,Fariseii -
98
zice Iosif FLAVIU - au impus poporului multe legi din tradigia
pdrinlilor, care nu sunt scrise in Legea lui Moise" (Antichitdli, XIII, x, 6). Noul
Testament mdrfurisegte, de asemenea, valoarea pe care o dldeau fariseii ,,tradifiei
b[trdnilor'' (napci6oorq rriu npeopur&pav) (Mc 7 ,3; Mt 15,2).
D
cf. ScnuRER, History,II, p. 402-403.
rm
Preot in timpul domniei lui David (cf. II 27;20,25) ti arhiereu sub
Solomon (cf. III Regi 2, 35).
ror
SCHURER, History, II, p. 405407 .
ro2
TRICOT, Le milieu, p.73.
to'
FIARRINGTON, Introduction, p. 595.
 Iudaismul tn epoca I'{oului Testainent 53

'
^-*...etinqilia]l!{-
ll_ rap_orturile eu autoritalile romane. pdna in anul 70
nproape tof i *ttieieiT-au fo;r ;danCn6i.
qeneral-"ihiirt"h";i aparEineau
in general;"iacluiheii nneninp aristocrafiei sacerdotale. in

y:"i:.' **,mffiil;'ffi.-,-0ffi
comparafie cu fariseii
Wri.Pentru ei, singurele c64i

*q,*llor, nici ?n i"gqi-64'2TTT-

---r%-:.--.%_--
x" Fapte 23 ,8),oo. *Tma;tAa-
stmpatia popdiul-fi._-]6sif Flaviu spune c6, deqi delineau puterea,
ssducheii erau constrangi de popor s6 fie de acord cu fariseiil0s.
Saducheii au privit la inceput conflictul dintre Iisus gi farisei ca o
chestiune care nu-i privea. insd atunci c6nd mullimile au ineeput sd
cread[ tot mai qBlt,g.{ Iisus
- - - ---,a#;;:. este-Mesia, gl4p$1=e;venit.
:1:.:" *"""Xj:1:*^er"
i * --*-;;:' Y**9SJl.lgv4 Yvrur. ..Arestarea.gi
d=--_]trfu"orcu- FiTdrylui.aOifiil-uuna'psrr_eopera
'd;i;aft; lor. "- -,
Dupa inviere, ril;ii
nu uu ;;i ;;ili
uceniclor
Mtntuitorului; saducheii ins6 au menfinut aceeaqi atitudine de
suspiciune qi urd (Fapte 4, 1). Degi era fariseu, saul ii persecuta pe
-cJg$inlaaeggnl a! a_rfri_erului laducheu (Fapre 9, l -2). sub conducerea
arhiere-qlui.An1q,al
1:lee; eillau- ueis F6 Sf. Iacov, fratele l)omnului
(circa 62 d.H.)t06 Fariseii au fost ?miotriva u.*riri act, iar c6nd a
venit noul procurator Albinus, au trimis o delegafie in intAmpinarea lui
pentru a-l convinge s6-l depund pe arhiereul Anna.
Dupd izbucnirea rEzboiului iuclaic, saducheii au pierdut controlul
*lGs{ffi^i"
evenimentelor, Ierusalimul c4zald sub stipAnirea zetolilor condugi ilti'
iryen- ueq "a*ro. arhisrgii a"*""Ji'rrlr..'ii rosua
11 s
au fost u-Cigf de zelofi pi de aliafii lor idumeini. tstoria saducheilor ia
'\4*;;=**---*:-:-:'::':,:::---'---\
sf6rgit in anul 70, odatA cu cdderea lerusalinruiui. '
-\'

c. Esenienii; esenianismul qi cregtinismul primar

Noul Testament nu ne spune nimic clespre esenieni. Nici izvoarele
rab i n i c e nu: 4g-.g{EI.{.
i UFgouf i i direcrc_ de sB-rs* ei.-"{_o_rij
i u, in s E" l e F l av '*[;ilrii
alocd maf- mutt $"ti" aecai rarireilor qi ruaurrrriioita;.
despre ei ^avem qi oe lqfil.gg$rr
{e4rrndria".care le-a consacrat dou6
capitole in tratatul sdu-intitutal euoV omnis probus liber.r,/; el a mai

'*
tos
TRICOT', Le milieu,p.74.
Antichitdli, Xylll, i,-4.
rm losif FLAVIU,
Antichitdli, XX, ix, l; EUSEBIU DE CEZAREE A, Istoria
bisericeascd, II, xxiii, l - l 8, PSB 13, p. 9l -94.
''' Yezi Antichitdli, XIII, xi, 2; XV, x, 4.
 54 Introciucere tn Studiul !,toului Testamenr

scris despre ei in Apologia iudeilor, cafie pierdutd, dar pe care a

ar,ut-o Eusebiu de Cezareea, si in De vita contemplativa. Un alt
scriitor antic, Pliniu cel Batrdn, ii menfioneaza atunci cdnd clescrie
Marea Morrthlos
Daca relatarile lui Filon gi Pliniu sunt idealizate qi caracterizate
prin exager6ri retorice, cele ale lui Iosif Flaviu par bu.ate pe
cunoa$tere directa. El ii descrie pe_esenlen! ca fbrmAnd a treia qcoala
" - gi sacluchei'".'Filon
filosofic6 din sdnul"iudaismutui, a*pt fa.isei
'*Esilmbazd
numdruLloila ali.t?o0T-'u. "
in ceea ce privegte originea grupdrii, informaliile sunt rare. IosiJ'
Flaviu atestd existenfa lor in timpul rJomniei lui Ionatan (160-142
i.H.). Dar apoi nu citeazd decdt numele a patru esenieni: Iuda (sfArgitul
sec, II i.H.), Manahem (contemporan cu Irod cel Mare), Simon (care a
prezis cdderea in dizgratrie a lui Arhelau) gi Ioan (unul dintre
conducdtorii marii revolte). Tot Iosif ne spune ca Irod i-a dispensai pri
esenieni de depunerea juramdntului de credinla pe care trebuiau s6-l
depund toli iudeii.
Trasatura cea mai interesantd relevat6 de cei trei scriitori antici
este caracterul monastic al grupdrii eseniene. ,,og*c,!,nq lntrd in seqt5
1 trebuie_sa renunfe la avere4 lui infavoarea-eemrmit6;ii*;--spune Iosif
F l av i u "'- N fmtn r nri- avlg c as 4 luil
fl gsare-ar,elllbm*_ra*illtgg{.?! _u-ne i
i cogry4Ltdfi i!_g;re iobie 6un*irc-e*"tfolorii. in com-u:r asfii in"at
fiecare aVea toatd- cele de"tiebuihfa. Majoritatea esenieniloi iriiad in
g3llilgg; totugi, Iosif Flaviu' mefiione azd o grupA de esenieni care
perm-iieb cdsitoria membrilor sai I I 2.
.:-- -C&"'ebte*vo-ih*il-sdrdevind membri ai 6omunitalii trebuiau sd
A.
treacd printr-o perioadd dg_!!g.Jgeg;JC__p_q__an; dupd aceasta erau
admigi la ritualurile de purificare, apoi, dup6 un noviciat de doi ani,
p ute au p g-t g
ryl Luggslssgryl-tq-Lq-i o mun. t n triie a i n i oiliil"ffiA-era
marcatd prin*deil;tiea unui juramdnt solemn piin cdictanalaaiu't se
angaja sd practice virtulile, sa ducf-o-viala ?'Viavioas6, s6 urascd
,r'nedreplatea gi pe cei nedrepli, s6 se arate credineios tuturor gi, tn
\ \.-

'orIstoria naturald V, 15.

'o' Rdzboiul iudaic II, viii, 2.
t'0 puotl
omnis probus liber sit 12; cf. SCHURER, History,Il, p. 562. Aceeagi cifrd
apare gi la Iosif FLAVIU (Anrichitdpi XVIII, i, 5), care probabil se folosegte de
I

informaliile lui Filon.

"' Rdzboiul iudaic Il, viii,3.
ttz
lbidem,ll, viii, 13.
 Iudaismul tn epaca I''loului Testqmenl 55

special, condu-c6tqrilor comunitagi, sd se {ereilscd de minciund qi de

filrrl s[ nu dezvdiuie ninianuil-riiafeifir]ft primife,'confintitD]-cErgilor
sfinte gi numele ingerilor. Cei eare cdlcau acest .furamAnt erau
pdepsili in funcfie de gravitatea faptelor; pedeapsa supremf, era
excluderea clefinitiva din comunitate. "''
Comunit6lile aveau conducdtori aleqi prin majoritate de voturi.
Credinfa lor era, in linii mari, tipic iudaic6. Esenienii aveau un mare
respect pentru Lege, pe care, spune Iosif Flaviu, o pdzeau mai mult
decat tofi ceilalli iudei; la fel pdzeau odihna sabatului. Periodic
trimiteau diferite ofrande la templul din lerusalim, deEi ei inqiqi nu
participau la cultul care se sdvAr;ea acolo. Acea$ld s-g.Aarajre de templu
ueo*o din convingerea cfr arlieryul Io111! +! -u11*r1iyi--qu-gr-otbnat J

locagul sffint.
- - -pliniu cel Bdtrdn gtia de existenfa unei grupe de esenieni in
partea apusean6 a Mdrii Moarte, intre En-gheddi 9i Ierihon"n' AstAzi,
dup6 decenii de cercet6ri, se poate afirma cu certitudine c5 Pliniu se
refer6 la asezarea de !a Qqmran. intr-adevdr tras6turile
l

- lnenasticd
-
(/k- inenlionai" d" ptiniu" y d." tcxif ;e'dffionizeazd cu fizionomia
comunitdlii de la Qumran, a$a cum apare in textele gdsite aicillt. D.
\z'

Asemenea, arheologii au scos la lumind clddiri concepute pentru viata

unei comunitali de tip monastic
Anumite elemente din organizweacomunitdlii qumraniene 9i din
inv[t[turile grupflrii oferd analogii interesante cu creqtinismul primar,
astfel incAt mulli s-au intrebat dacd nu a existat o legEturd intre
Biserica primard Ei esenieni. Unii, pe baza textului de la !t i: 80, au
crezut ra Sf. Ioan Botezltorul a fost esenian. Evanghelistul nu ne
I spune insd dec6t cd Sf. Ioan ,,a fost in pustie pdni in ziua arbtarii lui
citre -lsrael*;"Darc'fd-enanghelice despre Sf. Ioan contrazic acea-sti
T i p o t e zd : b o r e-?yl s ag_ga j
lg l3l $i*,lt
u
:_ li[:{y$Sg=s-sell9l i l "OJ,-PL *j
chemq4ga'
a al acestei grupdrt.
n Putem fora observa asemdndri interesante intre organizarea
Bisericii din lerusalim 9i aea a comunitdlii esenienilor' Dupd Fapte 2,
44-45;4,32.34-37;5, 1-11, primii creqtini aveau toate bunurile in
comun. in fiecare zi (Fapte 2,46),luau masa impreunfl. De asemenea,
'a
t^
"t Ibidem,ll, viii, 7-8,
tta
Istoria naturald V. l5'
"t ROETZF,L, The world, p, 35'36.
 56 Introducere in Studiu! I{oului Testamenl

cele trei etape poruncite de MAntuitorul oentru indreptarea celor cdzufi

:tl vreo gre$eali se reg[sesc in discipiiria de la Qumran. In ce pivegte
invalatura doctrinard, putem gasi puncte de contact intre epistolele
pauline, Evanghelia a IV-a qi scrieriie de la qumranr'6.
Dar deosebirile sunt mai profunde decAt asemdndrile. Ceea ce-i
caracteizeazd inainte de toate pe esenieni este exclusivismul lor
/.-.--'-- €xfrern'-. ,Q1_aI ei- s-u.ll ASvAq1!1ll
popor al lui Qqmlgzeur r[m69i]a
credinciousa; 6ir.lut eshaiologiC. Ei refuzd orice contact cu pdcdtogii,
a?ica cu g-r,LeqBersoand care-Ru-face parte din sect5. VAr+$Jl9i u"
(- og atins-b, *.o neputip[[- fizicd nu putea spera sE neTCcg-ptat in
'*i$?ili[.#estei .ornutriteii de ru.*rdoli.r'7 Ce prapastie imensd intre
acegtia gi invlfaturile Mdntuitorului! El a venit sa-i caute 9i s6-i
mfuttiriascd pe cei pierdufi (cf.Lc.l9, 10).A stat impreund cu
pdc6togii; i-a vindecat pe bolnavi, i-a cur6fit pe leproqi, a dat lumind
II orbilor gi a inv6{at c6 mAnfuirea este darul gratuit al lui Dumnezeu,
cute se dd tuturor fhr6 deosebire.

d. Clrturarii
C6rturarii erau oameni instrui1i, specialigti in studiul Scripturilor, care-
gi puneau cunogtinfele in slujba poporului (cf. Neem 8, 8). Existenla
- ranfoarilor este atestati din timpul regelui Solomon. Ei au introdus -
genul sapienlial qi totodati au iedactat operele care-l reprezint5rl8.
S-au constitult ca grupare distincti in urma persecu{iilor lui Antioh al-
IV-lea.
in veacul I al erei creqtine, @turarii.eP*-juntlii.!,.!99logi: ei
erau adevaratii tndrumAtori ai .o**itAlii iudaice. Mantuitorul zice:-
c$te vd
,,CArturarii gi fariseii au gezut in scaunul lui Moise; deci toate
vor zice voua., faceli-le gi pazili-Ie." (Mt 23,2), Oamenii li se adresau-
folosind apel4tiyul ,rabpi ([vtt6to-.1u1..,ru"e,u). unii dintre ei au devenit
celebri ca fondatori.,ili qtoli. Istoria a refinut numele rabinilor ttttl,Bt
veac al erei cregtin
$amrnai, care au Udit la inceputul prirnului
Al1ii,,,4e asemeneq s-au bucurat de o autoritate deosebitd precum
liel, dascalul Sf. Pavel (Fapte 5,34-39;22,3)'

HARRINGTON, Int-roduction, p, 599.

"u
t" Ibidemrp.6oo.
tts
lbidem,p. 595.
ttn'rRICor, Le milieu, p. 66.
 ludaismul tn epoca |t/oului Testamerit 57

in Evanghelii, cdrturarii apar deseori alSturi de farisei. Totugi cei

doi termeni nu erau sinonimi. E adev[rat insd c5 majoritatea
c[rturarilor erau farisei sau simpatizanli ai acestora.
Cirturarii au organizat serviciile sinagogale. Unii erau membri ai
sinedriului (cf. Mt 16,, 2l: 26, 3). Dupa glul_ZQ=d$" ifnporlanta*.--.=:: ,

,d, c6rtgarilgg-cJ9-scut.*Ei,au_adunat-tradiliil,e orale in coleclia numiti.o.'..,

--
' -.-MiS4a_.*Pe la eley^ii lor pretindeau un respect mai mare decAt cel
acordat pdrinfilor'". Unii, precum Rabbi 1, adoc, I{illel gi al1ii, refrrzau
sd primeascE platA pentru serviciile lor.
Fafa de Mdntuitorul au avut o atitudine potrivnica (Mt 21, l5),
deoarece El invdfa poporul cu autoritate (Mt 7, 28-29)^ gi condamna
formalismul lor. Unii totu$i au crezut in El (Mt 8, 19). In Fapte, sunt
menfionafi alIturi de farisei gi cdpetenii, incercdnd sil impiedice
propovdduirea apostolilor (Fapte 4, 5). Au fost p6rtagi la os6ndirea Sf.
$tefan (Fapte 6,l2).

e. Irodienii
Irodienii sunt menfionafi de dou6 ori in Evanghelii (Mt 22, 16; Mc 3,
6; 12, 1"3), al6tddJls..farisei, ca du$inalii ai lui-Iisus. Ei nru formau o
grupare ..iigio6A .i,'usu cum sirgeie62a niimei6, erau 3ifrffii?-Aiifai
--$.['6fi6ilioEGne. $i probabil, ca gi membrii^acesteia, promovau o
polilicb @J-rUe]egg!_e. cu autoritElile romane'''. Nu gtim despre ei
nirtiic*ffieva in afara-de Ceea-oe q'e"Titun Evangheliile. E clar cl
inv6![tura M6ntuitorului despre Imptudfia lui
Dumnezeu era
ireconciliabilE cu viziunea lor politic6 gi ci autoritatea pe care o avea
-lI Iisus in popor nu le era pe plac. De aceea, in Galileea, cu ocazia
vindecdrii birbatului cu m6.na uscati, ii vedem unindir-se cu furiseii
qi perititr a'ptinE-la-'cale.ucidere4 li!
Iisus (Mc 3, 6); pi iardgi, in
ierusalim,-ifl-S6fi6;ad Mare, irrjdGirii gi fariseii sunt {rrpntig${i
impreund, incercAgd ",-s-i;L ,,prindL,.,ig;;gvdnt" (Mc 12, l3). Cfud ii
IA
_J atbnlione aza pe u.irniJi rx rc'par.il&?J,]l*tr'it lui Irod" (Mc 8, l5),
MAntuitorul de referd probabii la membrii pp-tltpigrups
.^t
si f, Zelo(ii

m Zelo{ii sunt prezentafi de Iosif Flaviu ca a patra ,,filosofie" din

iudaism. intemeietor al acestui partid este considerat Iuda din gggilg*._*_S{n.*
care in timpul recens[mAntului din anul 6 d.FI. a proiffi-6ffiCciala

t20
Aboth 4,12; cf. C. L. FEINBERG, Cdrturar,in Diclionar biblic,p,206.
''' Cf. ROPS, Jdsus en son temps, p. 128.
 58 Introducere fn Studiul ir/oului Testament

impotriva stdpdnirii romane"2. Aceasta a fost inabugita in scuii

timp.
dff ide'alul care i-a animat pe rdsculali nu a'iosi btins. Supravi.luito;li
s-au regruP{t 9i cu timpul multri altrii s-au alaturat'acestei migcari. Ei
reprezentau o tendinfd p'olitidd diam'etral opusf, celei reprezentate de
irodi3li,. saduchei sau farisei. Ei*-ug-glleaLgqlaqpe
(*jgv i e f u i re c u p ute rea oc up anta g i co n si<it
dgJLfbl de
-

ia-u*c a e.s 6"a36ifi o ri c [ru i

bun:iudeu s[ Se*opunE priiioii-Ce miiloaee*nomei pi reprezentanlilor ei.
Astfel mulgi qofdali romani sau iudei suspectali de coiaboralionism au
cdzut victimd'culitelor cu lamd ry:Lgt_{
elq,g; de aici gi numele d,e sicari
sub caie erau'ffi6bCuti de-ibmilD; E;Fi* foloseau zelo1ii.r23
Zelolii au fost in mare mdsur6 respons4bil de izbucnirea revoltei
din anul 66 gi de rdzboiul civil care a uqrUt Pulinii zeloli care au
scapii ui.iiutui lerusalimnlui;'i-ui ;affitr.,in vecinararea Mdrii
Moarte 9i au continuat lupta pan6 in anul 73 c6nd a cdzut ultima
fbrtdreald pe care o defineau.
lJnii autori cred cd din acest partid a fbcut parte unul dintre
Apostoli, simon, c6ruia sf. Luca ii da supranumele de (r1i,ffiq,
zelotul (LcE*l5; Fapte l, 13). Acest apelativ ins6 poate fi inleles ca
referire la zelul Sf. Simon, gi nu ca indicdnd apartenenfa la gruparea
zelolilorl2a.

5. Sinedriul

Tradilia rabinicE, bazAndu-se pe Num 11, 16-17.24-25, atribuia lui

Moise fondarea Sinedriului. Nu Sg*p,p.AI.q, inq{, stabili nici.q.le$tlud
intre adiurar-oa'i6lo; ib d. bdr$pilde-'par. ne"uorbegte cartia Nimeri,
pi Sinedriiil, ileipre care- ne,y**Uelfr Xoui iestamentr2s E [osi5i] ca
in timpul doininaliei'persane arhiereul sA fi ftrst ajutat de un consiliu
pentru rezolvarea chestiuriilor de ordin religios gi financiar, In orice
caz, existenfa unui astfel de consiliu este atestatd in epoca lui Antioh
cel Mqtq {223-187 i,H.); membrii acestuia aparfineau aristocra}iei
r22
Iosif FLAVIU, Antichitdpi, XVIII, i, 6; Rdzboiul iudaic, l. Vezi 9i Fapte
5,37.
'rr scHURER, History,, II, p. 600-60 l .
'20 TRICOT, Le milieu, p. 84.
"t Ibidem, p. 63.
 ludaismtil in e1;t;c:a l{ottlui Teslament 59

$€rcerdotale. Sub Alexandra (76-61 i.f{.), in acest consiliu au intrat

nrulli c6rturari laici. in timpul lui Hircan al II-le a apare pentru prima
dntd numele de sanhedrin (in gr. ouv(6puou); acesta este lblosit de Iosif'
Flaviu pentru a desemna un corp constituit, identic senatului din
timpul Seleucizilor gi al dornnitorilor hasmonei care i-au precedat lui
['lircan al ll-lea.
A*t-c,I{?t.o sinedriului .-a fost drastic- - limitata de catre 1/ '''1
SuvernatpruTsitiei'Gabinius t575s i.FI.), .or* o iricercat sa introduca
gi in Iudeea sistemul administrativ roman. Cdliva ani mai tdrziu, luliu
eezar a extinq{i,gnou puterea sinedriului asupra intregii 16ri. Dupd ce
a {uns reg^e; tro[ iA
Mare a executat a-maie-partb=dintji.ffidilii*""'=:
I
sinidliutuirt6. ri puiiif picirraUir ca institulia a putut funclioiif in iirnput
domiiei lui. Nu gtim cum s-a reconstituit sinedriul dupa moartea lui
' [rod. C]ert este cd sub procuratori puterea sined{*Ul.ui a fbst extins6,
a
guvernarea intery4 a tarii fiind in mdinile lui. H]_era $i--qu"Le,a supreina
de justilig$.lgii, dar nu mai aV-ea gcel jils gladi!, adicd dfrirl-uf ds a
condamna tffibarte.'Se i"tdie cUcth timpui _lui A-rhsteu (4 i,H. 6 -
d,H.) autoritatea civila a Siriedriului a fost gg;lransf_ dg3LIgJ,q€._".;i
din acest motiv sinedrigtii nu aveau putere juridicd asupra Domnului
atAta timp cdt rdm6nea in Galileea'".
Membrii sinedriului, iu num[r de $aptezeci, se recrutau dintre
conducatorii familiilor sacerdotale, dintiJ*5Eiidii,
-Cliifra care' "d;-Ti;ainfa
reprezentau-
ariglgeralia'--[b-id5;--qi= dirure chr-rurari.- grupa,
fariseicd, era cea mai dinamica qi cea mai apropiata de popor; celelalte
doud reprezentau cqrentul saducheic. Pregedinte al sinedriului era
arhlg-rgul in functiune. Astfel procesul Mdntuitorului a fcrst condus de
-Cdiafa,
iar procesul Sf. Apost':l Pavel de Anania, arhieqei in funcliune
*-Jn
epocile respective.
ll In Noul Testament cuvdntul sinedriu, in special cdnd este folosit
la plural (Mt 1 0, 17; Mc 13, 9), inseamnd ,,tribunal" (Mt 5:22). f)ar in
I
'1,
majoritatea cazurilor $esemneazl curtea $-qpryglq jg-iq:Jtli_g- gg sediul
:-gi,e-on"ffinatpEDffiiilil(NZT26;59*=
in*lgrylim;aceasru--ft]qa-effi
a
Mc 14, 55; 15, 1; Lc 22,66; In 11,47), gi in fala ei au fost adugi gi
r(J
s-au ap6rat Aposto{_fetru ;i,lqgU _g1hidlqponul gtefag ;i*$"L_Payel
(Fapte 4, 15: 5,21 gi urm.; 6, 12 qi urm.;22,30;23; I gi urm.; 24,20).
h Dupd Tosephta' Sanhedrin 7, l, sinedriul igi linea gedinlele de la
el jertfu de dimineali pAnd la cea de seard. Nu se reunea in zilele..de
sa'bat sau de sarb[toare. l,ocul normal de gedinle al sinedriului era a$a
numita ,,sald cu pietre glefuite" (ebr.: Liscat fIaggazitfr), construitd de

l?6
losif FLAVIU, Antichitdpi XIV, ix,4.
'2t SCFIURER, I{istory, II, l, p. l7l.
 60 lntroducere tn Studiul Noului Testament

regele Alexandru Ianeu (103-76 i.H.). Aceasrd sal6 se 4fia lq

irf-trarea
in_teryplu dinspre Valga Tyropeum, o parte a sa fiinC situatd pe sdiul
:.?:ru,-!i o-pafle spre' Sol''profan: pe u$a dinpre templu intrau
judecatorii, iar pe cea opusd era introdus acuzatul
- "
Se qtie destul de bine cum trebuia sd se desligoare o adunare de
judecati a sineclriuluil2e. Fregedlntgl-q, in mii,lec,avea de-o parle gi cle
alta, ag_ezafi in forma de semicerc (pentru a se putea consulta din
privifr) pd- hdni6iii-Siiaaliului. La"caperele rAndurui era cate un
grefier, cel din dreapta trebuind sE adune voturile de achitare a
acuzatului, iar cel din st6nga pe cele de condamnare; un al treilea
grefier, agezat la mijloc, avea sarcina de a controla exactitatea
consemnirii voturilor. Dupd ce pregedintele enunfa chestiunea,
arit6nd pe scurt qi precis vina acuzatului, fhrd a-l prejudicia in vreun
fel, erau audiali .- cdte unul - martorii: mai intAi martorji_-ep6r{di*S!
apoi martorii acuzlrii. Martorii trebuiau sd Juie cd"vor spune numai
aaeVarut. Pentru dovedirea unui fapt era nbvoie de cel,pujin. doud
m6rturii la fel. Dup[ terminarea rechizitoriului, urrna votarea.
Judecdtorii trebuiau sd fie absolut impa4iali. Majoritatea voturilor
decidea. in cazurile capitale, nu votau d6cai cei treculi de 1Q de ani. O
sentinfd de achitare se putea publica in aceeaqi zi, pe cAnd-o-sentinf6
de condamnare trebuia s{.astepte p6ni a doup zi,in acest din urmd caz
.t
judecdtorii unn6nd a-gi petiecb ziua tn meditCli.e, post 9i nigaC$?: in
acest rdstimp, judecdtorilor Ie era permis s6-gi schimbe pdrerea numai
in favoarea aarvatului, nicidecum in sens contrar,

6. Samariteniir3o

Samaritenii, locuitorii provinciei cu acelagi nume, nu constiruiau o

grupare iudaic6. tn **rn.a Mdntuitorului, Samaria era locuiti de o
-
populafie hibridl formatd din des-egpdenfi ai -breeliJilor gi ai
-ColonigtTtoraduyi--in-piovincie
de c6tre f"Li"qni (IV Regi 17, 24).
"_Acegtia
?in uiiiE- erau -idolatri, -dan cu timpul au adoptat credinfa-

''8 Pr. Prof. Vasile MIHOC, Procesul Mantuitorului,Teofania, Sibiu,200t, p.31.

t'n
Cf. V. GHEORGI{IU, Sf. Evanghelie de la Mateiu cu comentar, Cern6ufi, 1925
p.766; I. FRUMA gi Gr. T, MARCU, Procesul Mantuitoruini, Seria Teologicl, nr.
30, Sibiu, 1945, p. 285-286: ROPS, Jdsus en son temps, p.418419.
''o A se vedea Pr. Asist. Vasile MIHOC, Samaritenii, ln ,,Miffopoiia Ardealului", ru
l-9/1980, p. 625^632.
 I
:j

li
i;
Iudaisniul tn epoca Noului Testament 6i

:?- monoteist6. Cand evreii s-au intors din exilul babilonian, samaritenii
ul su incercat sE li se alSture. Fogtii exilafi ?ns[ nu au vrut sa aib[ nici un
'.u fel de relafii cu ei (Ezdra 4,2 qi urm.). Acest fapt a provocat intre cele
doud etnii--o3g{j:rn_aSi_e _care v_4--dura multe vgacuri gi se reflectd gi in
de
paginile Nouiui Testament. De aceea samaritenii au incercat sd
le
impiedice prin toate mijloacele reconstruirea templului din lerusalim
,afl
tln
qi mai ales a fortificaliilor oraqului. Mai tdrziu, profitdnd de
a disensiunile religioase din lerusalim, qi-au construit propriul templu
r€& pe qqftt_49_q"?4Ag gi au instituit un sacerdofiu schismatic.
'aa In fala lui Antioh al IV-lea s-au prezentat ca strdini de iudei gi au
4 pretins cd templul lor ega dedicg! l-qf - 'lq"Yenio**LneUl *-.---' 128 i.H., -. ..,p
:UIl Ioan Hircan le-a distrus'tehpluTgiCapitalat3t. -t|'ti
*:si r' in timpul Mdntuitorului, ca qi ludeea, Samaria e'.a sub
,r€ll sdministratie procuratoriald roman6. Trecerea timp-ului nu a adus gi
urE
lmbun6t6lirea relaliilor cu iudeii. Pentru iudei, cathlogarea cuiva ca
a.
lor ,,samaritean" era o injurie (cf. In 8, 48). Pentru a evita confrunt{rile gi
o chiar moarteal3', iud.ii din Galileea rucau la Ierusalim folosind un
drum ocolitor care trecea dincolo de Iordan, prin Pereea. Mdntuitorul
F
oaz tns6, nu ezitd sd foloseasc6 drumul cel mai scurt care trecea prin
IN localitatea Sihar. Cu aceasti ocazie are loc convorbirea cu femeia
rr&i samariteanc6 dupd care, la invitalia localnicilor, intrd in cetate gi
:.. r[mAne acolo dou6 zile, timp in care mulli cred in El (In 4, 5-43). AltA
dati, vrdnd sE treac6 din nou prin Samaria, nu este primit de locuitorii
unui sat din regiune. Atunci c6nd ii trimite pe ucenici in prima
misiune, Mdntuitorul le interzice sE meargd la samariteni (Mt 10,5);
dupd inviere, ins4 le poruncegte s[-L vesteasc6 ,,in Ierusalim gi in
toatd Iudeea gi in Samaria..." (Irapte 1,8).Sf. Luca relateazd despre
uO succesul misiunii diaconului Filip in Samaria (Fapte 8, 5-25).
L^o in timpul rdzboiului iudaic, samaritenii au avut mult de suferit.
ai in anul 67, 11.600 de samariteni care trecuser6 de partea judeilor au
zll fost masacrafi de trupele romane pe Muntele Garizim. In secolele
)1a urm6toare, ii gdsim rdspAndili in diferite__p{rfi ale Iniperiului; grau '"."\,
t'-'\ I
cunoscu{i mai ales ca ,,q_qUlnb6toE-d-e bqt'_ q?u c{m6tari. Pentru
atitudinea lor duqmanodia- ra$- de t6qtiffi, inffifr
declangat o perseculie teribild impotiivd--samtriaenilor. Dupd aceasti
1925,
F- nr.
'" ROPS, Lavie quotidienne,p.52.
t*, nr' '" A$u s-a lntdmplat in anul 52 d.H., c6nd un grup de pelerini galileeni care se
tndreptau spre Ierusalim au fost m6celdrili la En-gannim.
62 Introducere in Studiul Nrsului Testamenl

perseculie etnia lor nu gi-a mai revenit niciodata. Astazi mai existd o
comunitate mica de samariteni in oraqul Nablus din Israel.

7. Diaspora iudaicl

a. Extensiunea Diasporei. Diaspora iudaicd era o

realitate
impresionantd atet prin mullimea comunitdfilor care o compuneau c6t
gi prin varietatea contextelor geografice gi etnice in care-gi duceau
viala aceste comunit6li. Geograful Strabon scria la inceputul erei
cregtine cd iudeii ,,au invadat toate cetdfile" qi c6 cu greutate se putea
gdsi ,,un loc in care acest popor sE nu fi devenit stdpdn"'". Filon din
Alexandria credea cd numdrul iudeilor rfospAndili in Imperiul roman
era aproape egal cu cel al indigenilor''.. Desigur, afirmalia este
exageratS; cert este insd cd refeaua formatE de comunitdlile iudaice
acoperea intreaga lume greco-romanf,, iar documentele antice gi
descopeririIe arheologice mdrturisesc aceastd expansiune geografi c5.

b. Organizarea qi statutul comunitl{ilor. Numbrul iudeilor c€ue

tr6iau in Diaspora in epoca Noului l-estament este estimat Ia 5-7
milioane. Dacd raportf,q-aceastd cifrd la populalia de circa 2.000.000
de suflete a Palestinei'", inlelegem gg marea majoritate a iudeilor
trdiau in afara teritoriului^TArii Sfinte''o. Ei erau unili printr-un siml -
deosebit de fraternitate. in general, incercau sd locuiascd cdt mai
aproape unii de allii ajungAnd astfel ca in cele mai multe ora$e sA aibd -"
uir cartier propriu. Fiecare comunitate avea propria sa organizare
administrativi, judiciar[ gi financiarE. Statutul acestor comunitdli

r33
losif FLAVIU citenz[ cu mAndrie acest text in Antichitdli XlV, vii, 2. Ideea se
reg6segte Siin Rdzboiul iudaic (ll, xvi,4; VIl, iii,3), precum 9i la FILON. Acesta
din urm6, citAnd scrisoarea regelui Agripa I c4tre Caligula, ne ofer6 cea mai-
sugestivA imagine a extensiunii Diasporei. ,,lerusalimul
* se afirmd in acest text -
esG capitala.,nu numai a ludeii, ci 9i a majoritilii ftrrilor". lJrmeatA apoi ingiruirea
regiuniior --din Imperiu gi din afara lui- in care existau comunitAli iudaice. (Legatic*
36) (cf. SCHURER, I-listory, Ill.l, p. 4),
t3o
De vila Mosis 2,27i cf. TRICOT, Le milieu, p' 98.
r35
ROpS, La vie quotidienne, p. 55, include in aceastb cifrl gi pe cei aproximatir--'
500.000 de samariteni, idumeeni, moabili, greci din Decapole 9i locuitori ai zonei d'
coasr6. Apoi menlioneazd c6, in 1922, pe acelagi teritoriu trdiau 761.796 suflete.
Vezi gi AIIOYPIAH E, Ioropia, p.292.
r'6
Numai in Egipt commitAlile iudaice numdrau aproxirnativ 1.000.000 de membr.'
(Cf. MOMMSEM, Istoria romand, p. 238).
 Iudaismul in epoca Noului Testsment 63

v&ria in funclie de situalia lor juridicd din fiecare ora$. Conducerea

r:ornunitdlii se afla ?n sarcina unui consiliu al bdtrdnilor (gerousia).
f]retutindeni comunitdlile aveau sinagogi gi magistrafi (archonte.r).
[.,egea romand nu numai c5 recunoqtea acest regirn particular al
comunitalilor iudaice, dar le acorda gi unele privilegii. Astlel
comunitdfile aveau dreptul de a str6nge impozitul templului gi de a-l
trimite la Ierusalim. ludeii nu erau obligali sd participe la ceremoniile
p$gAne, nici sd depund juramdnt; li se cerea doar sd se roage pentru
e
lmpdrat.
At
*u €. Prozelitismul. Una din trdsdturile cele mai remarcabile ale
:i iudaismului din Diaspora era prozelitismul'3t. Scrierile iudaice ne lasd
ea sd vedem un efort constant qi tenace, organizat metodic, pentru
Ln cucerirea lumii p6g6ne de cdtre religia israelitS. Mdntuitorul confirma
JN acest fapt spundnd despre cdrturari gi farisei c6 ei cutreierd malea gi
ite uscatul pentru a f'ace prozelili (Mt 23, 15). insd caracteml nalional
pronunlat al religiei iudaice dirninua considerabil . puterea
9i prozelitismului Diasporei.
Numeroase scrieri de propagandl au fost puse in circulalie de
ile cftre iudeii din Diaspora, in special de cei din Alexandria. Obiectivele
--7 erau multiple: expunerea adevirului credinlei monoteiste; cunoa$terea
l0 istoriei poporului evreu, a Legii mozaice qi a marilor personalitili din
ior istoria biblic6; demonstrarea superiorit6lii religiei iudaice qi evaluarea
n!' punctelor de contact cu filosofia gi cu aspiraliile religioase ale
rtair grecilor. f)in toate aceste scrieri reieqea superioritatea iudeilor fala de
iba
celelalte etnii ale lumii de atunci.
re ' AceastS propagandd, ins6, nu putea avea decAtt un foarte mic
tati
impact datd fiind circulafia restrAnsl a cdrfilor. Mult mai eficace era
contactul direct pe care-l aveau p6g6nii cu iudaismul. Pentru oricine
aS€
venea cdt de pulin in contact cu religia iudaic6, superioritatea acesteia
;9St&
nai faga de religiile lumii greco-romane era imediat evidenti: iudaismul
xt* prezenta o invdfdturd clard gi fbarte inalt5 despre Dumnezeu, un cult
drea deosebit, o moralitate superioard gi un cod de reguli precise pentru
ttio conduita de zi cu zi. Sinagogile erau larg deschise tuturor; mai mult,
cei care mfuluriseau credinla monoteistd erau admiqi la adundrile
ativ liturgice. Acegtia erau numili ,,tem6tori de Dumnezeu". Dacd primeau
ei de circumcizia gi treceau prin baia rituald de purificare, deveneau membri
rtete.

nbri!
'" SCHURER, Ilistory, III. l, p. 159 gi urm.
64 introducere in Studiul l{oului Te.stament

cu drepturi depline ai comunitdlii israelite gi erau supuqi prescripfiilor

Legii.^ ,
In anumite oraqe ,,temdtorii de Dumnezeu" erau numeroqi, clar
mulli dintre ei se temeau sd fac5 pasul decisiv pentru intrarea in
comunitatea iudaicd, atdt din cavza circumciziei, operafie pe care
pdgAnii o considerau injositoare, cdt gi datclrita faptului cd acest gest
insemna pdrdsirea propriei comunit5|i etnice gi intrarea intr-o alti
nafie, fupt ce putea avea consecinle negative din punct de vedere
material gi social.r3s

d. Iudaismul elenistic. in Diaspora de limbd greac[, iudeii veneau zi

de zi in contact cu o populafie impregnati de spiritul elenismului. Mai
mult, ei vorbeau limba greacd gi acest fapt crea un climat favorabil
adoptirii ideilor acestuia.
In Alexandria, unde tr6ia una dintre cele mai numeroase
comunitili din Diaspora, s-a produs o interesanti intdlnire inhe
gdndirea iudaicd gi filosofia greacS. Rabinii au descoperit in filosofia
platonicd gi in cea stoicd idei pe care au incercat si le armonizeze cu
inv6!6turile Bibliei. Astfel s-a format la Alexandria o gcoalA exegeticd
care folosea metoda alegoric6 pentru interpretarea Scripturilor. Cel
mai ilustru reprezentant al acestei gcoli a fost Filon (circa 20 i.H. - 40
d.H.). Acesta a organizat invilEturile iudaismului intr-un sistem
filosofic elaborat in care se remarcd influenfa platonismului, a
stoicismului gi a neo-pitagorismuluir3e. Filon a incercat str
demonstreze c6o in esenf6, scriitorii biblici n-au spus altceva dec6t
marii filosofi greci. '
Pentru Filon, Dumnezeu este Fiinfa absolutA care, fiind
transcendentll, dep6qegte infelegerea omeneascI. Pentru a crea
universul, Dumnezev a folosit intermediari; de acegtia se folosegte gi
pentru a p6stra crealia in existenf4. Aceqti intermediari sunt ideile
(logoi). Aceste idei sunt puteri active, precum ideile lui Platon sau
puterile stoicilor. intre ele, cea mai inalt6, cea mai apropiat6 de
Dumnezeu, este Logosul, ideea originard, in care se regdsesc toate
celelalte idei. Acest Logos, umbrd gi chip al lui Dumnezeu, paradigmd
a tuturor fiinfelor create, este intermediarul intre Fiinla absoluti gi

"t TzuCOT, Le milieu, p. 102.

t3e
BROWN, Introduction, p.91.
 Iudaismul in epoca Atoului Testamenl 65

*reaturi: prin el sufletul omenesc se poate ridica la l)umnezeu in

t ao
efl ntemplaf ie misticd.
lntenfia lui Filon nu a fost de a schimba invafaturile iudaismului;
sl voia doar sd ii dea un sens intr-un mediu imbibat de speculalie
lntelectuald. Dumnezeul lui Filon nu este altul decAt Dumnezeul
tlechiului Testament, Totuqi intre gdndirea filosofului alexandrin gi
tnv6fiturile rabinilor din Palestina existd o mare pr[pastie. Din punct
de vedere religios, vederile lui Filon erau mai universaliste decdt cele
ale rabinilor palestinieni.
Procesul de elenizare a iudaismului de limb6 greac6 nu a rners
I lntotdeauna atdt de departe. De exemplu, o scriere precum
tl ln;elepciunea lui Solomon, scrisd tot tn mediul alexandrin, este mult
il mei mdifionald.
Influenfa iudaismului elenizai a fost imensd" mai ales in Siria gi
'U
ln Asia Mic6, in multe ora$e ale lumii mediteranene, el a oferit o bazl
e de plecare gi un punct de sprijin pentru propoviduitorii Evangheliei.
ta Ctri* gi in Iudeea, iudeii ,,eleniqti" convertifi ($tefan gi ceilalli) au
u descoperit o noui dimensiune a misiunii Bisericii; ei au luat iniliativa
I ,S vesteasc6 CuvAntul samarinenilor (Fapte 8, 4 gi urm.) gi pagdnilor
el din Antiohia (Fapte 11, 19-Zq. Sf. Pavel insugi se dovedegte
0 familiarizat cu gdndirea greac6, in general, gi in special cu filosofia
m gtoicilor. Despre Apolo, iudeu din Alexandria, gtim cd se folosea tn
-a propoviduirea Evangheliei de mijloacele pe care i le oferea cultura sa.
;6
6t G. Rela{ia cu cregtinismul. Influen}a Diasporei in pregltirea
oamenilor pentru primirea Evangheliei este incontestabild. Sf. Pavel,
nd Apostolul Neamurilor, venind intr-o cetate necunoscuG, igi incepea
la
qi
ile
:tu
de
rte anterioarS a Scripturilor gi duc6nd o vial6 conformE cu prescripliile
rn6 Legii"
-qi l)e asemenea, existenfa unei traduceri a Vechiului Testament in
limba greacE (Sepluaginta) a avut consecinte misionare importante

'oo TzuCoT, Le milieu, p. 103.

66 Introducere tn Studiul Noului'lestament

pentru Bisericd. Mul1i dintre Pdrinlii Bisericii au putut mdrturisi rolul

pe care l-a jucat citirea Septuagintei in convertirea lor.

f. Reacfii anti-iudaice. Intrasigenla in chestiunile de ordin religios,

punerea pe primul plan a intereselor etnice gi, nu in ultimul rdnd,
superioritatea afigatd fald de ceilalli erau factorii principali care
stdteau la baza unei ostilitdli rnereu in cregtere care opunea cea mai
mare pafte a lumii greco-romane iudeilor. Istoria anticd inregistreaz6
mai multe reacfii violente ale autoritililor romane qi ale populaliei
pdg6ne fala de iudei. Progromuri anti-iudaice de anvergurd au avut
loc, de pild6, in Alexandria, in Antiohia gi in alte importante centre ale
iumii anticelal . La inceputul erei cregtine, ,,antisemitismul" era o
realitate curent6 gi se manifesta in aproape toate p64ile lumii
mediteran*n.tot.

to'
ROPS, La vie quotidienne, p. 6l-62.
ro2'rRICoT, Le milieu, p, lo5.
 )
I

L,

)
ri
il Istoria canonului Noului Testament
ri

It
e Eibliografie:
o
ii BARUCQ, A. Si t{. CAZEI-LES, Le.s livres inspird.s, in A. ROBER'I et A.
FEUILLET, Introduction d la Bible, Descl6e et Cie, Toumai,
1959, vol. I, p. 3-68 (abr.: BARUCQ et CAZELI.ES, Ies livres
inspirds),
BIRDSALL, J. N., Canon of the New Testqment, in J. D. DOUGLAS (ed,),
The New Bible Dictionary, Inter-Var5ity Press, London, 1968
(abr.: BIRDSALL, Canon),
BARTON, John, Canon, in R. J. COGGINGS & J. L. HOLJLDEN (ed.),
Dictionary of Bibtical Interpretation, London, 19922 (abr.:
IIARTON, Canon).
FARMER, W. R. $i D. M. FARKASFALVY, The Formation of the New
Testoment Canon, Paulist, New York, I983.
CAMBLE, H. Y., The l,lew Testament Canon: Its Making and Meaning,
Fortress, Philadelphia, 1 985,
HAHNEMAN, G. M., The Muratorian Fragment and the Development of
the Canon, Clarendon, Oxford, 1992.
LAGRANCE, M.-J., Histoire ancienne du Canon du Noweau T'estameil,
Paris, 1933 (abr.: LAGRANGE, Ilistoire).
MARCU, Grigorie, Fragmentul Muratori, col. ,,Contribu{iuni la Studiul
Testamentului Nou", rr. 4, Sibiu, 1944,26 p. (extras din ,,Anuarul
Academiei Teologice Andreiane", XX (ll), 1943-1944, p,7-26).
MIFIOC, Vasile, Canonul Si inspirayia Sfintei Scripturi vdzute din punct de
vedere orlodox, in ,,Ottodoxia", XLVIII ( 1997), nr. I -2, p. 22-33.
METZGER, B. M., The Cqnon of the New Testamento Clarendon, Oxford,
1987.
ZAHN, '1h., Geschichte des I'leutestamentlichen Kano,rus, Erlangen, 1890
(abr.: ZAHN, Geschichte).
VIGOUROUX, F., Canon des Ecritures, in F. VIGOUROUX (ed.),
Dictionnaire de la Bible, tome deuxidme, premidre partie, Paris,
1926 (abr.; VIGOUROUX, Canon).
 68 Introducere fn Studiul I'ioului Testamenl

Teologia biblica reclamd ca o presupozilie a ei o extensiune stabila

(fixa) a ceea ce constituie literatura biblic6: aceastd extensiune s-a
stabilit in mod tradilional, incd din epoca marilor controverse
. , teologice, in ceea ce se nume$te canonul Noului Testament. 'fermenul
Y ',4g1n". reprezinti latinizarea grecescului xuv(w, sau a ebraicului
caneh gi inseamnE, in sens proprip, nffg#lg?tg^!43 _p.al _lllo_sit de
arhitecli"pentru misurarea lungimi_i*|' $_qn.:,ll llgpic al cuv6ntului czuron
este acela dejn{ryB.Ur sau r9g$4.' Pentru noi, canonul desernneuzl
Iista sau cole"ffi{ifoi ri6-EafrEiserica le foloseqte in cultul public.

l. DouI considerafii preliminare

''
r
panonul "';^'E':';''
reprezintd cotec+iarelor 2Z*de c-4rJi_pp Sare SiSerica. (in mod
general) lS._ "recunoagte gi le primegte drept Sc.lipturile Noului
T9s1a1.r-r.gxt. Istoria canonului se confundd cu istoria procesului in baza
---
1
caruia aceste carfi au fost strdnse laolaltd, iarJ4legry,31_lgl de S-g4pturi
Sfiate* &gt_{9-qlryl.aslltd inrngd-pligid dp q6tre Biseric[. Sunt dificil
de trasat etapele de inceput ale acestui proces. Este cert ins6 cE etapele .

sale ulterioare au marcat o evolulie graduald" determinatLje situalii gi

ingerinle specifice. E recomandabil sA finem seama de ldoUa aspec@
Vcare au caractenz:at Isiiuafig^ .B-ig'9fr-Sii prim.ffi inainte de a stullia -
conlinuturile pioCesiliii in sine:
A v l . Primii crgllgllgp ag;.Lvqchlgl-- festarnent: Biblia primilor
(f^ grestini, mogtenitd din iudaism, era Vechlul Testament. Utilizarea
il/ )=i;;;Elbr -dtr ale vechiului Jesrament era exrrem de frecventA in
\-'-*tbttilFcre+fina. Timp de inc6 un veac de la in[llarea f)omnului *
aceasta era o situafie criTadieiis*ticE giiopovriiluirii cnegtine in general.

' BIRDSALL, Canon, p. 194.

2
Cuvdntul rcavcisv nu apare cu acest sens inainte de mijlocul secolului al lV'lea.
-.
Referinlele cregtine anterioare denotA sensul de standard sau reguld de via16, ata cum
reiese mai explicit din traducerea latind regulo fidei (norm6 a credinlei) (BARTON,
,,Canon", p. tOa). in romAnegte termenul a fost tradus prin dreptar (Gal 6, l6; Fil 3,--
l6), avfind in vedere recunoa$terea de cdtre Bisericd a c4rfilor Sfintei Scripturi, care
au fost scrise sub inrdurirea Duhului Sftnt. Acelagi cuvflnt este folosit de Bisericl
pentru a desemna hotirdrile sinodale gi, in general, normele cu caracter disciplinar--,
bisericesc, care formeaz-d obiectul disciplinei teologice numiti Drept canonic (loat
MIRCEA, Dicyionar al Noului Testament, Editura Institurului Biblic ai de Misiune a,
Bisericii frodoxe Romdne, Bucuregti, 1995, p. 79).
 {s t or i a c anonului lrl oului Te s t arr'te nt 69

Ae*ste Scripturi erau citite in biserici gi nu se punea deocamdatd

prtrtrlema plas6rii aldturi de ele A unor noi cirfi c6rora sd li se atribuie
hexeaqi autoritate gi cinstire. Alaturi de {echiul Testament, primii
eregtlni-fr3-y9g9. pp, I{ristos qi iny6g}y-r-e.".3.-?^trq5pit?.ini1iql pe e-$e(
s.IFj[,g$ci Mdntuitorui Hristos n*a l6sat vreun document scrig Din
deeastd pricind s-a pus in disculie caracterul bibliocentric (de religie
1
bnratd pe o carte anume, cum e situalia mozaismului sau a islamului,
de pilda) al Creptinismului primar. q"gl3g?- ?ces-t--e-i dfleryg depinde de
*eeentul care se pune pe cuvAntul ,,carte'. Desigur Creqtinismul a awt
a de la bun inceput o carte cu valoare autoritativI - Vechiul Testament *
dsr vor mai trece destui ani pAnE la inceputurile unei clrfi proprii.
Ceea ce s-a numit ,,bog6fia materialului canonic viu", adicd inv6{6tura
propovdduitd de profelii gi <le inv6{6tori cregtini, ea a inceput a fi
Eansmisd pe cale oral6; primele redactlri, dac6 vor fi existat, vor fi
avut numai o valoare subordonatS. Cu toate acestea, chiar in cadrul
1
acestei invdfdturi cu tradifiile ei orale rezidd inceputurile acelei migciri
.i cffe se va concretiza in cele din urm[ in ceea ce constituie canonul
LA
noutestamentar.
:i 2. .N.a"eXr*A*ffintia xnsnrup-qhlleslalnenl : in momentul in L''
;il care Sfinlii Apostoli gi ucenicii lor'au trimis gp-i$lg]9_ggu aualcdtuit o
,1e evgrghelie g*u-nyul-spopui pry.eis,$q"g"iq1qry"scriersa.Ja.rjp-.Ceea ce
"
se va n*1-,ffifru;L rofl slriitorii Noului*Testameni vizau"'siiuatii
ii in vedere un scop indepdrtat. Prin urTnare,
'g:\.
r
,. '.:

:td -Bp.piatd;"-ned?dnffir-se
cuvintele lor trebuiau sd facd fafd unor cerinle precise ale viefii
'..i

ra
destinatarilor. N:gU a.Wt. intgn$g d"e-"g.-plgar"JmuA Jitp-r-atur,A".$,*p"r"4.' $i "-=i

")
lor turulsr.**te* #.t.-J?ffnku'-sJp,sliei-S-ttui U
dSffASp,{ingg;Circuinltanlele 9i influen}ele care au oondus la acest
)a
in rezultat sunt prezentate in cele ce urmeazd.
'-ui
.tl.
2. Criteriile admiterii in canon

llea.
in Biserica Ortodoxd, toat@Ie 27 c[rfi ale Noului Testamll]-$lm1:
f
rm .g.pn$idglete-eatg*l-qe, awdtd prin ufinare qaraffer-xomatilz--psntru {

.JN, J-ledilrlp tiJiatA_g{gs1ina&iteriile pe bazqcdrora li s-a atribuit aceast"S )

ri.l3, calitate r*t' up*tofitig; g*ntpitu1}f,ui \6.t .---*.*-,-t--*:-,- \-, \- -1
are
I . A p o s rt\fiMa Ep reXnta*fn
t:
"8i1ffi -ft
ii- ihtlisp"&s ab i I pentru
",-
t#:2
",r.,

ericI
ljqar-
definirea canonului Noului Testamely' spre deosebire de cazul
{ ran
rne al
3
Studiul Noului Testament, p. 15.
 /v Introducere in Studiul iioului Tesiament

Vechiului Testament unde canonul era coextensiv cu inspiralia. Pentru

Sfinlii Parinfi originea apostolicd. a repre'zentat criteriul de acceptare a
unei cdrli la rangul de Scripturd inspiratd. Apostolii inqiEi au avut
conqtiinla cb au in materie normativi, doctrinard Ei moral5, o autoritate
egala qi chiar superioara celei a vechilor profbli, datorit[ legaturii lor
cu Hristos,4 a incredinfarii pe care o aveau de la El.
ea4it. Noului Testament sunt apostolice intrucAt, direct sau
inciirect, gg*g*qglo-rr^p9-41$toJi.Dintrc ca4ile Noului Testametrt"--2)1
ili-gu nemijl-qaifrigin*Te iffirnlii Aposloli: Matei. Ioan, Petm-$-
Pivel, iar restul Aflcinffiail .rcbeali"riiigine; Tnsa mijlocit, prin ugenici "

V eng*glig --Mau oiord: qc qy*n l:1gayi o n s i d e raf i ; d e o s et i ta ae fr;e

s-au bucurat aceste ultime cinci cdrfi, de la inceput, in Biserica
creqtind, dovedegte e6, indirect, au fost investite cu autoritate
apostolicS. Marcu qi Luca, in scrierile lor, redau cu fidelitate predica
Sf. Apostoli Petru gi Pavel, ai cdror ucenici au fost. Sf. Iacov, ca gi Sf.
Apostoli Petru gi loan, a binemeritat numele de ,,stdlp" al Bisericii din
Ierusalim, bucurAndu-se de o mare cinste in miilocul cregtinilor (Gal 2,
9; Fapte 15, 13-21;21, l8-25). Sf. Iuda este fratele Sffintului lacov
(luda I ) pi cel care a continuat misiunea acestuia. Brggnqe^Q-It.odo-x6
{99u-qaa$te""pe-Sfi.t$Lylqcgr -!uiu, Iacov 9i Iuda 9?-"f,ind -dintre cei
gaptezeci de ucenici aiT[6niuli9"ptdi
2. Inspira{ia cdrSiloi lrloiiiifTestament. Inspiralia in sens biblic
este fundamentati diffigg" pe folosirea cuvdntului theopneustos
(0e6rueuotoq) dinmiT-l$:f insemn6nd insuflar de Dyrynezeu 9i, -
_igdi&at pe o reffifrffffi--stare specificd. desemnatd frecvent in
paginile Noului Testatnent drept Wpk
Autorii scrierilor neotestamentare sunt organele mijlocitoare ale
revelaJiei divine fbcutd oamenilor prin Dumnezeu-Fiul. lUlfe-ggg*lor
?!liyr$Iai-fo*..mar9-atL ds.jpqpfrafia dum.49zeiasc.6, fiindcd se- baza. iJt
prinSing|gqftr-ngndalillpri mit dp I LJr4 Antui q ru I de a ve st i Ev an g he I i a
1

S a la toate neamuri le $i glg.-lnsufl efit6. de".darul" Duhului S fhnt primit la

prgnicg! CinqiZ-e9.t-g]fr1Dg-atunci"*Duhul,pp,tp- "[lFuzitorul qi puterea
*oiti.. a misirjnii Creltine. El, Care este ,,ungerea" lui Mesia' We
acum- {ey*a:sgt*p-es-tq . Qperiga $a, "fiind trimis de Domnul CeL-irwiat
(Fapre 1, 8; 2,4) qi astfel piofetia lui Ioil (3, 1-5) se implinegte (Fapte
2,17-21).6

o
LAGRAN GE, Histoire, p. 8- 14 9i I 7 l-17 5.

' HARRINGTON, Introduction, p. 49,

o
lbidem, p. 51.

fu,
*,Er
rffJ i
i
 Ist oria c anonului l,,loului Te st ame nt t1

Mqg_aju] .p.lgp_o_.vq"dUirii es!g_, de aceea,,Sg_.1" e! l_ui

^apostolice
fi*i"ltqSJif!-l\li Il"mnezeu. in acest sens[ST. Apostol Fat-e_] afirmd:
*,ln numele lui l-lristos, agadar, !cjn$1r5.6tr-ca.-mijlocitp-n, I,a_$i._gum
[ueUL"Dumtrez.Q,.It.-y*:"ar lndemna ,prtn".noill (ll
Cor 5, 20). Demersul
npostolic nu se bazeazd atAt pe priceperea omeneascd, cdt pe
desboperirea dumnezeiascS.: ,,Prin descoperire mi s-a dat in cunogtinld
S$esst[ taind, precum v-am scris inainte pe scurt. De unde, citind,
J putefi s6 cunoaqteli infelegerea mea in taina lui l-lristos, care, in alte
s
') V$acuri, nu s-a ftcut cunoscutd fiilor oamenilor, cum s-a descoperit
,l &sum sfinlilor Sai apostoli gi prooroci, prin Duhul" (Efes 3, 3-5). in
:1
suvinte asemdn6toare se adreseazd corintenilor: ,,lzu nouS ni le-a
i descoperit Dumnezeu prin Duhul Sdu, fiindcd Duhul toate le
,a s€rceteazd, chiar gi addncurile lui l)umnezeu" (l Cor 2, l0). La Sf.
l ,Prgvel intdlnim o distinclie intre ceea ce are caracter de poruncd
,a =::;: gi ceea ce sfEtuiegte el insugi; ins6 el are convingerea cd
.,,.. _d$mnezeiascd
f. *ii il ceea ce reprezintd un sfat al s6u poate fi investit cu autoritate, fiind
1 H -' in*pirat de Duhul Sfent (l Cor 7, 10^12.25.35,40).
")
f;i,i Sf. Ap. Petru, la rdndul s6u, amintegte de ,,cei ce, intru Duhul
# $fent trimis din cer, v-au propovdduit Evanghelia, spre care qi ingerii
t,6 i€{ doresc sd priveascE" (I Pt I , l2).
ei
i+Yiii

3. Cum s-a format colecfia sau canonul

lc
s
' )
q I\oului Testament ?
li,
1-n B1s*911ca- qr9FtilrF'=i"{I9ep-qld". din p;ime z,i- a"gxipJ9nt"el,p-ple, a avut un
canonalScripturilorinspirate:Wnl.Pefrtruea,acesta
' reprezenta in esentd o profelie despre l-lristos Fi, ca^urrnare, m6rturisea
tle
c[autoritatea ultim il rezidain Persbana lui Hristos insugi.
tr
Iisus i-a trimis pe Apostolii SEi sd propov6duiasc6 Evanghelia gi
rIl
sA intemeieze comunitdtri cregtine, dAndu-le, pentru aceasta, darul
'G Duhului Sfdnt (Mt 28, l9-2A;!n20,21-22). Ei inqipi au fost principalii
.a
martori oculari (ca unii care au vdzut) gi auriculari (ca unii care au
rea auzit) ai activ!@fii gi ai invdfdturii M6ntuitorului Hristos.
;e
Astfel,lBjserica
)i-'€- primard
. se afla in posesia AJgl*,R9!gg!$[":
.rat
afe YsM" Qglanul ti 4,p-qstglii,. Insi autoritatea ultim6,
^
V,i
decisivd, era cea a lui Flristos-Domnul, Care vorbea direct prin
cuvintele gi lucrdrile Sale, gi, indirect, prin mirturia celor care L-au
cunoscut.T

' Ibidem, p. I l2-l13.

 72 iniroducere tn Studiul I{ouh.ii Testameni

La inceput, cuvintele Domnului gi relatarea faptelor Saie au fost

repetate qi tjglsrnise" "pdn-.viu grai Cur6nd, totu$i, s-a inceput
transpunerea acestora in scris. Pe de alta parte, Apostolii, dedic6"ndu-se
gp*eI-gil-qr .miuqnars, 0u qg{i!-lgy.g!a de a scri e anuryitol
"co5nunipli,
Cel pulin c6teva din aceste scrisori au fost schimbate intre Biserici gi
au oblinut cur6nd o autoritate egal6 cu cea a scrierilor Vechiului
Testament.
in**meiorifrtea.-^Jor, . c54ite. No,-ului Testament sunt scrieri
f5gazionalQ unele sunt qdrpsa!-e anumjtor comunitdli, aiteiC rinor
p-e-Dqtr-_piUgUlgre, iar altele 4u.-$n caracter enciclig, 'foate au fost -
scri se -iUl_rg snii"4*" * 9 8.
Scrierile care proveneau de la Apostoli sau ucenicii acestora
erau considerate de cdtre cregtini un bun spiritual comrm gi
indispensabil. Prin citirea lor, se suplinea intrucdtva prezenta
Apostolilor. Fiecare comunitate igi fbcea un titlu de cinste din posesia "..

a
cdt mai multor scrieri apostolice. Aceasti r6vn6 cregtind a dus la
alc6tuirea primelor colecfii de cdrli ale Noului Testament. De altfel,._
l
autorul Epistolei II Petru recomanda cititorilor sii scrierile Sf. Apostol
I
Pavel (iI Pt 3, 15-16).
I' -..
,,i,
'I
Opgrel-e_-eare-relatau p-u.y_u.{gl_e,qi faptele Domnului, --adicd
ii,
E-"_*$bgliile (degi nu erau primele apirute in ordinea cronologicd),_qu
prin'
Sgl "glTg:_T_%419" "la"-apqpa$i-y.ajp.arp-s-u .Vechiul Testament, 9i,
.

il
l

urmare, recunoscute drept canonice.

ir
. Este posibil oa, de ta$fargitul secolului int4i sau..inaepuQl-
s_gcolutpi.al"-doilea,ffieirpr.r..6e npistole ale Sf. Pavgfl* cu excepfia
-
celei cdtre Evrei sd-fie*cunoscute in GreciA"A.qi"a.Mite gi ltalia.
Toate manuscrisele gi variantele acestor Epistole proveneau din*
{

l,'

aceeaqi sursd formdnd coleclia pe care o de.pggn[m- dreE".Corput

I
i

hl
\
P,q1dururyl):-Se constat6 ins6 cAteva deosebiri i'tiiilvechile ioleclii in--
I

l
privinla ordinii epistolelor, insd numdrul lor r[mAne mereu acelaqi. Pe
i
de alta parte, nu s-a descoperit nici o citare din Sf. Pavel care s6 nu fie
dintr-o Epistola canonicd" degi este sigur cE Apostolul a scris gi altt
-
epistole. **.4,
Se poate afirma c6 pe t@-125 -Axiptau dp:rftgruPgigsder*
care se bucuraudg..g€rantia apostolicd qi de a cdror autoritate nu sr
ila;il ;ici"6;l;;*itut* care le ewea in posesie. insd cu privire la ele
t cf. II Pt 3, 16.
 Istoria canonului l{cului 7"e stoment 13

tiu $-a fbcut nici o declarafie oficiald, iar coiecliile variau de la o

*isericd la alta.
Rostul principal al colecliilor era acela de a se plstra intactA
fJvanghelia Mdntuitorului Si d* ..? se ingrddi +parifia falsificdrilor
acesteia. Qege*q9-p_ulg.Lplgblq*udo..lgglaa9st9l1Qu vg:*Ugg*i-_qdrfi se t\z(t
'acesteia la destinatarii primi. O
$Sgga _lg"*y_glfrrarea, exipte.glei
scriere neautenticd nu se putea substitui celei CWgll1ggr_gglg"_dg_..1?
tuitgBu1-ssJranscrierq..r]-fl
:1-1,
-.pLrlt_e-_gI_g*,plarepdtrultil;-G;imai
nor 4$p{gq:g"tudt51i, depdrtate geografic unele de altele.
1st Ingigi Apostolii se ingrijesc de aceste neajunsuri ce puteau si
lntervin6 in cursul r6sp6ndirii scrierilor lor. Prevenitori, ei indicd
l0ra ajlitorilor semnele dupa care sd fi e cqgg*-qtg*glq"ntigit atea-s"crieril,or
qi tgt.
€, qa,' in II Tes 3, 17 citim: ,,salutarea cu mAna me4 a lui Pavel;
enla f,cesta este semnul meu in orice scrisoare. Aqa scriu'.. ln aceeagi
_-sia
direclie pot fi considerate menfiunile din I Cor 16, 2l; Gal 6, I l; Col
ts la 4,18.
l*fe , Totodat5" cejJarr*duceau"la.destinafie^scrisorile.-(e,.Urj gri i) aveau
; rtol $[r33$atgdp"e.{|eergntist-"o"n#.gii,]e1_sr.9;!elice.
Amintim $r/6lti factiirtl care yeJt*infue$g forr"rrarea .
p_Anor_rului
-**a
: ic6 }",[g-tdui Testarnenif.
iLjf : . qumd.9il"-uqars-de-"sg[iprilaR"p,,,gdfe, care au fost respinse de
) )nn Biseric6;
r gr9-4fuJui*Mgrsi"o,J"h^to care $i-a alcdtuit propriul canon ce /[rt-;
)Fu- l includea numai un text aga-zis cenzurat al Evangheliei lui Luca
: plia gi zece dintre Epistolele Sf. Apostol Pavdl, in afarl de
IFliu' Pastorale gi de Epistola cdtre Evrei;
u din . ggltasi;dLeretici care pretindeau a fi primit din partea
lorpus Duhului Sfhnt descoperiri noi;
cri in . lw.nglqt ggp-"de--$f.Sirrfi-gno$tigg care erau rdsp6ndite peste
L,-'Pe tot.
uu fie Din raliuni didactice evolufia formarii canonului Noului
I alte Testament poate fi delimitati astfel: (1) de la Sfinlii Apostoli pAn6 in
ju*l anului 120 d.H.; (2) secolele II qi III,; (3) secolul IV. in primul
-;-uieri rdnd urmirim dezvoltarea aprecierii valorii particulare a scrierilor
) rrU SO Noului Testament; in al doilea rAnd observdm evidenta qi deplina
era ele
e
ro
Cf. HARRINGTON, Introduction,p. ll4.
BIRDSALL, Canon, p. 196.
 74 Introducere in Studiul Noului Testqment

recunoa$tere a unei mari parti din aceste scrieri

ca sfinte gi normative
pentru credinfd; in al treilea r6nd se remarcd acceptarea
canonului
complet in Rdsdrit gi in Apus.

/l ,:', a. canonul l\oului restament la pirinfii Apostolici

Este posibil ca cel mai vechi document in care sunt citate ca4i din
canonul Noului Testament sd fie reprezentat de Epistola intAia a
Sfhntului Clement, care a fost privit6 ea insapi ca o luciare canonica de
unii cregtini. Aceastd scriere este cuprinsd in Codex Alexandrinus-
aldturi de cd{ile Noului Testament. A fost scrisd la Roma pentru
Biserica din Corint qi este datat de obicei in jurul anului 95 d.H._
Cuprinde referiri clare la Evanghelia de la Matei, Evrei, I Corinteni gi ;

Romani. De remarcat cd de fiecare dat6 cdnd citeazd clin scrierile

Noului Testament foloseqte expresia ,,scriptura zice" sau o,iar alti-
scrioturd zice".
'\ \O primd mdrturie despre existenta unei colecfii a cfiilor sfinte-
ale Noului Testament o avem de la$f. Ignatie al Antiohi-il* ccal07,
ll7), ucenic al Sf. Ap. Ioap5 care ne vorbegte despre euayytl,uou fl_
tin6oroi,oL, pe c€Lre le aqeazd aldturi de Lege gi Prooroci.

cdtre Filipef). DC aiSemenea, dovedegte c[ are cunogtinfe despr-

Evangheliile dupd Matei gi Luca, I-lI Corinteni, Romani, Galateni,
Efeseni, I-ll Timotei, Coloseni, Evrei). Este foarte probabil sE q
cunoscut qi Evanghelia lui Ioan.
Papias, episcop de Hierapolis din Frigia, era - conform mdrturiei-,
lui Irineu" - u..nic al Apostilului toan gi prieten cu Policarp. El
scris o lucrare intitulatI ,,Explicarea cuvintelor Domnului", in 5 c6rft.
Din aceasta rezultd cd avea cunogtinfi despre Evangheliile de la Mate-
MarcLgi foarte probabil despre Ioan, Fapte qi Epistolele soborniceqti.
tbidatria (invdsdtura
-llffi Celor Doisprezece Apostolt), lucrare din
,prima J
.aI
a secolului al Il-lea, care se leag[ str6ns de epo, .t
"r'" apostolicd (descoperit6 ^in i1883)
.r/
^A^r s-a folosit
^
r -'lr -r^
de
Ya--^--L^l::l^
heliile dup6
J.'-X

Marei, Luca*hrobabil) u*_Lgr li de muite alte c64i din No I

TffiffiT cor, I pt, luou T?osibil de Efes, II Ft 9i Apoc). lze
asemenea, maniera sa de a vorbi pare si indice cd Evangheliile er u

tL
Contra ereziilor, V, xxxiii,4.
 Istoria canonului Noului Testainent 75

deja reunite imprennd: ,,precum a poruncit Domnul in Evanghelie" -

(Viii, ?;-XV,3, 4).12 ,\
(Eptstota
zisa o lui Barnaba, foarte citiffi in Biserica veche. \tq,,,
e iteazildn Matei u..st
laiaj;rui1i sunt chemafi, dar pulini alegi'i,
(Mt 20, l6;22,14), folosind expresia oficialE,,precum este scris" (drt
ytyp_q.Ilu), prin care erau introduse citatele (lV, 14).
Epistola cdtre Diognet,aminteqte pe de o parte de autoritatea l(o',d
celor scffi;in teb-e ii fjioieli iar pe de alta de cea a Evangheliilor qi a
e scrierilor apostolice. Citeazd cu precddere din Evangheliile de la Matei
gi Luca, gi din Epistolele: Romani, I gi II Corinteni, Efeseni, Filipeni, I
d Timot-ei, Tit, I Petru gi I Ioan.
{. ?erly*Ut lui He,rma aminte$te de caftea Ang-g*lm#.are a lost
i luata A;rd;i"-ir ;;punerea,riziffiilTilbe asemenea, cuprinde
!e unele aluzii la Epistola Sf. Iacov.
i
i apostolicd - aveau stabilitd o linie de demarcafie foarte clard intre
' scrierile lor qi cele ale Apostolilor inspirafi de Dumnezeu. Sf.
', Clement, cdnd le scria Corinteniloro nu pretindea cd le scrie inspirat,
I

.sl aga cum le scrisese aceloragi corinteni Sf. Ap. Pavell3; Sf. Policarp

'-r,,,,declard
filipenilor cE el nu poate avea inlelepciunea ,,fericitului qi
ola i, slavitului Pavel" caJe, dupd ce a plecat de la ei, le-a scris epistole prin
ite ,'u ,ur. credinciogii se pot ,idi in ciedinla datd lorra; Sf. Ignatie, rugdnd
enl, 'i pe romani s6 nu-l lipseascd de cununa martiriului, adaug6: ,,Nu vh
:,r) t. A 1.,
r'- fi $& poruncesc, ca Petru $i Pavel. Aceia erau apostoli; eu, un os6ndit; aceia,
ijj liu.rils; iar eu, pdnr acum, rob."l6. '
Inel ,. r
l,a b. Canonul Noului Testament in secolele II Si III i f
)a4i.
[--;ei, Din secolul II
avem tot mai numeroase m[rturii On*O canonul
:pti. Noului Testament. Este epooa Apologelilor cregtini, c6nd polemica cu
: *din iudaismul gi pdganismul devine tot mai deschisd.
)j )ca
sale si in Dialogul cu iudeul Trfon,&&&:"g[g_gllgig"!g3lg*gg]g
.dupd
6il1
;). De 't VIGOUROUX, Cenon,col. 167-168.
t3
3--')rau Episrola ! cdtre Corinteni,l, 47 .
'o Epistola cdtre Filipeni,lll,2
''t6 cf. I cor 9, L
Epistola cdtre Romani,lY,3
 76 Introducere tn Studiul Noului Testament

Epistolele pauline qi din cele sobornicepti. El a declarat cd MBmoriile

Apostolilor erau citite in fiecare duminicd caparte din cultul Bisericii,
alituri de c64i1e Profelilor. Sf. Iustin explicd ?n termeni precigi ce
reprezintd de fapt aceste Memorii (anopvqpoueil;-rcra) ale Apostolilor:
& rcal.eirsu Euayy€.l.ua (care se numesc Evanghelii)r7. Elevul sdu,
Tafian, a alcdtuit prima armonie a Evangheliilor, numiti
Diatessaror"; aceasti lucrare dovedegte o perfectd cunoaqtere a celor
patru Evanghelii. in lucrarea sa Cuvdntore cdtre elini se citeaz6 din
maj oritatea Epistolelor pauline.
Hegesip (sec. II) iqi redacteazL memoriile in cinci volume
(c6teva fragmente se pSstreazd la Eusebiu). in acestea pune aldturi
cirlile Noului Testament de cele ale Vechiului Testament.re
Teofil din Antiohia (+181) citeazn din Evangheliile de la Matei,
Luca qi loan, din Epistolele cdtre Romani, Corinteni, Coloseni, Evrei, I
Timotei, Tit pi din I Petru, numindu-Le Sfintele Scripturi.
/Canonul Murator$ - numit astfel dup6 istoricul gi omul de litere -
itaf ian-ffia;ti 66"1t1;ii.t"ri care l -a desc operit I a B i b I i o teca am brozi and
din Milan gi l-a editat in 1740 - a-fosucompus, is,..lg-c-, IJ*.deoarece
amintegtedespreepiscopafulluiPiuslaRoma;acestPius:rupoatefi
,\,, decdt Pius I, episcop al Rontei inne anii 140-155. Din(Ilgwnentul.
Murstori (numit astfel deoarece este numai o parte dintr-o lucrare mai I
ampl6) rezultd clar c[*la*RAg0*j**secnld* Il-cue$inikconsiderau
Epistole
cannn!.ce: g'e-lg" "p-m-Jy-g$ellL, -c6tr;Feplele 4nqltgll"tpJ, l 3*
-psoli"* Gil"-6xcdiia ;efE Ewei),' i:ii'teva .din Eqis-to-lete
sobornicegti, Faptele Apostolilqf $i Apocalipsa . Sf-..1o*.20 Unii -
a#ibuie acestfragment \ui Hippolit al Romei. i

\i
t &-tgs9"h-"W"rssplu[ietylgl $202) aduce"P*ulftnn-mscuriE
fel opinia-3a privitoare la extensia canonului -
-Wlnl#"Ln."Inir-un
ffi;& parerea generala a Bisericii timpului de afunci in aceastE
privinf6. El gi-a fitrrcut tinere]ea in RAsErit, unde gi-a format o inaltA ^
culturd teologicfl, iar apoi a ajuns episcop in Apus. Prin urmare,
afinnaliil, rui. privitoare la cdnon prezinti o importanfi deosebitE. *

't18 Cf. ZAFTN, Geschichte,r,p.417. fi adoptati

in jurul anului 172 aceastL lucrare a fost tradus6 in siriacl 9i va ca text -
oficial al Bisericii din Edessa (cf. HARNNGTON, Introduction, p' 115)'
Studiul Noului Testament, P, l5'
tn

la VIGOUROUX, Canon, col. 170'

'0 A se vedea textul acestui fragment
 Istoria canonului Noului Te stament 77

Lucrarea sa antignosticd Adversus haereses (Contra ereziilor)21 afrrm6

o valoarea axiomatica q_gglg.{_pgJ11F:mgh *Tt" elii, a Faplelor aposto-lilor
tor gi
9i
:
q 12 EpLSfo*"g"tS-$l"Ap, Payel,"
,//
11 e c o I u I IIII esje
In ssecolul
." .{,.--\; , . .glJ
gjfigrgs,
afirmatd, ddeci.
's**s@*i*-,$f4. ,
canonicitatea p3".ltry
e cr*.s.arpg9..ilglg.?.
*:"*31::".'*"-- p€ntry T d o ri tate a
nqjo.itztea
r.: -

t
Sf, ep. Ioan nu sunt citate din pricina cuprinsului lor de mai micd
La
lnrportanla.
r Epistolele cdtre Evrei, II Petru, Iacov, Iuda gi Apocalipsa sunt
ln folosite mai pufin datoritd unor eretici care pretindeau cd erorile lor se
pot intemeia pe citate din ele.
6 in &-colul - $ prezintil o importanfi deosebiti pentry noi
Lrri @iilpr*atehetice*din4l*x3"Ildti*,,$g"pzgrp.ea.
V;, Qgl-."*1,"1$SXg**g*yl (+215) a folosit de mai multe ori
le1, cxpggiilg ^
d$N[trT-9;trnS$'23. Et depune gg*y51p d9spre
'-I lor Evanghel i i, q.pg[gg]5/*o;, pg*lme ( inc lusiv
Epiitola c6tre Evrei)ji-gLI,pislol€lor+asfofflgl Din unele informaf ii pe
care le primim de la Eusebiu de Cezareea'* rezultd cd Clement
r16 cunoqtea ei E?istolelq jshgmj_ggttl totodati ltia qi_ este
"$lgglr"R*,,
'qce opera sf."-ii;fr;Ttrffib:]Effirtorihr se bucriii[-a;*b mare
;'fi sutoritate.J In lucrarea sa Hipotipoze, Clement analizeazd toate
ntul Ecrierile celor doul Teslamente qi in ce ne-a mai rlmas de la el af]6m
-rai citate din toate scrierile Noului Testament, cu excepfia Epistolei a
Or.&U
. doua a Sf. Ap. Petru.
stlle fud &-.lg:-D (cca. 185-250), marele invdfat alexandrin - contemporan
? tle :- cu Tertulian gi urmaq al lui Clement la conducerea gcolii,catehetice din
o'
Alexandria -, *fine$Js""e.A$ilr*eanonrcfi*ca**ep"erA.aD.uhului Sfhnfl gi
lrrii
oferd doui importante
Olera dou6 tmportante criterii ale
ale canonicitdlii:
canonicitdfii: originea
originea apostolicd gi
*ruip tradilia unanim6 a Bisericii26. Carlile considerate de el canonice sunt:
r-.1ui cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, toate Epistolele Sf. Pavel, I
;e-sti Ioan, I-II Petru gi Apocalipsa2T.
inalti
n lre, 2'
Ir, 28,2-3 (vlcouRoux, canon,col. l7t).
iebiti. 22
BIRDSALL, Canon, p. 196.
23
Stromata,4,2l,134;5, 138; 16, 100; 17,107.
2o
Istoria bisericeascd,Vl,xiv, l, PSB 13,p.237-238.
25
c!- text Vezj VIGOUROI.JX, Canon, col. l7l.
26
De principiis l, 4, l.
2t
Despre cele patru Sfinte Evanghelii afl6m informalii mai ales din Omiliile sale la
Evanghelia dupl Sf. Luca (Omilia I, PL 13, 1803): ,,Biserica - zice el - are patru
 78 Introducere in Studiwl l,lerului Testament

Dionisie, ulma$ul lui Origen la conciucerea acelei $coli gi mai

t6rziu episcop al Alexandriei, introduce in R6sdrit capitolul disputelor
privitoare la canonicitatea Apocaiipsei. Discufiile privind aceast6
problemd dureazd aproape un secol.28
\v',, Din Biserica Africand mai importante sunt marturiile lui
-
lTeny]1a"q ;i -cjnrrgniTertulian din cartagina (cca. 200 d.H.) numeqte
sf. Scripturd ,,Instrumentum", iar ca4ile vechiului gi Noului
Testament: ,,Totium instrumentum utriusque Testamenti", pentru'
faptul cd scrierile Sfintei Scripturi au cele mai pertinente dovezi
impotriva tuturor neadevdrurilor gi ereziilor. I loan, I Petru, Iacov, Iuda
9i Apocalipsa sunt recunoscute de el drept canonice, aldturi de
celelalte cdrfi ale Noului Testament.
Sf. Ciprian (+258), episcop al Cartaginei, recurge adesea l;
,,autoritatea c64ilor sfinte", pe care le imparte in o,Lege,. gl
,,Evanghelii". Rdmdn necitate de cdtre el numai Epistolele cdtrr
Filimon, Evrei, Iacov, II Petru, II-III Ioan gi luda.
Se poate face afirmalia cd,lg&SitUl.$p_qej,ulg"Ul"eraq pr yile*c*
unele rezerve urmltoarele scrieri(Ewei, Iacov, IuS)Mai pggl_g1g'l
ii"1a bigni3ie inCoa". iunt, apoca\ffi, iI p.*, II 9i III Ioan. cu toate
L
_:**.--....,

acEsiea, nimeni nril'indi6tiit*fr-socoteasci aceste c64i drept scrier*

apocrife.
La mdrturiile din secolele II gi III putem adduga gi atitudinel
ereticilor epocii. Valentinienii, ofi1ii, vasilidienii se declarau i ,

favoarea receptdrii in canon a Evangheliilor, Faptelor Apostolilor il

Epistolelor Sfd.ntului Pavel; alfli respirtg unele dintre Epistole ,

Sfhntului Pavel (de pild6, ereticul Marcion, care a refinut in canonul

s6u numai Evanghelia de la Luca * gi aeeea trunchiatd - li ze-l
Epistole pauline). Acegti eretici erau aproape toli impotrir.r
canonicitAlii Epistolelor sobornicegti. Tocmai aceasti atituding
potrivnicd fa16 de anumite cd'rfi a determinat intArirea poziliei lor t
canonul Noului Testament.2e _,

Evanghelii. Ereziile au ins6 un mare numdr de evanghelii, intre altele cea care e
nume$te egiptean[ gi cea zis6 a Celor Doisprezece Apostoli.., Dintre toate ace-Je
scrieri noi aproblm ceea ce Biserica aprobS, adicd patru Evanghelii care febuie sI
fie primite" (cf. VIGOUROUX, Canon, col. l7l-172).
2t
BARUCQ et CAZELLES, Les livres inspirds, p. 43.
'n Studiul Noului Testament, p. l7- l 8.
 oului stament 79
I storia canonuiui l'{ T'e

Ii c. I)efinitivarea canonului in secolul trV i't '

JT
re Istoricul bi sericesiE*$.-qPiu de CezareebX 265 -3 40) impq,{tg= qrlile
Noului Testament in cloud .*t*goriil0 Omologumena, adicd
ul re"unoii,iie"de caire toli (iv 6poloyoup(uouq); Si Antilegomena, cdrfi a
le ciror canonicitate era uneori pusfi in discufie (t<iv 6' dvrJ'eyopr€voru),
tui dar care erau considerate de marea majoritate ca autentice (Yrrpipt'lu
.-:u 6' oOy 6prq toiq nol.),oiq)31 . Aminteqte 9i de cele neautentice,
-zi afirmdnd despre ele cd au fost atribuite pe nedrept Apostolilor, iar
rda a$ezarea lor in canon este exclusa. Pe ldng6 aceast6 clasificare,.gSsim
le lg**;gbju"" ti.,n .listd a,""agrJiL.-q'f Np,$lyi..Tgstament" Considera ca
p * o lo gume n a : _q.e]-_e, p?tru nvangheti i, Faptele Apo sto li lor, 1 4 Ep i sto I e
%***;.-:i
-la __

at* 5f.-ap."pa;;i;"i Ioan qi I Pe1*ilAre o atitudine nehotareu asupra

qi Apocalipsei, datoriti faptului cd era un foarte mare luptdtor contra
+,rg ereziei hiliaste, care igi baza conceptiile tocmai pe aceastd carte' A
trecut in r6ndul 4qglgggn*el,o-f;Jl.R*1rtt"Jl SiJJlJqql.t*-lep,.e,J.Si l-qda\
l0u tlu r-u indoit i"#alffi;ffiffiUilur.ttotu qi prin ur**.le-a admis
Ite locul in canon. Apocrifele, care pe nedrept au fost atribuite
oate Apostolilor, sutt desemnate ca neautentice (v604) 9i prin urmare este
en exclusd admiterea lor in canon. La.cer.ergq,iqpffetUlUi Constantin cel
Mar_e.Jiia;ili-Ti2;'Fu s e b iu s - a ^lngrii it d q tr s4; erieree S fi nte
i Scripturi
rqga iltn.{ojsj
tq_F,Hmma^,pe pergament fin gi cu o caligrafie deosebitd, in
,in rfop"i ii."i iiaa*it. principatelor centre epi scop ale.32
Chiril al Ierusalimului.(+ 386) amintegte intr-una din
u""'
or qi ,S$ntut
-*-.'5!R*-ry4

r :ele catehizeG.''sIi6-"(tO, 3) dil'anul 348 despre scrieri WW 9i scrieri

ronul iug:s!: cele divine lgsnggd omologumenelor lui Eusebiu, iar cele
-'.ece ffiffi; corespund ffiGgomenelor. Din canonul s[u lipseqte
r--'iva ot;'tfi
*remmElogur?s*azrAnsE*lu'a;e-u*J-*e-gb'\ffi
un1
ldine
Li i ill e*y_a-qeb.glgjg*lgHiJggr,-Astfel, dupd o perioad6 de peste un veac,

:.;'fiffi^ lv
c:ese
$^qm;ffiiiff-e, .sil.u*
30
Istoria bisericeascd,Ill, xxv, 3, PSB 13, p. 127 '
-.:este
buie s[ "3? VIcoURoUX, Canon, col. 173-174.
Studtul Noului Testament, p. 18.
33
CatehezaIV,22, PG 33, 500.
to
PG 26,1176.
 80 Introducere in Studiul l,laului Testament

este in prezent; de menlionat faptul cE el nu mai fuce nici o distinclie

intre ca{i.
lSinodul local de la Laodiceeu*Oittl*ui 360,,prin canonul 59,
pr.uetei-ru in gadrul slujbeloi biseriCegti i5 se fbloseascd numai cdrfile
canonice. Es.1"q_pJ: il
V:g"ntata ,a.pgl,
qlp""..egg:t"gr*9-{$-i (in
':"*lg;1gJ...qg,
numdr de 27), care este iilentic6 cu cea din vremea noastr6. " '

in Apus, Rufin (+ 410) qi Fericitul Augustin (+

430)35 au
impdrtagit pdrerea Sfrntului Atanasie cel Mare. La indemnul"
Fericitului Augustin qi sub influenfa lui, Sinoadele din Hippo (393) 9i
Cartagina (397) recunosc cd toate cele 27 de ca{i ale Noulul
Testament sunt canonice. Mai tArziu, aceste hotdrAri sunt consfinlite
pentru Biserica intreagd de Sinoadele ecumenice din 692 (Trullan) 9i
din787 (al VII-lea).36

I L .r,l
r,,i
tl
l.
ri ..ii'
i 4 "f 4. Canonul Noului Testament in Bisericile protestante
/
.ii, l:ll.
i, ilr',ltl in Bisericile Protestante se manifesti o reticenfd v[ditd impotriva urlo
tl, ,ji]'.i:ii cA4i din cuprinsul Noului Testament, al c6ror confinut doctrinar 91
ll],iil]],i,1, moral nu .on.ord6 cu pirerile reformatorilor protestanfi. in ciud-
iiiill l],], diverselor opinii care contesti canonicitatea unor c64i, majoritate.-
1 fjli,]rlil covdrgitoare a ediliilor Noului Testament din Bisericile Protestant!
iirrlil]iliiliii cuprind toate cele 27 de c64i qi, prin urmare, putem spune cd, indirec
i',,11ii'lil,l li se recunoagte caracterul canonic.
I iiijI Andreas Bodenstein din Karlstadt, adesea numit el insu-|
I lf li , Karlstadt (+ 1541) - un reformator timpuriu, aspru critic al lui Luth"r
,i I s,a manifestat impotriva originii gi caracterului apostolic "al
I ll Epistolelor: Ewei, Iacov, II Peffu, II gi III loan, Iuda gi Apocalipsa.
I Luther (1484-1546) afirma cd scrierile Ewei, Iacov, Iuda li
i' Apocalipsa sunt lipsite de spirit evanghelic Ai apostolic Pi de aceea i ;r
;,,i,i, pot fi aqezate dec6t la finele canonului Noului Testament.
le
i ir Martin Schemnitz opineaz6 c6 cele qapte c64i contestate
Andreas de Karlstadt pot fi trecute inffe apocrife.
Ulrich Zwingli (1483-1531) a respins Apocalipsq unna$ii s.!t
ins[ (zwinglienii) u'arnit canonicitatea tuturor celor 27 ctrli ale Nou ri
Testament; la fel procedeaz6 9i calvinii.

35
De Doctrina christiana,ll, S, PL 34, 41'
tu
StudiulNoului Testament, P. 19.
 'i.li
4:
g,
;J

'.1!
Istoria canonului Noului Te stament 81

'ie PenA pe la mijlocul secolului XVru, teologii protestanti au

*i
+
!
r&mas consecvenli poziliilor exprimate de reformatorii amintili din
t
i9, r+ecolul XVI.
1e Un principiu extrem de liberal, este introdus de cdtre Johann S.
(in $emler (1725-1791): fiecare credincios este in mdsurd sd stabileascd
daci o carte este canonicd sau nu; ca atare, orice adevdr scripturistic ce
au lncomodeazd activitatea credinciosului este susceptibil de
'rul Rcautenticitate gi deci lipsit de valoare canonicd.
)$i De la inceputul secolului XIX este un lucru aproape imposibil
ului earacterizarea evoluliei istoriei canonului Noului Testament in
tite Protestantism, cdci ar insemna sd ne ocupdp de pozilia fiectrrui teolog
n) ti h parte in raport cu aceastd problem6.37

f!

le &

rrlor i:,
aar qi
-iuda i
t ztea
:rtante t.

r 'fo0t,
'.$i-

^nsuqi
, f.}.

',uther
r\c al
)! l.
Ilda 9i
c eanu

sirte de

raqii sli
l *loului

37
Vezi Studiul Noului Testament, p.20.
 Istoria textului Noului Testament
i

I
I
1. Originalele Noului Testament
I
I

a. Limba originalelor Noului Testament. M*AU_fost

\-,
h
g,9'isin-liruhegeapfl$*xcepliaffiangheliei de la Matfffcare a fos-
scrisd inpmba aramaidE"J Mulli eiegeli au vazut in liffia greacd, ,-
Noului Testament un miiunat vehicul de care s-a servit providenp-
divin6 pentru r6spAndirea Evangheliei in lume.
Cu privire la limba aramaicd sunt de notat urm[toarele: A fost
limba vorbiti de Mdntuitorul Iisus Hristos, fiind limba curent{ in Jar-
Sfhnt6, pe care evreii au adoptat-o dupi exilul babilonean. Circulafia
acestei limbi finea din Caldeea pAnd la Marea Mediterand. in aceastit
limbd au predicat gi Apostolii in timpul activitilii misionare di I

Palestina.l Trec6nd granilele acestei tari gi adres6.ndu-se iudeilor din

diaspora gi pdgAnilor, ei au fost nevoili sd adopte limba care se vorbe-
E: tot cuprinsul Imperiului Roman gi mai ales in RAsArit, anume limba
@eacd elenis@ numitd ,,dialectul comun" (rcor.ui1 6rril.ercro6).' N--
-este vorba de limba greacd clasic6, consacrati de scrieri ca ale lu.

I
Noul Testament conline prefioase elemente aramaice. Oriunde tradiliile cregtine ti
ptrstrat cuvinte precise rostite de Mdntuitorul Hristos (Mc 5,41;7,34;15,34, ele
sunt in aramaica, limba vorbiti de contemporanii M0ntuitorului. Sf. Pavel repe-l
ceea ce constituia probabil o rugtrciune aramaici alclfuitl din numai doul cuvir- :
Marana tha! - ,,Domnul nostru, vino!" - intr-o Epistoll adresati unOr gfeCi
converti{i (l Cor 16,22); de asemenea, numeroase denumiri de locuri gi persoane Clr
cuprinsul Noului Testament sunt in aramaigd. Din nefericire, aripa Biseri,-i
vorbitoare de lirnbl aramaicd a dispdrut aga de timpuriu inc6t nu ne-a transmis nici
un document in propria ei limbi (In'terpreter's One-Volume Commentary, p. 1198)-
2
Numai Epistola c6ffe Ewei posedl o greacl mai elevati care o deosebegte net s*b
acest raport de greaca comund a celorlalte scrieri (Studiul Noului Testament, p. 20Q.
 Istoria textului J{oului Testament 83

Flaton, Demostene qi algii; e limba vorbitd de ostagii macedoneni ai lui

Alexandru cel lvlare.3 Eu s-a format prin fuziunea dialectului atic cu t /.
*uvinte din alte dialecte greceqti gi mai tdrziu cu multe barbarisme
lq:cale din diferite pa4i ale Imperiului. in secolul III i.H. ajggge la o
form6 literard, numindu-se dialectul alexandrin. Cu privirellg, greaca
NcluluiTestame3!Suntderenrarcaturm6toarele:1%
pqlgrit s-emit (ebraisme gi aramaisme). Acest lucru este ugor de inleles
**alw#+i*{ffi

Esedilt$;rdim la faptul cel.g[autorii Noului Testament sunt iudei de

*rigine, .q*-xsspgejm$fg"t""i"tu9{ s. pd;ffiima ia'aie caiatt.*l Iv
.unui idiom al dialectului comun: este vorba de idiomul elenist. 2.
tJnet. cuvinte primesc un sens nou, r*fiE6TAndft;Aepiit-eFetfindli"ar*"
tiitel. au fbst fburite pe loc pentru a completa vocabularul teologic.
Astfel avem cuvintele: l,6yoq, 7puor6q, eiayy€l'r.ou, ircrcl'r1o Lu, rtoruq,
uq, 6lrcauoo$ur1 g.a.5
ost
:st
I Forma externf, a originalelor Noului Testament. De o'bicei,
a
gl.Ngsluj*Ies-t"aae$1.$U-:.q! -sgriau. ;jnggg.,S4-4ile-J91' ei..1,9,. diclqu
4ia
-
9-9*!"*-tgtt. (tahigrafi r uxuv pdvo u), ig-pp.gt*9J3[ 1r-gsg.nqe-jg
tbst
i (rcal,luyprisou). Se poate afirma cu certitudine c6"$f,.fuyel E|-
l-ra dl*gggfggp"g*l*qjlgj.p_$1of9.le, 9ale, Pentru autentificarea lor 9i
a F at un baracter mai peisonai, -lp$e gl i"pp11pi-binecuv6"ntarea
*ria
a-st6 iisalutul. in mod obiqnuit unur 4ffiIffiffififltail&t-*Tffi
rin ffii* ffiltequgul scrisului, fdcea pe tahigraful.6 S%,Joate
din *Ie..pupsle.aAesff g;Lgs*]-"x.airtJenplut*{Ll."S-t*Ji*t*tuf nffiffi Ti
r- ea
din urmdtoarele considerente: (t);spg|*pentru Apostoli era foarte
rrrba !.qs; Q) aproape toli a ucenici care cunopteau megtegugul
--
, l.iu risulpj; (3) -dF" a--fuee-ffi h) --u! o ar[-
.-:"-"'

: lui i
:..1 .n+-
thisiunea Apostolilor,
s-a realizat
curdnd la toate cdrfile Noului Testament c6ci, urrn6.nd a fi citite in
rr au
public, scrierea trebuia sd fie frumoasd gi ugor descifrabild.
4, ele
ft'-,gth
U ,OtC

greci
n--din I Ea reprezenta incepdnd cu epoca lui Alexandru cel Mare o adevdratd linguu
franca
is 'icii a rggiunilor situate in preajma Mediteranei orientale,
ris nici
t HARRINGTON, Introduction,p. 127.
t
t !^,)' Studiul Noului Testament, p. 37 .
6
re sub Interpreter's One-Volume Commentary, p. 1208.
, 208), ' Studiul Noului Testament, p. 37 .
 8,4 Introducere tn Studiul Noului Testament

LgeEAgI{LPJde scris se foloseau foile de papynrs (II Tim 4, l3),

-ig""mpimnaiU_p"-eJg"4grgl]lul
(II In 12). Trestia de_papyru-s-8 era o plant^6
cg,e c1e_q-[_e"g in.Hgiptl in finuturile Nilului, putdnd-avea o indlfime de
pdna la patru metri. Intr-o anumitd epocd a anului, trestia de papynrs
era recoltatS gi i se desftcea scoa4a ca un sul cu ajutorul unui culit fin,
oblindndu-se o fbie lung6. Aceasta era supusd apoi unui proces de
presare gi uscare. Pentru a i se conferi o rezistenfd mai indelungati se
suprapuneau crucig mai multe foi de papyrus gi se lipeau. Pe foaia de-
papyrus se scria numai pe o parte; dacd era cazul unei scrieri mai
vaste, foile de papyms se lipeau in lungime. CAnd se incheia scrierea,_
la capetele papymsului se fixa cdte un m6ner cilindric, pe care apoi
papyrusul se f6cea sul cu scrierea in partea dinlduntru. Ulterior, sulul
era legat gi p6strat intr-o cutie anume f6cut6. Pentru scrierile mai-
intinse se foloseau mai multe suluri care,gg lqgeu la un loc ai formau
rxr volumen. Existau mai multe calitdfi de papynrs in func1ie de finEf'eq
il nEr lungime, l6fime, etc. Este uproupi sigur cE originalele Noulu:
Testament au fost scrise pe papyrus, deoarece era un material ugor
.accesibil pentru Sfinfii Apostolie.
S wp I el.p UI- ti .lY d,H,-rep:e*intd *epoca I upje r*. inFg..pgpylf -
d t
pegngqLfprgamentul intrunea calitdli v[dit superioare, fiind rnai
durabil gi av6nd un aspect mai frumos.
@is.9-9-onfe.li9lua4pjgj"g9"9aPI4miel,vi1el,m6gar
sau frfnbp{-etre -6iau cuialate, liiltniiie,- ripoi vopsite in divers-
u o ri . $p*p"jffi& d g- p epy*-U*
c I jg .#gpp ul, p rgume ntu l, -fijl*
g. q e

g,*L$:rjg-Mnumit "cgf
tetras sau tetradion); filele se
ffiffiau prin indoirea pergamentului o da$sau de mai multe ori, Mi
multe caiete de acest fel alcdtuiuq^Hl codice, numit de greci teuchos.
**-NffibT;'Afitr!'arifrni'pro"fie
ile'la numete localitafii Pergar,
situatl in Asia Micd" unde, se pare,
-
a inceput a se produce BCOst
material.lo

8
Descoperirile realizate in Egipt ne permit sd ne facem o idee clard despre modul -n
care se confecfionau aceste papirusuri gi s6 ne apropienr (prin analogie) de forma
originald a unei Epistole de-a Sf. Pavel, de pild4 de un bilet ca cel adresat -ii
Filimon. A. DEISSMANN este dintre cei care au accentuat foarte mult acest asp-Jt
(Licht vom Osten. Tiibingen, 1923).
e
Studiul Noului Testament, p. 38.
r0
Invenlia pergamentului este atribuittr lui Eumenes at ll-lea" rege al Pergamu.ui
infre 197-159 i.H. (Interpreter's One Volume Commentary,p.1207).