Ce sunt adicțiile, cum apar și cum pot fi

tratate
Toxicomanii, alcoolism si alte dependente… cuvantul «adictii» le reuneste pe toate
acum. Prin etimologia sa latina, adictia evoca sclavul pentru datorie, sclavul prin corpul
sau, faptul de a-si lasa corpul gaj pentru o datorie neplatita. Adictia este oare o noua
forma de datorie psihica sau implica organismul in totalitatea lui, impingand narcisismul
pana la fragilitatea extrema? Prin inrudirea lor psihopatologica, tulburarile de
comportament alimentar (in special anorexia) ne arata ca exista «adictii fara drog», fara
consumul de substante toxice. Anorexia nu pune oare in lumina adictia la o stare care
implica refuzul oricarei incorporari materiale?

Adicția este o problemă de sănătate

Cuvântul adicție este termenul medical folosit pentru dependență. Așadar, adicția este o
problemă de sănătate și nu o problemă de voință sau eșec personal. Ea poate afecta
pe oricine indiferent de statut social, educație, religie, cultură, venituri, etc.

În privința adicțiilor dr. Gabor Maté, medicul canadian renumit pentru experiența sa în
lucrul cu trauma și adicțiile, afirmă că întrebarea potrivită nu este „De ce există
dependența?” ci „De ce atâta suferință?”.

Pentru a înțelege ce sunt adicțiile, trebuie să privim către un tablou care cuprinde o
serie de simptome – cognitive, comportamentale și fiziologice, care apar ca un tipar
patologic, la persoana care continuă să consume substanța sau să
repete comportamentul, în ciuda problemelor semnificative provocate de acestea.

Multe persoane au una sau mai multe dependențe, fie de alcool, tutun, mâncare,
dulciuri, cumpărături, internet, jocuri video/de noroc, sex, etc. Mai mult de atât, orice
activitate care ne face plăcere, poate genera dependență într-un context favorizant.

Important este să știm că acea substanță sau activitate care ne face plăcere, creează la
nivelul creierului și în corp o anumită stare pe care o dorim, cu care ne obișnuim în timp
și pe care cautăm să o avem din ce în ce mai des, mai intens, ajungând astfel să
consumăm substanța, să cheltuim, să facem activitatea din ce în ce mai mult, mai
frecvent, pentru a ne simți „bine” constant.

Factori favorizanți în declanșarea adicțiilor

Familie și anturaj

Istoricul familial joacă un rol important. Respectiv, dacă ai o rudă apropiată cu

dependență, există riscul de a dezvolta și tu o dependență (nu neapărat aceeași). În
cazul adicției de alcool, prezența rudelor cu astfel de dependență crește riscul de
dezvoltare a adicției, de până la 6 ori.

Mediul familial este un factor determinant în apariția adicțiilor. Lipsa legăturilor

afective și relaționale puternice, normale, funcționale cu părinții, frații, poate duce la
dezvoltarea de adicții. Cu atât mai mult crește riscul acolo unde există abuzuri și
traume.
Anturajul are un impact semnificativ, întrucât din dorința de a fi acceptați, integrați într-
un grup ești tentat/ă să cedezi presiunii grupului și să devii consumator/e de anumite
substanțe.

Sociali și de mediu

Singurătatea poate fi factor favorizant de a declanșa adicții, ca formă de „a face față”

situației.

Stresul poate fi factor favorizant în declanșarea adicțiilor, ca formă de a reduce

presiunea resimțită de cineva.

Bio-psiho-fiziologici

Sexul – bărbații sunt mai predispuși riscului de a dezvolta dependențe decât femeile.

Vârsta – cu cât vârsta este mai scăzută în consumul adictiv, cu atât riscul de a deveni
dependent este mai mare, pe termen lung.

Metabolismul – felul în care corpul nostru metabolizează o substanță, diferă de la o

persoană la alta; în unele cazuri pentru a atinge nivelul de „plăcere” dorit sau așteptat
este nevoie de o cantitate mai mare din acea subtanță.

Prezența unei afecțiuni mintale sau de personalitate – depresia, anxietatea, ADHD,

tulburarea de personalitate borderline, etc. pot să crească riscul de a dezvolta o adicție,
conform DSM V.

Tipuri de adicție
Adicțiile de substanțe

Conform DSM V avem adicțiile de substanțe care au ca și caracteristică importantă

modificarea circuitelor cerebrale care persistă și după detoxifiere, în special la indivizii
cu tulburări severe.

Pentru a înțelege ce sunt adicțiile este bine de știut că efectele comportamentale ale
acestor modificări cerebrale se observă în recăderile frecvente și în nevoia intensă de
substanță atunci când persoanele sunt expuse la stimuli care au legătură cu acea
substanță (craving). Substanțele adictive pot fi alcool, tutun, cafeină, droguri sau
medicamente.

Adicția de muncă (workaholism-ul)

În condițiile în care muncim ca să trăim, muncim pentru că suntem încurajați socio-

economic să o facem, pentru că supraviețiurea devine dificilă în lipsa muncii, cum
putem vorbi despre adicție? Tot mai des se vorbește despre efectul de burnout care
vine din „prea multă muncă”.

„Mă simțeam bine muncind, întrucât acolo eram apreciată, simțeam că

am control asupra lucrurilor, că acestea depind în mai mare măsură de mine. Când am
ajuns la burnout am realizat că am o problemă. Evident, nu aveam aproape nicio formă
de viață personală, iar timpul pentru mine era limitat la strictul necesar. Mi-a fost
necesar un an de terapie pentru a accepta că munca în exces este o fugă. Și pentru a
mă confrunta cu lucrurile de care încercam să fug. Mai am un drum lung înainte, dar
știu că am făcut primii pași.” povestește Diana, 35 de ani.

Adicția de jocuri de noroc

Jocul patologic de noroc (online sau offline) este des întâlnit și are drept caracteristici
repercusiunile severe asupra calității vieții sociale, financiare, și a relațiilor familiale ale
persoanei afectate.

Acesta este diferit de jocul ocazional, rar cu prietenii, într-un anumit context sau de jocul
profesionist în care jucătorul joacă calculat, pentru a face bani și știe cum/când să se
oprească. Ca și la alte adicții, controlul impulsiunilor este deficitar.

Adicția de internet/calculator/sindromul „selfie”

În era internetului, în perioada telemuncii, teleșcolii, toți suntem „dependenți” de

calculator și internet. Dar, atunci când pierdem noțiunea timpului în fața calculatorului,
când nu ne putem desprinde de calculator pentru a face altceva pentru beneficiul
nostru, când viața socială se reduce sau dispare complet, când ești entuziasmat doar
de statul/jocul la calculator/în mediul online/pe rețele de socializare, atunci putem vorbi
de adicție.

În cazul acesta, când ne întrebăm ce sunt adicțiile, răspunsul ar putea fi

„comportamente care compensează o lipsă de conectare”. Gordon Neufeld împreună
cu Gabor Maté, în cartea lor „Cum să ne păstrăm copiii aproape” pun accent pe nevoia
copiilor de conectare subliniind comportamentele ce derivă în lipsa conectării autentice
(deseori, dependența de internet/jocuri)

Adicția de televizor

Televiziunea, respectivrelaxarea omului modern ar putea fi numită chiar adicție?

Neuropsihologii au demonstrat că televizorul are efect hipnotic, indiferent de emisiunea
vizionată.

Creierul nostru intră în stare de relaxare, respectiv de somn după 2 minute de

expunere. Creierul nu face niciun efort când este expus televiziunii, practic tot ceea ce
vedem trece dincolo de gândirea noastră critică, direct în subconștient.

Adicția de pornografie

Este nevoia crescută de a viziona materiale pornografice. Aceasta vine însoțită de o

serie de simptome precum: stimă de sine scăzută, dificultăți de relaționare, lipsă
de intimitate emoțională cu partenerul, diminuarea libidoului și disfuncție erectilă, izolare
socială, scăderea interesului față de relaționarea fizică reală, lipsă de motivație și
depresie.

Adicția de cumpărături

A merge din când în când la cumpărături nu înseamnă că ești dependent/ă. Însă dacă
ajungi cumperi mai mult decât îți poți permite și ai acest comportament pe fondul unor
emoții de tristețe severă sau furie, atunci putem vorbi despre adicție.
Se pot distinge câteva tipologii de cumpărător precum: cumpărătorul compulsiv –
cumpără pe stres emoțional; cumpărătorul bulimic – cumpără și
returneză; colecționarul – se simte incomplet dacă nu are toate elementele/toate culorile
dintr-un set; cumpărătorul trofeu – cumpără obiectul perfect; cumpărătorul de
chilipiruri – cumpără orice doar pentru că este la reducere; cumpărătorul care dorește
să își mențină imaginea de mare cheltuitor, cumpără tot ce este scump și strălucitor.

Adicția alimentară

Când vorbim despre adicție alimentară luăm în considerare consumul dar și restricția de
alimente. Dacă restricția nu este impusă de doctor și de condiții medicale (ex. alergii,
intoleranțe, boli de nutriție), atunci avem un tipar „bolnăvicios” de restricție a anumitor
alimente, cu observația strictă în consum, a cantității acestor alimente sau ingestia
abuzivă de anumite alimente, alternând cu episoade de comportament restrictiv.

Prevenirea adicțiilor

Pentru a preveni adicțiile, încă din școală este important a se aduce în discuție
următoarele aspecte:

Cunoaşterea şi înţelegerea riscurilor medicale, sociale, emoţionale şi legale, aferente

adicțiilor de alcool, droguri, tutun, etc. Este necesar să se explice ce sunt adicțiile pe
înțelesul fiecărei categorii de vârstă.

Cunoaşterea şi înţelegerea impactului presiunii exercitate de cei de-o seamă (anturaj)

asupra deciziilor privind consumul de diverse substanțe sau activități.

Cunoaşterea şi înţelegerea organizațiilor și a tipurilor de asistenţă medicală și

psihologică, disponibile pentru tratamentul dependenţelor.

Tulburări de comportament în adicții

În momentul în care există un tipar adictiv, indiferent de tipul adicției, există câteva
comportamente care apar în mod repetitiv. Este necesar să știm ce sunt adicțiile pentru
a fi atenți la semnalele care atenționează apariția unei dependențe, a o putea identifica
și adresa cât mai timpuriu:

Repetarea actului adictiv, iar și iar, indiferent de consecințe.

Nevoia de a consuma/apela la comportament, pentru a resimți aceleași stări de

anticipație, excitație, plăcere.

Pofta, nevoia greu de stăpânit marchează craving-ul.

Timpul de relaxare sau alături de familie sau prieteni este diminuat semnificativ sau
chiar dispare, având loc o izolare socială a persoanei dependete.

Persoana în cauză minte, fură, ascunde sau comite alte ilegalități pentru a-și menține
adicția.

Are probleme în urmarea studiilor, inclusiv drop-out (în special în cazul adulților tineri),
dificultăți în a-și menține slujba și/sau relațiile familiale sau de prietenie.
Se bazează pe alții să îi asigure obiectele de strictă necesitate. Îngrijirea personală este
oricum precară.

Pot apărea tulburări de alimentație și variații în greutate.

Pot fi observate comportamente de autopedepsire, care pot lua inclusiv forma unor
exerciții fizice intense (în special în cazul dependențelor alimentare).

În lipsa adicției apar stări de iritabilitate, nervozitate, agresivitate. Sănătatea persoanei

este afectată.

Terapia și recuperarea persoanelor cu comportament adictiv

Adicția este un efect și nu cauza principală a problemelor persoanei dependente, prin

urmare adicțiile vin insoțite de alte afecțiuni precum depresie, anxietate, PTSD, tulburări
de personalitate, etc. Cum spuneam, pentru a înțelege ce sunt adicțiile este necesar să
privim în istoricul persoanei dependente.

Intervenția în adicții se face pe 2 planuri: medical și terapeutic. Medical, se analizează

gradul de afectare al sănătății persoanei în cauză și se pot recomanda tratamente
medicamentoase în cazuri severe.

Terapeutic se intervine pentru a analiza comportamentul cauzat de dependență,

efectele adicției, emoții implicate în declanșarea și menținerea acestui comportament,
dar și experiența de viață a persoanei. De asemenea este foarte importantă identificare
motivației care stă la baza schimbării comportamentului. Se folosesc terapia cognitiv-
comportamentală, terapii holistice sau terapii existențialiste în intervenția asupra
adicțiilor.

Managementul recăderilor este parte importantă în terapia persoanelor cu adicții, ele

fiind aduse în discuția și atenția persoanelor cu dependențe.

Terapia de grup are rol suportiv în menținere a comportamentului de abținere al

persoanelor cu adicții. Este bine de știut că tratamentul adicțiilor este de lungă durată,
deci este necesară multă răbdare…

Prevenirea recăderilor

În lupta cu dependențele persoana afectată nu luptă singură. Ea are nevoie de

un psihoterapeut alături de care să treacă pas cu pas prin toate etapele. Lupta cu
dependențele nu este ușoară și nici „corectă”.

Inclusiv persoanelor care se confruntă cu această problemă este necesar să li se

explice ce sunt adicțiile pentru a le abilita să recunoască „problema” de care fug prin
dependență. Din nefericire, la baza adicțiilor de cele mai multe ori stau abuzuri și
traume, prin urmare confruntarea cu astfel de probleme poate fi dificilă, având o
greutate emoțională deseori greu de dus.

Psihoterapeutul susține persoana cu adicții prin intermediul anumitor tehnici

precum mindfulness, atât în recăderile depresive, în reducerea anxietății, dar și în
intevenția efectivă asupra comportamentului adictiv. Conștientizarea intenției de
consum și a comportamentului, slăbesc încetul cu încetul asocierile care susțin
consumul și ajută la gestionarea mai bună a momentelor de nevoie, de poftă (craving).

LACK OF CHOICE (lipsa de alegere)

! Aces lucru ar putea parea contrar a ceea ce suntem obisnuiti sa gandim si este
adevarat, exista dovezi substantiale in ceea ce priveste faptul ca persoanele cu adictii
adesea recidiveaza.
! Cele mai multe studii privind adictia sunt efectuate pepacienti aflati in cursul
tratamentului, acest fapt inclinandesantionul populatiei. Pentru unele persoane
este incredibil de greu sau aproape imposibil sa “anuleze” ani de adictie. Multidintre
acestia provin din medii defavorizate sau minoritarecare le limiteaza oportunitatile, au
istorii de abuz si asa maideparte.

CONSENSUL MEDICAL PRIVIND ADICTIILE ESTE DISCUTABIL

! Modelul medical al tulburarilor psihice cu care se aliniazaInstitutul National privind
Abuzul de Droguri (NIDA) aconvenit in urma cercetarilor efectuate ca
dependenta(adictia) este o BOALA CEREBRALA CRONICA siRECURENTA, in care
consumul de droguri devine involuntar,in ciuda consecintelor sale negative.
! Ideea de aici este, in general, ca dependenta este o boala,deoarece consumul de
droguri sau alte substante care creeazaadictia modifica creierul si ca rezultat al acestor
schimbari,consumul de droguri devine impulsionar. Cu alte cuvinte,dependentul nu are de ales
iar comportamentul sau devinerezistent la schimbari pe termen lung.