Alcoolul, tutunul, drogurile, sexul, jocurile, televizorul, mancarea, internetul pot deveni sursa unei dependente.

La fel si o o relatie de cuplu poate fi adictiva. Cuvantul adictie vine din latinescul addictus care se refera la un obicei vechi, prin care un individ era dat in sclavie. Adictia se referala o stare de sclavie. Dar evident, nu aceasta era tinta originala a subiectului, de a fi sclavul alcoolului, tutunului alimentelor, partenerului. ci de a obtine placere pentru a-si tolera starile afective percepute altfel ca intolerabile. Unde se situeaza granita dintre normal si patologic? In aceea ca adictia tulbura complet viata afectiva si sociala a subiectului, drogul devenind centrul existentei lui. Adictia este insuportabila prin acea ca implica o pierdere a libertatii, prin impresia de a fi constrans sa faci ceva penibil si dureros, pentru a obtine placere. Pentru ca o adictie sa se dezvolte sunt necesare anumite conditii care permit faimoasa intalnire intre produs (alcool, drog, joc ,sex) personalitate si momentul socio-cultural. Conduitele adictive au cel mai adesesa o functie de refugiu, de adapost fata de trairile traumatice si constituie pentru unii o incercare de a face fata dificultatilor existentei. Cand o persoana are impresia ca viata ei nu mai merita sa fie traita, ca nici un entuziasm nu o mai atrage catre viitor, ea poate fi tentata sa treaca liniile de demarcatie, adica sa transgreseze, sa caute senzatii tari prin intermediul alcoolului, a drogurilor, a jocului de noroc, al iubirilor interzise. Un individ angoasat in fata viitorului incert poate cauta refugiul in paharul de alcool baut seara, in somnifere, in cazinou sau bar. Placerea se transforma in adictie atunci cand organismul devine blazat, cand se obisnuieste cu efectele produsului sau ale conduitei: este binecunoscutul fenomen altolerantei, care explica necesitatea maririi dozelor (de droguri, de medicamente, de mize sau de realtii sexuale). Specialistii explica aceasta toleranta a organismului prin fenomenul proceselor opozante. Conform lor, placerea si durerea se anuleaza reciproc, un amestec echilibrat de placere si durere producand o stareneutra. Pentru subiectul supus in permanenta unei surse de placere, induse de drog, organismul ar dezvolta, ca frana, un mecanism de suferinta . Astfel se explica diminuarea placerii si obisnuinta cu drogul. In urma incetarii intoxicarii, organismul va continua un anumit timp sa secrete durere. Acesta este clasicul sindrom de sevraj. Mecanisme asemanatoare pot fi evocate si in cazul adictiilor fara droguri: relatia de cuplu poate fi adesea traita ca o dependenta de partener. Dupa cativa ani, placerea extrema de la inceput dispare, dar ideea despartirii este o sursa cauzatoare de suferinta. Pentru fiecare tip de adictie exista doua mari moduri de a fi dependent: primul este o forma devoranta, pasionala, in care individul se uita pe sine, dispare in favoarea obiectului pasiunii sale: este viata acaparata de drog a heroinomanului, frenezia jocului de noroc dar si nebunia din dragoste a iubirii la prima vedere. Al doilea este o forma mai ascunsa, care se instaleaza lent: alocoolismul din obisnuinta, dependenta fata de tutun sau medicamente, codependenta intr-un cuplu constituit de multi ani. In universul nostru de indivizi consumatori, perceputi ca target de producatori, totul e regizat ca sa traim repede si sa ajungem la placere fara intarziere. A consuma si a avea placere sunt noile noastre cuvinte de ordine. Dar atunci cand traiesti pe credit, pretul pe care il platesti se dovedeste foarte ridicat

Adictia reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta Adictia (sau dependenta) reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta Atunci cand vorbim de dependente, ne gandim, de obicei, la alcool, tutun, droguri, desi putem fi dependenti, intr-o masura mai mare sau mai mica, de orice aspect al vietii noastre: jocuri de noroc, munca, mancare, relatii, chiar dragoste. In literatura de specialitate, este folosit termenul de "adictie" (engl. "addiction"), cu intelesul de dependenta, patima, inclinatie. Adictia (sau dependenta) reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta; un ritual compulsiv care a depasit stadiul de optiune; un atasament psihologic sau fizic fata de un "obiect" care, atunci cand este retras provoaca repliere sau intensificarea simptomelor. Se caracterizeaza prin prezenta mai multor elemente: toleranta (cresterea progresiva a nevoii de obiectul adictiei pentru a obtine acelasi efect); perseverarea intr-un anumit tip de comportament; obsesia (preocuparea); un sentiment de pierdere a controlului. Suntem tentati sa credem ca orice comportament in exces duce la dependenta, insa, aceasta are de a face, mai degraba, cu impactul obiectului adictiei asupra vietii noastre decat cu cantitatea de obiect (consumata sau traita). Granita dintre dependentele sanatoase si cele nesanatoase este data de prezenta suferintei psihice. Dependenta nesanatoasa are motivatii psihologice, iar identificarea lor este necesara pentru a o putea depasi. Dependentele pot aparea ca urmare a incercarii inconstiente de satisfacere a nevoilor neimplinite in copilarie si prin consolidarea anumitor credinte puternice dobandite in acea perioada. Cautam raspunsuri la intrebari precum: cine sunt eu?, cine sunt ceilalti?, cum pot obtine ceea ce imi doresc in viata?. Drama, desi neconstientizata, ne afecteaza gandirea, emotiile, alegerile si comportamentele. Miturile, rolurile si restrictii autoimpuse in copilarie pentru satisfacerea nevoilor de supravietuire isi au locul in aceasta drama. Dependenta are influente puternice asupra multor aspecte ale vietii noastre: - este radacina psihologica a multor afectiuni, de exemplu, depresia sau afectiunile psihosomatice; amplifica durata si efectele afectiunilor fizice si psihice, favorizeaza invaliditatea; - creste riscul toxicomaniilor - alcool sau orice forma de drog; - tinde sa se opuna libertatii sub toate formele sale; induce conformismul si adapteaza oamenii la norma; - tinde sa accentueze somajul, in masura in care persoanele dependente se bazeaza mai putin pe fortele proprii si mai mult (supra)protectia societatii, a mediului sau a familiei; - ii impiedica pe copii sa isi asume autonomia fata de parinti si sa devina adulti responsabili; - faciliteaza aparitia geloziei si creaza legaturi de prizonierat intre soti, care indeplinesc prea putin unul fata de celalalt roluri de parteneri cu un teritoriu psihologic propriu.

Psihoterapia ne poate ajuta sa ne descoperim propriile resurse sa sa le folosim in avantajul nostru. Exista numeroase forme de terapie: individuala, de grup, de cuplu, de familie si de orientari diferite, potrivite fiecaruia dintre noi. Orice demers terapeutic pune in miscare un proces care cuprinde trei etape esentiale: a simti, a constientiza, a actiona: Perceperea senzatiilor fizice, a sentimentelor, a corpului reprezinta prima etapa a unui drum dificil, dar plin de satisfactii. Este important sa simtim placerea, dar si suferinta. Atunci cand nevoile importante (iubire, siguranta, libertate, afirmare) nu sunt satisfacute, se creeaza un dezechilibru interior semnalizat de catre instantele noastre psihice prin intermediul emotiilor, sentimentelor si senzatiilor. Atunci cand o nevoie nu primeste raspuns, corpul ne transmite semnale, uneori mai confuze (oboseala nejustificata, tristete, apatie), alteori mai precise (palpitatii in prezenta unei persoane autoritare). Cea mai mare parte a tehnicilor terapeutice incearca sa descopere nevoile nesatisfacute. Dupa ce ne-am dat voie sa simtim, suntem gata sa luam cunostinta de problema noastra. Urmeaza, de asemenea, un drum lung, presarat cu impasuri (rezistente) si intoarceri. Unele persoane raman in stadiul constientizarii nevoilor, considerand ca este suficient sa stie care este problema pentru ca situatia sa se schimbe. A ne pune in actiune inseamna sa actionam pentru modificarea propriilor comportamente, pentru a creste puterea asupra mediului si pentru a gasi un raspuns adecvat nevoilor noastre. Ne imaginam solutii si schimbari, cantarim avantajele si dezavantajele, luam hotariri si actionam in consecinta. Insa, nu orice fel de actiune este eficienta: pentru echilibrarea nevoilor noastre interne este nevoie sa reflectam asupra impactului actiunilor exterioare, sa ascultam rezonanta interna a acestora..

Clasificarea drogurilor Caracteristici Dependenta Reprezinta NEVOIA (dependenta fizica) / DORINTA (dependenta psihica) a consumatorului de a-si administra droguri. Dependenta fizica Se manifesta sub forma unor stari patologice care constau in necesitatea organica de a folosi droguri, pentru a evita tulburarile ce apar la incetarea utilizarii. Aceasta DEPENDENTA FIZICA nu apare la toate tipurile de droguri ci in special la derivatii opiului (heroina, morfina). Dependenta psihica Se manifesta prin modificari comportamentale si o stare mentala particulara, insotita de dorinta psihica imperioasa de a-si administra droguri, periodic sau continuu, pentru a obtine o stare de bine sau pentru a inlatura disconfortul psihic. DEPENDENTA PSIHICA este cea mai grava si insoteste toate tipurile de droguri. Toleranta Apare atunci cand organismul se obisnuieste cu prezenta unei anumite substante si se adapteaza la aceasta. Astfel pentru a obtine anumite stari, consumatorul de droguri trebuie sa mareasca dozele, ajungand sa suporte cantitati de substante care pentru persoanele normale ar fi fatale. Efectele drogurilor Efectele drogurilor depind de:

marimea dozei absorbite experiente anterioare ale utilizatorului in ceea ce priveste consumul de droguri modul de administrare a drogului ( calea/maniera in care este folosit ) circumstantele in care este folosit drogul (locul, stabilitatea psihica si emotionala a utilizatorului, prezenta altor persoane, folosirea simultana a alcoolului sau a altor droguri, etc.) persoana care consuma PRINCIPALELE RISCURI SUNT: dependenta dupa folosirea regulata supradoza care poate duce la inconstienta sau chiar la moarte stari emotionale necontrolate sau dereglari mentale serioase infestarea sangelui sau aparitia unor infectii (chiar infectarea cu HIV/SIDA) producerea unor accidente SEMNE CARACTERISTICE CE POT APAREA IN FUNCTIE DE SUBSTANTA FOLOSITA: schimbari de dispozitie psihica lipsa concentrarii, scaderea inteligentei, pierderi de memorie somnolenta, apatie, lipsa apetitului halucinatii, delir agitatie, iritabilitate

Clasificarea drogurilor Unul dintre criteriile de grupare si clasificare a drogurilor este cel juridic, care face diferentierea intre drogurile legale si ilegale. Printre drogurile legale se gasesc, alaturi de altele, alcoolul, cofeina, nicotina. Legea 143/2000 privind combaterea traficului ilicit de droguri distinge intre droguri de risc si droguri de mare risc. Prin droguri de risc intelegem droguri cu risc acceptabil pentru sanatate, ca de exemplu hasisul. Prin droguri de mare risc este indicata grupa grupa de droguri cu risc inacceptabil pentru sanatate. Se ridica totusi intrebarea, daca aceasta diferentiere in droguri de risc si droguri de mare risc este intemeiata, deoarece si drogurile de risc prezinta pericol pentru sanatatea psihica, cat si pentru sanatatea fizica. Cu toate acestea, cele mai cunoscute criterii de clasificare sunt urmatoarele: DUPA EFECTUL PRODUS ASUPRA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL: PRODUSE DEPRESOARE (ANESTEZICE) droguri care inhiba activitatea SNC (opiumul, morfina,heroina, barbituricele, benzodiazepinele (barbituricele, benzodiazepinele se elibereaza numai in REGIM SPECIAL) PRODUSE STIMULENTE droguri care stimuleza droguri care stimuleaza activitatea SNC (cocaina, crack-ul, khat-ul, amfetaminele etc.) produse perturbatoare sau halucinogene droguri care altereaza starea de constienta ( canabisul, LSD-ul, etc.) DUPA ORIGINEA PRODUSULUI: produse naturale produse de semi-sinteza produse de sinteza DUPA REGIMUL JURIDIC AL SUBSTANTELOR: substante a caror fabricare si administrare sunt supuse controlului ( Ex.: Morfina, barbituricele) substante total interzise (Ex.: LSD, heroina, crack-ul) DUPA DEPENDENTA GENERATA: droguri ce creeaza dependenta fizica droguri ce creeaza depndenta psihica droguri ce creeaza dependenta mixta

Clasificarea drogurilor Istoricul abordrii internaionale a drogurilor Primele incercari de abordare unitara la nivel international a domeniului traficului i consumului de droguri - atat in ceea ce privete tenninologia, ct i politica fa de aceste fenomene - dateaza de la inceputul secolului al XX-lea. Astfel, Conferinta de la Shanghai, din 1909, care a reunit treisprezece delegatii ale unor tari implicate activ in comertul cu opiu (SUA, China, Marea Britanie, Franta, Gennania, Italia, Olanda, Portugalia, Austro-Ungaria, Rusia, Japonia, Siam i Persia) i a vizat stabilirea unor criterii privind aceasta activitate. Ulterior, in cadrul Conferintei de la Haga din 1912, au fost stabilite noi reguli privind comertul cu opiu, morfina, cocaina i codeina, fiind acreditata i acceptata ideea necesitatii unui control al utilizarii acestor substante in scop medical. La initiativa Societatii Natiunilor (predecesoarea Organizatiei Natiunilor Unite), in anul 1925, are loc Conferinta de la Geneva, in cadrul careia se stabilesc noi reguli privind comeul i utilizarea opiului i a substantelor anterior amintite (printre care, pentru prima data, au fost incluse cannabisul i heroina) i se pun bazele unui "Comitet central permanent" ce urma sa se ocupe cu supravegherea punerii in practica a noilor reguli stabilite. Ulterior, in perioada 1931 1953, au avut loc, la nivel international, ase conferine ce au vizat traficul i consumul de droguri, in cadrul acestora incercandu-se abordarea unitara a controlului i a eradicarii fenomenului. Rezultatele acestor demersuri au constituit baza Conventiei Unice Asupra Stupefiantelor, adoptata in data de 30 martie 1961 la New York i modificat prin Protocolul din 1972, care constituie temelia sistemului de control i prohibitie a stupefiantelor. In acest context au fast definiti, pentru prima data, o serie de termeni unanimi acceptati referitori la domeniul vizat. Conventia Natiunilor Unite Asupra Substantelor Psihotrope de la Viena din ailul 1971, largete cadrul institutional privind domeniul i impune o serie de constrangeri administrative legate de comerul i traficul ilicit cu substantele vizate. Conventia Contra Traficului Ilicit de Stupefiante i Substante Psihotrope din 1988, desfaurata sub egida Natiunilor Unite, vine sa intareasca cadrul institutional in domeniu, adaptandu-l la mutatiile survenite. Tot pe aceasta linie a fast adoptat i Regulamentul Nr. 3677 al Consiliului Uniunii Europene din 1990, cu privire la masurile ce vor fi luate pentru impiedicarea deturnarii anumitor substante (precursori chimici) pentru f'abricarea ilicita a stupe fiantelor i substantelor psihotrope. In fapt, acestea sunt doar cateva dintre cele mai importante momente ale evolutiilor inregistrate la nivel international pe linia stabilirii unui limbaj comun, mai ales in plan juridic, cu privire la fenomenul traficului i consumului de droguri, deciziile astfel adoptate fiind transpuse

in plan legislativ i administrativ de majoritatea tarilor, in conformitate cu specificul i interesele locale i regionale. Termeni Nu se poate vorbi de o terminologie unanim acceptata privind substantele supuse controlului international ce au legatura cu traficul i consumul de droguri, motiv pentru care, vom opera cu urmatorii termeni: - drogul - substanta supusa controlului international, sintetizata sau extras prin diverse procedee din produse naturale, cu scopul de a fi utilizat, in afara cadrului medical, in vederea determinarii, in mod voluntar i contient, a unor stri temporare de placere ce au la baza mutatii produse la nivelul functiilor organismului uman; termenul include, practic, toate stupefiantele i substantele psihotrope definite conform Conventiei Unice Asupra Stupefiantelor, adoptat n anul1961 i modificata prin Protocolul din 1972 i Conventia Natiunilor Unite Asupra Substantelor Psihotrope din anu11971; - precursorii chimici - sub stante chimice supuse controlului international, utilizate in mod frecvent in diverse procese tehnologice legale ce nu au legatura cu drogurile, dar care pot fi utilizate, fiind eseniale, in sinteza i extractia drogurilor; termenul include practic toate substantele nominalizate in Regulamentul Nr. 3677 al Consiliului Uniunii ( Europene din 1990; - toxicomanul (consumatorul de droguri)- persoana care consuma n mod sistematic droguri pentru a obtine contient o anumit stare de placere; - dependena - starea fizica sau psihica, ce rezulta din interactiunea organismului cu o substan din categoria. drogurilor, care implica nevoia de a lua substana n mod repetat, pentru a reinstala starea de plcere produs de aceasta i pentru a evita suferintele; - sevrajul - stare psiho-fizica ce apare in situatia in care toxicomanul este privat de drogul consumat sistematic ce i-a indus starea de dependenta; -tolerana - gradul de rezistenta a organismului uman la actiunea unei substante din categoria drogurilor; creterea tolerantei implica marirea dozei de drog sau a frecventei de administrare a acestuia pentru obtinerea starii de placere pe care o determin; - halucinatiile - percepii senzoriale din sfera vazuIui, auzului sau mirosului, care nu au corespondent n realitatea obiectiva, determinate de consumul unor substanle din categoria drogurilor. Aa cum se poate constata din definilia adoptata, drogurile reprezinta o clasa eterogena de substanle a caror clasificare dupa un sistem riguros, tiinific, este imposibil de realizat, criteriile generale de clasificare a substanlelor nefiind elocvente n acest caz. Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, (ed. 1996): - prin termenul "drog" se intelege o "substanta de origine vegetala, animala sau minerala care se intrebuinteaza la prepararea unor medicamente i ca stupefiant", - termenul "stupefiant" definete o "substan medicamentoasa care inhiba centrii nervoi, provocand o stare de inertie fizica i psihica i care, folosita mult timp, duce la obinuinta i la

necesitatea unor doze crescande; substana care, prin folosire repetata, da natere fenomenului de obinuin", - termenul "psihotrop, -" se refera la un "medicament cu actiune asupra psihicului", iar termenul "narcotic, -" se refera la o "substan, medicament, care provoac narcoza - stare caracterizat prin pierderea cunotintei, relaxare muscular, diminuarea sensibilitii i a reflexelor, provocat artificial prin aciunea substantelor narcotice asupra centrilor nervoi, n special in interveniile chirurgicale". Definiiile acestor termeni, care n majoritatea situatiilor sunt folosii ca fiind sinonimi, au un caracter general, dar nu cuprinzator. Clasificarea drogurilor Drogurile se pot clasifica din mai multe puncte de vedere. Drogurile psihoactive se clasific n felul urmtor 1. Stimulente Exemple: amfetamin, cocain, efedrin, cafein, theobromin, etc. La rndul lor acestea pot fi:

Droguri care inhiba centrii nervosi: - cannabis - opiacee: opiu, morfina, derivatii de morfina: heroina, metadona, petidina, codeina - barbiturice - tranchilizante

Droguri care stimuleaza centrii nervosi: - cocaina - amfetamine - crack-ul

2. Halucinogene Exemple: psilocibin, LSD, mescalin, DMT, ecstasy, phenciclidina, peyote, psilocyna 3. Calmante Exemple: alcool, eter, cloroform, opiu, morfin, heroin, metadon, etc.

4. Antipsihotice Exemple: clorpromazin, etc. Alte clasificri In ceea ce privete starea de agregare, acest aspect nu este esential in caracterizarea unui drog i, cu sigurana, nici substanele de la care se pornete sau modalitatea de obtinere a acestora. 0 clasificare in grupe de compui dupa structura chimica a drogurilor poate ca este mult prea riguroasa i, din punct de vedere social, nerelevanm, criteriul privind efectele produse asupra organismului uman de consumul drogurilor, insa, poate fi mult mai util in evaluarea lor. Cu toate ca, in majoritatea cazurilor, clasificarile drogurilor dupa diverse criterii sunt incomplete ori irelevante pentru omul de rand, vom face, in continuare, o serie de aprecieri asupra acestor substante ncadrandu-le in diverse grupe i clase, in incercarea de a asigura o mai buna cunoatere a lor. Referitor la starea de agregare, trebuie sa remarcam ca majoritatea drogurilor sunt compui solizi i o mica parte lichizi, care, in mod frecvent, se intalnesc pe piata consumatorilor de droguri suburmatoarele forme:

pulbere cristalina alba (cocaina, metamfetamina, ketamina, martina, heroina de inalta puritate etc.); capsule i tablete albe sau colorate (Ecstasy, amfetamina, Foxy, MDEA, Yaba, BZP etc.); pulbere colorata (heroina etc.); bulgari, granule i placute amorfe sau cristaline (hiul, opiul, crackul de cocaina etc.); muguri sau frunze uscate i presate (cannabisul, khatul, marijuana, psilocybinul etc.); lichide (LSD, ketamina, GHB etc.). Dupa modul in care drogurile sunt introduse in organism, putem vorbi de:

droguri destinate consumului oral (Ecstasy, Foxy, MDEA, LSD, mescalina, khatul etc.); droguri care se introduc in organism prill injectare (heroina, metamfetamina, ketamina, cocaina etc.); droguri care se fumeaza (hiul, opiul, marijuana, cannabisul, ketamina, crakul de cocaina etc.); droguri care se prizeaza (cocaina, heroina etc.); Dupa modalitatile de obtinere a drogurilor, putem face urmatoarea clasificare:

droguri naturale, ce stint sintetizate de anumite plante, de obicei in frunzele, mugurii i florile acestora, care se recolteaza i se consuma ca atare (cannabisul, marijuana, psilocibinul, frunzele de coca etc.); droguri care se obin prin procedee fizico-chimice de extractie i prelucrare din diveri compui naturali (opiul, cocaina, heroina; morfina etc.); droguri de sinteza, obtinute prill procedee fizico-chimice fara implicarea unor compui naturali (Ecstasy, metamfetaminele, 2C-B, LSD etc.).

Un criteriu mult mai palpabil pentru publicul larg este cel al efectelor pe care consumul de droguri le produce asupra organismului timan (sistemului nervos central), context in care, dupa efectul principal, se disting urmatoarele categorii de droguri:

- substante psiholeptice sau sedative (opiul, morfina, heroina, metadona, codeina, barbituricele etc.); - substante psihoanaleptice sau excitantele (amfetamina, cocaina, khatul etc.); - substantele psihodisleptice sau halucinogen-delirogene (mescalina, haiul, LSD, psilocybina etc.). Compozitia chimic Un criteriu mult mai riguros de clasificare a drogurilor, dar mai putin accesibil publicului larg, este cel al compozitiei chimice. Fara sa intram in amanunte, trebuie sa precizam ca majoritatea tipuri.lor de droguri se inscrie in clasa alcaloizilor i derivatilor acestora, o pondere redusa apartine clasei aminelor sau derivatilor lor i, intr-o foarte mica masura, altor clase de compui chimici. Mentionam, o serie de alcaloizi ce confera principiile active ale unor binecunoscute plante, precum: - cucuta (Conium maculatum) - contine, in principal, alcaloidul CUl1oscut sub den urn ire a de coniina, care a fost identificata i in plante ca patrunjelul cainelui (Aethusa cynapium) i rodul pamantului (Arum maculatum); - rodiul (Punica granatum) - contine, in principal, alcaloidul cunoscut sub nurnele de pseudopelletierina, alaturi de izopelletierina i metilizopelletierina; ( - nuca de Betel (Areca catechu) - contine alcaloizii arecolina i guvacina; - ricinul (Ricinus communis) - contine, in principal, i caloidul cunoscut sub numele de ricinina; - tutunul (Nicotina tabacum) - contine, in principal, alcaloidul cunoscut sub numele de nicotina, alaturi de nicotirina, anabasina i anatabina; - frunzele de coca (Erythroxylon coca) - cantin, in principal, alcaloidul cunoscut sub numele de cocaina, alaturi de higrina i cuschigrina; , - rnacul opiaceu (Papaver somniferum) - contine peste 20 de alcaloizi, dintre care cei mai importanp Stint narcotina, papaverina, laudanina, codeina, tebaina i rnorfina, aceasta din urma stand la baza sintezei heroinei; - turta lupului (Strychnos nux vomica) - contine, in principal, alcaloizii stricnina i brocina, alaturi de vomicina i a i j3-colubrina; - matraguna (Atropa belladonna), maselaria (Hyoscyamus niger) i ciumafaia sau laurol porcesc (Datura stramonium)- contin o serie de alcaloizi dintre care cei mai importanti sunt atropina, hiosciamina i scopolamina; - cornul secarei (Secale cornutum) - contine ase grope de alcaloizi, dintre care cei mai importanti sunt ergobasina i ergotamina, care prin hidroliza formeaza acidullisergic, ce sta la baza sintezei LSD-ului, compus halucinogen reprezentativ.

Droguri licite i droguri ilicite Cu privire la aceast distincie (pe care oconsiderm din start artificial) despre drogurile permise (licite) i cele supuse anumitor regimurirestrictive, exist o ntreag literatur scris [1], la ora actual, n toat lumea. Cunoaterea regimului juridic de care se bucur un anumit drog calific, n mod concomitent, i activitile economice alcror obiect material este ori poate fi drogul respectiv. Din aceast aseriune rezult c separarea drogurilor licite i ilicite are la baz, n ultim instan, doar criteriul economic i, aa cum arat unii specialiti n materie, drogul este, ntr-adevr, o marf reglementat de lege. Drogurile licite se divid, potrivit unor origini, la rndul lor, n droguri recreative i droguri utilitare. Experii francezi includ n categoria drogurilor ilicite produsele stupefiante (n afara cadrului prescripiei medicale) ct i anumite produse neclasate ca stupefiante i deturnate de la folosirea lor normal (dizolvani, solveni, ciuperci halocinogene, substane de sintez, medicamente dezinhibitoare etc.). n rndul celor dinti ntlnim: alcoolul, ceaiul, cafeaua, tutunul, cola, betelul etc., iar printre cele din urm produsele farmaceutice i chimice cu multiple utilizri terapeutice.Drogurile recreative nu sunt, cu rare excepii, ngrdite n ceea ce privete fabricarea,depozitarea, transportul, deinerea i consumarea. Cele din a doua categorie fac ns obiectul unui regim juridic bine stabilit, cutndu-se pe aceast cale, prevenirea deturnrii lor din circuitul legal i alimentarea pieelor subterane de consum.Aceast distincie ne oblig s revenim la clasificarea drogurilor de ctre documentele internaionale, cnd, dup cum am vzut, divizarea ntre utilizarea legal i cea ilegal era hotrt doar de utilizarea lor terapeutic ori tiinific. Condiionat, aadar, de artificiala clasare, ambigua distincie dintre drogurile licite i cele ilicite este ns foarte important pentru noi i sub aspectul juridic, nu numai cel economic. Printre drogurile recreative licite se numr alcoolul, ceaiul, tutunul, n continuare prezentnd succint efectele acestora. n pofida apariiei i concurenei unor noi forme de criminalitate sau poate tocmai de aceea i cu toate eforturile umane i financiare depuse n ultimii ani de comunitatea mondial, fenomenul consumului i traficului de droguri reprezint nc o trist permanen a nceputului de mileniu i o sfidare mereu prezent pentru serviciile de aplicare a legii. Ca atare, putem aprecia c efectele consumului de droguri, indiferent de sfera din care provine (licit sau ilicit), se resimt nu numai pe plan social ci i sub aspect juridic. Astfel, pentru drogurile apreciate tradiional ca fiind licite, consumul este nerestrictiv, putnd fi comercializate pe orice pia, ncurajndu-se chiar promovarea i publicitatea lor, pe cnd n ceea ce privete regimul juridic al drogurilor considerate ilicite, acesta este total diferit, n sensul c producia i vnzarea sunt sever ncorsetate, iar propaganda n favoarea lor este considerat ca fiind apologie i ca atare este nepermis i sancionat penal. Drept urmare, calificarea juridic n acest caz este diferit: consumul devine abuz, comercializarea se transform n trafic, promovarea devine incitare. Ca o alt consecin, dac pentru drogurile licite se aplic regulile economiei de pia, cu valenele sale, pentru cele considerate ilicite se instituie, n schimb, un riguros program de contracarare, la toate nivelurile, n scopul eradicrii lor. Pe de alt parte, se impune s evideniem i faptul c aceast distincie arbitrar ori chiar cu semnificaie politic are numeroase conotaii

i de alt natur, care alimenteaz micrile nscute pe plan internaional dar i la nivel naional, tot mai numeroase, ce solicit dezincriminarea penal pentru consumul unor droguri ilicite. Mod de funcionare Fiecare drog acioneaz asupra unui neurotransmitor sau receptor la nivelul sinapselor din neuroni, aceast aciune ducnd n general la efecte adverse pe termen lung: Neurotransmitor/receptor Serotonin Inhibitori ai recapturrii serotoninei (SSRIs) Substane care stimuleaz eliberarea de serotonin etanol, Antagoniti ai receptorilor pentru GABA barbiturice, diazepam, thujone tiagabine muscimol, acid ibotenic morfin, heroin, oxycodone Clasificare Antagoniti ai receptorilor pentru serotonin fluoxetine, sertraline Exemple LSD, psilocibin, mescalin, DMT

GABA

Inhibitori ai recapturrii GABA Antagoniti selectivi ai receptorilor pentru GABA Opioid receptor Receptori pentru -opioid (agoniti inveri) Agoniti ai receptorilor pentru opioid Dopamin Antagoniti ai receptorilor pentru dopamin Monoamin oxidaz (MAO) Molecule ce interacioneaza cu transportorul de MAO

Agoniti ai receptorilor pentru -opioid

naloxone, naltrexone

salvinorin A, butorphanol, nalbuphine Inhibitori (blockers) ai transportorului de dopamin haloperidol, droperidol phenelzine, iproniazid

cocain

Monoamine oxidase inhibitors (MAOIs)

amfetamine, metamfetamine

Receptor NMDA

Antagoniti ai receptorilor NMDA (NMetil-d-aspartat)

ketamin, PCP, DXM amoxapine, atomoxetine, mianserin THC nicotin, piracetam

Norepinefrin

Inhibitori ai recaptrii de norepinefrin

Cannabinoid receptor

Agoniti ai receptorilor pentru cannabinoid Substane colinergice (agoniti ai acetilcolinei) scopolamin, dimenhydrinat, difenhidramin Metilxantine (Antagoniti ai receptorilor pentru adenozin) Antagoniti ai receptorilor AMPA (acid -amino-3-hidroxi-5-metil-4-isoxazol propionic) Antagoniti ai receptorilor pentru melanocortin

Acetilcolin Substane anticolinergice (antagoniti ai acetilcolinei) Adenozin

cafein

Receptor AMPA

acid kinurenic, NBQX

Melanocortin receptor

bremelanotid