Din experiența pacienților pe care îi întâlneşte la cabinet, cele mai

comune și frecvente solicitări de tratament pe care le primeşte sunt

cele legate de dependența de alcool, dependen ța de jocuri de noroc și
de THC (canabis). Detalii de la Carla Manole, psihoterapeut la ONG-ul
ALIAT.

Pe termen lung, creșterea consumului și negarea impactului asupra

sănătății duc la creșterea problemelor omului respectiv. Atât în plan
fizic, în cazul utilizării substanțelor, cât mai ales în plan psihologic și
social.

Familia sau pacienții care conștientizează problema și impactul adic ției

asupra stării de bine apelează la un specialist.

În general, pacienții ajung la cabinet atunci când efectele negative ale

dependenței devin vizibile și îi împiedică să mai efectueze activit ățile
obișnuite de zi cu zi, atât în plan personal, cât și social, familial sau
profesional.

Cum debutează dependența

Dependența apare atunci când viața unui om este controlat ă de o
anumită substanță sau de un comportament compulsiv.

Dependența este o sumă de manifestări fizice, psihologice,

comportamentale și cognitive prin care consumul capătă o importan ță
foarte mare în viața individului, în defavoarea tuturor celorlalte
activități odinioară plăcute.

Dependența se manifestă pe trei planuri importante.

Planul comportamental: probleme familiale, legale, probleme la locul

de muncă, violență domestică, accidente, probleme maritale (divorț),
rezultate școlare slabe.

Planul psihic: tulburări afective (depresie, anxietate), tulburări de

personalitate legate de consumul de substanțe.

Planul fizic: hipertensiune, acuze gastrointestinale, neuropatie,

niveluri patologice ale enzimelor hepatice, anemie, disfunc ții
menstruale.
Dacă vorbim despre cazurile pacienților dependenți și despre diverse
adicții, vorbim automat și despre simptomele de sevraj corelate
acestor adicții.

Printre simptomele asociate sevrajului sunt: transpira ții abundente,

slăbiciune, tremurături ale membrelor, stări de greață și vom ă,
nervozitate și anxietate, depresie, insomnie, cefalee (dureri de cap),
stări de iritabilitate excesivă și multe altele.

Prevenirea dependenței se poate face prin creșterea echilibrului intern,

a stabilității emoționale, al gradului de autocontrol și a
autoconștientizării.

Ce înseamnă consum prea mult? În cazul bărbaţilor, prea mult alcool

înseamnă peste 14 unităţi pe săptămână sau peste 4 unităţi la o ocazie,
iar în cazul femeilor – peste 7 unităţi pe săpt ămân ă sau peste 3 unit ăţi
la o ocazie.

Cum se manifestă codependența

Persoanele codependente au tendința de a-și asuma responsabilitatea
în totalitate în ceea ce privește rezolvarea și comportamentul de
consum al partenerului.

Există câteva simptome care ne-ar putea ajuta s ă ne d ăm seama dac ă

ne aflăm într-o situaţie de acest gen, cum ar fi:

stimă de sine scăzută – sentimentul că nu suntem destul de buni sau

nevoia de a ne compara cu alţii. Satisfacerea nevoilor celuilalt – în
cazul persoanelor codependente, satisfacerea nevoilor celuilalt nu
apare ca o opţiune, ci ca o obligaţie;

limite vagi – sentimentul de responsabilitate pentru trăirile şi

problemele altor oameni sau neasumarea propriilor tr ăiri dând vina pe
altcineva pentru acestea;

reactivitate crescută – o consecinţă a limitelor vagi este reacţia

puternică la gândurile şi sentimentele celor din jur. Când cineva
spune ceva care nu este în concordanţă cu propriile principii sau
gânduri, există tendinţa de a crede acel lucru sau de a deveni defensiv;
grijă exacerbată – un alt efect al limitelor vagi este c ă, atunci când
cineva din jur întâmpină probleme, apare nevoia de a ajuta o persoan ă
până în punctul în care acest ajutor devine principalul scop şi se
renunţă la propriile nevoi;

control – acesta ajută persoanele codependente să se simt ă în

siguranţă. Persoanele codependente simt nevoia să îi controleze pe cei
din jur pentru că au nevoie ca aceștia să se comporte într-un anumit fel
pentru a se simţi bine.

Codependenţa poate fi interpretată şi din perspectiva triunghiului lui

Karpmann, triunghiul dramatic:

Salvatorul – un alt nume pentru Părintele Grijuliu. Salvatorul ne ajută şi

ne preia din responsabilităţi, fie că vrea, fie că nu vrea. Ne spune c ă
putem sta liniştiţi, rezolvă el… Salvatorul nu salvează pentru a face un
bine, ci pentru că simte nevoia să îngrijească o făptură dependentă… cu
cât mai dependentă, cu atât mai bine;

Persecutorul – pe care îl putem asemăna Părintelui Critic.

Persecutorul acuză, atacă, nedreptățeşte, e furios şi ne spune c ă e
numai vina noastră;

Victima. Se spune că „Victima face jocurile“ pentru că, fără ea,

Salvatorul şi Persecutorul ar şoma. Victima caută trei lucruri: pe
cineva sub aripa căruia să se poată ascunde, pe altcineva spre care s ă
arate cu degetul și evitarea responsabilităţii pentru propriile ac ţiuni.
Refrenul preferat al Victimei este „bietul de mine!…“

În funcţie de comportamentul persoanei codependente, putem observa

un proces format din patru etape.

Prima fază a codependenţei este negarea faţă de consum: „Nu am o

problemă cu alcoolul“, „toată lumea consumă“, faţă de propria
persoană: „Îmi dau seama cu greu ce simt“. Are tendinţa s ă
minimalizeze, încearcă să schimbe sau să nege ceea ce simte cu
adevărat: „Mă consider o persoană foarte generoas ă și complet
dedicată binelui celorlalţi“.

A doua fază a codependenţei este o încredere în sine redus ă: „Nu sunt

îndeajuns de bun sau bună ca să renunţ la consum pentru mine“, „Mi-e
greu să iau decizii“, „Tot ceea ce gândesc, spun sau fac, nu este
suficient de bun“.

A treia fază a codependenţei sunt comportamentele de

conformitate: „Îmi compromit integritatea şi propriile valori pentru a
evita respingerea sau furia ei/lui“, „Sunt foarte receptiv la ceea ce
simte şi îi preiau stările“, „Sunt extrem de loial/ă şi r ămân prea mult
timp în situaţii care îmi fac rău“.

A patra fază a codependenţei sunt comportamentele de control: „Cred

că nu este în stare să aibă grijă de el/ea. Trebuie să am grij ă de el/ea“,
„Mă deranjează atunci când nu mă lasă să ajut“, „Îl/o copleşesc cu
sfaturi şi reproşuri“.

Există vindecare pentru codependenţi

Programul de psihoeducaţie şi sprijin este un tip specific de
autoeducare pentru persoanele care cunosc alte persoane cu consum
problematic de substanţe (alcool, tutun, droguri).

Programul vizează asistarea clienţilor în dezvoltarea de strategii

eficiente şi personalizate pentru sprijinul oferit celor dependen ţi sau
care se află pe drumul schimbării.

Această schimbare solicită, de obicei, aparţinătorii (membri de familie,

prieteni şi colegi). Deoarece consumul de substanţă este parte
integrantă a vieţii oricărei persoane, schimbarea în acest domeniu se
va însoţi de schimbări importante în alte arii ale existen ţei, fiind
absolut necesar sprijinul şi suportul oferit de c ătre clien ţii noştri
persoanelor cu probleme de consum de alcool.

Grupul de suport are ca obiectiv principal înţelegerea consumului

problematic de alcool, precum şi atitudini suportive şi formarea
abilităţilor de sprijin faţă de persoanele cu consum problematic de
alcool.

Participanţii sunt încurajați să discute despre debutul consumului de

alcool al partenerului şi despre când a devenit acesta o problem ă, dar
şi pentru celălalt, discuţii cu privire la tipuri de consum de alcool şi ce
înseamnă atitudine suportivă în relaţia cu persoana dependent ă, pentru
a înţelege mai bine consumul problematic de alcool.
Pentru formarea abilităţilor suportive, folosim comunicarea asertiv ă şi
o comparăm cu cea agresivă, identificăm posibilele situa ţii de risc atât
pentru codependent, cât şi pentru persoana cu un consum
problematic, precum şi posibile strategii de a face fa ţă acestor situa ţii
de risc.

Familia şi dependentul
Impactul unei familii disfuncționale este vizibil. Familia disfunc țional ă
este cea în care cel puțin unul dintre membrii săi sufer ă din cauza
durerii, fricii, rușinii sau furiei, sentimente care sunt negate și
mascate.

În familie, este vorba fie despre dependen ța de alcool, mâncare,

droguri, fie despre un abuz fizic, emoțional sau sexual, fie despre
suferința cauzată de un membru ce suferă de o boală fizică sau psihic ă.

Familiile disfuncționale reprimă sentimentele negative și prezen ța

respectivelor probleme, lucru ce duce mai departe la formarea unor
tipare relaționale distructive și la convingeri ce afecteaz ă dezvoltarea
individului pe termen lung și care, mai departe, pot crea sau alimenta
un comportament dependent sau codependent.

Astfel, familia disfuncțională „încurajează“ minimalizarea situa țiilor,

acoperirea, ignorarea și „trecutul cu vederea“, iar de aici se observ ă
dificultăți în comunicare, rigiditate, absența încrederii în sine și „mânie
cronică“.

Tratamentul, în asemenea cazuri, se bazează pe formarea unor noi

tipare comportamentale și metode de coping emoțional, precum și pe
identificarea propriilor emoții și sentimente.

Prevenirea recăderii
Lupta cu dependența este un proces propriu. Rec ăderea reprezint ă
reluarea comportamentului premergător tratamentului.

Pentru a preveni recăderea, pacientul are nevoie de un plan adecvat

nevoilor sale, stabilit pe toate cele trei planuri: psihic, fizic și social.
Tratamentul în prevenirea recăderilor constă în interven ţii de
psihoterapie susţinută şi tratament medicamentos. Intervenţia
terapeutică constă în dezvoltarea și consolidarea identit ății și stimei de
sine.

Ședințele de terapie sunt orientate pe dezvoltarea unor strategii de

coping și de pattern-uri comportamentale sănătoase, pentru prevenirea
situațiilor de risc și a dificultăților ce ar putea interveni în timpul
tratamentului, dar și după.

Grupul de suport
Grupul de suport este o modalitate terapeutică folosită în mod
diferenţiat, atât pentru persoanele dependente, cât şi pentru familiile
acestora (codependenții).

Grupul este o rețea socială de sprijin pentru momentele dificile sau

greu de gestionat. În cadrul unui grup de suport, to ți participan ții
împărtășesc experiențe comune cu ceilalți membri ai grupului, f ăr ă a fi
nevoiți să își ascundă suferința sau să își mascheze epuizarea, a șa cum
obișnuim cu toții să facem atunci când trecem prin momente
tensionate.

Membrii grupului de suport primesc sprijin și sunt încuraja ți s ă

relaționeze deschis într-un mediu cald şi confidenţial.

În cadrul ședințelor de grup sunt abordate teme precum: adaptarea și

socializarea în perioada de abstinență sau de reducere a consumului;
strategii de a face față presiunii sociale sau de adaptare la via ța
cotidiană și metode de înlocuire a obiceiurilor asociate consumului sau
comportamentului de consum.

Ce presupune terapia în cazul pacienților

dependenți
Procesul terapeutic în cazul dependențelor este unul individualizat. La
prima ședință se face o evaluare psihologică, în urma căreia se
stabilește un plan de tratament.
Mulți dintre pacienți au nevoie și de o evaluare psihiatric ă pentru
stabilirea unui tratament în cazul sevrajului sau în cazul
comorbidităților asociate consumului.

Primele ședințe sunt orientate pe construirea unei motivaţii de lung ă

durată. Prima fază a schimbării este precontemplarea, când persoana
încă nu realizează că are o problemă, urmată apoi de contemplare și
dezvoltarea unui plan pregătitor pentru acțiune.

Apoi, acțiunea propriu-zisă, când deja se pot observa progrese

împreună cu menținerea acestora, urmate apoi de finalizarea și
completarea procesului de schimbare.

Următoarele ședințe sunt orientate pe dezvoltarea și întărirea

strategiilor de prevenire a consumului și formarea unor metode de
coping eficiente, menite să reducă riscul apariției recăderii.

Sursa: http://www.psychologies.ro/sanatate-2/cum-se-trateaza-
codependenta-si-dependenta-de-alcool-jocuri-de-noroc-si-canabis-
2162706