Atitudinea terapeutului trebuie sa realizeze un echilibru intre acceptare si actiunile in directia

schimbarii. Desi pacientii care au probleme cu abuzul nu sunt la inceput dispusi sa discute aceasta
problema cu terapeutul, ei vor accepta sa abordeze alte aspecte care ii deranjeaza. Concentrandu-se
asupra problemelor pacientilor, terapeutul le va demonstra astfel faptul ca ii pasa de situatia lor in
calitate de persoane si nu neaparat ca alcoolici. Acest tip de abordare contribuie la realizarea unei
bune relatii terapeutice, pacientul devenind tot mai dispus sa faca dezvaluiri cu privire la problemele
sale legate de alcool.

O etapa mult mai grea si anevoioasa este, in dezintoxicare, prevenirea recaderilor. Aici sarcina
terapeutilor se indreapta spre abordarea psihologica a bolnavilor, in primul rand, prin cresterea
motivatiei bolnavului pentru mentinerea abstinentei, obtinuta prin tratamentul anterior. Exista o
strategie referitoare la comportamentul bolnavului in raport cu ocaziile intempestive pentru consumul
de alcool dar si cu impulsurile pentru reluarea consumului, provenite din conditionarea reflexa a unor
situatii anterioare in care bolnavul era obisnuit sa consume alcool (de ex. la sfarsitul zilei, dupa
parcarea masinii in garaj, cocktail-uri, vizite "la tara", la prieteni "cu cazan de tuica", etc), astfel de
situatii trebuie incluse intr-o lista specifica pentru pacientul respectiv, care va trebui sa evite
momentele respective sau sa le compenseze prin "contramasuri".

10% dintre persoanele care dezvoltă dependenţă alcoolică vor prezenta simptome dramatice (de ex.,
hiperactivitate vegetativă severă, tremurături şi delirium prin abstinenţă alcoolică). Crize de grand mal
survin Ia 3% dintre persoane.

Cercetarile arata ca datorita depresiei se reduce probabilitatea de mentinere a abstinentei la alcoolici,

desi depresia nu pare sa afecteze lasatul de fumat.

Un studiu publicat in “Alcoholism: Clinical and Experimental Research”, a evaluat 462 de participanti pe o
perioada de un an si jumatate dupa ce au fost tratati intensiv pentru a se lasa de bautura si de fumat.

Pentru depresivi sansa de a se reapuca de baut creste de 1,5 ori comparativ cu persoanele care nu sunt
depresive. Pe de alta parte depresia nu pare sa influenteze abstinenta de la fumat (conform cu Molly Kodl
de la centrul medical pentru veterani din Minneapolis).

Tratarea depresiei poate contribui la recuperare dupa alcoolism, desi sunt necesare cercetari ulterioare in
domeniu.

Psihoterapia in alcoolism
Dupa dezalcoolizare se recomanda psihoterapia individuala sau de grup, care se adreseaza cauzelor
psihologice legate de dependenta de alcool, astfel incat sa se faca profilaxia recaderilor. In abuzul de
alcool si alcoolism sunt utile atat psihoterapia individuala, cat si cea de grup si familiala. In cursul
psihoterapiei se incearca realizarea urmatoarelor:

–          Crearea unui cadru sigur in care persoana sa isi poata discuta problemele

–          Explorarea experientelor trecute

–          Promovarea impartasirii si eliberarii de experientele emotionale negative care pot afecta stima de
sine

–          Invatarea unor abilitati de coping pentru a se descurca cu problemele si simptomele specifice

–          Sprijin interpersonal

–          Furnizarea unor stafuri autoritare

–          Furnizarea unui model

Prin psihoterapia suportiva se ofera pacientilor un mediu sigur in care sa isi discute problemele.
Pacientul este incurajat la nivel emotional. Acest tip de psihoterapie nu se centreaza pe experientele
trecute. Este utila mai ales cu pacientii dezorganizati sau fragili din punct de vedere emotional.
Psihoterapia centrata pe coping invata pacientul diverse moduri practice pentru a se descurca cu
probleme specifice cum sunt depresia, anxietatea, panica si recaderile in consumul de alcool. De multe
ori se recomanda psihoterapia cognitiv-comportamentala si programele de preventie a recaderilor.
Psihoterapia integrativa combina mai multe abordari terapeutice pentru a ajuta alcoolicul sa se
recupereze si este indicata in majoritatea cazurilor.
Modelul integrativ al lui Prochaska si Di Clemente identifica patru faze de evolutie in abuzul de alcool:

Faza de precontemplare in care se consuma alcool refuzandu-se orice observatie pe aceasta tema care
poate da de gandit.

Faza de contemplare, in care dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de timp realitatea mult evitata
patrunde totusi in subconstient, clipa din care alcoolicul incepe sa mediteze si sa-si propuna schimbari
profunde.
Faza de actiune, in care alcoolicul dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de cautari gasind niste
solutii se hotaraste sa actioneze chiar daca solutiile gasite sunt pentru inceput modificari mici si simple
ale stilului de viata.

Faza de perseverenta in care alcoolicul mentine acele solutii gasite care il ajuta si se potrivesc
capacitatilor sale personale si conditiilor de mediu.

De regula dependentul are nevoie de mai multe incercari serioase de a se elibera definitiv din boala.
Pericolul este ca fiecare esec al acestor incercari secrete scade sansa ca alcoolocul sa mai incerce
odata. Devine demoralizat si respinge unele informatii utile sau oferte de ajutor.

Pentru multi alcoolici prima incercare se limiteaza la nivelul simptomatic, impunandu-si doar sa nu mai
bea. Abia apoi realizeaza ca trebuie sa modifice si anumite convingeri si atitudini din viata lor, sa rezolve
situatii sociale, eventuale conflicte si sa imbunatateasca relatiile cu persoanele apropiate sau importante.
Vor constata ca si aceste aspecte au influentat nereusitele premergatoare. Vor ajunge la concluzia ca
trebuie sa-si analizeze felul trairilor, ca trebuie sa se schimbe mai profund.

Abstinenta este definita ca fiind abtinerea voluntara de la satisfacerea unor necesitati fiziologice sau a
unor placeri. In cazul alcoolismului abstinenta este notiunea prin care se defineste renuntarea definitiva la
comsumul de bauturi alcoolice sau orice preparat care contine alcool, constituind o premisa
indispensabila vindecarii si din aceasta cauza reprezinta o masura terapeutica de baza.

Tratamentul dependentei de alcool are loc in patru etape distincte la care participa membrii ai diferitelor
categorii profesionale, cel mai adesea asistenti sociali, medici, psihologi, preoti si chiar fosti dependenti,
succesiunea acestor faze constituind un lant terapeutic.

Etapa de contact in care accentul cade pe stabilirea diagnosticului si evaluarea complicatiilor organice,
clarificarea situatiei sociale precum si pe incurajarea motivatiei pacientului de a se trata. Acesta faza se
poate desfasura in centre de consiliere ambulatorii, unde pot obtine rezultate dependentii foarte motivati.
Etapa de dezintoxicare este indicata atunci cand sunt de asteptat simtome de sevraj severe si se
desfasoara in spitale de psihiatrie sub supraveghere medicala.
Etapa de dezobisnuire are ca scop reducerea pana la disparitie a dependentei psihice si consolidarea
unei abstinente stabile, desfasurandu-se de regula in centre de tratament stationar, atunci cand nu se
obtin rezultate in tratamentul ambulatoriu sau cand mediul social nu sustine cauza.
Etapa de postcura si readaptare are ca scop stabilizarea dezobisnuintei in care participarea la grupuri
abstinente este de mare importanta.
Cel mai important element al tratamentului alcoolismului sau a altor dependente este discutia in grup
– terapia de grup.
Importanta terapiei de grup provine in primul rand din miscarea de autoajutorare care se bazeaza pe
intalnirea intre persoane care au aceasi problema. Un alt aspect consta in accentuarea actiunii
pacientului in eliberarea sa din dependenta. Grupul reduce din responsabilitatea terapeutului pentru
schimbarile ce urmeaza sa aiba loc si stimuleaza capacitatea de autovindecare a membrilor acestuia. Un
alt motiv pentru cresterea ponderii terapiei de grup il constiruie tendinta de tagaduire a problematicii.
Aceasta poate fi diminuata de prezenta altor persoane afectate de aceleasi griji. Intelegerea manifestata
de ceilalti contracareaza in mare masura rusinea care se ascunde in spatele tagaduirii si care ar inhiba
altfel orice proces.

Cele mai mari sanse de succes terapeutic le au pacientii care s-au hotarat sa faca o terapie pe termen
lung, pe care o incheie, dupa care se ataseaza unui grup de intrajutorare. 70,5% dintre pacientii care au
frecventat un grup postcura raman abstinenti fata de numai 45,5% dintre cei care n-au contactat un
asemenea grup.
Succes mai mare inregistreaza cei care traiesc inca intr-un cuplu intact, cu copii, au un loc de munca si o
varsta de circa 40 de ani.

In abuzul de alcool si alcoolism sunt utile atat psihoterapia individuala, cat si cea de grup si familiala. In
cursul psihoterapiei se incearca realizarea urmatoarelor:

Crearea unui cadru sigur in care persoana sa isi poata discuta problemele;

Explorarea experientelor trecute;

Promovarea impartasirii si eliberarii de experientele emotionale negative care pot afecta stima de sine;

Invatarea unor abilitati de coping pentru a se descurca cu problemele si simptomele specifice;

Sprijin interpersonal;

Furnizarea unor stafuri autoritare;

Furnizarea unui model.

Prin psihoterapia suportiva se ofera pacientilor un mediu sigur in care sa isi discute problemele.
Pacientul este incurajat la nivel emotional. Acest tip de psihoterapie nu se centreaza pe experientele
trecute. Este utila mai ales cu pacientii dezorganizati sau fragili din punct de vedere emotional.
Psihoterapia centrata pe coping invata pacientul diverse moduri practice pentru a se descurca cu
probleme specifice cum sunt depresia, anxietatea, panica si recaderile in consumul de alcool. De multe
ori se recomanda psihoterapia cognitiv-comportamentala si programele de preventie a recaderilor.
Psihoterapia integrativa combina mai multe abordari terapeutice pentru a ajuta alcoolicul sa se
recupereze si este indicata in majoritatea cazurilor.
Grupe de ajutor pentru alcoolici
Multe persoane incearca sa se lase de baut si participarea la grupele de intrajutorare poate deveni o
parte esentiala in lupta cu alcoolismul.
Alcoolicii anonimi
In SUA alcoolicii anonimi este un grup care a fost format in 1935. Este un grup de intrajutorare pentru
alcoolici, cu scopul ajungerii la abstinenta.

Programul alcoolicii anonimi este conceput in 12 pasi, care sunt de fapt sugestii pentru cei care incearca
sa renunte la alcool. Cei 12 pasi ajuta alcoolicul sa recunoasca neajutorarea sa in fata alcoolului si se
subliniaza necesitatea onestitatii.

Recuperarea in cadrul alcoolicilor anonimi se bazeaza pe acceptarea unicitatii experientei fiecarei

persoane. Ascultand si impartasind propria poveste de viata, persoanele dependente de alcool invata ca
nu sunt singuri.

Al-Anon si Alateen
Al-Anon este un grup pentru membrii familiilor persoanelor dependente de alcool. Este un grup pentru cei
care sunt afectati de faptul ca o persoana semnificativa din viata lor este alcoolic.

Grupurile Alateen sunt destinate adolescentilor care au parinti alcoolici.

Cum putem ajuta un alcoolic

Pentru a ajuta un alcoolic este important sa ii acordam sprijin. Nu este util sa ne prefacem ca nu stim ca
persoana de langa noi bea. De asemenea nu este util sa le indeplinim toate sarcinile, pentru ca astfel
singura grija pe care alcoolicul o are este aceea a bauturii.

Nu acceptati scuzele pe care alcoolicul le furnizeaza de cate ori bea.

Ajutati alcoolicul sa accepte responsabilitatea faptelor sale. Nu il scuzati atunci cand face ceva gresit din
cauza alcoolului.

Nu acceptati faptul ca alcoolismul este o boala si ca alcoolicul nu are ce face. Spuneti persoanei
dependente de alcool ca se poate ajuta singura si ca are nevoie de ajutor profesionist.

Convingeti persoana dependenta de alcool sa apeleze la psihiatru, psiholog, psihoterapeut.

Fiti atenti la semnele si simptomele care pot indica ca un adolescent consuma alcool:

–          Interes redus pentru diverse activitati si hobby-uri

–          Ochi injectati, vorbire confuza, goluri de memorie

–          Dificultati de relatie sau schimbarea relatiilor cu prietenii, adesea cu noi prieteni din alta “gasca”

–          Probleme la scoala si note tot mai mici

–          Schimbari frecvente de dispozitie si comportament defensiv

Pentru multi alcoolici prima incercare se limiteaza la nivelul simptomatic, impunandu-si doar sa nu mai
bea. Abia apoi realizeaza ca trebuie sa modifice si anumite convingeri si atitudini din viata lor, sa rezolve
situatii sociale, eventuale conflicte si sa imbunatateasca relatiile cu persoanele apropiate sau importante.
Vor constata ca si aceste aspecte au influentat nereusitele premergatoare. Vor ajunge la concluzia ca
trebuie sa-si analizeze felul trairilor, ca trebuie sa se schimbe mai profund.
Alcoolul este un hipnotic sedativ care induce depresia sistemului nervos central, dind
consumatorului o stare de relaxare.

Dependenta fizica este manifestata prin sindromul de sevraj specific unui drog produs prin
incetarea administrarii, reducerea rapida a dozei, scaderea nivelului sanguin al drogului si
administrarea unui antagonist. 

Toleranta reprezinta adaptarea fizica a corpului la drog: cantitati mari de drog sunt necesare
in timp pentru a atinge efectul initial pe masura ce corpul se obisnuieste si adapteaza cu
drogul. 
Pseudodependenta este un termen folosit pentru a descrie comportamentul pacientului
aparut cind durerea este tratata deficitar. Pacientii cu dureri severe devin obsedati de a
obtine medicamente si droguri. 

Efectele adverse de scurta durata ale alcoolului:Acestea sunt dependente

de cantitatea de alcool consumata si pot varia mult de la persoana la persoana si in functie
de situatie. 
Efectele principale asupra creierului determina: 
- limbaj incoerent 
- pierederea coordonarii 
- atentie si judecata afectate 
- neliniste si pierderea echilibrului la mers si repaus 
- pierderea inhibitiei 
- somnolenta. 
Dozele relativ mici de alcool relaxeaza consumatorul facindu-l mai vorbaret si agitat. Dozele
mai mari conduc la miscari necoordonate, afectarea judecatii si sedare. Efectele depresive
ale alcoolului asupra creierului normal functional, mai ales cele care detemina afectarea
judecatii sunt principalele motive pentru care aceasta substanta trebuie evitata in timpul
condusului autovehicolelor. 

Simptomele dependentei de alcool:

- dezvoltarea unei necesitati compulsive de a bea 
- bea alcool imediat dup ace s-a trezit pentru a reduce simptomele sevrajului peste noapte 
- nu mai au capacitatea de a controla cantitatea si frecventa consumului 
- isi organizeaza viata in jurul consumului de alcool. 

Exista patru faze de evolutie:

Faza premeditativa in care se consuma alcool refuzandu-se orice observatie pe aceasta tema care
poate da de gandit.

Faza meditativa in care dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de timp realitatea mult evitata
patrunde totusi in subconstient, clipa din care alcoolicul incepe sa mediteze si sa-si propuna schimbari
profunde.
Faza de actiune in care alcoolicul dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de cautari gasind niste
solutii se hotaraste sa actioneze chiar daca solutiile gasite sunt pentru inceput modificari mici si simple
ale stilului de viata.

Faza de perseverenta in care alcoolicul mentine acele solutii gasite care il ajuta si se potrivesc
capacitatilor sale personale si conditiilor de mediu.

De regula dependentul are nevoie de mai multe incercari serioase de a se elibera definitiv din boala.

A fost nevoie să parcurg 3 etape distincte pentru a ajunge ca el să fie motivat

intern să nu mai bea:
1. Acceptarea necondiţionată şi rezolvarea propriilor mele probleme
2. Valorizarea
3. Socializarea şi anturajul
Să le luăm pe rând:

1. Acceptarea necondiţionată
Cea mai grea dintre toate. Toată lumea i-a zis tatălui meu să nu mai bea.
Părinţii lui, soţia, eu, singurul fiu. L-am atacat toţi permanent pentru că îşi
făcea rău şi ne făcea şi nouă dar nimeni nu s-a întrebat cu adevărat de ce o
face. Pentru că probabil nu ne interesa. Noi doream ca el să nu mai bea, el
era vinovat pentu comportamentul lui şi ne era dator pentru că eram familia
lui.
Asta a fost o gândire foarte greşită din partea tuturor. Eu am fost foarte
agresiv cu acest comportament al tatălui meu şi îl acuzam de slăbiciune şi
lipsă de voinţă de fiecare dată. Ani de zile de abia am mai vorbit cu el din
cauza faptului că era tot timpul beat.
La vârsta de 30 de ani am mers la sala de sport şi am început să mă ocup de
sport şi alimentaţie. Aveam 90 de kilograme şi am ajuns la 65 într-un an.
Totuşi, cea mai mare problemă a mea era cu mâncatul. Deşi ştiam ce nu am
voie să mănânc, de cele mai multe ori nu mă abțineam. M-am trezit că
antrenorul de la sală vorbea cu mine exact cum vorbeam eu cu tata: nu ai
voinţă, eşti slab. Avea dreptate. Ca să pot avea rezultate a trebuit să accept
această latură a mea şi să pornesc dezvoltarea de acolo.
În acel moment, toată ura pentru tatăl meu a dispărut. Când mi-am acceptat
propria slăbiciune, am acceptat-o şi în tatăl meu.
Eu uram slăbiciunea mea pe care o vedeam în tata. Indisciplina
emoţională.
În acel moment pentru prima oară după foarte mulţi ani am putut să îl strâng
în braţe şi să îi spun "te iubesc".

2. Validarea
Primul pas era făcut dar deloc suficient. Din cauza alcoolului tatăl meu nu
lucra de ani de zile şi eu îl întreţineam. Un om care vrea să se vindece de
orice dependenţă, trebuie să aibă suport şi să se simtă util, folositor. Să se
simtă validat.
I-am dat de lucru, să împacheteze cărţile ce le trimit clienţilor. A făcut o treaba
excelentă, atât de bună încât unii clienţi m-au întrebat ce maşină de
împachetat avem că vor şi ei să achiziţioneze una :)
După câteva luni în care lucrurile păreau că merg bine, într-o zi când aveam
mare nevoie de câteva sute de cărţi, având promisiunea lui că toate vor fi
împachetate, l-am găsit în birt, mort de beat iar cărţile noastre erau
neîmpachetate.
Îmi pusesem afacerea în pericol încercând să ajut un alcoolic. Găsisem 2 paşi
esenţiali care l-au ajutat, acceptarea şi validarea dar nu era suficient. Ceva
lipsea.

3. Socializarea și anturajul
Când te trezeşti de dimineaţă şi înainte să deschizi ochii intri în birt, cu singurii
oamenii care te acceptă aşa cum eşti de o viaţă întreagă, alţi beţivi ca tine
care nu te ceartă că nu te-ai spălat de o săptămână, că nu te-ai bărbierit sau
că fiecare zi ce trece te apropie mai mult de ciroză, cancer, şi alte 1000 de
feluri de a muri în chinuri, atunci nu prea ai cum să te abţii foarte mult. Vine
ziua cuiva de naştere, poate chiar a ta.
Problema cu alcoolul e următoarea. Este o boală incurabilă pentru că oricât
de mult te abţii, chiar şi 10 ani, în secunda în care ai pus limba pe orice lichid
ce conţine alcool, îţi sunt activate în creier anumite procese datorate unor
enzime care fac procesul să devină ireversibil.
Un alcoolic adevărat, după ce bea o bere, va simţi nevoia de două. Apoi de
trei. Apoi nu mai e destul şi vrea tărie. Un pahar. Apoi două. Definiţia unei
dependenţe e că tot timpul cere mai mult. Aşa ajunge un alcoolic să nu mai
poată trăi fără doza zilnică.

Soluţia a fost să îl iau pe tatăl meu să stea cu noi. Să îl

scot din acel mediu.
Nu am putut să fac asta permanent însă a fost un experiment reuşit.  Pe lângă
acceptare şi valorizare am adus în viaţa lui un nou anturaj, noi activităţi şi noi
persoane de care să fie înconjurat.

Aproape sigur bătălia nu e câştigată. Însă e o victorie.

Aceștia sunt cei 3 paşi care pentru mine au dat rezultate şi sper să ajute pe
oricine are nevoie. Şi un sfat. Dacă nu ai un alcoolic în familie să nu mai
judeci niciodată pe nimeni pentru felul în care tratează un alcoolic. Crede-mă
că dacă nu te protejezi de un alcoolic te trage după el în iad.
Pentru a te ajuta în aplicarea pașilor de mai sus am pentru tine cartea Ghidul
Personalității Alfa - o carte menită să te ajute să-ți schimbi mentalitatea. Dacă
îți vei schimba mentalitatea, atitudinea ta se va schimba. Dacă atitudinea ta
se va schimba, comportamentul tău se va schimba.
Dacă comportamentul tău se va schimba, rezultatele tale se vor schimba.

Cele 7 semne ale alcoolismului

1. Consumarea de alcool pe ascuns

Consumarea de alcool pe ascuns este unul dintre cele mai importante semnale de alarma. 
Consumul moderat nu este considerat nociv pentru adultii sanatosi si se incadreaza in limita
a 2 portii/zi pentru barbati si 1 portie/zi pentru femei.
Persoanele care consuma alcool pe ascuns in vederea evitarii criticilor si confruntarii cu
familia/anturajul, prezinta dependenta si in cele mai multe dintre cazuri neaga aceasta
conditie, gasind nenumarate motive pentru a-si justifica aceasta actiune.
O portie standard de bautura alcoolica se incadreaza in: 1 sticla de 0,33 l de bere, 40 de
grame de tarie sau 1 pahar de vin.

2. Consumul matinal
Un alt semn clar de alcoolism este consumarea de la primele ore ale diminetii. 
Scuzele induse pentru acest comportament variaza, de la calmarea nervilor, trezirea din
starea de somnolenta si pana la controlarea unor dureri.

3. Igiena precara
Alcoolismul conduce la scaderea interesului fata de igiena. 
De regula, alcoolicii prezinta o igiena orala problematica, carii, nu acorda foarte multa
importanta vestimentatiei, neglijeaza tunsul, spalatul sau barbieritul. Totodata, respiratia
unui alcoolic prezinta un miros specific.

4. Atitudine defensiva in confruntarea cu realitatea

Aloolicii adopta o atitudine defensiva atunci cand cineva incearca sa le sugereze ca este
posibil sa prezinte o problema legata de consumul excesiv; in majoritatea situatiilor, devin
furiosi, amenintatori si refuza sa ia parte la discutie.
Deasemeni, un alcoolic se simte vizat si isi modifica comportamentul si in situatiile in care in
anturaj se poarta discutii legate de abuzul de alcool in general, fara a se face referire
directa la persoana sa; devine stresat, frustrat si daca nu paraseste discutia, adopta o
atitudine ofensiva la adresa celorlalti.

5. Nevoia de a creste consumul

Toleranta la alcool se dezvolta in timp. Consumul frecvent conduce la nevoie de a creste
cantitatea pentru obtinerea satisfactie. 
Deseori, alcoolicii simt nevoie de a creste cantitatea consumata pentru a evita indispozitia
sau trezirea la realitate. 

6. Vina
Alcoolicii se simt adeseori vinovati pentru dependenta pe care o prezinta. Incercarea de a
reduce cosumul de alcool din cauza sentimentului de vinovatie reprezinta un alt semn al
dependentei.

7. Nutritia deficitara
Excesul de alcool duce la scaderea consumului de alimente.
Consumul acut impiedica absorbtia, privand organismul de minerale si vitamine. 
Ingestia cronica de alcool duce la modificari ale intestinului subtire, afectand absorbtia
alimentara.
Nutritia deficitara poate reprezenta un semn al dependentei de alcool si este, de regula,
insotita de scaderi in greutate in ciuda consumului caloric, scaderea apetitului alimentar,
rigidizarea pielii ca urmare a hidratarii deficitare.