SEMINAR PSIHIATRIE

CAZ CLINIC NR. 1

La camera de gardă se prezintă un tânăr de 21 de ani, însoțit de tatăl său. Din heteroanamneză, aflăm
că pacientul prezintă o stare de deterioare în ceea ce privește dispoziția și comportamentul în ultimele
5 luni (episoade de agitație psihomotorie, heteroagresivitate fizică și verbală față de apropiați). De
asemenea, acesta a fost prins de câteva ori furând bani din portofelul tatălui, iar atunci când a fost
confruntat a recunoscut că folosea banii pentru a-și procura droguri.

Din interviul psihiatric, aflăm că pacientul a consumat prima dată cannabis la vârsta de 15 ani, apoi a
continuat să consume ectasy, LSD și amfetamină. Heroină a încercat prima dată la 19 ani.

În ultimele 6 luni, a consumat heroină regulat, iar pacientul a început să observe că prezintă anumite
tulburări cum ar fi transpirat excesiv, dureri musculare generalizate, dacă nu putea să își administreze
doza zilnică.
1) Care este diagnosticul în acest caz?
2) Ce elemente susțin diagnosticul?
3) Care ar putea fi factorii etiologici implicați?
4) Ce opțiuni de tratament pot fi aplicate în acest caz?
5) Care este prognosticul?
1) Care este diagnosticul în acest caz?
2) Ce elemente susțin diagnosticul?
3) Care ar putea fi factorii etiologici implicați?
4) Ce opțiuni de tratament pot fi aplicate în acest caz?
5) Care este prognosticul?
Diagnostic posibil: Intoxicație acută cu substanțe psihotrope
Consum abuziv de substanțe psihotrope

Alte diagnostice probabile: Episod depresiv

1) Care este diagnosticul în acest caz?
2) Ce elemente susțin diagnosticul?
3) Care ar putea fi factorii etiologici implicați?
4) Ce opțiuni de tratament pot fi aplicate în acest caz?
5) Care este prognosticul?
În acest caz este foarte important să identificăm istoricul complet de abuz de substanțe psihotrope. De
asemenea, trebuie să investigăm dacă și-a administrat anumite substanțe intravenos și dacă a folosit
aceeași seringă cu alte persoane. Vom analiza și comportamentul sexual al pacientului, abuzul de
alcool și dacă a avut încercări de a renunța la consum.

Interviul psihiatric poate identifica simptome de depresie, anxietate sau tulburări de personalitate.

Se va realiza un examen obiectiv complet, alături de analize de laborator complete (analize de sânge,
sumar de urină).
1) Care este diagnosticul în acest caz?
2) Ce elemente susțin diagnosticul?
3) Care ar putea fi factorii etiologici implicați?
4) Ce opțiuni de tratament pot fi aplicate în acest caz?
5) Care este prognosticul?
FACTORI PREDISPOZANȚI: ???

FACTORI PRECIPITANȚI: ???

FACTORI DE MENȚINERE: ???

FACTORI PREDISPOZANȚI: predispoziție genetică, factori familiali,
evenimente traumatizante din viață, anturajul.

FACTORI PRECIPITANȚI: curiozitatea, anumite presiuni ale anturajului.

FACTORI DE MENȚINERE: persistența factorilor precipitanți, depresia,

anxietatea sau tulburările de personalitate.
1) Care este diagnosticul în acest caz?
2) Ce elemente susțin diagnosticul?
3) Care ar putea fi factorii etiologici implicați?
4) Ce opțiuni de tratament pot fi aplicate în acest caz?
5) Care este prognosticul?
În acest caz se ia în considerare internarea într-un centru specializat.
Ca medicație, se poate folosi Diazepamul (reduce anxietatea, crampele musculare), Nitrazepamul
(pentru a facilita somnul) și Buscopanul (pentru a reduce spasmele musculare) pentru o perioadă de
7-10 zile. În cazul pacienților cu un consum ridicat de substanțe psihotrope este necesară o
detoxifiere mai activă, în centre specializate. În aceste cazuri se folosește Lofexidina sau Methadona.
Dpdv psihologic, trebuie investigat nivelul de motivație al pacientului de a se recupera. Se va insista
asupra prevenirii recăderilor și a creșterii nivelului de motivație.
Trebuie avut în vedere și suportul social, financiar și familial. Preocupări vocaționale, educaționale
pot ajuta în ocuparea timpului liber și distragerea atenției de la droguri.
Mulți consumatori asociază și un istoric de comportament antisocial și acte ilegale, astfel că trebuie
acordată atenție și acestui aspect.
1) Care este diagnosticul în acest caz?
2) Ce elemente susțin diagnosticul?
3) Care ar putea fi factorii etiologici implicați?
4) Ce opțiuni de tratament pot fi aplicate în acest caz?
5) Care este prognosticul?
Un număr din ce în ce mai mare de tineri se prezintă la camera de gardă pentru consumul de
substanțe psihotrope. Intervenția rapidă, detoxifierea și suportul psihologic pot determina un
prognostic bun.

Recăderea este principala problemă în acest caz, astfel că tratamentul de lungă durată trebuie luat în
considerare.

De asemenea, principala problemă legată de abuzul de substanțe este asocierea de boli cu transmitere
sexuală (hepatită, HIV).
CAZ CLINIC NR. 2

Sunteți chemat să investigați un pacient în vârstă de 40 de ani, care prezintă o plagă

prin cădere la nivelul antebrațului. Când vă apropiați de pacient, simțiți un miros
puternic de alcool.

Cum veți aborda acest caz?

Cum puteți să îl motivați pe pacient să renunțe la alcool?
Cum puteți interveni în acest caz?
 Cum veți aborda acest caz?

Pacienții care prezintă abuz de substanțe se vor prezenta la spital în vederea diferitelor
consulturi de specialiate, mai puțin problema dependenței.

În vederea diagnosticului pentru abuzul de alcool, se utilizează TESTUL CAGE:

• C- cut down 1. Ați simțit vreodată că trebuie să reduceți băutura?
• A- Annoyed 2. V-ați simțit iritat de cei care v-au criticat în legătură cu băutura?
• G- Guilty 3. V-ați simțit vreodată vinovat din cauza alcoolului?
• E- Eye opener 4. Ați băut vreodată dimineața pentru a vă calma sau a vă ușura mahmureala?

Răspunsul pozitiv la 2 sau mai multe întrebări sugerează o problemă în ceea ce

privește abuzul de alcool.
TESTUL
AUDIT-C
 Cum puteți să îl motivați pe pacient să
renunțe la consumul de alcool?
Interviu motivațional - reprezintă o abordare a interviului, prin care se încearcă identificarea și
rezolvarea problemelor de comportament. Se pot pune în balanță beneficiile și pierderile asociate
consumului de alcool. Această metodă este eficientă pentru pacienții ambivalenți în ceea ce privește
decizia de a stopa consumul. Scopul acestei metode este de a-l lăsa pe pacient să vorbească despre
decizia de a-și schimba comportamentul și totodată, de a empatiza cu acesta și de a-l susține în
asumarea responsabilității pentru problemele sale.

Confruntarea pacientului - uneori această metodă poate duce la o precipitare a mecanismelor

defensive. De exemplu, dacă spunem acestui pacient că bea prea mult și ar fi cel mai bine să înceteze,
acest lucru l-ar putea irita, iar posibilitatea de a-l ajuta/ de a cere ajutor ar fi pierdută. O abordare
empatică, “non-judicativă”, prin care acceptăm că pacientul este ambivalent în cea ce privește
consumul de alcool ne-ar putea ajuta să creăm o relație terapeutică cu acesta.
 Cum puteți să îl motivați pe pacient să
renunțe la consumul de alcool?
Pacienți în faza pre-contemplativă a schimbării – pentru aceștia oferirea de informații medicale/
de specialitate poate reprezenta un prim pas foarte important. Putem include în interviu și o analiză
comparativă a consumului zilnic de alcool. De asemenea, aducerea în discuție a anumitor probleme
de sănătate pe care pacientul le asociază ca urmare a consumului de alcool, poate determina un nivel
de “awareness” în ceea ce privește situația actuală și posibilele probleme evolutive/ de prognostic.
 Cum puteți să îl motivați pe pacient să
renunțe la consumul de alcool?
Întrebări cu răspuns deschis - prin intermediul acestei tehnici, îl putem determina pe pacient să
conștientizeze atât punctele pozitive, dar mai ales pe cele negative ale consumului de alcool. În timp
ce acceptăm faptul că existe și anumite aspecte pozitive în ceea ce privește alcoolul, vom încerca în
timpul interviului să reintroducem în discuție și aspectele negative, pe care pacientul le sugerează
chiar el și vom încerca să construim obiective motivaționale pentru pacient. Astfel, vom putea
identifica și dorința pacientului de a căuta și de a accepta ajutor.
O altă strategie este cea de a pune în antiteză aspirațiile și planurile pacientului cu situația sa actuală
sau să îl întrebăm ce planuri are de viitor. Astfel, pacientul poate realiza faptul că una din cauzele
eșecurilor sale actuale este generată de consumul de alcool.
În tot acest timp, nu trebuie să fim critici cu pacientul, ci suportivi și să susținem capacitatea sa de
schimbare.
 Cum putem interveni în acest caz?

Discuțiile deschise cu pacientul legate de consumul de alcool s-au dovedit a fi eficiente.

Se pot folosi metode de screening pentru evaluarea consumului de alcool, ce pot fi completate de:
- Analiza împreună cu pacientul a rezultatelor investigațiilor medicale
- Oferirea de alternative pentru strategiile de coping
- Informații relevante legate de consumul sigur de alcool (safe levels of drinking)
- Oferirea de materiale informaționale/ informații legate de grupuri de suport
- Consiliere legată de consumul de alcool
- Gestionarea anxietății asociate
 Cum putem interveni în acest caz?

În cazul în care pacientul este deschis și acceptă ajutor, este important să stabilim împreună cu acesta
obiective realizabile și să oferim strategii de ajutor, precum:
-programe individualizate de monitorizare
-stabilirea unor limite legate de consumul de alcool
-traininguri asertive
-stabilirea unor ședințe de psihoterapie
-dezvoltarea unor alternative de coping și recompense
-identificarea și controlarea gândurilor/ ideilor care l-ar putea determina pe pacient să reia consumul
 Cum putem interveni în acest caz?

Odată ce pacientul se decide asupra unui program aplicabil reabilitării lui, se vor discuta strategiile
care pot preveni recăderea.
În cazul în care apar totuși recăderi, se vor minimiza efectele negative ale acestora în discuțiile cu
pacientul și se vor sublinia aspectele pe care pacientul trebuie să le învețe din fiecare episod de
recădere.
Decât să îl învinuim pe pacient pentru dificutățile care apar în cursul terapiei, ar fi indicat să adoptăm
o atitudine empatică față de acesta și să creăm un mediu suportiv.
Ce înseamnă să fim empatic față de un pacient?
 CONCLUZII

Diagnosticul de Abuz de substanțe se realizează atunci când consumul acestora crează probleme în
plan psihologic și somatic.

În vederea managementului acestei probleme, s-a realizat schema ˝stadiile schimbării˝, dezvoltată de
Prochaska și DiClemente. Astfel, motivația unui individ de a-și schimba tulburarea de comportament
urmărește principiul ˝totul sau nimic˝, iar cei care au refuzat ajutorul sau au renunțat la el au fost
catalogați ca find "lipsiți de motivație".

Astfel, s-a concluzionat că schimbarea nu se poate realiza spontan, ci are loc progresiv.

Cea mai frecventă complicație în cazul acestor pacienți este recidiva. Studiile arată că 66% dintre
pacienți vor reveni la consumul de alcool în termen de 90 de zile de la începerea tratamentului.
Schema ˝stadiile schimbării˝ dezvoltată de Prochaska și DiClemente