BIOSECURITATEA FERMELOR

Def: Biosecuritatea este suma măsurilor

tehnice și organizatorice, necesare pentru
prevenirea introducerii, persistenței și a
răspândirii agenților patogeni în unitățile
zootehnice.

Efectul aplicării acesteia, constă în:

 evitarea apariției bolilor transmisibile;
 asigurarea garanției calității produselor obținute, a bunăstării
animalelor și a sănătății publice (prin excluderea expunerii
consumatorului la diverse zoonoze).
 Conceptul de biosecuritate conține la bază ideea de
igienă a animalelor domestice și se preocupă de
menținerea stării de sănătate, urmărind promovarea
permanentă a unei productivități superioare.

Biosecuritatea are la bază trei principii:

•Izolarea exploataţiilor zootehnice
•Controlul circulaţiei
•Sanitaţia exploataţiilor zootehnice
 1.2. Izolarea exploataţiilor zootehnice
Amenajarea exploataţiilor zootehnice trebuie amplasată în
regiunile care favorizează aspectul economic și climatic al
procesului de producție.
De asemenea se va lua în calcul respectarea tuturor
principiilor financiare, zootehnice şi sanitar-veterinare. Alegerea
locului presupune respectarea unor condiţii, precum:
• Suprafaţa destinată complexului zootehnic să fie suficient de
mare pentru amplasarea construcţiilor şi anexelor, cu posibilitate
de extindere pe viitor.
• Se vor evita terenurile plane ce pot complica evacuarea
dejecţiilor şi încadrarea exploataţiei agro-zootehnice în văile
strâmte, neînsorite, din apropierea bălţilor, mediu favorizant
insectelor transmiţătoare de boli şi generatoare de disconfort.
• Terenul ales trebuie să fie cu cel puţin 0,5 m deasupra
nivelului maxim posibil al apelor în cursul inundaţiilor.
• Deplasarea muncitorilor de la locuinţe spre locul de
muncă să nu fie mai mare de 30 de minute.
• Aprovizionarea cu apă potabilă să fie suficientă pentru
satisfacerea tuturor cerințelor.
• Sursa energetică să fie cât mai apropiată de unitatea
agro-zootehnică, dar reţelele de înaltă tensiune să nu
traverseze perimetrul fermei.
• Izolarea în spaţiu a exploataţiei zootehnice se va realiza
în special după distanţa faţă de localităţi, cu scopul de a
preveni difuzarea bolilor infecto-contagioase şi poluarea
mediului înconjurător.
 Distanţele de protecţie sanitară

Distanţele de protecţie sanitară sunt sintetizate astfel:

• Distanţa faţă de drumuri
-trebuie să asigure o zonă de protecţie ce va preveni
contractarea unor boli, ce ar putea fi transmise prin
mijloacele de transport şi praf.
-normativele sanitar-veterinare în vigoare prevăd
următoarele ca perimetrul fermei de animale să nu fie
mai aproape de:
22 m de la drumurile naţionale, europene şi liniile de cale
ferată;
20 m de la şoselele judeţene;
18 m de la drumurile comunale.
 Distanţele recomandate dintre unităţile zootehnice
pentru asigurarea prevenirii difuzării bolilor prin curenţii de
aer şi a insectelor purtătoare sunt:
• 50 m – între staţia de incubaţie şi diferite ferme avicole;
• 50 m – între fermele avicole cu păsări adulte şi fermele
avicole cu tineret;
• 100 m - între fermele avicole cu pui de carne;
• 100-200
între unităţile cu animale de blană şi celelalte unităţi
zootehnice;
• 1500 m – între fermele avicole şi abatorul de păsări;
• 1500 m – între fermele de porci/păsări de reproducţie şi
celelalte ferme zootehnice.
 Distanţele de protecţie sanitară între zonele locuite şi
construcţiile zootehnice se stabilesc pe baza studiilor
de impact asupra sănătăţii populaţiei şi a mediului
înconjurător.
Distanţele minime de protecţie sanitară recomandate
între zonele protejate şi o serie de unităţi care produc
disconfort, sunt următoarele:
• Ferme de cabaline: 100 m
• Ferme de îngrăşătorii de taurine, până la 500 de capete:
200 m
• Ferme şi îngrăşătorii de taurine, peste 500 de capete: 500
m
• Ferme de păsări, până la 5.000 de capete: 500 m
 Controlul circulaţiei
Controlul circulaţiei în unităţile agro-zootehnice
reprezintă principalul mod de a combate infestarea acestora
cu germeni patogeni ce pot duce la un impact negativ, astfel
încât circulaţia oamenilor, a animalelor, a vehiculelor, a
materialelor etc., va fi atent supravegheată.
Intrarea personalului în fermă se va face printr-un filtru
sanitar prevăzut cu trei încăperi (camera pentru echipamente
de stradă, camera cu duş, camera pentru echipamentul de
fermă).
Filtrul sanitar trebuie să fie dotat cu materiale de
protecţie (cizme, salopete, halate, bonete etc.), cu săpun,
substanţe dezinfectante, prosoape, aparat pentru pulverizat
lichide etc. Săptămânal (sau ori de câte ori este nevoie)
echipamentul va fi spălat şi dezinfectat prin metode adecvate.
Dulapurile pentru echipamentul de protecţie şi de lucru vor fi
prevăzute cu orificii, care să însumeze 200-300 cm2 la fiecare
uşă, fapt ce uşurează dezinfecţiile prin aerosoli de formol.
 La intrarea şi ieşirea din încăperile destinate schimbării
îmbrăcămintei de stradă şi a încălţămintei cu echipamentul de
fermă, vor fi amplasate tăviţe dezinfectoare.

De asemenea, la intrarea în adăpost se va amenaja un

sistem de spălare şi dezinfecţie a mâinilor îngrijitorilor, iar pentru
dezinfecţia încălţămintei o tăviţă dezinfectoare.

Personalul de serviciu (mecanici, electriceni, fochişti,

tractorişti), chiar dacă nu intră în contact cu animalele, vor
respecta programul de spălare şi dezinfecţie ca şi personalul din
fermă (duş şi schimb de haine pentru persoane, dezinfecţie cu
formalin pentru echipament).
 Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru
Siguranța Alimentelor (ANSVSA) stabilește, printr-un proiect
de Ordin, publicat pe pagina sa oficială, reguli stricte pentru
crescătorii de ovine, caprine și bovine.

Reguli pentru crescătorii de ovine, caprine și bovine

1. Înregistrarea și identificarea animalelor, cu mijloace adecvate
speciilor de bovine, ovine și caprine, este obligatorie (termen: 7
zile).
2. Intenția mișcării animalelor trebuie transmisă către medicul
veterinar împuternicit, în vederea eliberării formularului de
mişcare albastru, care permite transportul către abator sau între
unități.
3. În cazul în care animalul, ieşit către exploataţii de tip târguri
de animale vii, baze de achiziţii pentru animale vii sau
expoziţii de animale, s-a întors în exploataţia de origine,
deţinătorul acestuia are obligaţia de a notifica medicul veterinar
de liberă practică împuternicit, prin predarea către acesta
a exemplarului negru al documentului de mişcare.
 4. La sosirea animalelor, în exploataţii de tip târguri de
animale vii, baze de achiziţii pentru animale vii sau expoziţii de
animale, deţinătorul acestora are obligaţia de a prezenta
medicului veterinar de liberă practică împuternicit cu activitatea
din unitatea respectivă formularele de mişcare şi de a preda
reprezentantului unităţii exemplarul albastru al acestor
formulare.

5. La constituirea unei exploataţii de tip stână şi tabără de

vară, prin încredinţarea animalelor din speciile bovine, ovine și
caprine către un deţinător sau către proprietarul acelei
exploataţii, acesta preia numai animale care sunt însoţite de
formularul, documentul de mişcare.

6. În perioada în care animalele se află într-o exploataţie de

tip stână şi tabără de vară, proprietarul acesteia sau deţinătorul
animalelor are obligaţia de a avea în permanenţă asupra sa
formularele/documentele de mişcare ale tuturor animalelor din
respectiva exploataţie.
 Fermele de îngrășare a mieilor
-fluxul de oi provenite din zone foarte variate, şi apoi sistemul de furaje
favorizează circulaţia rapidă a unor agenţi patogeni, care conduc la
creşterea riscului de apariţie a unor boli extrem de păgubitoare pentru
fermier şi pentru economia naţională.
-ignorarea măsurilor de biosecuritate este urmată, de regulă, de
creşterea alarmantă a costurilor de producţie, ca urmare a
subproductivităţii (mortalităţi şi sacrificări de necesitate mari, spor mediu
zilnic scăzut, calitate inferioară a cărnii etc.) şi a cheltuielilor cu combaterea
bolilor.
-pentru asigurarea protecţiei sanitare, în primul rând, este necesară o
delimitare strictă, prin garduri, a cel puţin două zone distincte funcţional:
zona administrativ-gospodărească şi zona de producţie.
-în România nu au fost încă publicate normele de bunăstare pentru
ovine, aşa cum există la păsări şi la porci. De aceea, sunt recomandate cele
aplicate în Franţa, care sunt considerate norme standard pentru ţările vest-
europene; acestea stabilesc suprafaţa şi volumul adăposturilor, mediul
ambiant (din interior), apa, aşternutul şi parametrii de iluminat, elemente
ce se regăsesc în tabele următoare.
-îmbunătăţirea condiţiilor într-o fermă de ovine, pe lângă creşterea
gradului de confort al animalelor, sporesc şi încrederea consumatorului de
produse de la ovine, ceea ce conduce, implicit, la creşterea veniturilor.
 Reguli pentru crescătorii de suine

Stabilirea tipurilor și dimensiunilor exploatațiilor de creștere a suinelor pe

teritoriul României și a Ordinului M.A.D.R. și A.N.S.V.S.A. nr. 20/16.03.2018,
referitor la condițiile de biosecuritate în exploatațiile de suine, reamintește
crescătorilor de porcine următoarele:
Fermă de suine de subzistență* = exploatație agricolă cu un efectiv de
maxim 5 capete porcine cu greutate de peste 30 kg.
Aceste ferme de suine de subzistență sunt reprezentate de exploatații
nonprofesionale de suine înregistrate în Sistemul Național de Identificare și
Înregistrare a Animalelor – S.N.I.I.A. și deținute de persoane fizice neînregistrate la
Camera de Comerț și Industrie a României și persoane fizice autorizate (PFA).
Aceste ferme trebuie să respecte următoarele reguli de biosecuritate:
– introducerea în registrul de exploatație a datelor privind toate intrările, inclusiv
exploatația sursă și ieșirile animalelor, precum și destinația acestora;
– asigurarea asistenței sanitar-veterinare de către medicul veterinar de liberă
practică organizat în condițiile legii;
– deținerea suinelor în spații îngrădite, fără posibilitatea de a veni în contact
cu suinele domestice din alte exploatații sau cu porci mistreți;
– interzicerea hrănirii suinelor cu deșeuri de catering (deșeuri alimentare).
*nu fac obiectul niciunei activități comerciale, iar carnea este destinată exclusiv consumului propriu.
 Exploatațiile nonprofesionale cu o capacitate de maximum 20 de
capete de suine, care fac obiectul activităților comerciale și anume
vânzarea de suine vii și carne pe teritoriul României, trebuie să fie
înregistrate în S.N.I.I.A., deținute de persoane fizice neînregistrate la
camera de Comerț și Industrie a României și supuse înregistrării sanitar-
veterinare.

Toate exploatațiile care dețin mai mult de 20 de porcine,

reprezentate de ferme de suine mică/medie/mare trebuie:
–să fie deținute de persoane fizice autorizate, întreprinderi familiale
sau persoane juridice organizate în condițiile legii, înregistrate și
autorizate de oficiul registrului comerțului, înregistrate în S.N.I.I.A.;
–să îndeplinească prevederilor normelor de biosecuritate;
–să fie autorizate sanitar-veterinar.
 Factorii de influență
Factorii care pot crea dificultăți la împlementarea planului de
biosecuritate în fermele de suine sunt următorii:
1. Locația fermei
2. Introducerea animalelor noi
3. Materialul seminal
4. Personalul
5. Vizitatorii
6. Aprovizionarea cu furaje și calitatea apei
7. Livrarea/recepționarea animalelor
8. Cadavrele animalelor moarte
9. Animalele (câini, pisici, animale sălbatice, rozătorele, păsările)
10. Dejectiile și transportarea lor
11. Aerul
12. Locația și transmiterea patogenelor prin calea aeriană
 Întroducerea animalelor noi în crescătorie

Crescătorii de porci trebue să fie foarte atenți la

întroducerea animalelor noi în fermă, fie că acestea sunt
scrofițele pentru înlocuirea scroafelor sau animale pentru alte
scopuri. Regula numărul unu în cazul dat este că vînzătorul
este obligat să comunice despre toate infecțiile prezente în
unitatea de origine.
Scrofițele achiziționate trebuie izolate într-o clădire aflată
la o distanță nu mai puțin de 50 m de la unitatea de
producere. Angajații care deservesc scrofițele vor purta
salopete si încălțăminte care nu vor fi utilizate în alte sectoare
a crescătoriei.
Scrofițele vor fi ținute în carantină nu mai puțin de patru
săptămâni, timp în care se vor face toate vaccinările necesare
și se va monitoriza statutul de sănătate.
 Materialul seminal

Succesul crescătoriilor moderne se bazează pe utilizarea efectivă a

potențialului genetic.
Tot mai multe crescătorii utilizează însămânțarea artificială, iar cel
mai mare risc este reprezentat de necesitatea procurării vierilor cu un
statut de sănătate înalt.
Un alt risc este posibilitatea de transmitere a patogenelor prin
materialul seminal, în acest caz statutul de sănătate și igiena în fermă
devin măsuri prioritare.
 Personalul
Personalul în ferma servește nu doar pentru îngrijirea
animalelor dar este și o parte indispensabilă a planului de
biosecuritate.
• Ca regulă obligatorie, angajaților nu li se permite să
crească porci acasă sau să vină în contact cu ei în timpul
lor liber. La fel și membrii familiilor lor sunt descurajați să
lucreze la alte ferme.
• Pentru a minimiza riscul dat, tot personalul va fi
obligat să treacă prin dușul de igienizare la intrarea în
unitate (se vor schimba hainele, inclusiv lenjeria intimă și
ciorapii).
• Personalul va semna la întrare Declarația pe propria
răspundere că: este liber de contact cu animalele din
specia porcină, obligatoriu schimbă hainele, trece prin
duș, nu are cu el produse din carne de porc și că va
respecta cu strictețe toate procedurile de biosecuritate.
 Vizitatorii
Regula generală este că nu se admit vizitatori în
crescătorie! Dar sunt unele excepții, și se știe că foarte
mulți agenți patogeni sunt transmiși de către persone,
ceea ce atrage implementarea unui șir de acțiuni și
protocoale pentru a reduce riscurile legate de vizitarea
crescătoriei.
 Aprovizionarea cu furaje și calitatea apei
Mulți fermieri produc singuri furajele, ceea ce le oferă posibilitatea de a
avea sub control riscuri precum procurarea materiei prime, stocarea,
producerea, livrarea si prepararea nutrețului.
Depozitele vechi deseori sunt invadate de rozătoare și păsări care au
acces liber în ele. Dejecțiile produse de ele pot transforma un produs bun într-
unul cu risc sporit, infectând cerealele cu salmonella, leptospira, E. Coli etc. La
procurarea cerealelor trebuie verificată contaminarea lor cu fungi, insecte și
dejecții produse de rozătoare și păsări.
În cazul în care apa este pompată din fântână este important să-i
controlul calității nu numai de reziduuri și metale grele, dar și la posibilii
patogeni. E. Coli și Salmonella sunt doar unii din patogeni care pot să fie
transmiși prin acest intermediu.
BIOSECURITATEA PE FLUXUL DE
RECOLTARE A PRODUCȚIILOR
ANIMALE
 Def: Biosecuritatea aplicată pe fluxul de
recoltare urmărește prevenirea introducerii,
persistenței și a răspândirii agenților patogeni în
desfășurarea procesului de obținere a
producțiilor animale.

Respectarea măsurilor acesteia, are ca efect

evitarea apariției bolilor transmisibile, în
asigurarea garanției calității produselor
obținute, a bunăstării animalelor și a sănătății
publice.
 BIOSECURITATEA PE FLUXUL DE RECOLTARE A
OUĂLOR

Condiţii generale de autorizare şi funcţionare a unităţilor de

producţie
• pardoseala construită din materiale impermeabile, rezistente,
uşor de spălat şi dezinfectat, care să faciliteze scurgerea uşoară a
apei.
• pereţi netezi, construiti din materiale impermeabile, rezistente,
vopsiti într-o culoare deschisă, şi care pot fi spalati cel puţin până
la o înălţime de 2 metri şi cel puţin până la înălţimea de depozitare
în spaţiile de refrigerare şi în spaţiile de depozitare.
• uşi sau alte sisteme de închidere construite din materiale
rezistente şi impermeabile.
• tavane construite şi finisate astfel încât sa nu permită
acumularea prafului, formarea mucegaiului, desprinderea uşoară a
vopselei şi formarea condensului pe suprafaţa acestora.
• sistem de ventilaţie corespunzător, construit astfel încât să permită o
evacuare eficienta şi rapida a aerului;
• sistem corespunzător de iluminare naturala sau artificiala
• număr suficient de spalatoare amplasate cat mai aproape de
punctele de lucru, prevăzute cu apa calda pentru spalarea şi
dezinfectarea mainilor şi spalarea echipamentului. Robinetele
spalatoarelor nu trebuie să fie acţionate manual.
• un număr suficient de instalaţii pentru curatarea şi dezinfectia
utilajelor;
• un număr suficient de vestiare prevăzute cu pereţi şi pardoseli
netede, impermeabile şi lavabile, cu spalatoare şi toalete.
• spaţiu separat prevăzut cu instalaţii corespunzătoare pentru
spalarea şi dezinfectarea recipientelor.
• instalaţii pentru furnizarea exclusiva a apei potabile.
• instalaţii corespunzătoare de protecţie împotriva insectelor şi
rozatoarelor;
• toate instalaţiile sau cel puţin suprafeţele lor, care vin în
contact cu produsele din oua, trebuie să fie fabricate, din
materiale rezistente, netede, lavabile, uşor de curatat şi
dezinfectat şi care să nu elimine în produsele din oua substanţe
ce pot pune în pericol sănătatea umană sau substanţe ce
modifica ori degradeaza caracteristicile produselor din oua.
Condițiile generale ce trebuie respectate pentru
aplicarea normelor de biosecuritate pe fluxul de
recoltare a ouălor:

• Echipamentul utilizat pentru colectarea și manipularea

ouălor trebuie păstrat curat și întreţinut corect.
• Personalul care efectuează operaţiuni de manipulare a
ouălor nu trebuie să fumeze, să mănânce sau să bea în
timpul acestei operaţiuni și, în niciun caz, în încăperile în
care se lucrează cu ouăle.
• Personalului care colectează ouă trebuie să i se
asigure condiţii pentru spălarea, igienizarea și
întreţinerea în stare de curăţenie a mâinilor, înainte și
după manipularea ouălor.
• Benzile pentru ouă, periile prevăzute pe bandă și alte echipamente de
manipulare a ouălor trebuie curăţate în mod regulat, de mai multe ori pe
zi și la sfârșitul fiecărei zile de lucru.
• Substanţele dezinfectante folosite trebuie să fie compatibile cu
utilizarea în producţia alimentară (de ex. un produs pe bază de clor sau
peroxigen cu o concentraţie adecvată). Pentru dezinfectia oualor se vor
utiliza numai substanţe dezinfectante autorizate de autoritatea veterinară
competentă.
• Cofrajele din carton trebuie să fie noi, iar cofrajele din plastic pentru
ouă trebuie să fie curate – fără urme de materii fecale, ouă sparte și pene.
Toate cofrajele trebuie depozitate într-un mediu curat, uscat, fără agenţi de
contaminare și praf, protejat de păsări sălbatice, rozătoare și populaţii de
artropode.
• Ouăle trebuie colectate cât mai des posibil și mutate într-o
încăpere de depozitare răcoroasă, ideal cu o temperatură
reglată, imediat după colectare. Ouăle murdare, crăpate sau
sparte trebuie înlăturate imediat din sistemul de colectare;
cele sparte, cu reziduuri și/sau substanţe contaminante peste
limitele admise și cele obţinute în timpul perioadei de
așteptare în urma tratamentului veterinar, trebuie colectate
separat și eliminate.
• Transportul: mijlocul care livrează ouăle trebuie
dezinfectat după fiecare livrare.
IMPORTANT! O practică defectuoasă este utilizarea
cofrajelor de carton care au fost deja utilizate la alte ferme,
practică ce prezintă un risc înalt de introducere a infecţiilor în
fermă.
 Ouăle sunt obţinute în urma exploatării hibrizilor
ouători specializaţi şi crescuţi în ferme în diferite sisteme de
creştere.
În funcţie de sistemul de creştere (pe aşternut
permanent sau în baterii) ouăle trebuie recoltate o dată pe
zi.

Varianta manuală (halele dotate cu baterii

nemordenizate)
• ouăle sunt recoltate manual şi apoi aşezate pe cofraje.
• la bateriile echipate cu instalaţii de colectare, ouăle sunt
aduse de benzile transportoare la capătul fiecarei linii de
baterie, unde sunt aşezate manual pe cofraje,
• transportul cofrajelor cu ouă se face cu ajutorul unor
cărucioare cu roţi mobile și stivuite in zona curată a halei,
• cofrajele sunt de tip standard= 30 ouă şi sunt din
material plastic sau carton.
 Varianta automatizată
• din hale, ouăle ajung direct în staţia de sortare, fără a fi
manipulate de personal
• bateriile sunt echipate cu: instalaţii longitudinale de
colectare, cu transportoare verticale, ce preiau ouăle de pe
benzile instalaţiei de colectare şi le depun pe banda unui
transportor orizontal, apoi printr-un tunel le dirijează la staţia
de sortare.
În staţia de sortare, ouăle sunt recepţionate numeric,
apoi sunt aşezate pe banda maşinii de sortat-calibrat.
 PRODUCȚIA DE OUĂ LA CURCI*
La curci, obtinerea unui ou bun de incubatie are un grad
de dificultate sporit, deoarece ouale odata produse isi reduc
intr-un timp scurt insusirile de reproductie. Ouale de curca au
la expulzare embrioni in stadiul de dezvoltare mai putin
avansat decat ouale de gaina. Ele prezinta o mare
variabilitate a duratei incubatiei si sunt mai usor influentate
de agresiunile mediului exterior (temperatura mare,
murdarirea cojii, mucegaiuri, microorganisme patogene etc).
Recoltarea ouălor
-trebuie sa se faca la intervale regulate si apropiate,
preferabil orar, cu atat mai des cu cat in hala este o
temperatura mai îndepartata de cea optima.
-minimum 5-6 recoltari pe zi, la intervale care sa tina
seama insa de dinamica diurna a ouatului.
-se face în coșuri speciale sau în cofraje perforate care sa
lase liberă o suprafata o cat mai mare.
 -ouăle colectate trebuie curatate si fumigate in ferma inainte de a fi
racite sau cel mult in intervalul de 2-3 ore de la producere. Fumigatia se
face timp de 20-30 minute in vaporii de formol realizati din 10(17)g
permanganat de potasiu si 40 (34)g aldehida fromica 40% pentru fiecare
1m³ dulap supus fumigarii. Curatirea oualor cu coaja murdara se face
numai pe uscat.

-transportul se asigura cu mijloace de transport adecvate si

climatizate, în prealabil dezinfectate.
 BIOSECURITATEA PE FLUXUL DE
RECOLTARE A LAPTELUI DE VACĂ

Surse de contaminare cu agenți

patogeni:
•Interiorul ugerului vacii
•Exteriorul ugerului
•Mâinile mulgatorului
•Aerul din grajd
•Găleata de muls
•Echipamentul de muls
•Bidoanele de lapte și tancul de răcire.
• Interiorul ugerului vacii
Inflamarea ugerului poate afecta calitatea laptelui chiar inainte ca
el sa fie muls. Un element important inaintea mulsului este eliminarea
primelor jeturi de lapte care trebuie mulse intr-un recipient special
dupa ce ugerul a fost spalat.

• Exteriorul ugerului
Spalarea ugerului inaintea mulsului este cea mai buna garantie
pentru obtinerea unui lapte de calitate. Din motive de igiena si pentru
prevenirea transferului de agenti patogeni de la o vaca la alta se
recomanda folosirea o singura data a apei si a prosopului pentru o
singura vaca (eventual prosop de hartie). Galeata si prosopul trebuie
innoite regulat, in special in cazul unui efectiv de animale cu probleme
frecvente ale ugerului.
Adăugarea unui dezinfectant in apa poate reduce transferul de
germeni patogeni. Ugerul murdar poate cauza contaminarea laptelui
pentru ca desi mizeria poate ramane pe filtre bacteriile vor ramane in
lapte astfel afectand calitatea lui.
• Mainile mulgatorului (igiena personală)
Mulgatorul trebuie sa se spele pe maini, inclusiv pe partea
inferioara a bratelor cu apa calda si sapun pentru a indeparta toate
particulele de mizerie de pe piele. In timpul mulsului mulgatorul
trebuie sa evite contactul intre mainile sale si lapte.

• Aerul din grajd

Grajdul trebuie sa fie ventilat corespunzator pentru a preveni
aparitia mucegaiului si a ciupercilor. Acestea sunt surse de
contaminare a laptelui prin infestarea aerului cu spori.

• Ustensilele folosite la mulsul manual

Laptele care paraseste ugerul vine in contact cu ustensilele de
muls si poate fi astfel contaminat. In general laptele care provine de
la un animal sanatos si curat muls in mod corespunzator cu ustensile
curate are NTG mai mic.
Un numar mare de germeni nu este acceptat de UE si are efecte
negative asupra procesului de fabricare a produselor lactate.
• Bidoanele de lapte trebuie sa fie curatate corespunzator si
pastrate in locuri uscate, trebuie ferite de praf. Daca se foloseste un
filtru de tifon exista posibilitatea ca acesta sa contamineze laptele
daca nu este spalat si pastrat in conditii corecte. Temperatura laptelui
este de aprox. 36°C, temperatura potrivită pentru multiplicarea
germenilor.
Bacteriile ce raman pe filtru in urmele de lapte se vor multiplica si
vor contamina laptele filtrat ulterior. Pentru a preveni acest lucru
filtrul trebuie spalat bine cu apa calda si sapun si apoi dezinfectat si
uscat. Alta posibilitate este fierberea filtrului. In plus, acesta trebuie
schimbat in mod regulat, cel putin o data pe luna.
• Tancul de răcire
Laptele din tancul de racire trebuie sa ajunga la o
temperatura de 4◦C in decurs de 2 ore de la muls si trebuie sa
ramana la aceasta temperatura pana cand laptele este
receptionat de fabrica procesatoare.
In timpul spalarii trebuie acordata o atentie speciala
agitatorului. Valva trebuie deschisa dupa spalare pentru a
indeparta apa ramasa.
• Echipamentul de muls
Cand se foloseste echipament mecanic de muls un sistem adecvat de
igienizare si curatare este absolut necesar.
Daca nu se indeparteaza in totalitate urmele de lapte in timpul
spalarii sau daca ramane apa pe conducte aceste locuri sunt surse de
contaminare cu bacterii.
In timpul spalarii toate imbinarile trebuie deschise si spalate
saptamanal si daca apar scurgeri imediat dupa muls.
Trebuie acordata o atentie speciala partilor flexibile pentru ca in
timp vor aparea crapaturi in care vor ramane urme de lapte cauzand
contaminare cu bacterii.
Dupa spalare trebuie avut grija sa nu ramana apa sau dezinfectanti
in sistem.
Vacile cu probleme ale ugerului (mastita) trebuie mulse la sfarsit si
este absolut interzis ca laptele provenit de la aceste animale sa fie
amestecat cu cel de la animale sanatoase.
Calitate:
Bonusul se acorda in functie de rezultatele obtinute pentru urmatorii parametrii
analizati:
•Incarcatura de germeni
•Numarul de celule somatice
•Curatenia fizica

Penalizarile sunt calculate daca laptele contine:

•Antibiotice
•Apa adaugata ~ Punct de inghet mic

Tinta -> lapte conform directivei UE 92/46:

•Incarcatura de germeni
•Numarul de celule somatice
•Punctul de inghet > -0.515
•Fara antibiotice
•Curatenie fizica adecvata
 BIOSECURITATEA PE FLUXUL DE RECOLTARE A LAPTELUI DE OAIE ȘI CAPRĂ

Laptele se poate obţine prin muls manual sau mecanic. În cazul mulsului
manual se pot aplica, în esenţă, două metode în cazul speciei ovine: mulsul dinspre
partea posterioară (muls ciobănesc) şi mulsul din partea laterală, care necesită un
culoar special ridicat la 70-80 cm de sol, cu o uşă opritoare în faţă.
La mulsul mecanic, organele active ale instalaţiei de muls pe uger se pot
manevra numai dinspre partea posterioară a oii mame. O bună parte din fazele
parţiale ale mulsului executat prin cele două metode de muls sunt identice.
 Durata optimă a mulsului
Mulsul propriu-zis, respectiv cedarea laptelui de către oile mame,
durează între 30 şi 120 secunde şi depinde de mai mulţi factori.
Timpul alocat pentru mulsul unei oi mame la rasele specializate
pentru producţia de lapte variază între 1 şi 3 minute.

Condiţii pentru calitatea laptelui

Laptele proaspăt muls trebuie răcit în scurt timp (o oră) la o
temperatură de sub 10°C.

Livrarea pentru prelucrare a unei materii prime în condiţii bune

presupune o temperatură a laptelui de sub 10-15 °C.
BIOSECURITATEA PE
FLUXUL DE STOCARE
A PRODUCȚIILOR ANIMALE
 Biosecuritatea aplicată pe fluxul de
stocare urmărește prevenirea introducerii,
persistenței și a răspândirii agenților
patogeni în desfășurarea procesului de
depozitare a producțiilor animale.

Respectarea măsurilor acesteia, are ca

efect evitarea apariției bolilor transmisibile,
în asigurarea garanției calității produselor
obținute, a bunăstării animalelor și a
sănătății publice.
 BIOSECURITATEA PE FLUXUL DE
STOCARE A CĂRNII
Definiţie:
Carcasa = corpul întreg al unui animal sacrificat, aşa cum se
prezintă după sacrificare, eviscerare, jupuire, însă:
- fără cap şi fără picioare.
- capul va fi separat de carcasă la articulaţia atloido-occipitală,
iar picioarele vor fi tăiate la articulaţiile carpometacarpiene
sau tarsometatarsiene;
- fără organele conţinute în cavitatea toracică sau
abdominală, fără rinichi, grăsimea de pe rinichi, şi grăsime
pelviană;
- fără organe sexuale şi muşchii ataşaţi;
- fără piele groasă sau piele subţire;
- fără coadă şi prima vertebră coccigiană;
- fără măduva spinării;
- fără grăsime şi grăsimea adiacentă de pe coaste;
- fără linia albă a muşchiului abdominal;
- fără grăsime pe interiorul părţii superioare;
- fără vena jugulară şi grăsimea adiacentă;
- gătul este tăiat conform prevederilor sanitar – veterinare;
- grăsimea de pe piept trebuie să fie mai mică de 1 cm
grosime.
•Semicarcasă = produsul obţinut prin tăierea simetrică a
carcasei de la punctul (a) la mijlocul vertebrei cervicale,
dorsale, lombare, sacrale, mijlocul sternului şi simfizei
ischiopubiene.
-vertebrele dorsale şi lombare nu trebuie să fie dislocate.
-atunci când semicarcasele sunt prezentate sub formă de
sferturi, operaţia trebuie să fie efectuată astfel încât APIA SJ
-SCTI să poată efectua controalele necesare pentru a
verifica eligibilitatea acestora.
-sferturile din faţă şi din spate (posterioare şi anterioare) ale
aceleiaşi semicarcase trebuie să fie prezentate simultan.
 Ştampila abatorului trebuie să fie aplicată pe fiecare
sfert a semicarcasei prezentate.
Fiecare prezentare trebuie să fie însoţită de
documente care cuprind următoarele date:
• numărul abatorului;
• data sacrificării;
• categoria;
• numărul de identificare cu 10 cifre.
Aceste documente trebuie să fie datate, ştampilate şi
semnate de către abator.
 CONDIȚII GENERALE DE DEPOZITARE ȘI PĂSTRARE

Carnea calda se pastreaza pana la zvantare in locuri curate si

aerisite.
Carnea zvantata si refrigerată se pastreaza in spatii racite, la
temperatura de 0…+4 grade C si umiditatea relativa a aerului de
maxim 85%.
Carnea congelata se pastreza in spatii frigorifice la
temperatura de -12 grade C, avandu-se in vedere sa se asigure
mentinerea temperaturii carnii in profunzime (la os).
Depozitarea carcaselor de carne refrigerata se face prin
agatarea in carlige, avandu-se in vedere sa nu se atinga intre ele sau
de pereti si sa se asigure spatii libere de 3-5 cm pentru circulatia
aerului.
In incaperile in care se pastreaza carnea este interzis sa se
depoziteze produse care emana mirosuri.
De asemenea, nu este permis sa se introduca loturi de carne
calda in aceleasi spatii unde este depozitata carnea refrigerata.
 Depozitarea carcaselor de carne refrigerata se
face prin agatarea in carlige, avandu-se in vedere sa nu
se atinga intre ele sau de pereti si sa se asigure spatii
libere de 3-5 cm pentru circulatia aerului.
In incaperile in care se pastreaza carnea este
interzis sa se depoziteze produse care emana mirosuri.
De asemenea, nu este permis sa se introduca
loturi de carne calda in aceleasi spatii unde este
depozitata carnea refrigerata.
 TRANSPORTUL

Transportul cărnii se face in vehicule izoterme, racite in prealabil sau cu

racire mecanica, curate, uscate si fara mirosuri straine.
Mijloacele de transport vor fi dotate cu carlige pe care se agata carnea in
carcasa jumatati sau sferturi.
Carnea congelata se poate transporta si in vrac pe suporti metalici sau de
lemn.

Durata maximă de transport al carnii este de :

-la temperatura de +5…+12 grade C: 1 ora carnea refrigerata si 2 ore carnea
congelata
-la temperatura de +4…+8 grade C: 3 ore carnea refrigerata si 4 ore carnea
congelata;
-la temperatura de 0…+4 grade C: 24 ore carnea refrigerata si 8 ore carnea
congelata;
-la temperatura de -10 grade C: carnea congelata timp nelimitat.

Pentru carnea refrigerata in documentele de insotire expeditorul este

obligat sa inscrie data si ora incarcarii.
1.1. BIOSECURITATEA PE FLUXUL DE STOCARE PRIVATĂ A
CĂRNII DE BOVINE

• TRANŞAREA (SFERTUIREA CARCASELOR) - DEZOSAREA

-contractantul poate, în timpul operaţiei de stocare, să tranşeze sau să
dezoseze semicarcasele, integral sau parţial, cu condiţia respectării cantităţii
din contract şi ca toată carnea rezultată din operaţia de dezosare să fie stocată
corespunzător.
-tendoanele, cartilajele, bucăţile de grăsime şi alte resturi rezultate din tranşare
sau din dezosare nu pot fi stocate.

-operaţiunile de tranşare şi de dezosare trebuie să fie efectuate între orele 6 -

18.
-cantitatea de carne trebuie să fie tranşată sau dezosată în săli de tranşare
agreate CE.
•STOCAREA CĂRNII
-contractantul trebuie să informeze APIA SJ printr-o
Cerere tip de întâlnire cu minim două zile lucrătoare
înaintea începerii fiecărei operaţiuni de prezentare în
vederea congelării cărnii, în scopul de a asigura
controlul la începerea operaţiunii de stocare, cât şi a
conformităţii operaţiunilor.
-cererea tip de întâlnire trebuie să ajungă la sediul APIA
SJ prin fax, e-mail sau poştă.
•CONGELAREA
-în aceeaşi zi (între orele 6 - 18), contractantul efectuează
congelarea cărnii prezentate şi/sau dezosate.
-APIA SJ va proceda la controale inopinate asupra acestor
operaţiuni.
-congelarea poate fi efectuată şi în alte locuri distincte faţă de
atelierul de dezosare cu condiţia ca APIA SJ să fie informată în
prealabil.
-intrarea la congelare trebuie să fie realizată în ziua prezentării
cărnii proaspete cu os şi în cazul eventualelor operaţiuni de
dezosare.
-pentru carnea nedezosată, fiecare sfert va trebui,
în momentul intrării la congelare, să poarte o
etichetă care să menţioneze greutatea sa netă,
numărul de contract şi data de intrare la congelare.
-în ipoteza în care carnea este ambalată, eticheta va
trebui să menţioneze, în plus, descrierea produsului.

-pentru carnea dezosată, fiecare carton va trebui,

în momentul intrării la congelare, să poarte o
etichetă care menţionează numărul de contract,
descrierea produsului, greutatea netă şi data
congelării.
•TRANSFERUL
-transferul se efectuează dacă depozitul definitiv de stocare diferă de
locul de congelare.
-în cazul în care contractantul are în vedere realizarea unui transfer,
el informează APIA SJ cu cel putin două zile lucrătoare înaintea
realizării acestuia, semnalând data şi ora de sosire a mărfurilor la
depozitul definit, în vederea controlului.
-la terminarea transferului, contractantul va furniza APIA SJ bonul de
intrare a cărnii congelate.
-bonul de intrare trebuie să indice numărul de contract şi să fie
ştampilat şi semnat de către depozitul definitiv.
•ÎNCHEIEREA OPERAŢIUNILOR DE PUNERE ÎN
STOC
-intrarea în depozit se încheie în ziua în care este
depozitat ultimul lot din cantitatea contractată.
-contractantul trebuie să transmită o situaţie
recapitulativă la APIA SJ cel mai târziu până în a 30-
a zi care urmează sfârşitului operaţiunilor de intrare
în stoc a cărnii care face obiectul contractului.
-situaţia recapitulativă se referă la:
a. în cazul stocării cărnii cu os: indicarea zilei de
intrare la congelare, numărul de piese, greutatea
(netă şi brută), numele şi adresa depozitului de
stocare definitivă, numele societăţii proprietare a
cărnii .
b. în cazul stocării cărnii tranşate sau dezosate:ƒ
-indicarea zilei de intrare la congelare,
-numărul şi greutatea netă a semicarcaselor
introduse în lucru
-ƒnumărul şi greutatea netă a pieselor puse în
lucru la dezosare
-ƒnumărul de cartoane ƒ
- greutatea netă şi brută a bucăţilor lăsate cu os
după decupare ƒ
- greutatea netă şi brută a bucăţilor dezosate, la
intrare pentru congelare ƒ
- numele şi adresa depozitului de stocare
definitivă ƒnumele societăţii proprietare a cărnii.
• DEPOZITAREA DEFINITIVĂ

-depozitarea produselor trebuie să fie realizată în

loturi identificabile, individualizate, regrupate fizic
într-un singur loc pentru acelaşi contract, pentru a fi
uşor accesibile efectuării controlului.

-fiecare lot şi tip de ambalaj trebuie să facă referire

la contractul de stocare privată (număr contract),
indicarea celor trei greutăţi (greutatea brută a
paletului, greutatea brută a ambalajului şi greutatea
netă a produsului), precum şi data intrării în depozit.
 1.2 BIOSECURITATEA PE FLUXUL DE
STOCARE PRIVATĂ A CĂRNII DE PORC

Conform Reg. CE nr. 826/2008, contractantul se va

angaja să pună în stoc numai carne proaspătă de calitate
bună, corectă şi vandabilă, provenind de la porci:
•crescuţi în Uniunea Europeană în ultimele două luni;
•sacrificaţi în abatoare agreate de Uniunea Europeană
pentru punerea pe piaţa comunitară, în timp de maximum 10
zile înaintea datei de introducere în stoc;
•provin de la animale sănătoase, crescute în conformitate cu
cerinţele sanitar veterinare specifice şi sunt marcate
corespunzător de autoritatea sanitar-veterinară competentă.
-Cantitatea care face obiectul contractului este
depozitată în termen de maxim 28 de zile de la
data încheierii contractului.

-Intrările în depozitul de destinaţie se vor face în

conformitate cu graficul de intrare în depozit care
este anexă la contract.

-Cantitatea care face obiectul ajutorului va fi cea

sigilată de inspectorul APIA, determinată în urma
cântăririi la intrarea în depozitul final şi specificată
în actele de finalizare a preluării.
 2. BIOSECURITATEA PE FLUXUL DE STOCARE A
LAPTELUI

•Bidoanele de lapte trebuie sa fie curatate

corespunzator si pastrate in locuri uscate și ferite de
praf.

-Daca se foloseste un filtru de tifon exista posibilitatea

ca acesta sa contamineze laptele daca nu este spalat si
pastrat in conditii corecte.

-Temperatura laptelui este de aprox. 36°C, temperatura

potrivită pentru multiplicarea germenilor.
•Bacteriile ce raman pe filtru in urmele de lapte se vor
multiplica si vor contamina laptele filtrat ulterior.
•Pentru a preveni acest lucru filtrul trebuie spalat bine cu
apa calda si sapun si apoi dezinfectat si uscat.
•Alta posibilitate este fierberea filtrului.
•In plus, acesta trebuie schimbat in mod regulat, cel
putin o data pe luna.
•Tancul de răcire
Laptele din tancul de racire trebuie sa ajunga la o temperatura
de 4◦C in decurs de 2 ore de la muls si trebuie sa ramana la aceasta
temperatura pana cand laptele este receptionat de fabrica
procesatoare.
Prin pastrarea la rece, viteza de crestere a bacteriilor este
redusa, astfel pastrandu-se calitatea laptelui. Tancurile de racire
trebuie sa fie curatate si dezinfectate corespunzator inainte de
stocarea laptelui in ele.
In timpul spalarii trebuie acordata o atentie speciala
agitatorului. Valva trebuie deschisa dupa spalare pentru a indeparta
apa ramasa.
 3. BIOSECURITATEA PE FLUXUL DE STOCARE A
OUĂLOR

Producerea şi comercializarea ouălor pentru consum în

România se realizează cu respectarea prevederilor
Regulamentului C.E nr. 852/2004 privind regulile generale de
igienă a alimentelor, cu modificările şi completările
ulterioare, Reg. C.E nr. 589/2008 de stabilire a normelor de
aplicare a Reg. C.E. nr. 1234/2007 ce stabileşte standardele de
comercializare aplicabile ouălor şi ale Directivei 2000/13/C.E. cu
privire la etichetarea şi modul de marcare a ouălor şi a
ambalajelor, precum şi Ordinul A.N.S.V.S.A nr.111/2008, privind
procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa
alimentelor a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă sau cu
amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau
nonanimală.
 Conform actelor normative în vigoare, ouăle se clasifică
după caracteristicile de calitate în:

Ouă de categoria A:
– formă normală, intacte şi cu coaja curată, la examenul
ovoscopic prezintă camera de aer cu înălţimea până la 6 milimetri,
imobilă, gălbenuşul vizibil în poziţia centrală, albuşul limpede,
transparent, fără impurităţi şi mirosuri străine.
După greutate, ouăle din categoria A, se clasifică în:
-categoria XL (foarte mare): greutate ≥ 73 g;
-categoria L (mare): greutate ≥ 63g şi <73 g;
-categoria M (mediu): greutate ≥ 53 g şi < 63 g;
-categoria S (mic): greutate < 53 g.

Ouă de categoria B:
– sunt ouăle care nu respectă toate caracteristicile de calitate
prevăzute pentru ouăle de categoria A.
 Statusul de sănătate pentru efectivele de păsări este
asigurat de personalul din reţeaua sanitară veterinară, care
conform programelor de prevenire a bolilor transmisibile
specifice păsărilor (Gripa Aviară, Pseudopesta Aviară şi
Salmonelozele la găini ouătoare şi puii de carne, sau
tehnopatii) monitorizează respectarea normelor de protecţie
sanitară, a normelor de protecţie şi bunăstare, normele de
igienă şi microclimat, furajare şi asigurarea apei potabile în
exploataţiile cu păsări, supravegherea bolilor prin examene
de laborator şi operaţiuni imunoprofilactice specifice.
Pentru prevenirea apariţiei unor toxiinfecţii alimentare
prin producerea şi comercializarea de ouă, în alte condiţii
decât cele legale, medicii veterinari atenţionează
producătorii, comercianţii şi consumatorii de ouă, să
respecte următoarele:
 Valorificarea ouălor de consum se poate face
numai in spaţii şi unităţi autorizate şi supuse
controlului sanitar veterinar.
Se interzice comercializarea ouălor care nu
sunt marcate, cu:
•ţara de provenienţă;
•codul unităţii producătoare;
•data producerii (ziua, luna şi anul);
•indici de standard de comercializare şi cifra
sistemului de creştere, care se aplică pe fiecare
ou;
Este interzisă comercializarea ouălor cu coaja
crăpată sau lovită şi a ouălor de raţă.
 Transportul ouălor se va efectua doar în
mijloace autorizate sanitar-veterinar şi însoţite
de document de conformitate, care să ateste
salubritatea acestora şi sistemul de creştere a
găinilor.
Se interzice depozitarea, expunerea în
vederea comercializării a ouălor în aceleaşi
locuri cu alte produse alimentare care nu sunt
preambalate sau care sunt în spaţii
necorespunzatoare care pot duce la alterarea
sau la contaminarea acestora.
Păstrarea ouălor se face în frigider sau
încăperi cu temperatura de 4 până la 14 grade C.