GRUP SCOLAR AGRICOL SALONTA.

Lucrare pentru obtinera certificatului de competente profesionale, nivelul III.

Specializare:Tehnician Veterinar.

Controlul Sanitar-Veterinar al Carnii.

Candidat: Silaghi Victor-Gheorghe

Coordonator: Prof.Med.Vet.Szatmari Adrian

Cuprins

1. Introducere.
2. Controlul Sanitar-Veterinar al Salubritati.(Cap.I) 3. Pregarea animalelor pentru taiere:examenul inainte si dupa

taiere.(Cap.II) 4. Lucrari proprii. 5. Concluzii. 6. Bibliografie

Introducere: Valoare nutritiva a produselor alimentare de origine animala este o realitate ce nu poate fi pusa la indoiala.Tot atat de adevarat este si fapul ca aceste produse pot de deveni improprii pentru consum si chiar periculoase consumatoru cand ele provin de la animale bolnave sau in cursul obtinerii, prelucraii sau depoztarii lor, prin actiunea unor factori fizici chimici si biologici ce formeaza in masa lor compusi toxici. Aceasta realitate a impus inca de la inceputurile activitatilor economice ale omului necesitatea unor preocupari in directia controluluisi eliminarii produselor alimentare ce nu indeplinesc conditiile elementare pentru a fi apte ptentru consum.Devenind cunoscut ayi sub denumirea de Controlul Sanitar-Veterinar al Carni destinat consumului publicin general, alimentelor de origine animala in special. Controlul sanitar-veterinar al alimentelor de origine animala se ocupa cu supravegherea si controlul acestor produse si arata cum se poate cunoaste un aliment bun de consum fata de de altul care poatr fi periculos pentru sanatatea consumatorului. In acelasi timp controlul alimentelor de origine animala se ocupa si cu studierea si cunoasterea tehnologiei produselor de origine animala , igiena produceri lor, a prelucrarii si conservarii cestora , deasemeni controlul ajuta la descoperirea cazurilor de boli infecto-contagioase si parazitatia animalelor din care unele pot fi transmise la om si descoperirea substantelor toxice. Deci necesitatea controlului produselor de origine animala reyulta din simpla enumerare a urmatoarelor obiective: 1. Sa previna imbolnavirea consumatorilor daca acestia daca acestia au consumat prodse necorespunzatoare din punct de vedere igienic.

2. Sa protejeze personalul din industria si comertul cu alimente de

origine animala de pericolul contaminarii prin manipularea unor produse neigienice. 3. Sa preintampine pericolul unor boli infectioase sau parazitare prin produse contaminate; 4. Sa supravegheze conditiile de obtinere, pastrare si maipulare a produselor de origine animala sub raport igienic si economic in unitatile de crestere a animalelor pe de o parte si in intreprinderile de industrie alimentara. 5. Sa supravegheze respectarea normelor legale de catre intreprinderile are valorifica materia prima de origine animala in produse alimentare. 6. Sa controleye si sa impiedice producerea de fraude prin substituiri, adausuri de alimente ori substante de saloare redusa pagubind astfel sub o forma sau alta consumatorul. Desi constituita ca disciplina de sine statatoare ea sintetizeaza si este beneficiara a tuturor cunostintelor de specialitate pe care medicul veterinar le supravegheaza in timpul pregatirii din facultate.

Capitolul I Controlul Sanitar-Veterinar al Salubritatii. Omului dupa lapte carnea ii asigura procentul cel mai mare de substante nutritive oferind proteine usor digerabile. Carnea are o cimpozitie diferita de la o specie la alta .Organismul omului poate cinsuma ori ce fel de carne animala daca este tinuta in conditii salubre si ar proveni de la animale sanatoase, dar ea este consumata in functie de traditii si tara. Utiliyarea in scop alimentar a produselor din carne si carne in sine de catre persoane sau colectivitati de persoane in acceptiunea normelor legale intra in categoria de consum uman care la randul sau poate fi familial sau public. Unitatile specificate pentru taierea animalelor. Carnea, produsele si sub produsele din carne destinate pentru consum trebuie sa provina de la animale sau pasari taiate intr-un abator sau centru de taiere, gasite bune pentru consumul uman. Ea trebuie prelucrata, depozitata, transportta si desfacuta spre vanyare in conditii optime. Carnea pentru consumul public se obtine in urmatoarele unitati de prelucrare. 1.Abatoare; Prin acest termen se intelege o unitate industriala construita si dotata cu instalatii destinate sacrificari animalelor si pasarilor si prelucrarii acestora sub controlul sanitar veterinar permanent. 2.Centrul de taiere:Reprezinta o unitate destinata sacrificarii ocazionale a animalelor sub respectarea conditiilor minime de depozitare si igiena. 3.Combinatiile de carne:Reprezonta unitatile complexe in care se prelucreaza in sectii sau fabrici, anexe produsele si subprodusele rezultate in urma taierii animalelor. Pentru ca aceste uinitati sa poata sa desfasoare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: igienic, economic si umanitar.
1. Sub aspectul igienic sacrificarea se face in conditii optime ca,

carne sa poata fi pastrata un timp cat mai indelungat, iar aceasta va fi supusa controlului sanitar-veterinar in laboratorul unitatii.

2. Sub aspect econimic se urmarste ca, carnea sa fie pastrata in

conditii optime cresccand capacitatea de conservare si prelucrarea integrala a produselor si subproduselor crescand astfel si economia. 3. Din punc de vedere umanitar sacrificare trebuie sa fie facuta fara cruyime si trebuie executat doar de personal calificat. Contructia si utilarea abatoarelor: Constructia trebuie sa fie rezistenta cu suficient spatiu de depozitare si prelucrare aproduselor de origine animala.Toate materialele de constructie trebuie sa fie nontoxice, impermeabile, rezistente la coroziune usor de curatat si de preferat de culoare deschisa. Pardoseala trebui sa fie impermeabila rezistenta la spalare, agenti de curatare si uzura in timp. Placile de interior trebuie sa fie netezi din material rezistent si durabil (gresie, Portland s.a).Placile de faianta trebuie puse pana la 2,10 m inaltime.Prevayul ferestrelor va fi indoit intr-un unghi de 45 si la 1,5 m deasupra pardoselei.Tavanele vor fi amplaste la minim 3 m inaltime fara a fi varuite sau vopsite. Instalatiile electrice trebuie in asa fel amplasate incat acestea sa nu contamineze produsele.Iluminatul trebuie sa fie iluminatul natural care se complementeaza cu iluminatul artificial. Acesta trebuie sa fie pe cat posibil asemanator cu cea naturala ca sa nu alereze culoarea carnii. Geamurile trebuie sa reprerezinte din suprafata pavilioanelor incaperilor. Iluminatul trebuie sa fie de minim 220 lucsi/m in fiecare incapere iar cel de 550 de lucsi este necesar in urmatoarele puncte de lucru:sala de taiere, eviscerare, recontrolul sanitar-veterinar.Toare aceste spatii vor fi ventilate prin mijloace adecvate de ventilatie naturala sau mecanica. Cele artificiale vor asigura schimbarea completa a aerului de cel putin sase ori, tot acestea vor incalzi vor incalzi incaperile pe sezonul rece.

Dotarea cu utilaje. Prin aceste utilaje se intelege masinile, dispozitivele, instrumentele, vasele, mobilierul, toate acestea se folosesc la obtinerea, prepararea, masurarea, cantarirea, ambalea, pastrarea si manipularea produselor de origine animala si care vin in contact direct sau indirect cu acestea. Toate aceste utilaje trebuie sa fie avizate in prealabil de catre directia sanitar-veterinara. Ele tre trebuie sa fie usor de curatat, rezistente la coroziune si usor de dezasamblat. Materialele acceptate pentru aceste utilaje sunt: otelul, inoxul, aluminiul, masele plastice, acoperiri pe baza de rasini sintetice mai putin lemnul de esenta tare. Nu se accepta: codimul, antimoniul, plumbul, cuprul, emailul si portelanul, alama, bronzul, etc. Utilajele trebuie sa fie lipsite de escapatii, goluri, suduri incomplete, fisuri, margini proeminente, scruburi in refief, nituri si conducte inchise la un capat si nefolosite. Salile de sacrificare vor fi utilate in functie de dimensiunea animalului sacrificat. Sala de sacrificare: 1.Bovine: Acesta va fi utilata cu dispozitive electronice de ridicat si transportat manipulate hidraulic sau mecanic. Pe acestea se va efectua jupuirea partiala, eviscerarea, detasarea unor parti din carcasa. Mai sunt instalatii pentru inlaturarea coarnelor, smulgerea pielii, portionare a carcaselor, carlige pentru fixarea si manipularea sferturilor. Inaltimea liniei de sangerare este de 5.2 m, animalul fiind suspendat la inaltimea de 4.8m. Platforma de transbordare pentru jupuirea initiala se amplaseaza la 3.4m inaltime. 2.Porcine: Se face pe banda rulanta in abatoarele mici. Acestea or fi dotate ascensoare si linii aeriene, instalatii de jupuit mecanic, bazine pentru oparit, instalatii pentru depilare, dispozitiv pentru parlire totala sau partiala, ustensile pentru sectioanare si portionat carcase. 3.Rumegatoare mici: In abatoarele mici este utilata cu instalatii de prelucrare fixe(carlige pentru suspendarea carcaselor). In abatoarele mari sacrificarea ovinelor se face pe flux de banda, aceste Sali sunt utilate cu dspozitive pentru insuflare aerului subcutanat.

Sterilizatorul pentru cutite si ustensile va fi amplasat cat mai accesibil pentru munciti si apa pentru sterilizat va avea o temperatura de +83 C. Abatorul Sanitar In urma activitatii obtinute in abatoare sau combinatie de carne pot aparea unele animale cu boli infectioase sau anumite stari patologice care pot deprecia calitatea carnii care a intrat in contact cu acestea. Daca abatorul are o capacitate pana la 10 tone/zi aceste taieri se vor face dupa orele de program in salile de taiere separat dupa evacuarea carcaselor si se prevede doar o boxa de izolare, iar la cele cele cu o capacitate cuprinsa intre 10-20 tone/ zi va avea o sala sanitara cu boxa de carantina. La cele cu o capacitate mai mare de 20 tone/ zi prelucrarea se va face intrun abator sanitar situat la 30 de m de grajdul de animale si 50 de m de abatorul propriu zis, acesta avand cai de acces, mijloace de transport si instalatii de dezinsectie a apelor reziduale proprii. Abatorul sanitar: -Cuprinde 2-3 % din capacitatea de sacrificare a unitati si vor fi marcate cu Animale suspecte sanitar-veterinar si cu canalizare separata. -Va avea sala de taiere comuna sau separata pe specii. -Sala de sterilizare a carnurilor adule pentru consum cu o zona de incarcare si descarcare. -Spatii pentru dezinfectia pieilor si matelor. -Camere separate pt refrigerarea carnurilor pentru consum si cele aflate in curs de cercetare. -Vestiar separat pentru personalul care-l deserveste. -Birou pentru medici si personalul sanitar-veterinar ce poate cuprinde si un minim de dotare pentru investigatii de laborator.

Capitolul II Pregatirea animalului pentru taiere. Conditii privind igiena, odihna si dieta necesara animalelor inainte de sacrificare. Animalele inainte de a fi aduse la abatoare vor fi descarcate in prezenta medicului veterinar cu scopul de a examina animalele.Cat timp animalele sunt aduse la boxele de cazare medicul are sarcina de a examina actele care au insotit animalele pentru a depista animalele care nu indeplinesc conditii pentru a fi taiate. Modul in care au fost imbarcate si transportate animalele trebuie sa fie efectuat cu grija fara a le provoca rani animalelor sau chiar inbolnaviri soldate cu moartea.Daca transportul este pe o distanta mai mare de 800 de Km animalele de intrtinere mai slabe pot pierde 8% din greutate iar cele mai grase 6.8% iar in sezonul rece pierderile sunt mai mari . La noi aceste pierderi sunt luate in considerare prin norme legale care stabilesc in functie de specie si distanta transportului, scazaminte maxime admise sau calouri.

Bovine SPECIFICARE Daca transportul soseste in termen de 24 de ore si de la o distanta de pana la 100 Km Daca transportul soseste in termen de 48 de ore de la o distanta cuprinsa intre 101-200 Km Daca transportul soseste in termen de pana la 72 de ore de la o distanta cuprinsa intre 201-300 Km Daca transportul soseste in termen de pana la 96 de ore de la o distanta cuprinsa intre 301-500 Km Daca transportul soseste in termen de pana la 96 de ore de la o distanta peste 500 Km Pana la: 3% 4%

Porcine Pana la: 3% 4%

Ovine Pana la: 4% 5%

5%

4%

5%

5%

5%

6%

6%

6%

7%

Animalele au nevoie de un timp de odihna deoarece in organismul lor se produc modificari biochimice pentru a reveni la normal. De exemplu la porcine Gliceromul musculare scade foarte mult avand nevoie de 48-72 de ore pana isi revine la normal.Acidul ascorbic din urina si muschi are nevoie de 24 de ore pentru a reveni la limitele normale. Animalele obosite sangereaza greu si incomplet datorita epuizari cordului.Ca sa se reduca stresul animalelor sau intrepus numeroase ercetari in special pentru porcine propunanduse solutii. Diminuare efectelor stresului se face deocamdata prin mijloace organizate prin respectare timpului de odihna, cazarea in spatii igienie etc. Normele legale referind odihna animalelor inainte de sacrificare este de 12 ore vara si 6 ore iarna. Nu se admite pastrasrea animalelor destinate taieri in boxe si padocuri mai mult de 48. Animalele ianinte de sacrificare se supun unui regim de dieta cu durata minima de 24 de ore la rumegatoarele mici si mari, 12 ore la suine si 8 ore la miei si vitei.Se prevede prin lege ca inainte de taiere animalele sa fie supuse unei igiene corporale.

Rampele de debarcare a animalelor, padocurile, boxele salile de sacrificare se spala si se dezinfecteaza zilnic la fel si culoarele de aductie si masinile de transport. Controlul sanitar-veterinar al animalelor inainte de taiere. Toate animalele inainte de taiere vor fi supuse controlului sanitar veterinar, acestea fiind executate de catre personalul serviciilor sanitar-veterinare de stat sau de la circumscriptiile sanitar veterinare din teritoriu. In acest examen se tine seama de urmatoarele: 1.Controlul sanitar-veterinar al animalelor destinate abatoarelor si centrelor de taiere se face la: - La sosirea animalelor pe rampa de desarcare. - Inainte cu cel mult 3 ore de a fi sacrificate. 2. Controlul sanitar-veterinar este urmat de un control administrativ efectuat de personalul serviciului de receptie. Toate animalele sau transporturile de animale aduse la sacrificare trebuie sa fie insotite de de: 1. Certificat sanitar-veterinar de transport, acesta fiind valabil 72 de ore. 2. Adeverinta de proprietate.

Controlul sanitar-veterinar dupa taiere. Tehnica de examinare in principiu aceasi pentru toate speciile de animale. Singurele diferente sunt cele anatomice si bolile specifice speciilor respective. Aceasta tehnica este bazata in principal pe o serie de examene macroscopice asupra organelor si carcaselor. Acestea se fac prin:vizualizare, palpare, sectionare si miros.Toate acestea vor fi efectuate dupa testele de laborator(microbiologie, toxicologie, fizicochimice etc.) 1.Inspectia vizuala va fi amanuntita tinand cont de volumul, culoarea, forma, marimea,caracterul secretiilor si continutul organelor cavitare. 2.Palpati se executa cu atentie, ea fiind de doua feluri superficiala si bimanuala.Cu ajutorul acestei tehnici se obtin date privind consistenta, friabilitatea, tensiunea, temperatura, depistare de noduli, chisti sau alte formatiuni.Prin urma palpatiei medicul va sti unde va trebui sa sectioneze. 3.Sectionare consta in sectiuni obligatorii in organele sau tesuturile cu probleme(ganglioni, miocard,pulmoni si sectiunifacultative). Sectionarile obligatorii se executa in fuctie de organ sau tesut. Instrumentele pentru sectionare trebuie sa fie curate si ascutite pentru a obtine o sectionare curata si neteda. 4.Mirosul. Carnea nu are un miros specific, abia sesizabil cu unele accente de sex si specie. Pentru examinarea lui mai clara se recurge la proba fierberi sau frigeri.

Organizarea controlului sanitar-veterinar dupa taiere. Aceasta cuprinde trei etape distincte. 1.Supravegherea atenta a tuturor operatiilor tehnologice de sacrificare sau abataj. 2.Examinarea amanuntit-metodic al carni si subproduselor. 3.Recoltarea si examenele de laborator al produselor prelevate in cazurile cand examenul macroscopic nu poate elucida cazul. Supravegherea operatiilor si tehnologieo de sacrificare si abataj. Medicul veterinar are obligatia de a supraveghea ca asomarea sa se execute cu mijloace cat mai eficiente. La sangerare se observa caracterul si cantitatea de sange obtinut.La jupuire se urmareste integritatea tegumentului, a tesutului conjunctiv subcutanat, a oaselor, muschilor. La examinare se urmareste modul cum se extrag organele din cavitati, modificari in volum sau pozitie etc.

Lucrari Proptii Examenul Trichineloscopic In tara noastra examenul trichineloscopic pentru carnea de porc a dovenit obligatoriu pentru toti porci sacrificati in abatot, din 1913. Din 1959 examenul sa extins treptat si la porci sacrificati in gospodariile populatiei pentru consumul familial. La sacrificare, examenul trichineloscopic indiferent de metode care se aplica, urmareste depistarea carnurilor purtatoare de larve infestate deoarece numai examenul organoleptic al carnii nu este suficient pentru indentificare. Diagnosticul trichineloscopic s-a diversificat treptat, ajun gand on prezent sa fie cunoscute si respectiv sistematizate mai multe metode: 1. Metoda compresiei: metoda considerata clasica, introdusa inca de la inceput in practica de laborator si care cu toate inperfectiunile a ramas si in prezent metoda de referinta. 2. Metoda prin digestie artificiala: introdusa in practica mai recent si aflata in curs de perfectionare si legiferare in multe tari in complementarea metodei prin compresie. 3. Metode serdogice: micropercipitarea cu larve, dubla difuziune in gel cu agar R.F.C., imunofloriscenta indirecta E.L.I.S.A intrader merctia etc. In diagnosticul trichineloscopic are in vedere examenul carnurilor de: porcine, mistret, urs, cal si untrie Diagnosticul trichineloscopic prin compresie Se efectueaza obligatoriu in toate abatoarele, centre de taiere si in antrepozitele frigorifice care manipuleaza carneaa e vanat si pentru gospodariile populatiei. Principiul ce sta la baza metodei de examen trichineloscopic prin compresie este prelevarea din tesutul muscular de examinat, a unor fragmente ce se preseaza intre doua lame de sticla devenind astfel transparente si posibil de examinat la microscop sau cu ajutorul unui aparat special.

Identificarea carnurilor si recoltarea probelor: In cazul carcaselor de porcine calde sau refrigerate, fie care carcasa va fi individualizata printr-un numar de ordine aplicat pe zona masterului extern si pe antebrat la ambele semi carcase(cazul abatoarelor).Organele si celelalte sub produse vor avea acelas numar. De la fiecare carcasa se recolteaza cate o proba de carne in greutate de 30-40 g, se recolta pilieriidiafragmatici cu o parte din musculatura diafragmei. Daca accidental aceste zone au fost indepartate, proba se poate recolta din zona radiala a diafragmei sau si din muschii intercostali.

Principalele locuri de electie ale parazitului Tichinela spiralis la porc: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Pilerii diafragmei Portiunea musculara radiara a diafragmei Muschi intercostali Muschi cefei Muschi maseteri Muschi abdominal superiori Muschi limbii Muschi laringelui Muculatura striata a esofacului

Fiecare proba recoltata reprezentand un caz care seidentifica cu acelas numar si se manipuleaza separat ambalandu-se prin diferite procedee, dintre care cele mai utilizate sunt:

 Proba se introduce in recipiente de plastic sau metal pe care se poate inscrie vizibil si durabil numarul carcasei. Proba se infasoara intr-o banda de hartie pe care se inscriptioneaza numarul carcasei. Numai astfel individualizate se duc la laboratorul de trichineloscopie( cazul abatorului) sau la unitatea sanitarveterinar apta pentru diagnostic. Etalarea si pregatirea fragmentelor(campurilor) de tesut muscular pe compresor: Aduse in laboratorul trichineloscopic, probele individualizate, se prelucreaza individual, necesitand urmatorul intrumentar si materiale: 1.Istrumente de recoltare si etalarea probelor,cutite, bisturie,foarfeci curbe,drepte,ace de disociere,pense,spatule 2.Lme presoare din sticla 3. Slutii clarificatoare Lama inferioara sau compresorul se compune din doua lame groase din sticla speciala cu dimensiuni de 22/5 cm si 5-6 mm grosime. Cele doua lame au prevazute doua orificii prin care se introduc doua suruburi care permit presarea fragmentelor in strat cat mai subtire pentru a devenii cat mai transparente. Lama inferioara in care sunt fixate suruburile este impartita in 28 de campuri sau zone ce se dispunpe doua randuri a cate 14 campuri pe rand. Etalarea consta in prelevarea de fragmentede muschi din proba de examinat, ridicand cu ajutorul foarfecelui fibrele musculare in lungul acestora urmand mai ales zonele de contact a fibrelor musculare in lungul acestora urmand mai ales zonele de contact a fibrelor ,usculare cu insertii tendinoase.

Fragmentele vor fi alungite de marimea unu bob de ovaz si se etaleaza pe compresor, in mujlocul fiecarui sector trasat in ordinea crescatoare(1-14 si 15-18). Fiecare compresor etalat se identifica cu numarul probei scris pe zona mata din margine, sau daca aceasta lipseste se introduc intre cele doua lame cu aceleasi indicative. Daca sectiunile au fost corect executate si presate, trebuie sa ocupe pana din suprafata campurilor trasate, iar prin grasimea lor sa sa se poata citi usor un text tiparit. Examenul campurilor: indiferent de sistemul de examinare care se practica, examinarea trebuie sa se faca metodic camp cu camp in ordine crescatoare sau descrescatoare cu atentie vizand integritatea tesutului si zonele cu sc de carne din jurul fragmentelor compresate in caz de trichineloza se pot intalni chisti fiertili cu structuri si forme care caracteristice in spatiile interfibriale si chiar larve libere in interiorul fibrelor musculare, chistii in stadii diferite de degenerare. Clasificare:

Larve libere

Larve

Recoltarea contra probelor: In cazul cand la examenul trichineloscopic obisnuit sa depistat carne cu trichineloza, medicul veterinar de stat va proceda la ridicarea de contra probe din doua locuri pe electie pentru fiecare carcasa sau cate o proba din fiecare unitate(bucata), in cazul carnurilor transate. Este interzisa reclotarea contraprobelor de catre personalul calificat si detinerea acestora. Sub supravegherea medicului veterinar trichineloscopistul etaleaza probele si la nevoie clarifica campurile. Examenul contra probelor se face obligatoriu de catre medicul veterinar. Numai dupa examenul contra probelor, medicul veterinar confirma sau infirma diagnosticul procedand la aplicarea snctiunilor prevazute de lege. Masuri sanitar-veterinare si sanctiuni in caz de trichineloza:

In toate carnurile examinate pentru trichineloza si gasite fara leziuni se marcheaza obligatoriu cu tampila suplimentara care se aplica pe carcasa langa tampila sanitar-veterinara ce atesta controlul carnii. tampila are forma triunghiulara de 2,5 cm si contine in interior FARA TRICHINA. Conform normelor ce C.E.E. (Comunitatea Econimica Europeana). Mai nou se utilizeaza o tampila rotunda de 2,5 cm diametreu, in interior tampila va avea urmatoarele inscriptionari vizibile: pentru carnea destinata consumului intern in centru litera T cu majuscule, cu barele de 1 cm si 0.2 cm latimea pentru carnea destinata exportului: in centru litera T cu aceleas dimensiuni si sub litera se inscriptioneaza sigla E.E.C. literele avand 0.4 cm latime. La carcasa, tampila ce indica identitatea pentru trichina se aplica pe coapsa si pe rasolul din fata.Stampila se aplica

si pe bucatile de carne individual daca acestea au mai mult de 3 Kg. Concluzii: In candrul masurilor de prevenire a trichinelozei la porc si la alte animale, primariilor comunale, orasenesti, municipale, le revin urmatoarele atributii: - Sa se organizeze prin unitati specializate actiunea de stangere a cadavrelor, a confiscatelor si a deseurilor de abator luand masuri ca acestea sa fie tremise la intreprinderi pentru producerea fainilor proteice. - Sa amenajeze locurile decolectare a gunoaielor ca sa nu permita acesul porcinelor. - Interzicerea circulatiei libera a porcinelor in afara custilor, accesul la pasunat se va face numai in turma si numai in zonele stabilite de medicul veterinal de circumscriptie.
-

Sa asigure baza materiala necesara a unitatilor sanitsar veterinare din subordinea lor administrativa pentru executarea examenelor in vederea depistarii trichinelozei.

- Conducerea intreprinderilor si untitatilor care detin ferme de crestere si ingrasare a porcinelor au onligatia de a lua masuri pentru distrugerea cainilor si pisicilor supranumerari din ferme si sa limiteze numarul acestota. - Sa asigure deratizari generale cel putin de doua ori pe an iar la nevoie de patru ori pe an, in adaposturi, in incinta fermelor si a locurilor de depozitare a furajelor. Aceasta activitate se complecteaza cu deratizari lunare de intretinere(locuri fixe de intoxicare). - Aceleasi obligatii revin intreprinderilor din industria alimentara: abatoare, depozite frigorifice, atelier de preparate.

Sa nu se adiminstreze in furajarea porcinelor, confiscatele sau deseurile de abator. Numai sub forma sterilizata prin fierbere timp de peste doua ore si jumatate, confiscatele si cadavrele vor fi taiate in bucati de cel putin 5-10 cm grosime.

- Conducatorilor intreprinderilor si unitatilor care detin ferme de porci le revin sarcina obligatorie ca in timpul sacrificarii porcului pentru consum in unitate sau pentru comercializare sa solicite circumscriptia sanitar-veterinara pentru executarea examenului de trichineloza. - Este interzisa livrarea de carnuri de porc pentru consum, de depozotare sau autocinsum in unitate inainte de efectuarea examenului trichineloza si stampilarea oficiala - Organele silvice si de vanatoare sunt obligate in cazul canatului comestibil (mistret, urs si caprioara/ cerb) sa ceara executarea examenului trichineloscopic in cazul cadavrelor salbatice(lupi, vulpi, pisici salbatice) cadavrele animalelor ucise dupa jupuire se vor ingropa la minim 1.5 m sau se vor distruge prin ardere.
-

Pentru prevenirea infestarii omului cu trichineloza se executa in mod obligatoriu examenul trichineloscopic la toti porci care se sacrifica in abatoare sau in uncte de taiere.

BIBLIOGRAFIE

1. Eladi A. , Craita M.

-1986 Elementepractice de trichinoscop

2.Legea Sanitar-Veterinara Nr. 60 din 1974 controlul sanitar veterinar in intreprinderile pentru industrializarea carnii. 3.Rosu A. -1976 Controlul Sanitar-Veterinar al produselor de origine animala, CSV in intreprinderile pentru industralizarea carnii. 4.Vasile Stanescu - Igiena si controlul alimentar. Editura fundatiei Romane de maine 1998