Măsuri de biosecuritate

pentru o fermă de pui broiler

CURS 2
MANAGEMENTUL SĂNĂTĂȚII SUINELOR ȘI PĂSĂRILOR
 BIOSECURITATEA
• Biosecuritatea reprezintă complexul de măsuri organizatorice şi
tehnice care trebuie aplicate într-o fermă pentru prevenirea
introducerii, persistenţei şi răspândirii de agenţi patogeni, astfel încât
să fie prevenită apariţia bolilor transmisibile.
• Întrucât oamenii, animalele, vehiculele, furajele şi produsele de
origine animală pot fi vectori sau surse de agenţi patogeni, se
impune aplicarea unor măsuri cu scopul menţinerii biosecurităţii
fermei avicole.
• Circulaţia acestor posibili purtători sau surse de agenţi patogeni,
amplasarea fermelor, dotarea fermelor cu facilităţi au fost
reglementate prin acte normative; respectarea cerinţelor prezentate
în aceste acte normative poate face obiectul controlului
sanitar veterinar oficial.
• Practic, prin măsurile de biosecuritate elaborate pentru fiecare fermă
sau adăpost, se urmăreşte prevenirea transmiterii unor boli atât pe
• cale verticală (de la părinţi la pui), cât şi pe
• cale orizontală (prin intermediul vectorilor, de la o fermă la alta, de la pui
la pui etc.)
 Măsuri de biosecuritate asigurate prin
amplasarea fermei
• Amplasarea viitoarei ferme (sau a adăpostului) destinate creşterii puilor
pentru carne trebuie să satisfacă anumite cerinţe legate de poziţia acesteia
faţă de:
• localităţi,
• drumuri publice,
• vânturi dominante,
• posibile surse de inundaţie sau
• unităţi şi sectoare zootehnice existente.
• Izolarea fermei se face prin organizarea a trei zone cu dispunere
concentrică:
• zona interzisă,
• zona de apărare
• zona de protecţie.
• Se impune protejarea fermei prin îngrădirea acesteia cu un gard de 1,8-2
m înălţime;
• În interiorul zonei interzise, unde sunt dispuse adăposturile, se
recomandă nivelarea şi curăţirea terenului, astfel ca vegetaţia să poată fi
tunsă rapid şi uşor, pe o distanţă de cel puţin 15 m în jurul adăposturilor.
• Între fermele de broileri şi staţia de incubaţie trebuie să existe o distanţă
de cel puţin 50 m,
• Între două ferme producătoare de broileri - o distanţă de minim 100 m,
• Între ferma de broileri şi cea mai apropiată unitate de exploatare a
păsărilor de reproducţie sau abatorul de păsări - cel puţin 1,5 km.
• Distanţele minime de amplasare a fermei (zona protejată) de păsări
faţă de zonele locuite este de 500 m în cazul unor ferme cu capacităţi
de până la 5.000 de broileri şi 1000 m în cazul unor ferme cu efective
mai mari de 5.000 broileri.
• Amplasarea fermei faţă de şoselele şi drumurile carosabile, care pot
fi utilizate pentru transportul altor păsări, va fi de:
• 22 m de la drumurile naţionale,
• 20 m de la drumurile judeţene şi
• 18 m de la drumurile comunale.
• În limita posibilităţilor, adăposturile trebuie amplasate în zone
ferite de vânturile dominante reci şi, mai ales, în zone neinundabile
• In cadrul fermei, distanţa dintre două adăposturi este dependentă
de materialele din care acestea sunt construite (din considerente de
protecţie împotriva incendiilor) şi de modalitatea de realizare a
ventilaţiei: distanţa de 12-20 m satisface aceste cerinţe
• Se recomandă orientarea adăpostului în axul vânturilor dominante
sau astfel încât acesta să aibă o expoziţie cât mai îndelungată la razele
solare, adică pe direcţiile S, S-E şi S-V.
• Depozitul de furaje şi rampele de livrare a materialelor şi produselor
de origine animală trebuie amplasate la marginea zonei de producţie;
accesul la aceste anexe se recomandă a fi făcut prin gardul care
delimitează zona de protecţie.
 Măsuri de biosecuritate prin profilaxia
nespecifică
• Starea de sănătate a efectivelor de păsări depinde esenţial de:
• respectarea normelor de igienă,
• alimentaţie,
• întreţinere şi
• de complexitatea programelor de profilaxie generală şi specială utilizate.
• În creşterea puilor pentru carne, profilaxia poate fi situată ca importanţă
la acelaşi nivel cu alimentaţia sau asigurarea condiţiilor de microclimat.
• Măsurile de profilaxie nespecifică fac referire la aplicarea unor
reglementări privind circulaţia din şi în fermă a tuturor posibililor vectori,
precum şi aplicarea unor măsuri de tehnoprofilaxie, după cum urmează:
1.Reglementarea şi controlul circulaţiei şi a activităţii
persoanelor
• Persoanele care intră sau ies din fermă trebuie să treacă prin
filtrul sanitar şi să fie supuse operaţiunii menite să împiedice
vehicularea unor agenţi patogeni în şi din unitate.
• Filtrul sanitar, amplasat la intrarea în fermă, are două circuite
similare, unul pentru personalul de sex feminin şi altul pentru
personalul de sex masculin, ambele necesitând existenţa mai multor
încăperi distincte.
• Constructiv, acesta prezintă trei zone:
• una pentru dezbrăcarea hainelor de stradă,
• una dotată cu duşuri, chiuvetă şi mijloace dezinfectante, eventual toaletă, şi
• a treia pentru îmbrăcarea echipamentului de lucru.
• La intrarea şi ieşirea din filtrul sanitar, precum şi la intrarea în
fiecare adăpost pentru pui sunt amplasate dezinfectoare pentru
încălţăminte.
• Toate persoanele care intră sau vizitează ferma trebuie
supuse procedurilor de biosecuritate în filtru sanitar;
• Pentru a diminua riscul introducerii și răspândirii agenților infecțioși
prin intermediul angajaților, acestora nu li se permite să țină păsări de
curte acasă.
• Este un aspect ce ar trebui stipulat în contractele individuale de
muncă.
• Personalul angajat.
• Trebuie să fie dotat cu echipament de protecţie de aceeaşi culoare şi
caracteristici, precum şi cu încălţăminte adecvată, toate utilizabile
doar în fermă.
• Echiparea, dezechiparea şi păstrarea echipamentelor se fac doar
în filtrul sanitar.
• Periodic, echipamentele de protecţie sunt supuse procedurilor
de decontaminare.
• Persoanele aflate în control oficial şi specialiştii.
• În cazul personalului de supervizare (medici, tehnologi,
nutriţionişti etc.), care are ca obiect de activitate consultanţa
tehnologică şi controlul activităţilor desfăşurate în fermă, se
derulează aceleaşi proceduri de decontaminare.
• Înscrierea într-un registru a persoanelor care au vizitat ferma cu
nume, prenume, companie, scopul vizitei şi, dacă este cazul,
înscrierea fermelor vizitate anterior, precum şi a celor care urmează a
fi vizitate.
• Vizitatorii.
• În fermele de păsări se recomandă limitarea la maxim a circulaţiei
şi accesului persoanelor străine.
• În situaţia în care vizitatorii nu pot fi evitaţi, acestora li se va oferi
echipament de protecţie din fermă pentru corp (halate, salopete,
bonete etc.) şi picioare (cizme sau pungi pentru încălţăminte).
2. Reglementarea şi controlul circulaţiei
animalelor şi insectelor

• Controlul circulaţiei puilor

• puiul odată introdus într-o hală nu va mai fi mutat într-o alta sub
nici un motiv.
• În mod normal, scoaterea unui pui din hală survine la vârsta optimă
sacrificării.
• În cazuri speciale, în cazul morţii sau constatării unei stări de
boală, puiul poate fi eliminat cu scopul evitării contaminării
celorlalți pui, pentru efectuarea unor examene de diagnostic,
distrugere sau sacrificare de necesitate.
• Diminuarea prezenţei şi circulaţiei animalelor sălbatice
• menţinerea tuturor animalelor sălbatice şi insectelor în afara
halei, atât prin metode directe cât şi indirecte.
• Prin metode directe, se recomandă elaborarea unui program
continuu şi eficient de combatere şi control a insectelor şi
rozătoarelor; acesta trebuie condus numai de către medicul veterinar
sau trebuie să se desfăşoare sub directa îndrumare a acestuia.
• Dintre măsurile indirecte:
• - întreţinerea unei vegetaţii cu talie joasă şi înlăturarea obiectelor din
jurul adăpostului pentru a preveni crearea unor ascunzişuri pentru
animalele sălbatice
• - limitarea, până la eliminare, a accesului animalelor sălbatice în adăpost,
prin protejarea gurilor de admisie, de ventilaţie şi a coşurilor de ventilaţie cu
jaluzele sau plasă din sârmă cu dimensiunea ochiurilor de 2 cm
• -construirea pardoselii şi a fundaţiei astfel încât să nu permită
rozătoarelor săparea galeriilor spre interiorul adăpostului.
• - întreţinerea adăposturilor şi echipamentelor prin reparaţiile
eventualelor stricăciuni produse de animalele sălbatice
• Combaterea insectelor
• se impune combaterea acestora prin măsuri cât mai diverse
(larvicide, insecticide de contact, insecticide cu remanenţă etc.).
• Măsurile indirecte:
• îndepărtarea sau păstrarea calităţii aşternutului
• îndepărtarea cadavrelor
3. Reglementări şi controlul circulaţiei furajelor,
aşternutului, produselor de origine animală şi a
cadavrelor

• Se recomandă adunarea, cât mai curând după survenirea morţii,

a cadavrelor puilor, în containere situate în afara adăpostului.
• Ulterior, distrugerea cadavrelor prin incinerare ar fi cea mai
bună metodă, dar inexistenţa incineratorului poate fi substituită
de existenţa puţului sec.
• Depozitarea și aprovizionarea cu furaje
• Materia primă și furajul pentru păsări, depozitate într-o fermă
avicolă, sunt atractive pentru animalele sălbatice și pentru rozătoare.
• Acestea însă pot contamina materialele de așternut și furajele care
ulterior, atunci când ajung în halele de păsări, devin transportatoare
de agenți infecțioși.
• Materialul de așternut și hrana pentru animale să fie stocate astfel,
încât posibilitatea ca animalele sălbatice și rozătoarele să ajungă la ele
să fie minimizată sau eliminată total.
• Se recomandă ca furajul finit să fie depozitat în silozuri speciale,
închise, fără ca rozătoarele și păsările sălbatice să aibă acces la el.
• Pentru a împiedica apariția paraziților și a păsărilor sălbatice,
resturile de hrană de lângă silozuri trebuie curățate imediat.
• Aprovizionarea cu apă
• Apa trebuie să provină din rețeaua municipală de alimentare cu apă sau
din sursă proprie care este testată cu regularitate în ceea ce privește
calitatea microbiologică.
• Sistemul de furnizare a apei, incluzând bazinul de colectare, trebuie să
fie etanșeizat (ermetic) și gestionat astfel, încât să fie respectate
normele de igienă, pentru a preveni contaminarea.
• Monitorizarea trebuie să fie făcută în permanență, pentru a
evita scurgerile.
• Se aplică un program de curățare ciclic pentru sistemul de alimentare
cu apă.
• Circulația vehiculelor și a
echipamentelor pe teritoriul fermei
• Vehiculele și echipamentele pot acționa
ca vector pentru agenții infecțioși.
• În fața sau lângă poarta fermei ar trebui
să fie disponibile facilități pentru
curățarea și dezinfectarea vehiculelor și a
echipamentelor.
• Dezinfectantul din sistem trebuie să fie
ales în funcție de condițiile de mediu (să
fie activ și la temperaturi joase), dar în
același timp să nu fie coroziv ori să lase
urme.
• Administrarea gunoiului de grajd
• Depozitarea ar trebui să aibă loc în condiții care să evite scurgerea
de gunoi în mediul înconjurător.
• Gunoiul de grajd trebuie folosit numai ca îngrășământ și doar după
ce se constată că orice agent infecțios a fost inactivat.
• Gunoiul din fermă trebuie separat: bălegarul se depozitează pe
platforme special amenajate, iar gunoiul menajer trebuie transportat
la locurile destinate acestui tip de deșeuri.
Măsuri tehnoprofilactice
• Respectarea principiului de igienă şi tehnologie „totul plin, totul gol”.
• Principiul „totul plin, totul gol” (de la engl. „all in, all out”), face
referire la popularea şi depopularea simultană cu pui a unui adăpost.
• Respectarea principiului se impune atât în fiecare hală, cât şi la
nivelul întregii ferme, motiv pentru care, cel puţin în perioadele puţin
eficiente economic în valorificarea puilor, se recomandă sincronizarea
seriilor de pui, astfel încât întreaga fermă să beneficieze de vidul
sanitar.
• Respectarea cu stricteţe a principiilor decontaminării.
• Respectarea repausului biologic al halei de minim două săptămâni.
• Nivelul corespunzător al decontaminării şi al repausului biologic
îndelungat determină o reducere a riscului îmbolnăvirilor în seriile
următoare, datorită reducerii numărului agenţilor patogeni viabili.
• În practică, creşterea repausului biologic (peste două săptămâni)
influenţează negativ indicatorii eficienţei economice ai producţiei.
• La toate aceste acţiuni se adaugă respectarea principiilor de
profilaxie specifică.
• Medicul veterinar, în temeiul unor acte normative (Legea Sanitară
Veterinară nr. 60/1974, republicată în baza legii nr.75/1991, HGR nr.
794/1993 , Programul acţiunilor strategice ), are obligaţia şi
dreptul de a coordona, supraveghea şi, în anumite condiţii, de a
sancţiona nerespectarea măsurilor de profilaxie.
• Direcţii prioritare:
• Respectarea cerinţelor privind amplasarea fermei sau adăpostului
• Limitarea până la minim a accesului persoanelor în fermă.
• Existenţa filtrului sanitar, dezinfectorului rutier şi a puţurilor seci în
„stare de funcţionare”
• Informarea continuă a personalului şi impunerea unei discipline
stricte în ce priveşte respectarea normelor de biosecuritate a fermei
• Respectarea principiului „totul plin, totul gol”.
 Pregătirea halelor pentru popularea cu pui broiler
• Clădirile, echipamentele și ustensilele care sunt în contact cu puii se curăță și se
decontaminează în întregime după depopularea finală, înainte de introducerea în
adăpost a unor noi efective de păsări. Pentru fiecare serie nouă de pui trebuie de
asigurat așternut curat.
• Din punctul de vedere al etapelor decontaminării, trebuie respectată următoarea
ordine de executare a lucrărilor:
• 1. Planificarea anticipată;
• 2. Scoaterea echipamentelor și evacuarea mecanică a așternutului existent;
• 3. Curățarea și igienizarea clădirilor și a echipamentului;
• 4. Curățarea sistemul de alimentare cu apă;
• 5. Reparația și inspectarea echipamentului tehnologic;
• 6. Aspersiunea cu soluție decontaminantă (dezinfecția umedă);
• 7. Termonebulizarea (fumigarea);
• 8. Reglajele în hală și instalarea așternutului;
• 9. Termonebulizarea II (dacă este necesar);
• 10. Monitorizarea microbiologică a curățării și a dezinfecției.