Conformismul

Profesor coordonator: Conf. univ. dr. Monica Secui

Studenti:
Avram Marius-Gabriel
Caraiman Ionut
Chirila Ionut-David
Definitii Conceptuale
 Conformism: “un comportament desfasurat cu intentia de a indeplini expectantele normative
ale grupului asa cum sunt ele percepute de catre individ” (Hollander si Willis, 1967, p.64).
 Conformismul: presiunile exercitate de grup asupra membrilor sai pentru a respecta normele.
 Conformismul: fenomen de grup ce trebuie vazut ca un produs al interactiunilor sociale (Boncu,
2000).
 Nonconformismul: “comportamentul destinat sa faciliteze atingerea altor scopuri decat acela
perceput de a indeplini expectantele normative percepute ale grupului”(Willis , 1995, p.378).
 Presiunea de grup: “forta psihologica ce opereaza asupra unei persoane determinand-o sa
confirme expectantele celorlalti” (Kiesler, 1969, p.237).
 Uniformitatea de comportament si atitudinea caracteristica a grupului sunt produse ale
expectantelor membrilor grupului, insa nu orice comportament de uniformitate cu membrii
grupului reprezinta si un comportament conformist.

 Multe conduite sunt doar manifestari ale unor uniformitati naturale.

Clasificarea Conformismului

 Conformismul de congruenta: face referire la similaritatea dintre pozitia individului si pozitia

majoritatii. (“gradul de acord dintre un raspuns anumit si un ideal normativ”) (Hollander si Willis,
1967, p.66).
Acest tip de conformism reflecta o uniformitate de comportament deja impusa (in trecut) prin norma
de grup si care se mentine gratie aceleasi norme.
In conformismul de congruenta, individul depinde de sursa, care-l incurajeaza sa persiste in anumite
moduri de actiune.

 Conformismul de miscare: presupune miscarea sau schimbarea in comportamentele individului de

la propria pozitie spre pozitia sursei de influenta, schimbarea avandu-si originea intr-o discrepanta
si are drept rezultat congruenta.
 Paradigme Experimentale

 Paradigma lui Solomon Asch

Experimentul lui Asch asupra conformismului este probabil cel mai cunoscut experiment din psihologia
socială. Ipotezele de start a lui Ash anticipau refuzul subiectilor de a se supune presiunii de grup.
Asch a pus influenta obtinuta in paradigma autocinetica a lui Sheriff pe seama ambiguitatii stimulului.
Acesta a considerat ca o situaţie bine structurata, înfatisind un stimul absolut neindoielnic, il va ajuta sa
demonstreze capacitatea indivizilor de a rezista unei norme aberante.
Esenta procedurii lui Ash consta in infirmarea evidentei simturilor subiectului de catre un grup unanim.
In exercitiul preliminar efectuat in conditii de izolare sociala, a demonstrat ca nu sarcina aleasa induce
erorile consatatate, in grupul de control existand o rata a raspunsurilor gresite de 0,68%.

Sustinerea unanima a de catre grup a unei judecati in total dezacord cu realitatea fizica il determina pe
subiect sa adere, cel putin la nivel de manifest, la norma colectiva datorata influentei de grup).
Experimentul lui Solomon Ash

VI: discrepanta dintre individ si grup;

VD: reactia individului.

 Experiment: Grup de 6 participanti, 5 complici ai experimentatorului, 1 subiect naiv. Acestia se

reunesc in laborator pentru “un experiment psihologic asupra judecatii vizuale”.
 Sarcina lor: aprecierea lungimii unor linii.
 Acestora li se arata doua planse: pe una este trasata o singura “linie etalon”, de 10 inch.
Pe plansa numarul 2 sunt trasate 3 “linii stimul” cu lungimea de 8,75 inch, 10 inch si respectiv 8 inch.
 Participantilor li se cerea sa indice care din cele trei linii stimul se potrivea cu linia etalon.
Subiectul naiv este al 5-lea la rand, ascultand raspunsurile primilor 4 complici.
 Existau 18 variante de perechi de planse, 18 judecati.
 Primele incercari se desfasoara fara incidente. Complicii furnizeaza in mod unanim aprecieri
eronate incepand cu a 6-a incercare. Subiectul naiv se trezeste brusc in opozitie cu intreg grupul.
Raportarile eronate continua neincetat pana la ultima incercare, provocandu-i subiectului naiv un
“cosmar epistemologic”.
Avantajele si dezavantajele paradigmei lui Ash

Avantaje: - nu necesita echipamente speciale;

- stimulii pot fi usor variati (sunete in loc de linii, etc.);
- presupune o dinamica de grup veritabila (situatie credibila, implicare din partea subiectului).

Dezavantaje: - natura economica (necesita mult timp si multi complici pentru testarea unui singur subiect;
- diferente intre situatia de laborator si viata reala (foarte probabil conformismul subiectilor
ar putea fi mai ridicat in situtia de laborator decat in viata de zi cu zi, in laborator
subiectul neavand alternative, iar in viata cotidiana sanctiunea negativa a grupului nu
intervine automat dupa actul de independenta).
 Paradigma lui Richard Crutchfield

Crutchfield a propus o aboradare mai pragmatic de a studia conformismul, acesta eliminand complicii.
Acesta a inventat un echipament care permite testarea simultana a 5 subiecti.
Subiectii sunt invitati in 5 cabine asezate alaturat. In fiecare cabina un pupitru care are 11 clapete.
Pupitrele 5 randuri de cate 11 beculete, fiecare rand corespuzand unei cabine. Apasarea uneia sau alteia dintre
clapete aprinderea a cate unui beculet pe randul corespunzator cabinei respective in fiecare dintre celelalte
cabine, autenticitatea raspunsurilor fiind insa trucata.

Subiectilor judecati despre continutul diapozitivelor prezentate de catre experimentator, vizibile pentru toti in
aceeasi masura. Cand ii vine randul, subiectul actioneaza o anumita clapeta. Ordinea celor care raspund este
indicate de 5 beculete rosii de pe pupitru, notate cu A, B, C, D si E. Fiecare astepta sa raspunda in ordinea
prestabilita, apoi apasa prima sau a doua clapeta, urmarind mai apoi raspunsurile celorlalti ramasi. In realitate
insa, cele 5 cabine nu sunt interconectate, ci ele sunt direct conectate cu pupitrul experimentatorului, intreaga
procedura fiind una “mimata”, astfel cea ce apare in cabina fiecarui subiect drept raspunsuri ale celorlati sunt, de
fapt, mesaje transmise de experimentator. La aceeasi incercare, cei 5 subiecti, sunt desemnati, in realitate cu
aceeasi litera (de pilda, E), incat ei primesc cu totii 4 mesaje ale experimentatorului, ca din partea celorlati
corespondenti si raspund toti odata drept E, raspunsuri care se inregistreaza in contul fiecaruia pe pupitrul
experimentatorului.
 Alte paradigme experimentale

Paradigma lui Blake si Brehnn (1954)

Acestia au propus la randul lor o simulare a grupului, prezentand raspunsurile complicilor inregistate pe
banda de magnetofon. Evident, subiectii sunt facuti sa creada ca ceilalti iau cunostinta despre judecatile
lor si ca reactoneaza la ele.

Paradigma lui King (1959)

Daca celelalte paradigme au izbutit sa genereze in laborator presiunea de grup caracteristica situatiilor de
conformism, din ratiuni economice, precum si din ratiuni ce tin de etica cercetarii, King a creat un
experiment de tip hartie-creion in care aceasta presiune nu mai are loc.

Experimentul lui King presupune ca subiectilor sa li se aduca la cunostinta, sub forma unui mesaj scris,
opiniile atribuite unor persoane sau grupuri ce nu se afla de fata. Subiectii citesc informarea, apoi
furnizeaza propriile opinii intr-un chestionar.
In acest tip de experiment, nu mai sunt eliminate interactiunile de grup si prezenta fizica a sursei de
influenta, dar nu se mai creaza nici impresia de supraveghiere.
Conformismul public si acceptarea
privata
 In urma interviurilor postexperimentale, Ash a constat ca acordul intim al subiectilor cu raspunsurile
eronate ale celorlati membrii ai grupului s-a produ foarte rar, de cele mai multe ori, subiectii naivi au
preluat numai la nivel manifest raspunsurile grupului, fara sa creada deloc, la nivel privat in
corectitudinea lor.
 Asadar, a existat un declaj pronuntat intre comportamentul public al subiectilor si atitudinile lor
private, neexprimate.
 Totusi, sub influenta majoritara poate aparea si acceptarea privata a normei de grup, stabilindu-se
astfel 4 situatii posibile in functie de nivelul de influenta:
a) complezenta (schimbare in plan public, nu si in cel privat);
b) interiorizarea (schimbarea in ambele planuri);
c) conversiunea (subiectul accepta influenta la nivel privat, dar nu isi schimba comportamentul public);
d) independenta (absenta schimbarii in ambele planuri).
 Leon Festinger (1953) a raspicat problema nivelurilor de influenta, sustinand ca atractia pe care o
resimte individul fata de grup hotaraste cuantumul influentei la nivel privat. Cu cat individul este
mai atras de grupul de apartenta, cu atat schimbarea privata a atitudinii va fi mai semnificativa,
acest efect fiind mediat de dorinta persoanei de a mentine o relatie pozitiva cu ceilalti membrii
ai grupului.
 Grupurile care folosesc pedeapsa ori amenintarea cu pedepsa pentru a-i face pe membri sa
respecte normele obtin complezenta si nu acceptare privata.
 Un critic al acestor idei a fost Kerbert Kelman, care a distins 3 procese de influenta sociala:
a) Complezenta;
b) Identificarea;
c) Interiorizarea.

Acest a sustinut ca in ciuda faptului ca identificarea are la baza acceptarea privata conform teoriei
lui Festinger, ea de fapt presupune continuitatea unei relatii satisfacatoare, care poate duce decat la
complezenta, numai interiorizarea putand determina acceptarea private pe langa complezenta.
Efectele compararii sociale in planul
influentei
 Leon Festinger – “Informal social communication”: grupurile tind spre consens de opinie si spre
uniformitate comportamentala. In acelas articol, Festinger postuleaza o nevoie a indivizilor de a-si
evalua cat mai exact aptitudinile si de a avea opinii valide.
 Festinger: estimarea validitatilor opiniilor se face in functie de tipul de judecata. Judecatile privesc
fie realitatea fizica care este usor de verificat, fie pe cea sociala care este mai ambigua si mai
instabila decat cea fizica.
 Validitatea lor nu este data de refectarea fidela a caracteristicilor mediului fizic, ci este definita de
consensul social.
 Validitatea subiectiva a judecatilor sociale depinde de aderarea altor persoane la aceste judecati,
daca ea este impartasita si de altii, subiectul o apreceaza drept valida.
 Compararea este esentiala in autoevaluare – individual nu poate estima exactitatea judecatilor sale
decat comparandu-le cu ale altora.
Influenta normativa si influenta informationala

 Festinger: individul nu suporta starea de incertitudine, certitudinea fiind dat de consensul de grup
asupra chestiunii respective.
 Conformismul individului fata de grup apare tocmai pe baza acestei motivatii de a obtine certitudine
si de a formula judecati corecte.
 Festinger: conformismul – modalitate de a reduce incertitudinea( teorie demonstrata in
experimentul lui Sheriff, dar mai degraba infirmata in experimentul lui Ash).
 Monton Deutsch si Harold Gerard (1955) au sustinut ca suplimentar nevoii de a avea certitudine
asuprea unei chestiuni, subiectii au un comportament de conformism si datorita nevoi de a evita
pedepsele aplicate de grup si de a obtine recompensele acordate de acesta pentru conformism.
 Deutsch si Gerard: grupul reactioneaza mult mai pozitiv la conformism decat la devianta, influenta
grupului fiind atat informationala, cat si normativa.
Influenta ca rezultat al autocategorizarii (Rolul
apartenetei la grup)
 Teoria identitatii sociale (Tajfel si Turner, 1979) si Teoria autocategorizarii (Turner et al., 1987):
procesul de categorizare sociala constituie fundamental cognitiv al comportamentului social.
 Teoria sociala: simpla categorizare determina favorizarea in-group-ului si discriminarea out-group-
ului.
 Identitatea sociala: constiinta pe care o are un individ despre apartenenta lui la anumite grupuri
sociale si la valoarea pe care el o ataseaza acestei apartenente.
 Indentificarea cu propriu grup duce la acceptarea normelor acestuia si deci la conformism, printr-un
proces de influenta informationala referentiala. Hogg si Turner au distins 3 etape ale acestui proces:
a) indivizii se definesc ca membrii a unei categorii sociale identitate sociala pozitiva;
b) ei sesizeaza normele fiecarei categorii sociale, mai ales pe cele caracteristice sursei;
c) indivizii adopta normele unei categorii, facand ca atitudinile si comportamentele lor sa devina
conforme acestora.
Interpretarea conformismului din prisma notiunii de
conflict
 Ash: Tinta examineaza judecatile emise de sursa si le interpreteaza in functie de contextul social.
 Serge Moscovici: la baza oricarei influente sta conflictul.
 Procesele de influenta sunt direct legate de producerea si reabsortia conflictelor.
 Orice context de influenta este un context de interactiune.
 Sursa de influenta nu se multumeste numai sa medieze o perceptive, ci intervine direct, animate de
interesele, sentimentele si intentiile sale, astfel interactiunea dintre sursa si tinta se caracterizeaza
prin divergenta si antagonism.
 Conform aceluias autor (Moscovici), conflictul consta in faptul ca cele 2 alternative, afirmate de sursa si
de tinta, sunt opuse.
 In acest caz, tinta manifesta 2 preocupari majore: sa para consistenta si sa fie acceptata social.
 Sursele majoritare obtin un impact diferit de cel al surselor minoritare, asimetria dintre complezenta si
conversiune.
 Tipurile de influenta sociala se deosebesc dupa modalitatile de negociere a conflictului, astfel
conformismul este decat o forma de negociere intre individ si grup, negociere ce survine in urma unui
conflict cu privire la definirea realitatii.

 Una dintre posibilitatile de rezolvare a accestor divergente o reprezinta acceptarea normei, ea

producandu-se cand se indeplinesc 3 conditii:

a) exista un singur raspuns corect;

b) grupul dispune de o norma binedefinita;
c) individul nu are o pozitie clara, o norma personala.
Teoria elaborării conflictului
 A fost elaborata de Perez și Mugny (1993; 1996), postulatul fundamental al acestei teorii este că
diferitelor modalitayi de elaborare a conflictului de persoana tinta le corespund niveluri diferite de
influenta.
 Elaborarea conflictului se produce in functie de tipul de sarcina si de tipul de sursa.

Teoria distinge 4 tipuri de sarcini:

1. sarcinile obiective non-ambigue (sunt sarcini simple in care raspunsul este evident, iar subiectul se
așteaptă la un consens total).
2. sarcinile de aptitudini (exista un raspuns corect, dar el nu este cunoscut de subiect, capacitatea de a-l
identifica da nivelul de aptitudini subiectului)
3. sarcinile de opinie (subiectul se așteaptă la o pluralitate de pozitii)
4. sarcinile non-implicante din punct de vedere social (așteptarea consensului nu este pertinenta; in
astfel de sarcini conflictul nu reprezintă mecanismult schimbarii)
Consistenta comportamentala in influenta majoritara

 Angajamentul: rezistenta la schimbare.

 Faptul ca individual exprima o opinie in fata presiunii de grup reprezinta rezultatul unei decizii –
decizia de a se arata de acord cu grupul sau de a se opune lui.
 Potrivit teoriei disonatei cognitive, dupa luarea unei decizii, atractivitarea alternativei alese
creste, iar a celei respinse scade.
 Angajarea persoanei in raport cu decizia produce raspunsuri uniforme, fie conformist, fie
nonconformiste.
 Teoria autoprezentarii (Schlenker, 1980): individul se ingrijeste de imaginea sa publica, pe care o
construieste tinand cont de valorile grupurilor in care evolueaza.
 Personalitate si conformism

 Crutchfield a examninat minutios relatia dintre “conformism si caracter”.

 Legatura dintre coformism si caracter poate fi detectata prin calculul corelatiilor.
 Crutchfield a cercetat atent corelatiile dintre scorurile la conformism si variabilele de personalitate,
descoperind ca independentii sunt:
a) mai eficienti din punct de vedere intelectual;
b) au abilitati de lider;
c) manifesta maturitate in relatiile sociale;
d) sunt caracterizati de taria euluim si lipsiti de sentimente de inferioritate, de regiditate si autoritarism.
e) sunt permisivi in cresterea copiilor.
 Conformistii, conform lui Crutchfield, par sa provina din familii stabile, sunt prin excelenta lipsiti de
stima de sine (au o stima de sine mai slaba decat cei independenti), sunt restritivi si punitive ca si
parinti, autorul ferindu-se sa ii catalogheze drept neurotici si neadaptati.
 Cum este greu de identificat tipul de personalitate, independenta sau conformist, Crutchfield a
concluzionat printr-o celebra fraza cu:

“Psihologul social se ocupa de caracterul conformismului, in vreme ce specialistul in psihologia

personalitatii se intereseaza de conformismul caracterului” (Crutchfield, 1955, p.198).
Bibliografie

Stefan Boncu, ”Psihologia Influentei Sociale” , Polirom, Iasi, 2002.