Curs 1

CONTRACTUL DE VANZARE

Notiunea contractului de vanzare este surprinsa in art. 1650 CC.

(1) Vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau, dupa caz, se obliga sa
transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se
obliga sa il plateasca.

(2) Poate fi, de asemenea, transmis prin vanzare un dezmembramant al dreptului de

proprietate sau orice alt drept.

Definitie :
Vanzarea (art. 1650 C.C) este contractul prin care o parte (vanzator) transmite sau se obliga
sa transmita proprietatea unui bun asupra celeilalte parti (cumparator) care se obliga sa plateasca
pretul bunului vandut.
Transmiterea proprietatii nu tine de esenta contractului de vanzare, ci numai de natura lui,
astfel incat prin vanzare poate fi transmis si un dezmembramant al dreptului de proprietate, un alt
drept real sau de creanta.

Pot fi transmise prin vanzare:

• Dreptul de superficie -art.695, alin 4

• Dreptul de uzufruct- art 714

• Dreptul din domeniul proprietatii intelectuale (drepturile patrimoniale de autor)

• Dreptul asupra unei universalitati (mostenire deschisa)- 1747, alin 2

• Dreptul de creanta

Nu pot forma obiectul vanzarii:

• Drepturile personale nepatrimoniale

• Drepturile patrimoniale cu caracter strict personal- dreptul de uz art. 749 C.C si de abitatie
(art. 750-752 C.C), dreptul de abitatie al sotului supravietuitor (art 973, alin 2)

• Drepturile prevazute de lege

• Drepturile nascute din contracte intuitum-personae (dreptul la intretinere)

CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE VANZARE:

 1. Contractul de vanzare este un contract sinalagmatic (art.1171), intrucat genereaza obligatii
reciproce si interdependente intre partile contractante, fiecare dintre contractanti avand in
acelasi timp o dubla calitate: creditor si debitor, unul fata de celalalt.

Vanzatorului ii revin obligatiile de : (obligatiile vanzatorului)

 a transmite proprietatea,
 de a preda bunul
 de a-l garanta pe cumparator asupra evictiunii si asupra viiciilor ascunse ale bunului,

Cumparatorului ii revin obligatiile:

 de a lua in primire bunul vandut;

 a plati pretul;
 de a suporta cheltuielile vanzarii.

2. Contractul de vanzare este un contract cu titlu oneros, (art 1172 CC) intrucat fiecare dintre
parti urmareste sa obtina un avantaj, in schimbul obligatiilor asumate, vanzatorul urmareste sa
obtina pretul, iar cumparatorul, bunul pe care l-a cumparat.

3.Vanzarea este in principiu un contract comutativ (art 1173 CC), intrucat existenta
drepturilor si obligatiilor este cunoscuta de la momentul incheierii contractului, iar intinderea
acestora este determinata sau determinabila. Prin exceptie, contractul de vanzare poate capata
valoarea de contract aleatoriu (contractul care, prin natura lui sau prin vointa partilor ofera sansa
unui castig cel putin uneia dintre parti si o expune totodata la riscul unei pierderi ce depinde de un
eveniment viitor si incert), cum se intampla in cazul vanzarii unui drept litigios.

Vanzarea poate capata caracter aleatoriu cum se intampla in cazul:

 vanzarii drepturilor litigioase- dreptul litigios poate fi instrainat, dar nu poate fi

cumparat, sub sanctiunea nulitatii absolute (art. 1653 CC – Incapacitatea de a cumpara
drepturi litigioase);

Dreptul este litigios atunci cand exista un proces inceput si neterminat care priveste existenta sau
intinderea sa; instanta nu s-a pronuntat printr-o hotarare definitiva cu privire la acest drept.

 in cazul vanzarii bunurilor viitoare, individual determinate sau dintr-un gen limitat,
atunci cand cumparatorul isi asuma riscul nerealizarii bunului sau genului limitat, el ramane
obligat la plata pretului, adica va plati pretul, dar nu va primi bunul in sine.

Art. 1698 alin. (2) CC - reglementeaza modificarea obligatiei de garantie contra evictiunii
 Stipulatia prin care obligatia de garantie a vanzatorului este restransa sau inlaturata nu il
exonereaza pe acesta de obligatia de a restitui pretul, cu exceptia cazului in care cumparatorul
si-a asumat riscul producerii evictiunii.

Evictiune =pierderea proprietatii in total sau in parte ori tulburarea cumparatorului in

exercitarea prerogativelor de proprietate, prin invocarea unui drept de catre un tert care il
exclude in tot sau in parte pe cel al cumparatorului (vanzarea unui bun mobil furat).

4. Este un contract consensual, adica se incheie in mod valabil prin simplul acord de vointa
al partilor, nefiind necesara indeplinirea vreunei formalitati. (art. 1174, art. 1178).

Art. 1747 alin. (2) CC - Sub sanctiunea nulitatii absolute a contractului, vanzarea unei
mosteniri se incheie in forma autentica.

Prin exceptie, vanzarea trebuie incheiata ad validitatem in forma autentica atunci cand
obiectul obligatiei vanzatorului consta in:
 constituirea sau stramutarea unui drept real asupra unui imobil care urmeaza a fi
inscris in cartea funciara (art 1244),- sub sanctiunea nulitatii absolute
 obiectul obligatiei vanzatorului consta in transmiterea dreptului asupra unei
mosteniri deschise art. 1747 alin. (2) CC .

5. Contractul de vanzare este un contract translativ de proprietate, adica odata cu

realizarea acordului de vointe si independent de plata pretului si predarea bunului, are loc nu
numai incheierea valabila a contractului, ci si transferul dreptului de proprietate de la vanzator la
cumparator ( art 1674- Cu exceptia cazurilor prevazute de lege ori daca din vointa partilor nu
rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul incheierii
contractului, chiar daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit inca).

Pentru a functiona regula transferului imediat al dreptului de proprietate, trebuie

indeplinite urmatoarele conditii:

1. Vanzatorul sa fie proprietarul bunului vandut, iar contractul sa fie valabil incheiat.
Daca contractul nu este valabil, inseamna ca este nul si nu produce efecte.Atunci cand vanzatorul
nu este proprietarul bunului vandut, suntem in prezenta vanzarii lucrului altuia, recunoscuta ca
valabila de art. 1683 CC. care poate sa fie lovita de nulitate relativa pentru eroare esentiala (art.
1207 CC poate cere anularea contractului) si poate sa fie lovita de nulitate absoluta daca se
manifesta sub forma unui act asupra unei mosteniri nedeschise (art. 956 CC).
In cazul vanzarii bunului altuia, proprietatea se transmite posterior momentului incheierii
contractului, fie prin dobandirea bunului de catre vanzator, fie prin ratificarea vanzarii bunului de
catre adevaratul proprietar, fie prin orice alt mijloc direct sau indirect prin care se procura
cumparatorului proprietatea asupra bunului (art. 1683alin. 1 CC).
 2. Bunul vandut sa fie unul individual determinat
In cazul bunurilor de gen, inclusiv bunuri dintr-un gen limitat, proprietatea se transmite
in momentul individualizarii, care se realizeaza prin cantarire, numarare, masurare sau prin orice
alt mijloc ce a fost convenit sau este impus de natura bunului (art. 1678 CC).

In cazul obligatiilor alternative (potriv art. 1461 CC - Obligatia este alternativa atunci cand
are ca obiect doua prestatii principale, iar executarea uneia dintre acestea il libereaza pe debitor de
intreaga obligatie), transferul proprietatii opereaza in momentul alegerii, atunci cand obligatia
alternativa priveste bunuri individual determinate sau in momentul individualizarii, atunci cand
obligatia alternativa are ca obiect bunuri de gen (vanzarea unei masini din doua – art. 1462 CC –
alegerea prestatiei revine vanzatorului – debitorului, ca regula).
In cazul obligatiilor facultative (art. 1468 CC - Obligatia este facultativa atunci cand are ca
obiect o singura prestatie principala de care debitorul se poate libera executand o alta prestatie
determinata), transferul proprietatii opereaza fie in momentul incheierii contractului, fie in
momentul individualizarii, dupa cum bunul prevazut in obligationem este un bun individual
determinat sau de gen.

3. Bunul sa existe. Daca a existat si nu mai exista (a pierit) la momentul incheierii

contractului, contractul nu va fi valabil (interes general- nulitate absoluta)
In cazul bunurilor viitoare, proprietatea se transmite dupa cum urmeaza:
o Daca bunul viitor este individual determinat, proprietatea se transmite in momentul in care
bunul este realizat, adica este confectionat.( Art. 1658 alin. 1 CC)

o Daca bunul viitor este constructie, proprietatea se transmite in momentul inscrierii in

cartea funciara. (teza a II-a coroborata cu art. 885 CC)

o In cazul bunurilor de gen viitoare, proprietatea se transmite in momentul individualizarii.

4. Partile sa nu fi amanat transferul dreptului de proprietate pana la implinirea unui

termen suspensiv sau realizarea unei conditii suspensive. Regula instituita de art. 1674
CC este una supletiva, putand fi inlaturata prin vointa partilor contractului.

5. Contractul sa nu aiba ca obiect drepturi reale privitoare la imobilele cuprinse in

cartea funciara (art. 885 CC).
Conditiile impuse de lege pentru ca un contract de vanzare sa fie unul valabil:

I.CONSIMTAMANTUL (contract de vanzare)

- reprezinta hotararea de a incheia un contract manifestata in exterior. Pentru a fi valabil

incheiat trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu intentia de a
produce efecte juridice, sa fie exteriorizat si sa nu fie alterat de un viciu de consimtamant.
Particularitatile consimtamantului in materie de vanzare:

 promisiunea unilaterala de vanzare

 promisiunea unilaterala de cumparare
 promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare – art 1669 CC
 pactul de optiune privind contractul de vanzare – art 1278C.C
 dreptul de preemptiune

Promisiunea unilaterala de vanzare

Spre deosebire de oferta de a contracta - act juridic unilateral, in cazul promisiunii de

vanzare, o persoana, prevazand un eventual interes pentru ea, primeste promisiunea proprietarului
unui bun de a-l vinde in viitor, beneficiarul rezervandu-si dreptul de a opta cu privire la
promisiunea ce i-a fost facuta. O asemenea intelegere constituie un contract si nu un act juridic
unilateral, insa nu reprezinta o vanzare si nu produce efectele specifice vanzarii (locator proprietar
vinde catre locatar).

Definim promisiunea unilaterala de vanzare drept un antecontract care da nastere unui

drept de creanta, una dintre parti fiind obligata (obligatie de a face) sa incheie in viitor un contract
de vanzare, daca beneficiarul promisiunii va opta in sensul de a cumpara bunul promis. Intrucat
promisiunea unilaterala de vanzare genereaza obligatii doar pentru promitentul vanzator, ea este
un contract unilateral. Este posibil totusi ca beneficiarul promisiunii sa plateasca o suma de bani
ca pret al optiunii ce i se confera, caz in care promisiunea unilaterala de vanzare devine contract
sinalagmatic fara a deveni si promisiune bilaterala de vanzare (beneficiarul plateste o suma de
bani).

Promisiunea unilaterala de vanzare trebuie sa contina toate acele clauze ale contractului
promis in lipsa carora partile nu ar putea executa promisiunea - art.1279 alin. 1 CC

De regula, partile stabilesc si un termen pentru exercitarea optiunii, insa inserarea lui nu
este de esenta promisiunii. (termenul poate sa lipseasca neafectand valabilitatea promisiunii de
vanzare) In cazul in care partile nu au stabilit un termen pentru exercitarea optiunii, devin
aplicabile prevederile art. 1415 alin. 2 CC - Instanta poate, de asemenea, sa fixeze termenul atunci
cand, prin natura sa, obligatia presupune un termen si nu exista nicio conventie prin care acesta sa
poata fi determinat.

De asemnea, art. 1327 alin. 3 CC prevede: Daca autorul actului nu a stipulat expres un
termen, promisiunea (act unilateral) se considera facuta pentru o anumita durata, potrivit cu natura
obligatiei si cu imprejurarile in care a fost asumata (situatie asemanatoare cu promisiunea ca act
bilateral).
 Sub aspectul formei pe care trebuie s-o imbrace promisiunea unilaterala de vanzare, aceasta
este un contract consensual, chiar daca pentru contractul de vanzare ce ar urma sa se incheie in
baza promisiunii, legea impune o forma ad validitatem.

In masura in care printr-o promisiune de a contracta se anticipeaza incheierea unui contract

solemn, si promisiunea trebuie sa imbrace forma actului pe care il anticipeaza. Numai ca ICCJ,
printr-o decizie din aprilie 2017, a statuat ca si in cazul in care contractul proiectat este un contract
solemn, promisiunea care sta la baza acestui contract ramane un contract consensual – decizie
obligatorie → promisiunea de vanzare este un contract consensual.
Curs 2

Efectele promisiunii unilaterale:

Daca beneficiarul va opta in sensul de a cumpara, dar promitentul, prin incalcarea obligatiei
asumate va refuza vanzarea, contractul nu se va incheia, beneficiarul avand dreptul la daune
interese (art 1279 alin. (2) CC) .
Daca promitentul va refuza sa incheie contractul promis, in conditiile in care bunul se mai
afla in patrimoniul sau, beneficiarul poate solicita instantei pronuntarea unei hotarari care sa tina
loc de contract (art. 1669 alin. (1) CC coroborat cu art. 1273 CC).
Daca promitentul instraineaza bunul care formeaza obiectul promisiunii, iar clauza de
inalienabilitate a fost facuta opozabila in conditiile art. 628 CC, beneficiarul poate solicita
anularea contractului incheiat cu incalcarea clauzei de inalienabilitate.
Daca bunul piere, riscul este suportat de catre promitent, intrucat el este proprietarul
bunului pana la momentul incheierii contractului, neavand loc transferul dreptului de proprietate.

1. Promisiunea unilaterala de cumparare

Desi mai greu de conceput, in practica se pot incheia si promisiuni unilaterale de cumparare
in afara regulilor prevazute pana acum care se aplica promisiunii unilaterale de cumparare, CC
mai contine o prevedere in privinta acestora.
Asfel, potrivit art. 1669 alin. (4) CC - In cazul promisiunii unilaterale de cumparare a unui
bun individual determinat, daca, mai inainte ca promisiunea sa fi fost executata, creditorul sau
instraineaza bunul ori constituie un drept real asupra acestuia, obligatia promitentului se considera
stinsa.

2. Promisiunea bilaterala de vanzare este tot un antecontract care, spre deosebire de

promisiunea unilaterala de vanzare, genereaza pentru ambele parti obligatia de a incheia in viitor
contractul.
 Daca promitentul vanzator isi incalca obligatia asumata si vinde bunul unui tert,
promitentul cumparator nu poate solicita predarea bunului pentru ca nu a devenit proprietar, iar
vanzarea incheiata cu tertul sub rezerva fraudei este valabila, intr-o asemenea situatie promitentul
cumparator are dreptul la daune-interese.
Daca bunul se afla in patrimoniul vanzatorului si nu exista impedimente legale, oricare
dintre parti poate solicita instantei pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract. Actiunea
poate fi introdusa in termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia incheiat.

Inscrierea promisiunii in cartea funciara

Potrivit art 906 din Codul Civil, promisiunea de a incheia un contract avand ca obiect
dreptul de proprietate asupra unui imobil sau alt drept real privitor la acel imobil se poate nota in
cartea funciara, daca promitentul este inscris in cartea funciara ca titularul dreptului care face
obiectul promisiunii si daca promisiunea contine termenul in care trebuie executata sub sanctiunea
respingerii cererii de notare.
Notarea se poate efectua oricand in termenul stipulat in antecontract pentru executarea
promisiunii, dar nu mai tarziu de 6 luni de la expirarea acestui termen.
Notarea se poate radia daca cel indreptatit nu a solicitat instantei, in termen de cel mult 6
luni de la data la care contractul trebuia incheiat, pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de
contract sau daca, intre timp, imobilul a fost definitiv adjudecat in cadrul vanzarii silite de catre
un tert care nu este tinut sa raspunda de obligatiile promitentului.

3.PACTUL DE OPTIUNE
Definim pactul de optiune e un optiune ca fiind un act juridic bilateral, un contract, prin
care partile convin cu privire la contractul pe care urmeaza sa-l incheie, nascandu-se obligatii doar
in sarcina emitentului declaratiei.
Spre deosebire de promisiunea de vanzare, in cazul pactului de optiune emitentul declaratiei
nu se mai obliga sa incheie in viitor contractul si, in mod actual si anticipat, isi da consimtamantul
pentru incheierea acestuia, astfel incat prin acceptarea beneficiarului se realizeaza acordul de
vointe si se naste contractul de vanzare.
De altfel, potrivit art. 1278 CC declaratia pe care o face promitentul reprezinta o oferta
irevocabila si produce efectele specifice acesteia. Pentru ca simpla acceptare din partea
beneficiarului sa conduca la incheierea contractului este necesar ca pactul de optiune sa contina
toate elementele contractului pe care partile urmaresc sa-l incheie – art. 1278 alin. (3) CC.
Spre deosebire de promisiunea de vanzare, pactul trebuie sa contina si un termen pentru
exercitarea optiunii convenit de parti, in lipsa acestuia el fiind stabilit de instanta de judecata, prin
ordonanta presedintiala.
 Daca prin pactul de optiune se prefigureaza, se anticipeaza incheierea unui contract de
vanzare pentru care legea impune ad validitatem, forma autentica, atat pactul de optiune, cat si
declaratia de acceptare trebuie incheiate in aceasta forma.
Ca o consecinta a caracterului irevocabil al ofertei de a contracta, componenta pactului, in
cazul pactului de optiune privind un contract de vanzare asupra unui bun individual determinat,
intre data incheierii pactului si data exercitarii optiunii sau, dupa caz, aceea a expirarii termenului
pentru exercitarea optiunii, nu se poate dispune de bunul care formeaza obiectul pactului - art.
1668 alin. (1) CC.
In ipoteza in care proprietarul bunului incalca dreptul de optiune al beneficiarului si
instraineaza bunul unui tert de buna credinta, beneficiarul nu poate obtine decat daune-interese.
Clauza de inalienabilitate a fost facuta opozabila in conditiile art. 628 CC, astfel beneficiarul poate
solicita anularea contractului incheiat cu incalcarea clauzei de inalienabilitate.
Atunci cand pactul de optiune are ca obiect drepturi tabulare, dreptul de optiune se noteaza
in cartea funciara, radiindu-se din oficiu, daca pana la expirarea termenului de optiune nu s-a
inscris o declaratie de optiune insotita de dovada comunicarii ei catre cealalta parte - art. 1668
alin. (2) si (3) CC.

4.DREPTUL DE PREEMTIUNE

Dreptul de preemtiune (drept prioritar la cumparare) este un drept subiectiv civil stabilit
prin lege sau contract, in virtutea caruia titularul sau, numit preemptor, are posibilitatea sa
cumpere cu prioritate un bun.
Dreptul de preemptiune reprezinta o derogare de la principiul liberei circulatii a bunurilor,
consacrat de art. 12 alin. (1) CC si de la principiul potrivit caruia proprietarul poate dispune in
mod exclusiv, absolut si perpetuu de bunul sau.
Reprezentand o derogare de la aceste principii, inseamna ca normele care il reglementeaza
trebuie interpretate restrictiv.
Dreptul de preemptiune este reglementat de articolele 1730 -1740 CC, dispozitii care isi
gasesc aplicabilitatea numai daca prin lege sau contract nu se prevede altfel – art. 1730 alin. (2)
CC.

EXERCITAREA DREPTULUI DE PREEMPTIUNE

In cazul in care proprietarul unui bun doreste sa il instraineze prin vanzare, pentru ipoteza in
care o persoana fizica sau juridica are un drept prioritar la cumpararea acelui bun, proprietarul
bunului trebuie sa ii faca o oferta de vanzare preemptorului.
 Preemptorul se poate pronunta asupra ofertei ce i-a fost facuta in termen de cel mult 10
zile, in cazul vanzarii de bunuri mobile si cel mult 30 de zile, in cazul vanzarii de bunuri
imobile (art. 1730 alin. (3) teza a II-a CC).
In practica sunt posibile 2 situatii:
1. preemptorul accepta oferta proprietarului, caz in care contractul se incheie intre
proprietar si preemptor;
2. preemtorul respinge oferta proprietarului, expres sau tacit (prin neacceptare in termenul
de 10 zile, respectiv 30 de zile), caz in care proprietarul bunului poate sa il vanda unui tert in
conditiile cuprinse in oferta facuta preemptorului. O eventuala revenire a preemptorului asupra
ofertei pe care a respins-o va ramane fara efect, avand in vedere prevederile art. 1730 alin. (3)
teza I CC.
Ce se va intampla daca proprietarul :
a) fie instraineaza bunul unui tert, in conditii mai avantajoase decat acelea din oferta facuta
preemptorului, oferta pe care acesta a respins-o;
b) instraineaza bunul unui tert fara a-i face in prealabil o oferta preemptorului

Potrivit art. 1731 CC vanzarea bunului cu privire la care exista un drept de preemptiune,
legal sau conventional, se poate face catre un tert numai sub conditia suspensiva a neexercitarii
dreptului de preemptiune de catre preemptor.
Pentru ca vanzarea incheiata cu tertul sa nu fie afectata de modalitati si pentru ca acest
contract sa produca efectele dorite de parti, este necesar sa se creeze cadrul pentru ca preemptorul
sa isi exercite dreptul de preemptiune.
Potrivit art. 1732 alin. (1) CC, vanzatorul este obligat (obligatie de a face) sa ii comunice
preemptorului cuprinsul contractului incheiat cu tertul. Aceasta obligatie exista nu numai atunci
cand proprietarul a instrainat bunul unui tert fara a-i face o oferta preemptorului, ci si atunci cand
i-a fost facuta o oferta preemptorului, pe care acesta a respins-o. Textul de lege nu distinge.
Notificarea poate fi facuta si de catre tert, el neavand insa o obligatie in acest sens, insa
fiind interesat sa se stabileasca soarta juridica a dreptului pe care l-a dobandit.
Notificarea va cuprinde, conform art. 1732 alin. (2) CC, numele si prenumele
vanzatorului, descrierea bunului, sarcinile care il greveaza, termenii si conditiile vanzarii, precum
si locul unde este situat bunul, adica toate elementele care sunt necesare pentru ca preemptorul sa
decida in cunostiinta de cauza daca va cumpara sau nu bunul respectiv.
Preemptorul isi poate exercita dreptul prin comunicarea catre vanzator a acordului de a
incheia contractual, insotita de consemnarea pretului la dispozitia vanzatorului. Termenul pe care
il are la dispozitie preemptorul este de cel mult 10 zile in cazul vanzarii de bunuri mobile si de
cel mult 30 de zile in cazul vanzarii de bunuri imobile, termene care curg de la comunicarea
notificarii catre preemptor.
 In ipoteza in care proprietarul a instrainat bunul catre tert, dar refuza sa faca notificarea la
care este obligat prin lege, preemptorul poate solicita instantei, pe temeiul executarii in natura a
obligatiei de a face, sa-l constranga pe vanzator sa realizeze notificarea care este stabilita prin lege.

Prin exercitarea preemptiunii, care presupune nu numai comunicarea acordului de a incheia

contractul, ci si consemnarea pretului la dispozitia vanzatorului, contractul de vanzare se considera
incheiat intre vanzator si preemptor in conditiile contractului incheiat cu tertul, iar acest din urma
contract se desfiinteaza cu efect retroactiv, prin neindeplinirea conditiei suspensive – ca
preemptorul sa nu isi exerite dreptul de preemptiune.
Curs 3
In masura in care, in contractul de vanzare incheiat cu tertul, s-au acordat termene de
plata a pretului, preemptorul nu se poate prevala de aceste termene (Art. 1736 CC)
desfiintarea contractului incheiat cu tertul va conduce la angajarea raspunderii vanzatorului
pentru evictiune, daca tertul a fost de buna-credinta – art. 1733 alin. (1) teza a II-a CC.

Desi textul de lege nu distinge, credem ca solutia trebuie nuantata dupa cum urmeaza:

 daca dupa vanzarea bunului catre tertul de buna-credinta, vanzatorul si-a executat
obligatia de a-l notifica pe preemptor, iar acesta si-a exercitat preemptiunea intrand primul
in posesia bunului, daca bunul este mobil sau inscriind primul in cartea funciara dreptul sau,
daca bunul este imobil, el va fi considerat proprietarul bunului si pe cale de consecinta, se
va angaja raspunderea vanzatorului pentru evictiune fata de tertul de buna-credinta.

 Daca dupa instrainarea bunului catre tertul de buna-credinta, acesta a intrat in posesia
lui, in cazul in care bunul este mobil sau si-a inscris primul dreptul in CF, in cazul in care
bunul este imobil, o eventuala exercitare a preemptiunii va ramane fara efect fata de tertul
de buna-credinta si nu se mai pune problema evingerii (inlaturarii) sale.

Se mai pune problema de a sti cum trebuie procedat in cazul in care tertul a cumparat, pe langa
bunul supus preemptiunii, si alte bunuri.

Potrivit art. 1735 alin (1) CC, atunci cand preemptiunea se exercita in privinta unui bun
cumparat impreuna cu alte bunuri, pentru un singur pret, vanzatorul poate pretinde de la
preemptor numai o parte proportionala din acest pret. In cazul in care s-au vandut si alte bunuri
decat acela supus preemptiunii, dar care nu puteau fi despartite de acesta fara a-l pagubi pe
vanzator, exercitarea dreptului de preemptiune nu se poate face decat daca preemptorul
consemneaza pretul pentru toate bunurile vandute.

Se mai impun 2 precizari in legatura cu exercitarea dreptului de preemptiune:

 1. Este un drept patrimonial protejat de legiuitor, astfel orice clauza din contractul incheiat
intre vanzator si tert, care ar avea ca efect anihilarea acestui drept, nu produce efecte fata de
preemptor – art. 1733 alin. (2) CC
2. Dreptul de preemptiune ce are ca efect un bun imobil se poate nota in cartea funciara cu
efectele reglementate in art 1737.

Concursul intre Preemptori

Conform art. 1734 CC , atunci cand mai multe persoane si-au exercitat preemptiunea asupra
aceluiasi bun, contractul de vanzare se considera incheiat cu:

- Titularul dreptului legal de preemptiune, daca vine in concurs cu titulari ai unor drepturi
conventionale de preemptiune;
- Cu titularul dreptului legal de preemptiune ales de vanzator, atunci cand vine in concurs
cu alti titulari ai unor drepturi legale de preemptiune;
- Daca daca bunul este imobil, cu titularul dreptului conventional de preemptiune care a fost
mai intai inscris in cartea funciara, atunci cand vine in concurs cu alti titulari ai unor
drepturi conventionale de preemptiune;
- Daca bunul este mobil, cu titularul dreptului conventional de preemptiune avand data
certa cea mai veche atunci cand se afla in concurs cu alti titulari ai unor drepturi
conventionale de preemptiune.

Ordinea prevazuta la art. 1734 alin. (1) CC este imperativa, astfel ca orice clauza prin care se
deroga de la ea este considerata nescrisa

CARACTERELE DREPTULUI DE PREEMPTIUNE

Potrivit art. 1739 CC, dreptul de preemptiune este indivizibil si nu se poate ceda.

Caracterul indivizibil presupune faptul ca atunci cand exista mai multi cotitulari ai dreptului
de preemptiune, spre exemplu mai multi coproprietari, dreptul de preemptiune trebuie exercitat
unitar si nu divizat intre cotitulari (ex. art. 1746 CC coroborat cu codul silvic- la vanzarea
terenurilor forestire din proprietate privată au in dreptul de preemptiune coproprietarii si vecinii
(sa presupunem ca nu exista coproprietari ai
terenului forestier care se vinde si atunci exista mai multi vecini care au un dr prioritar la
cumparare
etc)

Caracterul incesibil presupune :

 a) daca dreptul de preemptiune este conventional, el nu poate fi cedat prin acte intre vii,
avand un caracter intuitu personae. Dreptul nu se poate transmite nici prin mostenire, cu
exceptia cazului in care a fost constiuit pe un anume termen.
b) daca dreptul de preemptiune are caracter legal, fiind conferit in virtutea unei calitati a
preemptorului, dreptul nu se poate transmite decat odata cu acesta calitate.
In afara acestor doua caractere, dreptul conventional de preemptiune, mai prezinta si un
caracter specific, respectiv caracterul temporar, astfel potrivit art. 1740 CC, dreptul conventional
de preemptiune se stinge:
 la moartea preemptorului, daca a fost constituit fara indicarea unui termen;
 la implinirea termenului, daca preemptorul nu decedeaza in interiorul termenului pentru
care a fost constituit;
 la implinirea unui termen de 5 ani de la data constituirii daca a fost prevazut un termen
mai lung, iar preemptorul moare inainte de implinirea termenului de 5 ani.(doar aici se
poate transmite prin mostenire!!!)

de studiat legea 17/2014- in ce conditii se instraineaza terenurile

codul silvic- vanzarea terenurilor forestiere

II.CAPACITATEA PARTILOR (contract de vanzare)

Regula: Potrivit art. 1652 CC, pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzis
prin lege, ceea ce inseamna ca in materie de vanzare, regula este capacitatea, incapacitatea
reprezentand exceptia.

Intrucat ca regula vanzarea este atat pentru vanzator, cat si pentru un cumparator un act de
dispozitie, pentru ca persoanele sa incheie singure contracte de vanzare este necesar ca ele sa aiba
capacitate deplina de exercitiu.
Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu sau cele cu capacitate de exercitiu restransa pot
incheia contracte de vanzare prin intermediul reprezentantului legal, respectiv cu incuviintarea
ocrotitorului legal, in ambele situatii fiind necesara si autorizarea instantei de tutela.
Daca raportata la bun, vanzarea reprezinta intotdeauna un act de dispozitie, prin raportare la
patrimoniul persoanei, ea poate sa mijloceasca efecte de acte de conservare sau de
administrare, ipoteze in care persoanele trebuie sa aiba capacitatea de a face asemenea acte.
art. 43 alin. (3) CC - persoana lipsita de capacitatea de exercitiu poate incheia singura
actele anume prevazute de lege, actele de conservare, precum si actele de dispozitie de mica
valoare, cu caracter curent si care se executa la momentul incheierii lor;
art. 41 alin. (3) CC - minorul cu capacitate de exercitiu restransa poate face singur acte de
conservare, acte de administrare care nu il prejudiciaza, precum si acte de dispozitie de mica
valoare, cu caracter curent si care se executa la data incheierii lor → in masura in care vanzarea
raportata la patrimoniu poate fi calificata ca act de administrare.
De exemplu, el nu poate fi incheiat de minorul lipsit de capacitate de exercitiu, pentru ca
daca ar incheia un asemenea act de vanzare, ar fi anulabila vanzarea pentru lipsa de capacitate;
in schimb, poate fi incheiata de catre minorul cu capacitate restransa de exercitiu sigur, sub
conditia ca vanzarea respectiva sa nu il prejudicieze, pentru ca daca il prejudiciaza, actul va fi
anulabil pentru leziune ca viciu de consimtamant.

INCAPACITATI SPECIALE (vanzare)

Reprezinta exceptia de la regula ceea ce inseamna ca se vor aplica numai in cazurile expres
si limitativ pevazute de lege, iar normele care instituie asemenea incapacitati sunt de stricta
interpretare si aplicare.
Codul civil reglementeza atat incapacitati de a cumpara, cat si incapacitati de a vinde.
Interdictia de a vinde un bun este o incapacitate speciala numai daca a fost instituita in virtutea
unei calitati a persoanei. Daca interdictia este determinata de natura bunului, ea reprezinta o
inalienabilitate speciala care tine de obiectul contractului de vanzare.

INCAPACITATI DE A CUMPARA (vanzare)

Potrivit art. 1653 alin. (1) CC, sub sanctiunea nulitatii absolute, judecatorii, procurorii,
grefierii, executorii, avocatii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii in insolventa nu pot
cumpara direct sau prin persoane interpuse drepturi litigioase care sunt de competenta instantei
judecatoresti in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea.
Prin drept litigios, potrivit art. 1653 alin. (3) CC, se intelege un drept asupra caruia exista un
proces inceput si neterminat care priveste existenta sau intinderea sa. Procesul civil are doua etape
– judecata si executarea silita

Cumpararea la licitatie publica a unui bun nu intra sub incidenta capacitatii, intrucat in
momentul cumpararii soarta dreptului a fost transata prin hotarare judecatoreasca definitiva, iar
dreptul a incetat sa mai fie litigios.
Limita teritoriala a incapacitatii pentru judecatori, procurori, grefieri, executori si notari
publici este determinata de limita de competenta teritoriala a instantei in a carei circumscriptii
isi desfasoara activitatea.
In ceea ce-i priveste pe judecatorii de la ICCJ si pe procurorii de pe langa PICCJ, interdictia se
intinde pe intreg teritoriul tarii.
In ceea ce-i priveste pe avocati, consilieri juridici si practicieni in insolventa avand in vedere ca
ei isi pot desfasura activitatea in fata oricarei instante din Romania, limita incapacitatii este data de
limita teritoriala a instantei unde isi desfasoara activitatea la momentul actului, aspect ce poate
fi dovedit prin orice mijloc de proba.
Intrucat incapacitatea este dictata de interese de ordine publica, apararea prestigiului
justitiei, sanctiunea care intervine indicata expres de legiuitor este nulitatea absoluta, sanctiunea
care intervine in cazul incalcarii.
Prin exceptie de la prevederile articolului 1653, alin 1, persoanele enumerate in textul de
lege pot cumpara drepturi litigioase in urmatoarele situatii conform art. 1653 alin. (2) CC:
- atunci cand cumpararea priveste drepturi succesorale ori cote-parti din dreptul de
proprietate de la comostenitori sau coproprietari, dupa caz
- atunci cand prin cumpararea dreptului litigios s-a urmarit indestularea unei creante nascute
inainte ca dreptul sa fi devenit litigios;
- atunci cand cumpararea s-a facut pentru apararea drepturilor celui ce stapaneste bunul in
legatura cu care exista dreptul litigios.
In toate situatiile enumerate, motivul determinant al consimtamantului
cumparatorului, nu este reprezentat de ivirea posibilitatii de a specula dreptul litigios, ci de
dorinta de a pune capat starii de indiviziune sau de proprietate comuna de a indestula o
creanta nascuta inainte ca dreptul sa fi devenit litigios sau de a apara drepturile celui ce
stapaneste bunul in legatura cu care exista dreptul litigios, interese legitime in viziunea
legiuitorului.
Curs 4
Potrivit art.1654 Cod Civil, sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane
interpuse, chiar si prin licitatie publica:
 mandatarii pentru bunurile pe care sunt insarcinati sa le vanda, exceptia
prevazuta la art. 1304, alin.1 C. Civ ramanand aplicabila

Art. 1304, alin.1 C. Civ reglementeza actul cu sine insusi si dubla reprezentare ramanand
aplicabila
(1) Contractul incheiat de reprezentant cu sine insusi, in nume propriu, este anulabil numai la
cererea reprezentatului, cu exceptia cazului in care reprezentantul a fost imputernicit in mod
expres in acest sens sau cuprinsul contractului a fost determinat in asemenea mod incat sa excluda
posibilitatea unui conflict de interese.
Incapacitatea se justifica prin faptul ca interesul mandatarului de a cumpara cat mai ieftin
se afla in conflict cu interesul mandantului pe care mandatarul trebuie sa il apere si care este acela
de a obtine pretul cel mai ridicat. Atunci cand mandatarul a fost imputernicit in mod expres sa
incheie contractul cu sine sau atunci cand continutul contractului a fost stabilit in asemenea mod
incat sa excluda posibilitatea unui conflict de interese, contractul de vanzare incheiat de
reprezentant cu sine este recunoscut ca valabil.
  La litera b art. 1654, se arata ca sunt incapabili sa cumpere direct sau prin interpus
sau chiar si prin licitatie publica parintii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu pentru
bunurile pe care le reprezinta.
Incapacitatea are la baza tot un conflict de interese intre cei enumerati si cei pe care ii
reprezinta, precum si faptul ca persoanele reprezentate, fiind total sau partial, lipsite de capacitate
nu-si pot manifesta vointa.
In privinta tutorelui dispozitiile de la art 1654, alin. 1 se completeaza cu prevederile art
147 din C.C, care, de o maniera generala, interzice incheierea de contracte sub sanctiunea
nulitatii relative intre tutore, sotul, o ruda in linie dreapta, fratii sau surorile tutorelui pe de o
parte si minor pe de alta parte.
In plus, desi art. 1654, alin.1 C.C ii interzice tutorelui sa cumpere la licitatie publica un
bun al minorului, art. 147, alin.2 C.C stabileste ca tutorele, sotul tutorelui, rudele in linie dreapta
ale tutorelui ori fratii sau surorile tutorelui pot cumpara la licitatie publica un bun al minorului
daca au o garantie reala asupra acelui bun sau il detin in coproprietate cu minorul.
Se observa ca incapacitatea tutorelui de a cumpara aparent absoluta ( art 1654) este
atenuata prin prevederile art 147, alin.2 C.Civ.
In plus, potrivit art. 157 C.Civ. in cazul mortii tutorelui, pana la numirea unui nou tutore
sau a unui curator special, mostenitorii majori ai tutorelui sunt obligati sa preia sarcinile tutelei
avand aceleasi drepturi si obligatii ca tutorele. Desi mostenitorii majori ai tutorelui nu sunt
prevazuti in norma de exceptie de la art. 1654 alin. (1) lit. b) CC, incapacitatea ii priveste si pe
acestia, intrucat dispozitia legala nu are in vedere persoana care exercita functia de tutore, ci
calitatea de tutore, calitate pe care mostenitorii majori o pot dobandi in virtutea legii.
Art. 126 C.Civ. precizeaza ca prevederile art. 147 CC se aplica si membrilor consiliului de
familie astfel incat nici acestia nu pot incheia acte juridice cu minorul ocrotit prin tutela, deci nici
contracte de vanzare in care ar avea calitatea de cumparatori
Consiliul de familie - se constituie cand ocrotirea minorului se realizeaza prin intermediul unui
tutore, luand decizii privind persoana minorului si da avize consultative in privinta actelor pe care
tutorele le incheie cu privire la patrimoniului minorului.
Daca tutorele incheie un act cu nesocotirea avizului consiliului familiei, se va putea antrena
raspunderea civila a tutorelui.
Daca tutorele incheie un act fara avea avizul consiliului de familie, actul este anulabil.
Consiliul de familie se constituie din trei persoane, respectiv rude sau afini ai minorului, iar
daca nu exista se aleg dintre prietenii familiei minorului, iar daca nu exista din randul persoanelor
care manifesta interes fata de situatia minorului, astfel incat nici acestia nu pot incheia acte
juridice cu minorul ocrotit prin tutela, deci nici contracte de vanzare in care ar avea calitatea de
cumparator.
  Functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii,
precum si alte asemenea persoane, care ar putea influenta conditiile vanzarii
realizate prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le
administreaza ori a caror administrare o supravegheaza, dupa caz.
Potrivit art. 1654 alin. (2) CC - Incalcarea incapacitatii prevazute de art.1654 alin. (1) CC
se sanctioneaza pentru primele doua cazuri cu nulitatea relativa, avand in vedere interesele
personale ocrotite, iar pentru cel de-al treilea caz cu nulitatea absoluta, intrucat dispozitia legala
care instituie incapacitatea urmareste ocrotirea unui interes general.
O alta incapacitate de a cumpara este prevazuta de art. 44 alin. (2) din Constitutie,
conform caruia cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra
terenurilor in tara noastra, in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si
din alte tratate internationale la care Romania este parte, in conditiile prevazute prin lege organica,
pe baza de reciprocitate, precum si prin mostenire legala.
Avand in vedere ca legea nr. 312/2005 distinge intre cetatenii statelor membre ale Uniunii
Europene si ale Spatiului Economic European, apatrizii cu domiciliul in Romania sau intr-un stat
membru, precum si persoanele juridice constituite in conformitate cu legislatia unui stat membru,
pe de-o parte, si cetatenii straini, apatrizii si persoanele juridice care nu apartin unui stat membru,
trebuie facute urmatoarele precizari:
1. In privinta persoanelor fizice cetateni ai unui stat membru al UE sau al SEE, apatrizilor cu
domiciliul intr-un stat membru sau in Romania si persoanelor juridice constituite in conformitate
cu legislatia unui stat membru, incapacitatea isi gaseste aplicabilitatea numai daca nu este
indeplinita conditia reciprocitatii, conditie generala impusa de textul constitutional. De altfel,
conditia reciprocitatii se regaseste si in legea nr. 17/2014 care stabileste conditiile in care cei
enumerati mai sus pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole din extravilan in
tara noastra.

Ce inseamna reciprocitate? Pai un spaniol poate sa cumpere un teren din Romania daca si
statul
sau le permite romanilor sa cumpere terenul din Spania. Altfel, daca un stat interzice romanilor sa
cumpere terenul din tara lor, nici cetatenii acelui stat nu pot cumpara terenul din Romania.

2. In privinta cetatenilor straini, apatrizilor si persoanelor juridice care nu apartin unui stat
membru, posibilitatea de a cumpara terenuri in Romania trebuie sa fie prevazuta in tratate
internationale incheiate de tara noastra cu statele respective. Si in acest caz va functiona
conditia reciprocitatii.

INCAPACITATI DE A VINDE (vanzare)

 Potrivit art. 1655 alin. (1) CC, persoanele enumerate la art. 1654 alin. (1) nu pot sa
vanda bunuri proprii pentru o suma de bani obtinuta din vanzarea ori exploatarea bunului sau
patrimoniului pe care il administreaza ori a carui administrare o supravegheaza, dupa caz.
Exemplu: Sa presupunem ca un minor este octrotit prin intermediul tutelei. Noi stim ca intre
tutore si
minor nu se poate incheia niciun contract. In schimb stim ca tutorele poate sa incheie acte juridice
in numele si pe seama minorului, iar daca actele respective sunt de conservare sau de
administrare,
tutorele poate sa incheie actul fara autorizarea instantei de tutela. Sa presupunem ca minorul ai
carui parinti au decedat, mosteneste de la acestia printre altele si o casa. O sa aflam noi ca un
contract de inchiriere incheiat pe o durata de maxim 5 ani este act de administrare. Fiind act de
administrare, tutorele poate sa incheie singur cu privire la acest bun al minorului un contract de
inchiriere. Sa presupune ca poate sa incheie un contract de inchiriere pe o durata de un an, cu o
chirie de 1000 euro pe luna. In acest an, minorul incaseaza o chirie de 12.000 de euro. La
expirarea
contractului, tutorele constata ca acea casa are nevoie de reparatii. Atunci el va incheia un contract
de antrepriza pt a se repara casa respectiva. Poate sa il incheie singur fara autorizarea instantei de
tutela. Convine cu antreprenorul ca suma pe care o s-o plateasca minorul ( evident in numele
minorului tutorele) e de 12.000 euro, reprezentand 6.000 euro pretul materialelor si 6.000 euro
pretul manoperei. Tutorelui ca activitate obisnuita vinde bunuri de constructie spre exemplu ( var,
ciment). Convine totodata cu antreprenorul, ca acesta din urma sa cumpere bunurile necesare
reparatiilor de la tutore pentru suma de 6.000 euro. Acest contract de vanzare incheiat intre tutore
si antreprenor, pretul pt bunurile respective platindu-se din suma pe care a incasat-o tutorele din
exploatarea patrimoniului minorului, din inchirierea bunului minorului este lovit de nulitate
relatica potrivit art 1655.
Incapacitatea se justifica prin necesitatea de a preveni abuzul de reprezentare care s-ar putea
manifesta inclusiv prin incheierea contractului in conditiile prevazute de art. 1655 alin. (1) CC.
Alin. (2) al art. 1655 CC extinde sfera de aplicare a incapacitatii pentru orice contract de
prestari servicii incheiat de tutore in conditiile de la alin. (1).
Art. 1656 stabileste ca aceia carora le este interzis sa vanda sau sa cumpere nu pot cere
anularea vazarii nici in nume propriu, nici in numele persoanei ocrotite, dispozitia reprezentand
practic o aplicare a principiului ”Nemo propriam turpitudinem allegans” (nimeni nu se poate
prevala de propria incorectitudine pentru a obtine anularea unui act juridic civil)

Obiectul contractului de vanzare

Codul civil distinge intre obiectul obligatiei si obiectul contractului.

 Potrivit articolului 1225, alin1 C.C, obiectul contractului de vanzare este reprezentat de
operatiunea juridca pe care partile au vizat-o in momentul manifestarii de vointa.
Spre exemplu, obiectul contractului de vanzare este reprezentat de operatiunea juridica de
vanzare. Efectul contractului consta in nasterea unui raport juridic obligational corespuzator
operatiunii juridice.
Obiectul raportului juridic obligational, care este acelasi lucru cu obiectul obligatiei,
consta asa cum arata 1226 cod civil: in prestatia concreta ce revine debitorului, adica actiunea
sau inactiunea efectuata de acesta.
Prestatia la randul sau poate consta in constituirea sau transmiterea unui drept real, cum se
intampla in cazul vanzarii, sau intr-un fapt pozitiv ori negativ corespunzator dreptului de creanta
corelativ. Atunci cand prestatia se refera la un bun, el reprezinta obiectul material al prestatiei,
nejuridic.
Obiectul contractului de vanzare a unui bun este reprezentat de operatiunea juridica
de vanzare .
Obiectul obligatiei este reprezentat de prestatia concreta ce revine debitorului si
anume transmiterea dreptului de proprietate asupra acelui bun.
Obiectul prestatiei, care este material, este reprezentat de bunul instrainat.

Bunul vandut trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- Sa fie susceptibil de a fi instrainat;
- Sa existe sau sa poata exista in viitor;
- Sa fie determinat sau determinabil, posibil si licit.

a) Sa fie susceptibil de a fi instrainat

In materia vanzarii, CC care consacra prin art. 12 alin. (1) CC principiul liberei circulatii
a bunurilor, stabileste o derogare importanta de la acesta, aratand in art. 1657 CC ca orice
bun poate fi vandut in mod liber, daca vanzarea nu este limitata ori interzisa prin lege sau prin
conventie ori testament.
Interdictia sau limitarea poate fi:
 absoluta, vizand bunurile care prin natura lor sau printr-o declaratie a legii sunt
de uz sau de interes public si care sunt declarate ca inalienabile
 relativa, care priveste bunurile ce pot fi dobandite sau instrainate numai de
catre anumite persoane sau in anumite conditii prevazute de lege.
Legea, prin art 861 CC, declara ca inalienabile, imprescriptibile si insesisazbile bunurile
proprietate publica. Aceste bunuri pot fi date in administrare, pot fi concesionate sau inchiriate,
insa nu pot fi dobandite sau instrainate prin act juridic civil.
 Terenurile si alte bunuri din domeniul privat al statului sau din unitatile administrativ
teritoriale, cat timp prin schimbarea destinatiei nu sunt trecute in domeniul public, sunt supuse
dispozitiilor de comun, daca prin lege nu se prevede altfel.
Un alt caz de inalienabilitate, dar numai temporara este prevazut de art. 2 alin. (3) din
OUG nr. 68/2006, privind masuri pentru dezvoltarea activitatii in domeniul constructiilor de
locuinte prin programe la nivel national, potrivit caruia casele de locuit construite prin programe
sau actiuni ale guvernului pentru persoane sau familii ramase fara adapost in urma avarierii grave
sau distrugerii locuintelor din cauza unor calamitati naturale, nu pot fi instrainate prin acte intre
vii pe o perioada de 5 ani de la data predarii acestora catre beneficiari.
Alte inalienabilitatii temporare au fost prevazute prin art. 32 din legea nr. 18/1991 -
Legea fondului funciar si art. 9 din legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a
unor imobile cu destinatia de locuinte trecute in proprietatea statului, dispozitii abrogate prin legea
nr. 71/2011.
→Interesul statului este ca bunul sa ramana in patrimoniul celui ce il dobandeste

Derogarea relativa de la principiul liberei circulatii a bunurilor este prevazuta de lege in

privinta bunurilor care constituie monopolul statului si care pot fi vandute, respectiv cumparate in
conditiile cerute de lege numai de persoane juridice sau fizice autorizate pe baza de licenta (tutun,
arme, stupefiate, substante toxice).
Mai trebuie precizat ca bunurile din patrimoniul cultural national fac parte din circuitul
civil si pot fi instrainate, cu exceptia celor care nu fac parte din domeniul public, insa scoaterea
din tara a bunurilor culturale mobile, temporar sau definitiv, de catre persoanele fizice sau juridice
se poate face numai pe baza certificatului de export emis de serviciile publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii.
Desi ca regula, un bun nu poate fi declarat inalienabil prin vointa omului, art. 627 alin. 1
Cod Civil precizeaza ca, prin conventie sau testament, se poate interzice instrainarea unui bun,
insa numai pentru o durata de cel mult 49 de ani si daca exista un interes serios si legitim.
Rezulta inalienabilitatea conventionala este recunoscuta ca valabila numai daca sunt indeplinite
cumulativ doua conditii:
 are caracter temporar
 si se justifica printr-un interes serios si legitim.

b) Sa existe sau sa poata exista in viitor

Daca partile au avut in vedere un bun individual determinat existent, dar acel bun era pierit
total la momentul contractului, contractul este lovit de nulitate absoluta - art. 1659 teza I CC -
Daca in momentul vanzarii unui bun individual determinat acesta pierise in intregime, contractul
nu produce niciun efect. Intrucat obligatia vanzatorului este lipsita de obiect, lipsa obiectului
echivaland practic cu o imposibilitate absoluta a acestuia.
*In cazul lipsei bunului ca obiect al prestatiei la momentul incheierii contractului, actul ar fi
lovit de nulitate relativa pentru lipsa cauzei obligatiei cumparatorului.*
Art. 1959 teza a II-a CC - Daca bunul pierise numai in parte, cumparatorul care nu
cunostea acest fapt in momentul vanzarii poate cere fie anularea contractului, fie reducerea
corespunzatoare a pretului. In cazul in care cumparatorul cunostea la momentul contractului
pieirea partiala a bunului, el nu poate solicita nici anularea, nici reducerea pretului
Curs 5
Vanzarea este valabila si atunci cand are ca obiect un bun viitor care nu exista la momentul
incheierii contractului. Dintre bunurile viitoare numai mostenirea nedeschisa nu poate forma
obiectul unui contract.
(art. 956 CC precizeaza ca daca prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absoluta
actele juridice avand ca obiect drepturi eventuale asupra unei mosteniri nedeschise inca, precum
actele prin care se accepta mostenirea sau se renunta la aceasta, inainte de deschiderea ei, ori
actele prin care se instraineaza sau se promite instrainarea unor drepturi care s-ar putea dobandi la
deschiderea mostenirii).
Atunci cand se instraineaza un bun viitor transferul proprietatii opereaza in momentul in
care bunul s-a realizat, adica este apt de a fi folosit potrivit destinatiei avute in vedere la
incheierea contractului.
In privinta constructiilor se aplica regulile in materie de carte funciara (art 1658 C.C).
In cazul vanzarii unor bunuri dintr-un gen limitat care nu exista la data incheierii
contractului, cumparatorul dobandeste proprietatea la momentul individualizarii bunurilor de
catre vanzator.
Atunci cand bunul viitor nu se realizeaza contractul nu produce niciun efect, ceea ce
inseamna ca riscul nerealizarii este in sarcina vazatorului, el nefiind in drept sa primeasca pretul
bunului respectiv. Este posibil ca riscul nerealizarii sa fie asumat de catre cumparator, caz in care
el ramane obligat la plata pretului, contractul de vanzare capatand caracter aleatoriu. (art.1658,
alin.4).
Atunci cand bunul viitor s-a realizat partial cumparatorul are alegerea: fie de a solicita
desfiintarea vanzarii, fie reducerea corespunzatoare a pretului. (art 1658, alin 3 ). Aceeasi
solutie se aplica si atunci cand genul limitat viitor se realizeaza partial, vanzatorul nefiind in
masura sa individualizeze intreaga cantitate de bunuri instrainate. In toate cazurile, daca
nerealizarea bunului se datoreaza culpei vanzatorului el va fi tinut sa plateasca si daune interese.
b) Sa fie determinat sau determinabil, posibil si ilicit
In materie de vanzare, nu exista particularitati fata de un contract obisnuit. Un bun
individual determinat indeplineste conditia de a fi determinat la momentul incheierii contractului,
in cazul bunurilor de gen, indicandu-se cantitatea lor la momentul incheierii contractului, devenind
determinate. Bunul este determinabil atunci cand se stabilesc la momentul incheierii contractului
suficiente elemente pe baza carora la scadenta, bunul sa poata fi determinat.
In cazul unei imposibilitati relative (obiectul este imposbil de infaptuit pentru debitor, dar
este posibil pentru alt subiect de drept) a obiectului obligatiei, contractul ramane valabil, iar cand
imposibilitatea este absoluta, contractul este lovit de nulitate absoluta.
Imposibilitatea mai poate fi de natura materiala – iti vand luna de pe cer sau de natura
juridica – iti instrainez o parte a capacitatii mele de exercitiu.
Ceea ce priveste caracterul ilicit al obiectului care duce la nulitate absoluta a contractului,
trebuie sa distingem intre obiectul contractului de vanzare (nu poate sa fie ilicit, deoarece este
determinat de parti de la momentul incheierii contractului) si obiectul obligatiei vanzatorului
(poate fi ilicit- instrainare de droguri intre persoane fizice si prohibit de lege – contractul va fi lovit
de nulitate absoluta).
Un contract nu poate sa aiba un obiect determinabil, intervenind sanctiunea nulitatii
absolute.
PRETUL
Obiect al prestatiei cumparatorului, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

 Sa constea intr-o suma de bani

 Sa fie determinat sau determinabil
 Sa fie sincer si serios

1.Sa fie fixat in bani

Stabilirea pretului in bani tine de esenta contractului de vanzare. Atunci cand pretul nu
este fixat in bani, transferul proprietatii bunului operand in schimbul altui bun pentru stingerea
unei obligatii sau in schimbul altei prestatii, contractul nu poate fi calificat ca o vanzare, ci ca un
contract de schimb, o dare in plata sau alt contract eventual nenumit. Nu poate fi calificat drept
vanzare nici contractul prin care in schimbul transmiterii proprietatii unui bun, dobanditorul se
obliga sa presteze intretinere in favoarea instrainatorului. Obligatia de intretinere asumata de
dobanditor este o obligatie de a face care nu echivaleaza cu un pret, contractul incheiat fiind unul
de intretinere reglementat de art 2254 C.C.

De asemenea, daca in schimbul proprietatii unui bun, dobanditorul se obliga sa

plateasca o suma de bani periodic pana la moartea creditorului instrainatorului, contractul nu va
fi calificat ca instrainare ci ca un contract de renta viagera reglementat de art 2242 C.C

3. Sa fie determinat sau determinabil

Pretul este determinat atunci cand cuantumul lui este stabilit de parti la
momentul incheierii contractului. Determinarea pretului nu presupune si stabilirea
modalitatii de plata (printr-o singura prestatie sau in rate), nici a termenului la care trebuie
 executata prestatia, in lipsa de stipulatie a partilor, aceste aspecte fiind determinate potrivit
legii.

Este posibil ca partile sa fi stabilit doar anumite elemente cu ajutorul carora pretul sa poata fi
stabilit ulterior, cel mai tarziu pana la data platii,(ex: cotatia la bursa) caz in care pretul este
determinabil.
Pretul este determinabil potrivit art 1662 CC si atunci cand stabilirea lui este lasata la
apreciere uneia sau mai multor persoane stabilite prin acordul de vointe al partilor. Atunci cand
astfel de persoane nu determina pretul in termenul stabilit, sau in lipsa, in termen de 6 luni de la
data incheierii contractului, la cererea partii interesate, presedintele judecatoriei de la locul
incheierii contractului va desemna de urgenta in camera de consiliu, prin incheiere definitiva un
expert pentru determinarea pretului, remuneratia expertului se plateste in mod egal de catre parti.
Pretul fixat de tertul desemnat de catre parti sau catre expertul desemnat de catre instanta
face parte din contract de la data incheierii lui, fiind obligatoriu atat pentru parti, cat si pentru
instanta de judecata. Daca pretul nu este stabilit in termen de un an de la data incheierii
contractului, vanzarea este nula, cu exceptia cazului in care partile au stabilit un alt mod de
determinare a pretului.
Contractul de vanzare poate fi recunoscut ca valabil, chiar si atunci cand pretul nu este
expres prevazut in contract. Codul Civil (art.1654) stabileste criterii pe baza carora poate fi
stabilit/ determinat pretul astfel:
 pretul vanzarii este suficient determinat atunci cand poate fi stabilit potrivit cu
imprejurarile (am in vedere pretul achizitiei, conditii, cheltuieli – blugi Turcia);;
 cand vanzarea are ca obiect bunuri pe care vanzatorul le vinde in mod obisnuit se prezuma
ca partile au avut in vedere pretul practicat in mod obisnuit de vanzator;
 in lipsa de stipulatie contrara, vanzarea unor bunuri al caror pret este stabilit pe piete
organizate este presupus a se fi incheiat pentru pretul mediu aplicat in ziua incheierii
contractului pe piata cea mai apropiata de locul incheierii contractului. Daca aceasta zi a
fost nelucratoare, se tine seama de ultima zi lucratoare.

3.Pretul sa fie sincer si serios

Prin pret sincer intelegem un pret real, stabilit pentru a fi cerut si platit efectiv, iar nu un
pret fictiv stabilit
fara intentia de a fi platit. Atunci cand pretul este fictiv, contractul este anulabil ca vanzarea.
(art.1655, alin1 ). In cazul in care pretul este fictiv, dar este evident ca partile au urmarit
instrainarea bunului, respectiv dobandirea bunului, contractul poate valora donatie deghizata sub
rezerva indeplinirii conditiilor de fond impuse de lege pentru contractul de donatie. Inseamna ca
donatia ascunsa sub aparenta unui contract de vanzare, trebuie sa indeplineasca
cerintele de fond impuse de lege pentru donatii, pentru ca vointa reala interna a partilor de a
incheia
intre ele un contract de donatie si nu un contract de vanzare, insa forma pe care trebuie sa o
imbrace
contractul este cea prevăzută de lg pt contractul care vizeaza donatia
Prin pret serios trebuie sa intelegem acel pret care nu este intr-atat de disproportionat
fata de valoarea
bunului incat sa fie evident ca partile nu au dorit sa incheie un contract de vanzare. Atunci cand
pretul este derizoriu, contractul este anulabil ca vanzare, dar poate valora donatie directa daca
sunt indeplinite conditiile de fond si de forma impusa de lege pentru contractul de donatie
(instrainarea unui bun valoros la un pret evident mai mic).
Atunci cand pretul este inferior valorii bunului, dar nu atat de mic incat sa nu poata fi
considerat pret, contractul va fi valabil ca vanzare intrucat fixarea pretului tine nu numai de
valoarea bunului, ci si de subiectivismul partilor.

Cauza contractului trebuie :

1. Sa existe 2. Sa fie licita 3.Sa fie morala
Cauza lipseste in doua cazuri: - in cazul lipsei de discernamant
- in cazul erorii asupra elementelor care constituie motivul esential al discernamantului
Atunci cand cauza este ilicita si imorala = nulitate absoluta

EFECTELE CONTRACTULUI DE VANZARE

Prin efectele unui contract intelegem obligatiile pe care contractul respectiv le genereaza
in sarcina partilor contractante. In ceea ce priveste stabilirea obligatiilor partilor contractului de
vanzare, art. 1671 C.Civ. prevede clauzele indoielnice in contractul de vanzare se interpreteaza in
favoarea cumparatorului, este vorba nu numai de clauzele care privesc obligatiile cumparatorului,
ci si de clauzele care privesc obligatiile vanzatorului. Prevederea deroga de la dispozitiile art.1269,
alin.1 C.Civ. potrivit carora clauzele neclare intr-un contract se intepreteaza in favoarea celui
care se obliga.

Obligatiile vanzatorului
Potrivit art 1672, vanzatorul are trei obligatii principale:
1. sa transmita proprietatea sau, dupa caz, dreptul vandut;
2. sa predea bunul;
3. sa il garanteze pe cumparator contra evictiunii si contra viciilor lucrului vandut.
1. Obligatia de a transmite proprietatea
 Potrivit art 1673, alin.1, vanzatorul este obligat sa transmita cumparatorului proprietatea
bunului vandut, iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol, daca legea nu dispune altfel, dispozitiile
privitoare la transmiterea proprietatii se aplica si in cazul in care prin vanzare se transmite si un alt
drept in afara proprietatii.
Art. 1673, alin.2 C.C precizeaza ca odata cu proprietatea, cumparatorul dobandeste toate
drepturile si actiunile accesorii care i-au apartinut vanzatorului (ex: dr de preemptiune, dr la
actiune pentru vicii ascunse ).
Art. 1282 alin. (2) CC - Drepturile, precum si, in cazurile prevazute de lege, obligatiile
contractuale in stransa legatura cu un bun se transmit, odata cu acesta, succesorilor cu titlu
particular ai partilor.
Desi legea nu prevede, raspunderea primului vanzator fata de ultimul cumparator
reprezinta raspundere contractuala pentru vicii ascunse ale bunului vandut.
Regula in ceea ce priveste transmiterea proprietatii este prevazuta de art.1674 C.C potrivit
careia cu exceptia cazurilor prevazute de lege sau daca din vointa partilor nu rezulta contrariul
proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul incheierii contractului chiar
daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit inca.

Exceptiile de la regula reprezinta acele situatii in care proprietatea se transmite ulterior

incheierii contractului, fie pentru ca legea dispune in acest sens, fie pentru ca partile au convenit
astfel. Exemple:

- In cazul termenului suspensiv se amana transferul proprietatii numai daca partile au

prevazut expres amanarea acestui efect al contractului de vanzare; Fara vreo alta precizare,
in masura in care se insereaza un termen suspensiv intr-un contract de vanzare, el nu are
semnificatia amanarii, nasterii, drepturilor si obligatiilor, ci numai amanarea inceputurilor dr
si executarii oblig corelative. Deci, un termen suspensiv inserat fara o alta precizare nu
conduce la amanarea transferului dreptului de proprietate. Dar daca partile stabilesc un
termen pentru executarea obligatiilor de plata a pretului, de predare a bunului si prevad
totodata ca transferul proprietatii va opera la acel moment, intr-adevar se va amana
transferul dreptului de proprietate.
- Conditia suspensiva inserata intr-un contract de vanzare amana prin ea insasi transferul
proprietatii pana la data indepliniri ei;
- In privinta imobilelor stramutarea proprietatii de la vanzator la cumparator este supusa
dispozitiilor in materie de carte funciara, adica transferul opereaza prin inscrierea in cartea
funciara pe baza actului care justifica inscrierea;
- In cazul bunurilor de gen, inclusiv bunuri dintr-un gen limitat, proprietatea se stramuta
(1678 C.C) prin individualizarea bunurilor ce se poate realiza prin predare, cantarire,
numarare, masurare sau printr-o alta modalitate convenita ori impusa de natura bunului.
 - In cazul vanzarii dupa mostra sau model, proprietatea se stramuta in momentul predarii (art
1680);
- In cazul obligatiilor alternative, proprietatea se transmite in momentul alegerii presatiei,
daca obligatia alternativa are ca obiect bunuri individual determinate sau in momentul
individualizarii daca are ca obiect bunuri de gen;
- In cazul vanzarii cu rezerva proprietatii pana la achitarea integrala a pretului, proprietatea
se stramuta in momentul achitarii pretului in intregime;
- In cazul vanzarii bunului altuia, cumparatorul dobandeste proprietatea bunului fie prin
dobandirea lui de catre vanzator, fie prin ratificarea vanzarii de catre proprietar, fie prin
orice alt mijloc direct sau indirect care procura cumparatorului proprietatea asupra bunului.
(art 1683, alin.2 ).

Atunci cand vanzatorul nu asigura transmiterea dreptului de proprietate, cumparatorul poate

obtine rezolutiunea contractului, restituirea pretului, precum si daune interese, daca este
cazul.

Asemanatoare vanzarii bunului altuia este si vanzarea unui bun aflat in coproprietate
sau indiviziune. Se pot intalni doua situatii:

1. Coproprietarul a instrainat cota-parte din dreptul asupra bunului, caz in care

cumparatorul se substituie instrainatorului, devenind la randul sa coproprietar.
2. Coproprietarul a vandut intregul bun, caz in care vanzarea este valabila si
produce
efecte intre coproprietarul instrainator si cumparator, nascandu-se pentru cel dintai obligatia de a
transmite proprietatea intregului bun.
In cazul in care coproprietarul instrainator nu asigura transmiterea proprietatii intregului
bun, cumparatorul poate solicita, pe langa daune interese, la alegerea sa, fie reducerea pretului
proportional cu cota-parte pe care nu a dobandit-o, fie rezolutiunea contractului in cazul in care nu
ar fi cumparat daca ar fi stiut ca nu va dobandi proprietatea intregului bun. Intinderea daunelor
interese se stabileste conform art. 1702-1703- in cazul in care evictiunea s-a produs, totala si
consumata.
In ceea ce-l priveste pe coproprietarul care nu a consimtit la instrainare, contractul
incheiat intre coproprietarul instrainator si cumparator este inopozabil.
Curs 6

2. Obligatia de predare a bunului

Potrivit art. 1685, predarea se face prin punerea bunului la dispozitia cumparatorului
impreuna cu tot ceea ce este necesar, dupa imprejurari, pentru exercitarea libera si neingradita a
posesiei.
 Intinderea obligatiei de predare (vanzare)
Predarea presupune uneori o atitudine pur pasiva din partea vanzatorului (lasarea bunului
la dispozitia cumparatorului atunci cand bunul se afla in detentia acestuia, iar alteori indeplinirea
unor acte sau fapte pozitive necesare pentru ca acela care intra in stapanirea bunului sa faca efectiv
acest lucru, sa intre in stapanirea bunului).
Astfel, in primul rand obligatia de a preda bunul se intinde si la accesoriile sale, precum
si la tot ceea ce este necesar pentru folosinta sa perpetuua
art. 1686, alin.1 C.C– Atunci cand se vinde un bun, nu trebuie predat numai bunul, ci si
eventuale imobile prin destinatie – sunt materiale care sunt aduse spre a fi folosite in locul celor
vechi sau materialele care sunt separate de un imobil, pentru a fi din nou integrate (apartament –
gresie, ambalajul unor bunuri, cutia unei viori).
In al doilea rand, vanzatorul este obligat sa predea titlurile si documentele privitoare la
proprietatea sau folosinta bunului. (art. 1686, alin2) (ex. Se preda un imobil, vanzatorul trebuie
sa predea titlurile de proprietate, avize , autorizatii, cadastre)
In al treilea rand, in cazul bunurilor de gen, vanzatorul nu este liberat de obligatia de
predare chiar daca lotul din care faceau parte acele bunuri a pierit in intregime, afara numai daca
lotul era prevazut in conventie. In cazul bunurilor dintr-un gen limitat, daca acestea au pierit in
intregime, vanzatorul este liberat de obligatia de predare.
In al patrulea rand, predarea bunului imobil se face prin punerea acestuia la dispozitia
cumparatorului liber de alte bunuri ale vanzatorului. (art. 1687).
Predarea bunului mobil se face fie prin remiterea materiala, fie prin remiterea titlului
reprezentativ sau a altui document sau lucru care ii permite cumparatorului preluarea in orice
moment. Spre exemplu, in cazul vanzarii unui autoturism, pentru executarea obigatiei de predare,
trebuie sa fie predate cheile, certificatul de inmatriculare, documentele care atesta efectuarea
reviziilor si a inspectiilor tehnice.
Cumparatorul in lipsa de stipulatie contrara este indreptatit sa primeasca si fructele produse
de bun, dupa momentul transmiterii proprietatii.

Locul predarii (vanzare)

Potrivit art. 1689, predarea se face la locul unde bunul se afla in momentul incheierii
contractului, daca nu rezulta altfel din conventia partilor, ori in lipsa unei intelegeri, din uzante.
Regula se aplica atunci cand bunul poate fi localizat la momentul incheierii contractului. In
celelalte cazuri, potrivit regulilor generale (art. 1494), predarea trebuie sa se faca la domiciliul
sau, dupa caz, sediul debitorului (vanzatorul) de la data incheierii contractului.
Cheltuielile de predare (cantarire, masurare) sunt in sarcina vanzatorului, iar cele de
preluare (incarcare, descarcare) si transport de la locul predarii sunt in sarcina cumparatorului
potrivit art. 1666, alin. 2- in lipsa de stipulatie contrara, deoarece este o norma supletiva.
Daca bunul trebuie transportat dintr-un loc in altul, in lipsa uzantelor sau a unei stipulatii
contrare, vanzatorul trebuie sa se ocupe de expediere pe cheltuiala cumparatorului, el fiind liberat
in momentul in care preda bunul transportatorului ori expeditorului, iar cheltuielile de transport
sunt in sarcina cumparatorului. (art. 1667)
 Starea bunului vandut

Bunul vandut trebuie predat in starea in care se afla in momentul vanzarii.

Bunurile de gen si cele viitoare trebuie predate in cantitatea si calitatea, ori conform altor
criterii determinate in contract - mostre, esantioane etc.
In cazul bunurilor dintr-un gen limitat, acestea trebuie sa aiba insusirile avute in vedere de parti
neputand fi inlocuite cu altele.
Cumparatorul are obligatia ca imediat dupa preluare sa verifice starea bunului vandut,
potrivit uzantelor, iar daca in urma verificarii descopera existenta unor vicii aparente trebuie sa il
informeze de indata pe vanzator. – art. 1690 alin. (3) CC.
Viciile aparente = acele defectiuni ale bunului care pot fi descoperite de catre un cumparator
prudent si diligent fara asistenta de specialitate

Viciile ascunse = acele defectiuni care nu pot sa fie descoperite de catre un cumparator prudent si
diligent fara asistenta de specialitate

Cumparatorul are obligatia, daca descopera vicii aparente, sa il informeze pe vanzator, pentru
ca daca nu il informeaza se prezuma ca vanzatorul si-a executat obligatia de predare, in mod
conform.
In ceea ce priveste garantia contra viciilor ascunse, ea subzista, pentru ca in cazul garantiilor
contra
viciilor ascunse, cumparatorul nu poate in mod obiectiv fara asistenta de specialitate sa descopere
acele defectiuni.

Dezacordul asupra calitatii

Art. 1691 C.Civ. prevede ca in cazul in care cumparatorul contesta calitatea sau starea bunului
pe care vanzatorul i l-a pus la dispozitie, presedintele judecatoriei de la locul prevazut pentru
executarea obligatiei de predare, la cererea oricareia dintre parti, va desemna de indata un expert
in vederea constatarii.

Procedura prevazuta la art. 1691 C.civ. se declanseaza numai daca vanzatorul nu este de
acord cu obiectiunile cumparatorului privitoare la calitatea ori starea bunului.
(2) Prin aceeasi hotarare, se poate dispune sechestrarea sau depozitarea bunului.
(3) Daca pastrarea bunului ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli insemnate, se va
putea dispune chiar vanzarea bunului pe cheltuiala proprietarului (de regula, cumparatorul), in
conditiile stabilite de instanta.
(4) Hotararea de vanzare va trebui comunicata inainte de punerea ei in executare celeilalte parti
sau reprezentantului acesteia, daca unul dintre ei se afla intr-o localitate situata in circumscriptia
judecatoriei care a pronuntat hotararea. In caz contrar, hotararea va fi comunicata in 3 zile de la
executarea ei.
 Momentul predarii
(vanzare)
Daca partile nu au convenit un termen pentru executarea obligatiei de predare bunul trebuie
predat de indata ce pretul a fost platit (art. 1693, teza I). Daca, insa, ca urmare a unor imprejurari
cunoscute cumparatorului la momentul inheierii contractului predarea nu se poate face decat dupa
trecerea unui anumit termen, partile sunt prezumate ca au convenit ca predarea sa se faca la acel
termen(art. 1693 teza a II-a CC.).

Refuzul de a preda bunul

Daca obligatia de plata a pretului este afectata de un termen si dupa vanzare cumparatorul
a devenit insolvabil sau garantiile acordate vanzatorului s-au diminuat, vanzatorul poate suspenda
executarea obligatiei de predare cat timp cumparatorul nu acorda garantii indestulatoare ca va plati
pretul la termenul stabilit- art.1694, alin (1).
Daca insa la data incheierii contractului, vanzatorul cunostea insolvabilitatea
cumparatorului, acesta din urma pastreaza beneficiul termenului daca starea sa de insolvabilitate
nu s-a agravat substantial.

Obligatia accesorie predarii

In cazul in care bunul nu este predat la momentul incheierii contractului, vanzatorul este
obligat sa il conserve pana la predare.

In situatia in care bunul piere sau se deterioreaza, vanzatorul raspunde, de regula ca un

depozitar remunerat care are obligatia de a pastra bunul cu prudenta si diligenta, culpa lui fiind
prezumata cat timp nu dovedeste o cauza straina exoneratoare de raspundere, precum cazul
fortuit, forta majora, inclusiv fapta cumparatorului sau a unui tert pentru care vanzatorul nu trebuie
sa raspunda. Cheltuielile privitoare la conservarea bunului sunt in sarcina cumparatorului, cu
exceptia cazului in care vanzatorul si-a rezervat dreptul de a folosi bunul pana la predare, caz in
care el trebuie sa suporte aceste cheltuieli.

SANCTIUNEA NERESPECTARII OBLIGATIEI DE A PREDA BUNUL

In caz de neexecutare a obligatiei de predare cumparatorul are mai multe posibilitati:

 Poate invoca exceptia de neexecutare, daca nu a platit pretul bunului vandut;
 Poate solicita rezolutiunea contractului cu daune-interese;
  Poate solicita executare in natura a obligatiei, iar daca executarea in natura nu este
posibila, daune-interese.
In cazul in care obligatia de predare este executata cu intarziere, cumparatorul are dreptul la
daune interese pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat de vanzator prin aceasta intarziere.
Atunci cand executarea cu intarziere nu mai prezinta interes pentru cumparator, el poate obtine
chiar rezolutiunea contractului cu daune interese. (buchete pentru nunta, livrate dupa momentul
nuntii).

Reguli speciale aplicabile vazarii bunurilor imobile (art. 1741-1745 C.Civ)

Codul Civil consacra cateva reguli speciale pentru ipoteza in care vanzatorul preda imobilul
prevazut in contract, dar suprafata lui este mai mica ori mai mare decat aceea prevazuta in contract
ori fata de aceea pe care partile au considerat-o corespunzatoare realitatii:
1. Vanzarea imobilului fara indicarea suprafetei(art.1741) – atunci cand de vinde un
imobil fara indicarea suprafetei si pentru un pret total, nici cumparatorul si nici
vanzatorul nu pot cere rezolutiunea ori modificarea pretului pe motiv ca suprafata este
mai mica ori mai mare decat au crezut→ suprafata terenului nu influenteaza pretul total
platit
2. Vanzare unei suprafete dintr-un teren mai mare (art. 1742) – atunci cand se vinde cu un
anumit pret pe unitatea de masura o suprafata dintr-un teren mai mare a carei intindere
sau amplasare nu este determinata, cumparatorul poate cere stramutarea proprietatii
numai dupa masurarea si delimitarea suprafetei vandute.
3. Vanzarea unui imobil determinat cu indicarea suprafetei si a pretului pe unitatea de
masura- se pune problema de a sti ce se intampla in ipoteza in care la vanzarea unui
imobil cu indicarea suprafetei si a pretului pe unitatea de masura suprafata reala este mai
mica sau mai mare decat aceea indicata in contract. Art. 1743 C.C distinge 2 situatii:
a) Suprafata reala este mai mica decat cea indicata in contract- in acest caz,
cumparatorul poate solicita vanzatorului sa ii predea suprafata convenita; Atunci cand
vanzatorul nu poate transmite aceasta suprafata sau cumparatorul nu cere completarea suprafetei,
cumparatorul poate obtine reducerea corespunzatoare a pretului corespunzator masurilor lipsa sau
rezolutiunea contractului, dar numai daca nu poate folosi bunul potrivit destinatiei avute in vedere
la incheierea contractului.
b) Suprafata reala este mai mare decat cea indicata in contrac t -caz in care legea
are in vedere doua ipoteze:
 Excedentul depaseste a 20-a parte din suprafata convenita,
caz in care cumparatorul poate opta intre a plati suplimentul de pret corespunzator sau a
obtine rezolutiunea contractului.
 Excedentul nu depaseste a 20-a parte din suprafata
convenita, caz in care cumparatorul nu poate obtine rezolutiunea si nici nu este dator sa plateasca
pretul excedent.
Potrivit art. 1744 CC - Termenul de exercitare a actiunii estimatorii sau in rezolutiune,
actiunea vanzatorului pentru suplimentul de pret si a cumparatorului pentru reducerea pretului sau
rezolutiunea contractului trebuie introduse sub sanctiunea decaderii din drept in termen de un an
din ziua incheierii contractului, afara de cazul in care partile au fixat o data pentru masurarea
imobilului, caz in care termenul de un an curge de la acea data.

4. Vanzarea a doua loturi cu precizarea intinderii fiecareia si pentru un singur pret - art.
1745 C.civ prevede ca atunci cand prin acelasi contract s-au vandut doua loturi cu
precizarea intinderii fiecaruia si pentru un singur pret daca intinderea unuia este mai
mare, iar a celuilalt mai mica se va face compensatia intre valoarea surplusului si
valoarea lipsei, iar acsiunea fie pentru suplimentul de pret, fie pentru scaderea sa. Nu
poate fi introdusa decat potrivit regulilor prevazute la art. 1743-1744 C. Civ,
rezolutiunea contractului este supusa in acest caz dreptului comun.
Curs 7

3.Obligatia de a-l garanta pe cumparator contra evictiunii si contra viciilor lucrului vandut

Prin evictiune se intelege pierderea proprietatii in total sau in parte, ori tulburarea
cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietate. In acest sens art. 1695 alin 1 Cod civil,
precizeaza ca vanzatorul este de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator impotriva evictiunii
care l-ar impiedica total sau partial in stapanirea netulburata a bunului vandut.

Ex: se vinde un bun aflat in proprietatea altei persoane, un bun mobil furat. Daca proprietarul
bunului furat il revendica de la cumparator in termenul de decadere de 3 ani, cumparatorul trebuie
sa-l restituie adevaratului proprietar si se va angaja raspunderea vanzatorului fata de cumparator
pentru evictiune. De ce? Pentru ca un tert a invocat un drept cu pivire la bunul respectiv, un drept
concurent celui pe care l-a dobandit cumparatorul si care a avut castig de cauza in fata
cumparatorului, a pierdut proprietatea in favoarea adevaratului proprietar, cel de la care s-a furat
bunul si se va intoarce impotriva vanzatorului ce va raspunde pentru evictiune.

Mai mult, potrivit art. 1706 C. Civil, vanzatorul este obligat sa garanteze contra evictiunii
fata de orice dobanditor subsecvent al bunului fara a deosebi dupa cum dobandirea este cu titlu
oneros sau cu titlu gratuit.

Se observa ca obligatia vanzatorului subzista chiar si atunci cand acela care a cumparat bunul
nu este tinut de obligatia de garantie fata de subdobanditor. Spre exemplu, intre cumparator si tert
s-a incheiat un contract de donatie. (Donatorul nu raspunde fata de donatar.)
 Solutia legiuitorului se explica prin faptul ca odata cu proprietatea, asupra subdobanditorului se
transmit toate drepturile in stransa legatura cu bunul in cauza.

Art. 1282 alin 2 ,,Drepturile precum si, in cazurile prevazute de lege, obligatiile contractuale in
stransa legatura cu un bun se transmit succesorilor cu titlu particular ai partilor". Drepturile in
stransa legatura cu un bun se transmit succesorilor cu titlu particular, adica donatarului sau, dupa
caz, cumparatorului. Cumparatorul are calitatea de succesor cu titlu particular fata de contractul de
vanzare incheiat anterior.

Din art. 1695 rezulta ca evictiunea este :

 Evictiunea rezultata din fapte persoane ale vanzatorului.

 Garantia contra evictiunii rezultand din fapta unui tert.

Evictiunea rezultata din fapte persoane ale vanzatorului

Decurge din dispozitiile art. 1695 alin. 3 Cod Civil, potrivit caruia garantia este datorata
impotriva evictiunii ce provine din fapte imputabile vanzatorului chiar daca acestea s-au ivit
ulterior vanzarii.

Prin fapt personal, se intelege orice act sau fapt anterior vanzarii, dar necomunicat
cumparatorului sau posterior vanzarii, dar neprevazut in contract savarsit de catre vanzator sau
succesorii acestora universali sau cu titlu universal, de natura a-l tulbura pe cumparator in
folosinta linistita a bunului.

Poate fi vorba de o tulburare de fapt, spre exemplu vanzatorul il deposedeaza pe cumparator

de o parte din bunul vandut sau de o tulburare de drept, spre exemplu cumparatorul invoca un
drept asupra bunului pe care nu si l-a rezervat in contract. Impotriva unor asemenea tulburari
cumparatorul se poate apara singur printr-o exceptie personala numita exceptie de garantie, care
este consacrata de art. 1696 Cod Civil. - cel care este obligat sa garanteze contra evictiunii nu
poate sa il evinga.

Vanzatorul nu-l poate evinge pe cumparator nici daca dupa momentul incheierii
contractului dobandeste o noua calitate, spre exemplu il mosteneste pe noul proprietar, este vorba
de vanzarea bunului altuia. (art. 1683) vanzatorul instrainand bunul tertului, il mosteneste pe tert,
in momentul in care el il mosteneste, el ar deveni titular al dreptului dobandind prin mostenire,dar
art 1683 alin 2 cv.

In schimb, daca adevaratul proprietar il mosteneste pe vanzator, cel dintai poate promova o
actiune in revendicare, insa va fi tinut sa raspunda pentru evictiune in limitele activului succesoral
dobandit.
 Exceptia de garantie nu poate fi opusa succesorilor cu titlu particular ai vanzatorului,
acestia nefiind tinuti de obligatiile autorului lor.

Obligatia de garantie a vanzatorului pentru fapte proprii, indiferent ca au fost savarsite

inainte sau dupa incheierea contractului vizeaza nu numai tulburarea directa a cumparatorului, ci
si tulburarea indirecta realizata prin intermediul unui tert. (ex. corporal, cel care a dobandit cu
buna-credinta posesia efectiva a bunului este titular al dreptului, chiar daca titlul sau are data
ulterioara.)

Art. 1275 Cod Civil : Daca cineva a transmis succesiv catre mai multe persoane
proprietatea unui bun mobil corporal, cel care a dobandit cu buna-credinta posesia efectiva a
bunului este titular al dreptului, chiar daca titlul sau are data ulterioara.
(2) Este de buna-credinta dobanditorul care, la data intrarii in posesie, nu a cunoscut si nici nu
putea sa cunoasca obligatia asumata anterior de instrainator.
(3) Daca niciunul dintre dobanditori nu a obtinut posesia efectiva a bunului mobil corporal si
creanta fiecaruia de predare a bunului este exigibila, va fi preferat cel care a sesizat cel dintai
instanta de judecata.
Obligatia negativa a vanzatorului de garantie contra evictiunii ce a rezultat dintr-un fapt
personal tine de esenta vanzarii. (art. 1699 Cod Civil), precizand ca orice stipulatie contrara este
considerata nescrisa.

Garantia contra evictiunii rezultand din fapta unui tert

Obligatia de garantie contra evictiunii exista in acest caz daca sunt indeplinite 3 conditii
cumulative prevazute de art. 1695 alin. 2 cod civil:

 Sa fie vorba de o tulburare de drept;

 cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii;
 cumparatorul sa nu fi cunoscut cauza evictiunii.

Art. 1695 alin. (2) CC - Garantia este datorata impotriva evictiunii ce rezulta din
pretentiile unui tert numai daca acestea sunt intemeiate pe un drept nascut anterior datei vanzarii si
care nu a fost adus la cunostinta cumparatorului pana la acea data.
Vanzatorul este garant numai daca tulburarea din partea tertului este o tulburare de drept.
Poate fi vorba de un drept real precum dreptul de proprietate, de uzufruct, de uz etc.

Daca vanzarea are ca obiect bunuri mobile, luate in posesie efectiva de catre cumparatorul de
buna credinta, evictiunea se poate produce numai daca asemenea bunuri pot fi revendicate de catre
proprietarul lor in conditiile art. 937 alin. 2 cod civil- bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de
la posesorul de buna-credinta, daca actiunea este intentata, sub sanctiunea decaderii, in termen de
3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stapanirea materiala a bunului. Dreptul invocat de
tert poate fi si un drept de creanta, cum ar fi dreptul de folosinta al chiriasului nascut dintr-un
contract de locatiune care in anumite conditii este opozabil cumparatorului.
 Vanzatorul este garant numai daca tulburarea din partea tertului are o cauza anterioara
vanzarii. Pentru uzucapiunea inceputa inaintea vanzarii, dar desavarsita dupa momentul incheierii
contractului, vanzatorul raspunde pentru evictiune numai daca implinirea termenului era iminent,
altfel cumparatorul devenit proprietar are posibilitatea sa intrerupa prescriptia achizitiva.

In ceea ce priveste cea de-a treia conditie, in masura in care cumparatorul cunoaste pericolul
producerii evictiunii si cumpara asumandu-si riscul producerii acesteia nu se mai pune problema
angajarii raspunderii vanzatorului contractul capatand caracter aleatoriu.

Natura si modul de functionare a obligatiei de garantie contra evictiunii

Cat timp evictiunea nu s-a produs, vanzatorul are obligatia de a se abtine de la orice act sau fapt
care l-ar tulbura pe cumparator → OBLIGATIE DE A NU FACE!

Daca evictiunea este pe cale sa se produca, vanzatorul are obligatia sa-l apere pe cumparator →
OBLIGATIE DE A FACE!

In acest sens articolul 1705, alin. 1 Cod civil, precizeaza ca atunci cand cumparatorul a
fost chemat in judecata de un tert care pretinde drepturi asupra bunului, cumparatorul trebuie sa il
cheme in cauza pe vanzator. In cazul in care nu o face si pierde procesul, el se poate indrepta pe
cale principala printr-o actiune in garantie pentru evictiune. Intr-o asemenea ipoteza "daca
vanzatorul dovedeste ca in masura in care ar fi fost chemat in instanta de catre cumparator, in
procesul cu tertul, avea mijloace sa-l apere, cumparatorul pierde dreptul de garantie.
Se poate intampla ca acela care cumpara bunul sa recunoasca dreptul tertului chiar si in
lipsa unui proces, caz in care pierde dreptul de garantie daca nu dovedeste ca nu existau motive
suficiente pentru a impiedica evictiunea – se vinde un bun mobil furat.
In situatia in care evictiunea s-a produs, se va angaja raspunderea vanzatorului pentru
evictiune. Mai trebuie precizat ca obligatia de garantie contra evictiunii este potrivit articolului
1697 cod civil, indivizibila intre debitori, ceea ce inseamna ca toti vanzatorii sunt tinuti de
obligatiile descrise anterior, este indivizibila si obligatia de plata a sumelor de bani, datorate
cumparatorului ca urmare a producerii evictiunii.

Efectele evictiunii:
Legat de efectele de garantare a evictiunii, codul civil distinge 3 situatii:

 Evictiunea este totala

 Evictiunea este partiala
 Evictiunea a fost inlaturata de cumparator

Efectele evictiunii totale

 Potrivit art. 1700 CC, in aceasta ipoteza, cumparatorul poate solicita rezolutiunea
contractului, restituirea pretului si repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat. Pretul trebuie
inapoiat in intregime, chiar daca valoarea bunului a scazut pana la data evictiunii, ori bunul a
suferit deteriorari insemnate, fie din neglijenta cumparatorului, fie prin forta majora.
Daca insa cumparatorul a obtinut un beneficiu de pe urma deteriorarilor aduse bunului,
vanzatorul are dreptul sa scada din pret o suma corespunzatoare acestui beneficiu.
Pe langa restituirea integrala a pretului, cumparatorul, independent de buna sau de reaua
credinta a vanzatorului, are dreptul sa obtina si daune-interese.
Potrivit art. 1702 CC, daunele-interese datorate de vanzator cuprind :
 valoarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat sa le restituie tertului evingator ;
→ ca posesor de buna-credinta, cumparatorul dobandeste dreptul de proprietate asupra fructelor
bunului posedat - art. 948 alin. (1) CC
La cererea tertului, cumparatorul trebuie sa restituie fructele percepute, precum si
contravaloarea acelora pe care a omis sa le perceapa din momentul in care a devenit de rea
credinta. Potrivit art. 948 alin. (5) CC, posesorul de rea-credinta trebuie sa restituie fructele
percepute, precum si contravaloarea acelora pe care a omis sa le perceapa.
Cumparatorul devine posesor de rea-credinta fata de tert din momentul in care a luat
cunostinta de dreptul acestuia cel mai tarziu la data la care i s-a comunicat cererea de
chemare in judecata. Potrivit art. 948 alin. (4) teza a II-a CC, buna-credinta inceteaza din
momentul in care cauzele de ineficacitate ii sunt cunoscute.
Fata de vanzator, fiind de buna-credinta la momentul incheierii contractului, cumparatorul
ramane un posesor de buna-credinta, ceea ce justifica dreptul sau la contravaloarea fructelor pe
care a fost obligat sa le restituie tertul.
 Pe langa contravaloarea fructelor, daunele-interese mai cuprind si cheltuielile de
judecata efectuate de catre cumparator in procesul cu tertul evingator, precum si in procesul de
chemare in garantie a vanzatorului. Asemenea cheltuieli, constand in onorarii de avocat, expert,
taxe judiciare de timbru, trebuie platite de partea care pierde procesul, la cererea partii care a
castigat, ceea ce inseamna ca ele vor fi in sarcina vanzatorului.
 In al treilea rand, daunele-interese mai cuprind si cheltuielile incheierii si executarii
contractului efectuate de catre cumparator, precum taxele aferente autentificarii, cheltuielile de
preluare si transport al bunului, comisioane bancare aferente platii pretului.
 In al patrulea rand, daunele-interese mai cuprind pierderile suferite si castigurile
nerealizate de cumparator din cauza evictiunii, precum cheltuielile pentru mutarea dintr-un loc in
altul, sumele de bani platite cu titlu de chirie pana la cumpararea unui alt bun, unei alte locuinte.
 In al cincilea rand, potrivit art. 1702 alin. (2) CC, vanzatorul este obligat sa ramburseze
sau
 sa faca sa i se ramburseze de catre acela care evinge, cumparatorului, toate cheltuielile
efectuate in legatura cu lucrul vandut, fie ca lucrarile sunt autonome, fie ca sunt adaugate, dar
in acest din urma caz, numai daca sunt necesare si utile.

Art. 578 CC – Categoriile de lucrari

(1) Lucrarile pot fi autonome sau adaugate, cu caracter durabil sau provizoriu.
(2) Lucrarile autonome sunt constructiile, plantatiile si orice alte lucrari cu caracter de sine statator
realizate asupra unui imobil.
(3) Lucrarile adaugate nu au caracter de sine statator. Ele pot fi:
a) necesare, atunci cand in lipsa acestora imobilul ar pieri sau s-ar deteriora;
b) utile, atunci cand sporesc valoarea economica a imobilului;
c) voluptuare, atunci cand sunt facute pentru simpla placere a celui care le-a realizat, fara a spori
valoarea economica a imobilului.
In ceea ce priveste cheltuielile pentru lucrarile adaugate, se impun urmatoarele
precizari:
 cheltuielile necesare se restituie la cerere de catre proprietar, in cazul nostru de catre tertul
evingator - art. 566 alin. (3) CC;
 cheltuielile utile se restituie la cerere de catre tertul evingator, dar numai in limita sporului
de valoare adus lucrului - art. 566 alin. (4) CC.
Ex: se cumpara o casa cu acoperisul gaurit, cand ploua se
scurge apa in pod, pe pereti si bunul se degradeaza. Cel care cumpara ce face? Ii repara
acoperisul+geamuri termopan. Cheltuielile efectuare pt efectuarea acoperisului sunt cheltuieli
adaugate care sunt necesare. In masura in care vine un tert si revendica bunul respectiv, el este
obligat sa acopere aceste cheltuieli pentru lucrari adaugate necesare. In ceea ce priveste
cheltuielile
pentru lucrari adaugate utile, sunt cele care sporesc valoare economica a imobilului
(termopane,gresie), ele sunt suportate de catre tertul evingator, dar numai in limita sporului de
valoare adus bunului.

In practica, putem intalni doua situatii:

1. Sporul de valoare adus bunul, prin efectuarea cheltuielilor utile, este inferior sumelor
avansate de catre cumparator pentru efectuarea lor. In acest caz, diferenta dintre sumele efectiv
avansate de cumparator si sporul de valoare adus bunului - acesta va fi acoperit de catre tertul
evingator, va fi suportata, va fi acoperita de catre vanzator, avand in vedere ca, potrivit art. 1702
alin. (2) CC, cumparatorului trebuie sa i se restituie toate cheltuielile pentru lucrarile efectuate.
Cum tertul evingator nu poate fi obligat sa restituie aceste cheltuieli decat in limita sporului de
valoare,cheltuielile intrecand sporul de valoare inseamna ca diferenta va fi in sarcina vanzatorului,
pentru ca el trebuie sa acopere toate cheltuielile avansate de catre cumparator pentru efectuarea de
lucrari in legatura cu bunul vandut.
2. Sporul de valoare provocat de efectuarea cheltuielilor utile depaseste valoarea acestor
cheltuieli. In acest caz, tertul evingator va fi tinut sa plateasca doar sumele de bani avansate de
catre cumparator pentru efectuarea lucrarilor adaugate utile, diferenta dintre sporul de valoare si
sumele efectiv avansate de catre cumparator fiind acoperita de catre vanzator.
→ Solutia decurge din prevederile art. 1701 alin. (3) CC - Daca lucrul vandut are, la data
evictiunii, o valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul este dator sa plateasca cumparatorului,
pe langa pretul vanzarii, sporul de valoare acumulat pana la data evictiunii.

In ceea ce priveste cheltuielile voluptoare, ca regula ele nu trebuie restituite, insa daca
vanzatorul a cunoscut cauza evictiunii la momentul incheierii contractului, el va fi tinut sa
ramburseze si aceste cheltuieli – art. 1702 alin. (3) CC.
In ceea ce priveste cheltuielile efectuate pentru cheltuielile autonome, plecand de la
prezumtia ca acela care a cumparat este de buna-credinta, va trebui sa avem in vedere prevederile
art. 581 CC.

Art 581 CC - In cazul in care autorul lucrarii autonome cu caracter durabil asupra imobilului
altuia este de buna-credinta, proprietarul imobilului are dreptul:
a) sa ceara instantei sa dispuna inscrierea sa in cartea funciara ca proprietar al lucrarii,
platind, la alegerea sa, autorului lucrarii fie valoarea materialelor si a manoperei, fie sporul de
valoare adus imobilului prin efectuarea lucrarii;
b) sa ceara obligarea autorului lucrarii sa cumpere imobilul la valoarea de circulatie pe
care acesta ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat.

Astfel, daca tertul evingator solicita instantei sa dispuna inscrierea sa in cartea funciara ca
proprietar al lucrarii autonome realizate de catre cumparatorul de buna-credinta si alege sa
plateasca pretul materialelor si al manoperei, vanzatorul va fi tinut sa-i plateasca celui care a
cumparat eventuala diferenta dintre sporul de valoare si sumele efectiv avansate pentru realizarea
lucrarii autonome – art. 1701 alin. (3) CC.
In cazul in care tertul evingator alege sa plateasca sporul de valoare adus imobilului,
acesta fiind mai mic decat sumele efectiv cheltuite de catre cumparator pentru realizarea lucrarii
autonome, diferenta dintre sumele cheltuite si sporul de valoare va fi acoperita de catre vanzator in
virtutea prevederilor art. 1702 alin. (2) CC.
Curs 8

Obligatia contra viciilor

 Vanzatorul trebuie sa il garanteze pe cumparator nu numai pentru folosinta linistita a bunului,
ci si pentru folosinta utila, astfel vanzatorul il garanteaza pe cumparator contra viciilor ascunse
care fac bunul improriu intrebuintarii la care este destinat sau care ii micsoreaza in asemenea
masura intrebuintarea sau valoarea, incat daca le-ar fi cunoscut, cumparatorul nu le ar fi cumparat
sau ar fi platit un pret mai mic.

In literatura de specialitate se arata ca nu putem confunda viciul ascuns al bunului cu viciul

de consimtamant al erorii sau al dolului care priveste substanta bunului. Aceasta afirmatie este
partial adevarata, deoarece cele doua aspecte de ordin juridic nu se confunda atunci cand
elementul determinant al consimtamantului cumparatorului este materialul din care a fost
confectionat bunul.

(exemplul cu casa care ar trebui sa fie din caramida, care de fapt sunt chirpici- intervine eroarea,
contractul de vanzare e anulabil; in schimb daca bunul este din caramida, dar caramida este
macinata din cauza vechimii- cumparatorul a cumparat bunul in substanta avuta in vedere la
incheiere contractului, insa bunul e defect, fapt care ii deschide calea unei actiuni pentru vicii
ascunse).

In viziunea Codului Civil actual art 1207, alin.2, punct 2, substanta nu mai trebuie privita
doar dintr-o perspectiva obiectiva, adica nu trebuie limitata substanta la materialul din care a fost
confectionat bunul, ci trebuie sa intelegem elementul determinant al consimtamantului
cumparatorului, ceea ce l-a impins pe el sa isi dea consimtamantul si sa cumpere bunul in cauza.
De multe ori, consimtamantul este dat de nu de substanta bunului, ci de alte calitati pe care le-ar
avea bunul respectiv.

Art. 1207, alin. 2, C.C: Eroarea este esentiala:

1. cand poarta asupra naturii sau obiectului contractului;
2. cand poarta asupra identitatii obiectului prestatiei sau asupra unei calitati a acestuia ori asupra
unei alte imprejurari considerate esentiale de catre parti in absenta careia contractul nu s-ar fi
incheiat;
3. cand poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia in absenta careia
contractul nu s-ar fi incheiat.

Substanta in viziunea legiuitorului este ceea ce, imprejurarea pe care partile au considerat-o
esentiala si in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat, consimtamantul nu ar fi fost dat pentru
incheierea contractului.
Pornind de la aceasta situatie este posibil ca, in practica, o situatie de fapt sa fie
considerata ca viciu ascuns al bunului sau ca viciul de consimtamant al erorii sau dolului.
Exemplu: Se incheie un contract de vanzare cu privire la o suprafata de teren pentru
practicarea agriculurii ecologice, fara ca vanzatorul si cumparatorul sa cunoasca faptul ca din
cauza tratamentelor aplicate, terenul respectiv nu mai indeplineste conditiie pentru certificare
ecologica. Suntem in prezenta erorii ca viciu de consimtamant, deoarece cumparatorul s-a aflat in
eroare cu privire la substanta bunului, la imprejurarea considerata esentiala de catre el si pe care a
avut-o in vedere atunci cand si-a dat consimtamantul la incheierea contractului, dar poate sa fie
calificat si ca o defectiune a bunului, care il face impropriu pentru a fi folosit conform destinatiei
avute in vedere la incheierea contractului.
Pe de alta parte, se poate ca aceeasi imprejurare de fapt sa constituie, in acelasi timp,
si doar viciu de consimtamant si viciu ascuns al bunului.
Spre exemplu, daca o casa, pe care o persoana doreste sa o vanda, are igrasie, iar pentru a
obtine pretul dorit, persoana placheaza peretii respectivi cu rigips, spunem ca, pe de-o parte,
persoana a utilizat mijloace viclene pentru a induce in eroare si suntem in prezenta dolului, iar pe
de alta parte, casa respectiva este defecta, deoarece prezinta un viciu ascuns, ceea ce ar deschide
cumparatorului cale unei actiuni pentru vicii ascunse.
In practica s-a pus problema daca cel care a cumparat bunul poate sa opteze intre actiunea
pentru nulitate relativa pentru eroare, respectiv pentru dol sau pentru actiunea in raspundere
pentru vicii. Curtea Franceza a stabilit ca atunci cand aceeasi imprejurare de fapt poate fi calificata
si ca eroare viciu de consimtamant si ca viciu ascuns al bunului, cumparatorul nu are posibilitatea
de a alege, fiind tinut sa promoveze actiunea in raspundere pentru vicii. In schimb, atunci cand
aceeasi imprejurare poate fi calificata si ca viciu ascuns al bunului si ca dol viciu de
consimtamant, cumparatorul poate alege intre actiunea in nulitate specifica dolului sau actiunea
raspundere pentru vicii determinata de obligatia de garantare vanzatorului pentru vicii ascunse.
In cazul erorii, unde s-a spus ca nu are drept de optiune, in articolul 1268, alin 3 (”Clauzele
se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela in care nu ar putea produce
niciunul.”). Asfel, in cazul in care se poate invoca eroarea ca viciu de consimtamant, sanctiunea
care intervine este nulitatea relativa, iar contractul se desfiinteaza cu efect retroactiv, nu ar
produce efecte juridice
Art. 1710, C.C, Efectele garantiei :
Alin (1). In temeiul obligatiei vanzatorului de garantie contra viciilor, cumparatorul poate obtine,
dupa caz:
a) inlaturarea viciilor de catre vanzator sau pe cheltuiala acestuia;
b) inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel, insa lipsit de vicii;
c) reducerea corespunzatoare a pretului;
d) rezolutiunea vanzarii.
Alin.2 La cererea vanzatorului, instanta, tinand seama de gravitatea viciilor si de scopul
pentru care contractul a fost incheiat, precum si de alte imprejurari, poate dispune o alta masura
prevazuta la alin. (1) decat cea solicitata de cumparator.

In cazul raspunderii pentru vicii ascunse, de regula, contractul se salveaza daca poate fi salvat.
Numai rezolutiunea conduce la desfiintarea contractului. In cazul nulitatii specifice erorii,
contractul nu poate fi salvat, ci se desfiinteaza cu efect retroactiv. Contractul trebuie interpretat in
sensul in care produce efecte, nu in sensul in care nu ar produce niciunul. Contractul respectiv ar
produce efecte cand s-ar promova actiunea in raspundere pentru vicii ascunse, pentru ca acolo
contractul mai poate fi sanvat. Daca s-ar admite ca al nostru cumparator poate sa promoveze
actiunea in nulitate pentru eroare, atunci contractul ar fi desfiintat cu efect retroactiv. Este motivul
pentru care s-a decis ca in cazul in care imprejurarea poate fi calificata ca eroare sau ca viciu
ascuns al bunului, cumparatorul trebuie sa promoveze cu prioritate actiunea in raspundere pentru
vicii.

In cazul in care aceasi chestiune poate fi calificata ca dol si viciu ascuns al bunului,
cumparatorului i s-a oferit dreptul de a alege, intre actiunea in nulitate specifica dolului sau
actiunea in raspundere pentru vicii ascunse, deoarece dolul are in structura sa un element
material-utilizarea de mijloace viclene- care reprezinta un delict civil. Daca l-ai obliga pe
cumparator sa promoveze cu prioritate actiunea in raspundere pentru vicii s-ar putea ajunge ca acel
contract sa isi produca efecte prin aplicarea uneia dintre masurile de la art.1710, alin.1, lit a-c .
Consecinta: Astfel, consecinta practica ar fi aceea ca s-ar da forta juridica manoperelor
viclene pe care le-a savarsit vanzatorul, adica s-ar ajunge ca manoperele dolosive ca delictul
savarsit de vanzator sa produca consecinte practice.
In concluzie, o imprejurare din viata de zi cu zi poate sa fie calificata in acelasi timp si ca
eroare – viciu de consimtamant sau dol – viciu de consimtamant si viciu ascuns al bunului, cu
consecinta practica care a fost expusa anterior  in cazul in care suntem in prezenta erorii si
viciului ascuns, cumparatorul nu poate sa opteze intre actiunea in nulitate pentru eroare si actiunea
in raspundere pentru vicii, fiind obligat sa promoveze actiunea in raspundere pentru vicii,
masura in care in aceeasi imprejurare poate fi calificata ca dol – viciu de consimtamant si ca viciu
ascuns al bunului, cumparatorul are posibilitatea de a alege intre cele doua actiuni.
Pentru angajarea raspunderii vanzatorului pentru vicii ascunse, este necesara indeplinirea
cumulativa a umatoarelor conditii;

 Viciul trebuie sa fie intrinsec bunului, ceea ce inseamna ca bunul devine impropriu
utilizarii sau utilitatea lui este micsorata din cauza unor defectiuni care tin chiar de acesta si nu
de elemente exterioare lui. (ex. se vinde o cantitate de seminte de porumb cu FAO=500, este
cultivata in sudul tarii, cumparatorul nu obtine productia dorita, asta inseamna ca nu e un viciu
intrinsec, nu este o defectiune a bunului, ci este datorata necultivarii in conditiile propice
respective.)
 Viciul trebuie sa fie ascuns, potrivit art.1707, alin 2: Este ascuns acel viciu care nu
poate fi descoperit la data predarii bunului fara asistenta de specialitate de catre un cumparator
prudent si diligent. Vanzatorul nu raspunde pentru viciile aparente, adica pentru acele vicii pe
care le putea descoperi la data predarii printr-o verificare normala, dar atenta a bunului. De
asemenea, chiar daca un viciu, prin natura lui, poate fi calificat ca ascuns, in masura in care la data
incheierii contractului vanzatorul l-a adus la cunostinta cumparatorului, nu se va angaja
raspunderea acestuia.
 Viciul sau cauza lui sa existe la data predarii bunului (art.1707, alin.3);
 Pentru viciile ivite ulterior predarii, vanzatorul nu raspunde, cu exceptia situatiei in care a
garantat pentru un timp buna functionare a lucrului, conform articolului 1716 din Codul Civil.
Conditia se justifica prin faptul ca garantia contra viciilor ascunse are la baza ideea de risc in
contractul translativ. Avand in vedere ca potrivit articolului 1274, alin. 1 din Codul Civil, riscul in
contractul translativ este suportat ca regula de catre debitorul obligatiei de predare, vanzatorul in
cazul nostru, inseamna ca orice defectiune a bunului care apare intre momentul transferului
dreptului de proprietate si momentul predarii bunului, este in sarcina vanzatorului.

 Viciul sa fie grav- ceea ce inseamna ca din cauza lui, bunul nu mai poate fi folosit
potrivit destinatiei avute in vedere la incheierea contractului sau valoarea ori intrebuintarea lui este
intr-atat micsorata incat daca ar fi cunoscut, cumparatorul nu ar fi cumparat sau ar fi platit un pret
mai mic.
Art 1714 C.C precizeaza ca dispozitiile privitoare la garantia contra viciilor ascunse se aplica si
atunci cand bunul vandut nu corespunde calitatilor convenite de parti.

In practica judiciara, s-a solutionat o speta in care dispus rezolutiunea unui contract pentru o
centrala din cauza ca aceasta centrala desi nu era defecta, nu a atins rentabilitatea eonomica pe
care a avut-o in vedere cumparatorul la momentul incheierii contractului si care era descrisa in
oferta de vanzare. Astfel, instanta a decis rezolutiunea contractului, deoarece nu indeplinea
calitatile convenite.

 Viciul sa se iveasca in interiorul termenului de garantie. Conditia decurge din

dispozitiile articolului 2531, art 1 si 4 din Codul Civil. Astfel, dupa ce la aliniatul 1 se arata ca,
daca prin lege nu se prevede altfel, dreptul la actiunea in raspundere pentru vicii ascunse incepe
sa curga:
 in cazul unui lucru transmis sau lucrari executate, alta decat o constructie, de la
implinirea unui an de la data predarii sau receptiei finale a bunului, afara de cazul in care
viciul a fost descoperit mai inainte, cand prescriptia va incepe sa curga de la data
descoperirii.
 In cazul unei constructii de la implinirea a 3 ani de la data predarii ori receptiei finale a
constructiei, afara numai daca viciul nu a fost descoperit mai inainte cand prescriptia va
incepe sa curga de la data descoperirii.
La alineatul 4 se arata ca termenele prevazute in prezentul articol sunt termene de
garantie inauntrul carora viciile trebuie sa se iveasca. Din interpretarea sistematica a acestor
dispozitii, rezulta ca termenul de prescriptie al actiunii in raspundere pentru vicii ascunse incepe
sa curga fie de la data descoperirii- moment subiectiv, fie de la implinirea termenului de un an
sau de 3 ani-moment obiectiv. Se aplica art. 2517 C.C, se aplica termenul general al prescriptiei
este de 3 ani, daca legea nu prevede un alt termen.
 Pentru ca termenele de un an sau de trei ani sa marcheze momentul obiectiv, al inceputului
termenului de prescriptie, conditia esentiala este ca viciul sa se manifeste in interiorul termenului
de garantie. Daca viciul ascuns nu se manifesta in interiorul acestor termene, la implinirea lor, nu
mai curge niciun termen de prescriptie extinctiva.

Intr-o asemenea ipoteza, termenele de un 1 an si de 3 ani prevazute la alineatul 1 reprezinta

termene limita pana la care viciile pot fi descoperite, adica au natura unor termene de decadere.
Prin implinirea lor, fara ca viciul sa se iveasca sau sa fie scos la iveala prin descoperire de catre
cumparator, se stinge obligatia vanzatorului de a garanta contra viciilor ascunse.

Ex. Cumpar o masina second-hand, cu defectiune la motor- eu ca un cumparator prudent si

diligent analizez cu atentie bunul, dar fara asistenta de specialitate nu se poate descoperi acea
defectiune, ceea ce inseamna ca acea defectiune constituie viciu ascuns al bunului care ar putea sa
antreneze raspunderea vanzatorului pentru vicii ascunse.

In acest caz, sunt posibile mai multe situatii, fiind vorba de lucru, altceva decat constructie
-termenul de garantie este de un an de la data predarii bunului.

Termenul de garantie este de 1 an de la data predarii bunului. Daca descopar viciul in

termenul de garantie, din momentul descoperirii curge termenul de prescriptie de 3 ani in care se
poate promova actiune in raspundere pentru vicii. Daca viciul nu a fost descoperit in perioada de
garantie sunt posibile 2 situatii:

1. Fie viciul nu se manifesta in interiorul termenului de garantie, nu il descopar,

nu mai curge niciun termen dupa ce a expirat garantia;
2. Fie viciul se iveste in interiorul termenului, dar nu il descopar in interiorul
termenului, la expirarea acestuia curge termenul de prescriptie.

Sa presupunem ca din cauza defectiunii, masina respectiva ar pierde ulei. Daca masina
merge impecabil timp de un an, eu nu descopar viciu si nu se pierde ulei in anul respectiv, desi
exista o fisura, dupa un an nu mai curge niciun termen de prescriptie. Daca spre sfarsitul perioadei
de garantie, masina respectiva incepe sa consume ulei, merg cu masina la service dupa implinirea
anului, iar in urma expertizei pe care o fac, se dovedeste ca viciul are o cauza anterioara vanzarii,
exista la data predarii bunului, la implinirea anului incepe sa curga termenul de prescriptie, pentru
ca vanzatorul nu si-a executat obligatia de garantie si va avea la dispozitie 3 ani de la implinirea
momentului obiectiv.
Pentru antrenarea raspunderii vanzatorului pentru vicii, este necesar ca viciul sa se iveasca
in interiorul termenului de garantie.
Indeplinirea conditiilor expuse trebuie dovedita de catre cumparator. Potrivit articolului
1708, al. 1 din Codul Civil, vanzatorul raspunde pentru vicii ascunse in masura in care partile n-
au convenit altfel, chiar si in cazul in care nu le-a cunoscut, numai intinderea masurii fiind diferita,
dupa cum vanzatorul a cunoscut sau nu viciile la momentul incheierii contractului.

Garantia contra viciilor ascunse este datorata in orice vanzare, cu doua exceptii:

 In vanzarile silite, nu se datoreaza garantie contra viciilor ascunse (art 1707, alin 5) ;
 In cazul vanzarii unor mosteniri, daca nu specifica bunurile asupra carora se intind
drepturile sale, vanzatorul garanteaza numai calitatea sa de mostenitor, nu si calitatea
bunurilor vandute (art. 1748, C.C)

Efectele si intinderea raspunderii vanzatorului

pentru vicii ascunse

Daca sunt indeplinite conditiile enumerate anterior, cumparatorul poate obtine, dupa caz:
(art 1710 al 1 Cod Civil):

 inlaturarea viciilor de catre vanzator sau pe cheltuiala lui;

Masura precizata de legiuitor reprezinta o modalitate de executare in natura a obligatiei de

garantie contra viciului ascuns.
(Aplicatie a art 1527: Creditorul poate cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans sa execute
obligatia in natura, cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila.
(2) Dreptul la executare in natura cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea sau inlocuirea
bunului, precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasa si art 1528: In cazul
neexecutarii unei obligatii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, sa execute el insusi
ori sa faca sa fie executata obligatia. )

 inlocuirea bunului vandut cu un alt bun, insa lipsit de vicii;

Si aceasta masura reprezinta o forma de executare in natura a obligatiei de garantie impotriva
viciilor ascunse. Acest remediu se poate aplica nu numai in cazul vanzarii bunurilor de gen, ci si in
cazul bunurilor individual determinate, sub conditia ca vanzatorul sa mai aiba in patrimoniul sau
bunuri similare celui vandut.

 reducerea corespunzatoare a pretului;

Porivit art 1551, art. 2 C.C, creditorul (cumparatorul), are dreptul la reducerea proportionala a
prestatiei sale, daca, dupa imprejurari, aceasta este posibila. In acest caz, reducerea proportionala
cu reducerea valorii bunului afectat de vicii reprezinta o rezolutiune partiala in masura
neexecutarii obligatiei de vanzator.

 potrivit 1710 din Codul Civil, cumparatorul poate obtine rezolutiunea contractului;
 Este remediul cel mai grav, si daca intervine, are ca efect restituirea integrala a pretului de
catre vanzator, acesta avand dreptul sa i se restituie bunul instrainat.

 cumparatorul mai poate obtine si daune-interese.

Pe langa una dintre masurile prevazute in art. 1710, alin. 1, C.C , vanzatorul poate fi
obligat
si la plata de daune-interese, dar numai daca la data incheierii contractului a cunoscut viciile
bunului vandut ( art 1712 al 1 Cod Civil).

Atunci cand vanzatorul nu cunostea viciile bunului vandut si s-a dispus una dintre masurile
prevazute la articolul 1710, al 1, literele c) si d), el este obligat sa restituie cumparatorului doar
pretul si cheltuielile vanzarii, in tot sau in parte, dupa caz. (art.1712, alin.2)

Prin derogare de la principiul disponibilitatii (principiu fundamental al procesului civil,

consacrat in art. 9, alin 2 din Codul de procedura civila: Obiectul si limitele procesului sunt
stabilite prin cererile si apararile partilor), la cererea vanzatorului, instanta, tinand seama de
gravitatea viciilor, si de scopul pentru care contractul a fost incheiat, precum si de alte imprejurari,
poate dispune o alta masura dintre cele prevazute la art 1710, al 1, decat aceea ceruta de
cumparator.

Daca bunul a pierit din cauza viciilor ascunse, vanzatorul este obligat sa restituie pretul si
cheltuielile vanzarii, iar daca a fost de rea-credinta, poate fi obligat si la plata de daune-interese. In
plus, potrivit articolului 1713 din Codul Civil, pierderea sau deteriorarea bunului, chiar prin forta
majora, nu-l impiedica pe cumparator sa obtina aplicarea masurilor prevazute la art. 1710 alin. 1
din Codul Civil.

Dispozitiile ce regmenteaza obligatia de garantie impotriva viciilor ascunse sunt supletive,

ceea ce inseamna ca partile pot limita sau inlatura raspunderea ori pot sa o agraveze printr-o clauza
expresa. Daca in privinta clauzelor de agravare, Codul Civil nu stabileste limitari, in cazul
inlaturarii sau limitarii raspunderii, clauza contractuala care ar avea un asemenea efect, este nula
in privinta viciilor pe care vanzatorul le-a cunoscut ori trebuia sa le cunoasca la data incheierii
contractului. (1708 al 2 din Codul Civil).

!!!O alta problema care s-a ridicat a fost in ce masura, in cazul unor vanzari succesive,
primul vanzator ar datora garantia contra viciilor ascunse fata de ultimul dobanditor al bunului. In
materia raspunderii pentru vicii ascunse nu mai avem o prevedere similara celei de la art. 1706
CC - Vanzatorul este obligat sa garanteze contra evictiunii fata de orice dobanditor subsecvent al
bunului, fara a deosebi dupa cum dobandirea este cu titlu oneros ori cu titlu gratuit. Aceasta
prevedere presupune ca daca s-a instrainat succesiv bunul, iar ultimul dobanditor era evins, el
putea sa promoveze o actiune in garantie contra evictiunii fata de primul vanzator.
 Astfel, in materia raspunderii pentru vicii ascunse, in masura in care se vinde succesiv un
bun, doua vanzari successive spre exemplu, cel de-al doilea cumparator descopera viciul in
interiorul termenului de garantie prevazut de lege – de un an sau de 3 ani – se poate indrepta
cumparatorul subsecvent pe cale contractuala fata de vanzatorul initial, adica va raspunde primul
vanzator fata de ultimul cumparator pentru vicii ascunse – raspundere contractuala obiectiva,
raspunde si daca este vinovat si daca este nevinovat, deoarece vorbim de garantii.
Dispozitie generala – art. 1282 alin. (2) CC - Drepturile, precum si, in cazurile prevazute
de lege, obligatiile contractuale in stransa legatura cu un bun se transmit, odata cu acesta,
succesorilor cu titlu particular ai partilor.
Cumparatorul subsecvent sau donatarul subsecvent, fata de contractul de vanzare primar
are calitate de succesor cu titlu particular. Dreptul de garantie contra viciilor ascunse pe care il
are cumparatorul din contractul initial este un drept in stransa legatura cu un bun. In masura in
care el instraineaza bunul respectiv, odata cu bunul se transmite si acest drept. Obligatiile se
transmit numai daca legea prevede expres acest lucru.
Dispozitie speciala – art. 1673 alin. (2) CC - Odata cu proprietatea cumparatorul
dobandeste toate drepturile si actiunile accesorii ce au apartinut vanzatorului.
Cel de al doilea, daca ar avea calitatea de cumparator, s-ar putea prevala de prevederile art.
1673 alin. (2) CC, el dobandind toate drepturile si actiunile accesorii care au apartinut
vanzatorului, cumparator in contractul initial, inclusiv actiunea in raspundere pentru vicii ascunse.
Pentru aceste argumente, se admite ca neinserarea in CC a unei prevederi similare celei de la art.
1706 CC in materia evictiunii, nu poate sa constituie decat o scapare a legiuitorului.
 vanzatorul este tinut de obligatia de garantie pentru vicii ascunse fata de orice
dobanditor subsecvent al bunului.
 raspunderea primului instrainator fata de ultimul dobanditor, fara a deosebi dupa
cum el de-al doilea a dobandit cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, va fi o raspundere contractuala,
in masura in care bunul vandut initial prezinta vicii ascunse.
Desi in materia raspunderii pentru vicii nu avem o prevedere similara celei de la art. 1706
C.C in materia evictiunii, fata de prevederile articolelor 1282 al 2 si 1673 al 2 din Codul Civil,
trebuie sa admitem ca vanzatorul este tinut de obligatia de garantie pentru vicii ascunse fata de
orice dobanditor subsecvent al bunului.

OBLIGATIA DE GARANTIE PENTRU

BUNA FUNCTIONARE

Pe langa obligatia de garantie contra viciilor ascunse, vanzatorul poate garanta pentru o
anumita durata buna functionare a lucrului instrainat. Daca in interiorul termenului de garantie,
bunul se defecteaza, se pot lua in ordine urmatoarele masuri prevazute de art 1716 din Codul
Civil:
 1. vanzatorul este obligat sa repare bunul pe cheltuiala sa. In lipsa unui termen prevazut in
contract sau in legea speciala, durata maxima a reparatiei este de 15 zile de la data la care
cumparatorul a solicitat repararea bunului.
2. Daca repararea bunului este imposibila sau daca depaseste termenul prevazut in contract
ori in legea speciala sau in lipsa termenului de 15 zile stabilit de codul civil vanzatorul are
obligatia sa inlocuiasca bunul vandut. Daca vanzatorul nu inlocuieste bunul intr-un termen
rezonabil potrivit cu imprejurarile, el este obligat la cererea cumparatorului sa-i restituie
pretul primit in schimbul inapoierii bunului.

Potrivit art. 1717 din Codul Civil, garantia nu va fi datorata daca vanzatorul dovedeste ca
defectiunea s-a produs din cauza modului nepotrivit in care cumparatorul a utilizat sau pastrat
bunul. Comportamentul cumparatorului se apreciaza si luandu-se in considerare instructiunile
scrise care i-au fost comunicate de catre vanzator. Sub sanctiunea decaderii din dreptul de
garantie, cumparatorul trebuie sa comunice defectiunea inainte de implinirea termenului de
garantie, daca aceasta comunicare nu a putut fi facuta in interiorul termenului din motive
obiective, cumparatorul are obligatia sa comunice defectiunea intr-un termen rezonabil de la data
expirarii termenului de garantie.

OBLIGATIILE CUMPARATORULUI

Potrivit art 1719 Cod Civil, cumparatorul are urmatoarele obligatii principale:

 sa plateasca pretul bunului vandut;

 sa ia in primire bunul vandut.

In plus, daca nu s-a prevazut altfel, in contractul de vanzare, cumparatorul are obligatia de
a suporta cheltuielile vanzarii. (art.1666 C.C)

Locul si data platii

Daca partile nu convin altfel, potrivit art. 1720 al 1 Cod Civil, vanzatorul trebuie sa
plateasca pretul la locul in care bunul se afla la momentul contractului.

Regula se aplica numai in cazul in care bunul poate fi individualizat la momentul

contractului, in celelalte cazuri, inclusiv situatia in care executarea de plata a pretului s-a prevazut
un termen suspensiv, se va aplica regula instituita de art. 1494 alin. 1, litera a) din Codul Civil,
potrivit careia obligatiile banesti trebuie executate la domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorului
la data platii. Asta inseamna ca obligatia de a plati pretul este portabila.

In cazul bunurilor aflate in tranzit la data incheierii contractului, in lipsa unei stipulatii
contrare, plata pretului se face la locul ce rezulta din uzante, sau in lipsa acestora la locul
destinatiei.
 In ceea ce priveste data platii, in lipsa unei stipulatii contrare, cumparatorul trebuie sa
plateasca pretul de indata ce proprietatea este transmisa. Cumparatorul este indreptatit sa suspende
plata pretului atunci cand afla despre existenta unei cauze de evictiune pana la incetarea tulburarii
sau pana cand vanzatorul ii acorda garantii indestulatoare. Cumparatorul nu poate suspenda plata
pretului, daca a cunoscut pericolul evictiunii la data incheierii contractului sau daca in contract s-a
prevazut ca plata se va face si in caz de tulburare. (art 1722 Cod Civil)
Curs 9

Dobanzi asupra pretului

Potrivit art.1721, Cod civil, daca nu s-a convenit altfel, cumparatorul este obligat sa
plateasca dobanzi pana la achitarea integrala a pretului dupa cum urmeaza:

 Din ziua dobandirii proprietatii, daca bunul produce fruce civile sau naturale;
 Din ziua predarii, daca bunul nu produce fructe civile sau naturale, dar ii procura
cumparatorului alte foloase;
Prin sintagma ”alte foloase”, trebuie sa intelegem inclusiv fructele industriale produse de
bunul vandut.

In ceea ce priveste cheltuielile aferente executarii obligatiei de plata, potrivit art 1666,
alin.3 ,Cod.C, acestea sunt in sarcina cumparatorului in lipsa de stipulatie contrara;

Garantarea creantei pretului

Potrivit art 1723, Cod. C, pentru garantarea obligatiei de plata a pretului, in cazurile prevazute
de lege, vanzatorul beneficiaza de un privilegiu sau dupa caz de o ipoteca legala.

In ceea ce priveste privilegiul, acesta este recunoscut in cazul in care vanzarea are ca obiect un
bun mobil. Potrivit art 2333, din Cod.C, privilegiul este preferinta acordata de lege creditorului in
considerarea creantei sale.Privilegiul ii confera creditorului doar dreptul de a fi platit cu prioritate din
pretul obtinut in urma vanzarii bunului grevat.

Art 2339, alin.1, Cod. Civ, distinge doua tipuri de privilegii, existente in materia supusa
analizei:

 In primul rand, creanta vanzatorului neplatit pentru pretul bunului vandut unei persoane
fizice este privilegiat cu privire la bunul vandut, cu exceptia cazului in care cumparatorul a dobandit
bunul pentru serviciul sau exploatarea unei intreprinderi;
  In al doilea rand, creanta celui care exercita un drept de retentie este privilegiata cu privire
la bunul asupra caruia se exercita dreptul de retentie cat timp acest drept subzista.

In ceea ce priveste ipoteca legala, art 2386, alin.1, teza I, C.c. precizeaza ca beneficiaza de
ipoteca legala, vanzatorul asupra bunului imobil vandut.

Sanctiunea neplatii pretului

Din dispozitiile art 1724, Cod. C., rezulta ca in caz de neexecutare totala sau partiala a
obligatiei de plata a pretului, vanzatorul are alegerea intre mai multe posibilitati:

 In primul rand, vanzatorul poate solicita executarea in natura a obligatiei, intotdeauna

posibila atunci cand cumparatorul este solvabil, intrucat are ca obiect o suma de bani. Actiunea
vanzatorului, prin care solicita obligarea cumparatorului la plata pretului, este o actiune personala si
se prescrie in termenul general de prescriptie de 3 ani;
 In al doilera rand, este aceea de a invoca exceptia de neexecutare, posibilitate recunoscuta
numai daca vanzatorul nu a executat obligatia de predare si daca obligatia cumparatorului de a plati
pretul nu este afectata de un termen suspensiv;
 In al treilea rand, vanzatorul poate solicita rezolutiunea contractului cu daune interese.

In ceea ce priveste rezolutiunea , Codul Civil consacra unele reguli speciale, astfel:
In materia vanzarii bunurilor mobile, potrivit art 1727 C.C, vanzatorul are posibilitatea sa
declare rezolutiunea si sa solicite restituirea bunului vandut, daca sunt indeplinite cumulativ
urmatoarele conditii:
1. vanzarea sa se fi facut fara termen de plata;
2. cumparatorul sa nu fi platit pretul;
3. declararea rezolutiunii sa se faca in termen de cel mult 15 zile de la data predarii
bunului.
4. bunul vandut sa se afle in posesia cumparatorului;
5. bunul sa nu fi suferit transformari;
Daca nu sunt indeplinite aceste conditii sau daca actiunea in restituire nu a fost promovata in
termenul de 15 zile, sanctiunea care intervine este aceea ca vanzatorul nu mai poate opune celorlalti
creditori ai cumparatorului efectele rezolutiunii ulterioare a contractului pentru neplata pretului.

In materia vanzarii bunurilor imobile, sunt incidente in primul rand dispozitiile art 1728.
Cod. Civ, potrivit carora, atunci cand vanzarea are ca obiect un bun imobil si s-a stipulat ca in
cazul in care nu se plateste pretul la termenul convenit, cumparatorul este de drept in intarziere,
acesta poate sa plateasca si dupa expirarea termenului cat timp nu a primit declaratia de rezolutiune
din partea vanzatorului.

Tot in materia vanzarii de imobile, sunt incidente si prevederile art 1729, C.C., potrivit carora,
rezolutiunea vanzarii unui imobil produce efecte fata de terti, in conditiile prevazute in art. 909 si
910, Cod Civil, acestea vorbind de o actiunea de fond si de rectificare, care pot fi introduse
concomitent sau separat. Actiunea de fond este actiunea in rezolutiune a contractului pentru neplata
pretului. In masura in care s-a admis o actiune de rezolutiune pentru neplata pretului se poate
promova si o actiune in rectificare a inscrierii in Cartea funciara.

Ex. O persoana vinde un imobil altei persoane, cumparatorul va inscrie imobilul pe numele sau. In
momentul inscrierii, cumparatorul devine proprietar. Cumparatorul poate sa nu mai plateasca pretul,
iar atunci vanzatorul poate cere rezolutiunea contractului pentru neplata pretului. In masura in care
se admite actiunea, el trebuie sa promoveze separat sau poate sa promoveze o actiune cu doua capete
de cerere – rezolutiune si rectificare- sau poate sa promoveze o actiune in rectificare a inscrierii in
cartea funciara.

Art 908 : Orice persoana interesata poate cere rectificarea unei intabulari sau inscrieri provizorii,
daca:
1.inscrierea sau incheierea nu este valabila ori actul in temeiul caruia a fost efectuata inscrierea a
fost desfiintat, in conditiile legii, pentru cauze ori motive anterioare sau concomitente incheierii
ori, dupa caz, emiterii lui; explicatie: In acest caz, actiunea in revendicare ar fi admisibila pentru
ca actul in temeiul caruia s-a facut inscrierea nu ar fi valabil, fiind lovit de nulittate. Nu este
situatia pe care noi o avem in vedere, va reamintesc ca vorbim de rezolutiune si nu de nulitatea
contractului de vanzare
2. dreptul inscris a fost gresit calificat;
3. nu mai sunt intrunite conditiile de existenta a dreptului inscris sau au incetat efectele actului
juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea; Se aplica in ipoteza noastra.
4. inscrierea in cartea funciara nu mai este, din orice alte motive, in concordanta cu situatia
juridica reala a imobilului.

(4) Actiunea in rectificare poate fi introdusa concomitent sau separat, dupa ce a fost admisa
actiunea de fond, cand este cazul. Ea poate fi formulata atat impotriva dobanditorului nemijlocit
(cumparatorul bunului), cat si impotriva tertilor dobanditori, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, in
conditiile prevazute la art. 909, cu exceptia actiunii intemeiate pe dispozitiile alin. (1) pct. 3 si 4,
care nu poate fi pornita impotriva tertilor care si-au inscris vreun drept real, dobandit cu buna-
credinta si printr-un act juridic cu titlu oneros sau, dupa caz, in temeiul unui contract de ipoteca,
intemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare.  daca am vandut bunul, cumparatorul a inscris
dreptul pe numele sau, fara sa plateasca pretul, dupa care a instrainat cu titlu oneros bunul
respectiv catre un tert de buna-credinta, desi vanzatorul poate sa promoveze impotriva
cumparatorului actiunea in rezolutiunea contractului pentru neplata pretului, el nu mai poate
formula in rectificare impotriva tertului de buna-credinta care si-a inscris dreptul intemeindu-se pe
cuprinsul cartii funciare. Daca ar fi de rea-credinta, s-ar putea formula o asemenea actiune.

Art 909: Sub rezerva prescriptiei dreptului la actiunea in fond, actiunea in rectificare este
imprescriptibila fata de dobanditorul nemijlocit al bunuului (cel care cumpara bunul), precum si
fata de tertul care a dobandit cu rea-credinta dreptul inscris in folosul sau. Daca actiunea de fond
introdusa pe cale separata a fost admisa, actiunea in rectificare este, de asemenea,
imprescriptibila atat impotriva celor care au fost chemati in judecata, cat si impotriva tertilor
care au dobandit un drept real dupa ce actiunea de fond a fost notata in cartea funciara.  am
vandut, cumparatorul a inscris pe numele sau, bunul se afla in patrimoniul sau, promovez actiunea
in rezolutiune pentru ca acela care a cumparat nu a platit pretul, dupa ce am promovat, am mutat
actiunea in cartea funciara, iar cumparatorul instraineaza bunul catre un tert. In masura admiterii
actiunii in rezolutiune, actiunea in rectificare poate fi formulata si promovata oricand impotriva
tertului subdobanditor, el dobandind dupa aceea actiunea de fond, actiunea in rezolutiune a fost
notata in cartea funciara

2) Fata de tertele persoane care au dobandit cu buna-credinta un drept real prin donatie sau legat
cu titlu particular, actiunea in rectificare, sub rezerva prescriptiei dreptului la actiunea de fond, nu
se va putea introduce decat in termen de 5 ani (termen de decadere), socotiti de la inregistrarea
cererii lor de inscriere.

(adica  daca tertul subdobanditor a dobandit bunul respectiv printr-un act cu titlu gratuit –
contract de donatie, desi a fost de buna-credinta la momentul incheierii actului, vanzatorul poate
promova impotriva lui o actiune in rectificare, in urma admiterii unei actiuni in rezolutiune, intr-
un termen de decadere de 5 ani, termen socotit de la data inregistrarii cererii de inscriere din partea
tertului subdobanditor de buna-credinta, dar cu titlu gratuit. Reprezinta o aplicatie a principiului –
se acorda prioritate celui care lupta sa previna o pierdere. Vanzatorul neplatit lupta sa previna o
pierdere. Donatarul, subdobanditorul lupta sa pastreze un castig. In acest conflict, intotdeauna se
acorda prioritate celui care lupta sa previna o pierdere – este motivul pentru care se admite in
favoarea cumparatorului posibilitatea de a promova actiunea in rectificare impotriva
dobanditorului de buna-credinta, dar cu titlu gratuit, intr-un termen de 5 ani. Dreptul donatarului
subdobanditor este incert timp de 5 ani)

Art 910: Hotararea prin care se admite rectificarea unei inscrieri nu va aduce atingere drepturilor
inscrise in folosul celor care nu au fost parti in cauza.  daca actiunea in rectifiare a fost
promovata impotriva cumparatorului, ea nu va produce efecte fata de subdobanditor cata vreme
subdobanditorul nu a fost parte in cauza

(2) Daca insa actiunea in rectificare a fost notata in cartea funciara, hotararea judecatoreasca de
admitere se va inscrie, din oficiu, si impotriva acelora care au dobandit vreun drept tabular dupa
notare, care se va radia odata cu dreptul autorului lor.

Adica= am vandut, bunul se afla in patrimoniul cumparatorului, am promovat actiunea in

rezolutiune, s-a inscris dreptul pe numele cumparatorului, am promovat actiunea in rezolutiune
pentru neplata pretului, s-a admis o asemenea actiune, promovez actiunea in rectificare, pe care o
notez in cartea funciara si dupa aceea, cumparatorul a instrainat bunul unui tert, tertul nefiind parte
in cauza, dar in masura in care se admite actiunea in rectificare formulata impotriva
cumparatorului, efectele acestei actiuni se vor rasfrange si asupra tertului subdobanditor. A
dobandit dupa ce s-a notat actiunea in rectificare in cartea funciara.

Actiunea in rezolutiune pentru neplata pretului ramane o actiune personala, pt ca este

izvorata din contract si valorifica drepturile de creanta.

2.Luarea in primirea a bunului vandut

Corelativ obligatiei vanzatorului de a preda bunul, exista si obligatia cumparatorului de a
lua in primirea bunul vandut la termenul si la locul la care vanzatorul este obligat sa-l
predea.Potrivit art 1666 alin.2 C.C, daca nu s-a convenit altfel, cheltuielile de preluare si de
transport de la locul predarii sunt in sarcina cumparatorului.

In privinta vanzarii de bunuri mobile, Codul Civil consacra unele reguli speciale:
Cumparatorul este de drept in intarziere in doua ipoteze:
1. Potrivit art 1725, alin. 1, Cod Civ. in cazul vanzarii bunurilor mobile,
cumparatorul este de drept in intarziere cu privire la indeplinirea obligatiilor sale, daca la
scadenta nici nu a platit pretul si nici nu a preluat bunul. Consecintele faptei ca acela care a
cumparat este de drept in intarziere sunt :
A. vanzatorul poate declara unilateral rezolutiunea conform art 1552, alin.1 , C.C;
B. cumparatorul preia riscul pieirii fortuite a bunului si nu se poate libera chiar daca
ar dovedi ca bunul ar fi pierit chiar daca ar fi fost preluat la timp art 1274, alin.2 ,C.C.

2.Potrivit art. 1725, alin.2, C.C., in cazul bunurilor mobile supuse deteriorarii
rapide sau deselor schimbari de valoare, cumparatorul este de drept in intarziere in privinta
preluarii lor atunci cand nu le-a preluat in termenul convenit, chiar daca pretul a fost platit sau
atunci cand a solicitat predarea fara sa fi platit pretul.

A doua regula speciala aplicabila in materia vanzarii de bunuri mobile legat de executare
oblilgatiei de a prelua bunul este EXECUTAREA DIRECTA.

Art 1726 C.C distinge intre vanzarea directa a unui bun mobil si cumpararea directa.
In ceea ce priveste vanzarea directa, art 1726, alin.1 si 2 din C.C, precizeaza ca atunci cand
cumparatorul unui bun mobil nu isi indeplineste obligatia de preluare sau de plata, vanzatorul are
facultatea de a depune lucruri intr-un depozit, la dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului sau de
a il vinde.Vanzarea se va face prin licitatie publica sau chiar pe pretul curent, daca lucrul are un
pret la bursa sau la targ, ori stabilit prin lege, de o persoana autorizata de lege pentru asemenea
acte si cu dreptul pentru vanzator la plata diferentei dintre pretul convenit la prima vanzare si cel
efectiv obtinut, precum si la daune interese.
In ceea ce priveste cumpararea directa, art 1726, alin.3,C.C. precizeaza ca, in cazul in care
contractul de vanzare are ca obiect bunuri fungibile supuse unui pret curent, adica un pret la
bursa, in targ sau stabilit de lege, iar contractul nu a fost executat din culpa vanzatorului,
cumparatorul are dreptul de a cumpara bunuri de acelasi gen pe cheltuiala vanzatorului prin
intermediul unei persoane autorizate. Cumparatorulul are dreptul de a pretinde diferenta dintre
suma ce reprezinta cheltuielile achizitionarii bunurilor si pretul convenit vanzatorului, precum si la
daune interese, daca este cazul.

3.Obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii

Potrivit art. 1666, alin 1, C.C, in lipsa de stipulatie contrara, cumparatorul este obligat sa
suporte cheltuielile vanzarii, precum si cheltuielile propriu-zise ale contractului, taxele de timbru
si de autentificare, onorarii de avocat, onorarii notariale s.a.m.d.

VARIETATI DE VANZARE

Vanzarea dupa numar, greutate sau masura.

Aceasta vanzare are ca obiect bunuri de gen, inclusiv bunuri dintr-un gen limitat si este
necesar sa se procedeze la cantarire, numarare sau masurare, fie pentru individualizarea bunurilor
vandute, fie pentru determinarea pretului.
O asemenea vanzare este perfecta indata ce partile au convenit asupra bunului si asupra
pretului, ceea ce inseamna ca in caz de neexecutare din partea vanzatorului, cumparatorul poate
solicita fie executarea in natura a contractului, fie rezolutiunea cu daune interese. Transferul
proprietatii opereaza in momentul individualizarii bunurilor. – art. 1678 CC
In cazul bunurilor care nu fac parte dintr-un gen limitat, daca acestea pier inainte de
predare, riscul este suportat de catre vanzator, el nu este liberat de obligatia de predare, chiar
daca lotul din care faceau parte bunurile respective a pierit in totalitate, fiind tinut sa
individualizeze alte bunuri de gen si sa le predea cumparatorului, art 1686, aln.3, C.c.
Daca bunurile fac parte dintr-un gen limitat si ele pier fortuit, in intregime, pana la
executarea obligatiei de predare, riscul este suportat tot de catre vanzator, el este exonerat de
obligatia de predare, nu va fi tinut sa plateasca daune interese, insa nici nu are dreptul sa solicite
sau, dupa caz, sa pastreze pretul;

Vanzarea in bloc sau cu gramada.

 Aceasta vanzare are ca obiect bunuri determinate in masa lor (ex graul dintr-un hambar), iar
pretul este determinat global pentru intreaga cantitate convenita. Desi are ca obiect bunuri
de gen care nu sunt cantarite, numarate sau masurate, daca vanzarea s-a facut in bloc si
pentru un pret unic si global, proprietatea se stramuta cumparatorului indata ce contractul
s-a incheiat, chiar daca bunurile nu au fost individualizate, art 1679 C.C.

Vanzarea pe incercate.
Este un contract incheiat in momentul realizarii acordului de vointa, insa sub conditia
suspensiva, ca in urma incercarii bunului, acesta sa corespunda criteriilor stabilite la
incheierea contractului, ori in lipsa acestora, destinatiei bunului potrivit naturii sale, art
1681, alin.1, C.C.

Cumparatorul nu poate refuza bunul pe motiv ca nu-i place, dar in asa situatie vanzatorul
poate solicita efectuarea unei expertize. Bunul poate fi refuzat, numai daca, in mod obiectiv este
necorespunzator in raport cu criteriile stabilite la incheierea contractelor sau, in lipsa acestora, cu
destinatia bunului potrivit naturii sale. Desi vanzarea se incheie in mod valabil in momentul
realizarii acordului de vointa, proprietatea nu se transfera pana la momentul indeplinirii
conditiei.
In ceea ce priveste durata incercarii, daca nu a fost convenit si din uzante nu rezulta altfel,
termenul este de 30 de zile calculat de la data predarii in vederea incercarii, fiind un termen de
decadere. Daca pana la expirarea acestui termen, cumparatorul nu a declarat ca bunul este
nesatisfacator, conditia suspensiva se considera a fi implinita. Prin implinirea conditiei suspensive
se considera cu efect retroactiv ca acela care a cumparat este proprietarul din momentul incheierii
contractului.
In ceea ce priveste suportarea riscurilor, distingem urmatoarele situatii:
1.daca bunul a pierit inainte de predare, riscul este suportat de catre vanzator;
2. daca bunul a pierit fortuit dupa ce a fost predat si este corespunzator, riscul contractului
este suportat de catre cumparator, care va trebui sa plateasca pretul.
3. daca bunul a pierit dupa momentul predarii si nu este corespunzator, contractul nu
devine eficace, iar riscul va fi suportat de catre vanzator.
Art 1681, alin.3 C C instituie o prezumtie relativa in sensul ca in cazul in care prin
contractul de vanzare, partile au prevazult ca bunul vandut urmeaza sa fie incercat, se prezuma ca
s-a incheiat o vanzare pe incercate.

Vanzarea pe gustate- Art 1682, Cod civil

Vanzarea pe incercate nu trebuie confundata cu vanzarea pe gustate. Sunt bunuri precum

vinul, branza, uleiul etc. pe care cumparatorul le gusta inainte de a le cumpara.
 Aceasta vanzare se incheie numai atunci cand cumparatorul a facut cunoscut acordul sau in
termenul convenit sau statornicit de uzanta. In cazul in care un asemenea termen nu exista, se
aplica termenul de 30 de zile care curge de la data predarii bunului in vederea gustarii.
Daca bunul se afla la cumparator, iar acesta nu se pronunta in termenul de 30 de zile,
vanzarea se considera incheiata la expirarea acestui termen. Dupa gustare, cumparatorul poate
refuza incheierea contractului pentru simplul motiv ca nu-i place.
A se observa ca in acest caz, contractul nu se incheie in momentul in care bunul este dat
spre gustare, pentru ca daca ar fi asa, ne-am afla in prezenta unui contract de vanzare a carui
eficacitate ar depinde de vointa exclusiva a cumparatorului, am fi in prezenta unei conditii
suspensive pur potestative din partea celui care s-ar obliga, in cazul nostru a cumparatorului, iar o
asemenea obligatie, potrivit art. 1403 CC conduce la nulitatea absoluta a contractului. Contractul
se incheie in momentul in care cumparatorul declara ca ii place bunul respectiv, iar daca i-a fost
dat spre gustare bunul si a expirat perioada de 30 de zile, in lipsa unui alt termen convenit sau
prevazut de uzante, la expirarea acelui termen se considera incheiat contractul de vanzare.
Cumparatorul poate refuza incheierea contractului pentru simplul motiv ca nu ii place
In concluzie, vanzarea pe gustate nu exista inainte de a-si fi dat acordul cumparatorul dupa
gustare, iar proprietatea se transfera in momentul incheierii contractului daca bunul este
individual determinat sau in momentul individualizarii daca bunul este de gen. Riscurile se
transmit in momentul vanzarii.- art 1274 C.C

Vanzarea unei mosteniri art.1747-1754, Cod. Civ

Este contractul prin care titularul unui drept succesoral instraineaza in schimbul unei sume
de bani acest drept altei persoane. Instrainarea poate fi facuta numai dupa deschiderea
mostenirii.
Ex: Daca s-ar vinde un drept ce s-ar putea dobandi ulterior la deschiderea mostenirii, actul ar fi
unul asupra unei mosteniri nedeschise si ar fi prohibit de lege
– art. 956 CC: Daca prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absoluta actele juridice
avand ca obiect drepturi eventuale asupra unei mosteniri nedeschise inca, precum actele prin care
se accepta mostenirea sau se renunta la aceasta, inainte de deschiderea ei, ori actele prin care se
instraineaza sau se promite instrainarea unor drepturi care s-ar putea dobandi la deschiderea
mostenirii.
Vanzarea are ca obiect mostenirea dobandita de vanzator, putand fi vorba de intreaga
mostenire, daca vanzatorul este singurul mostenitor sau de o fractiune din mostenire, daca exista
mai multi mostenitori. In cazul in care vanzatorul instraineaza bunuri determinate din mostenirea
deschisa, se aplica regulile generale ale vanzarii, nefiind vorba de o mostenire.

In ceea ce priveste forma, potrivit art.1747, alin 2 Cod Civ., contractul trebuie incheiat in
forma autentica sub sanctiunea nulitatii absolute.
 Efectele vanzarii unei mosteniri
a) Intrucat vanzarea are ca obiect o universalitate, ea cuprinde tot activul mostenirii. Astfel,
daca nu s-a convenit altfel, vanzatorul este obligat sa predea cumparatorului toate fructele pe care
le-a cules si toate platile primite pentru creantele mostenirii pana la momentul incheierii
contractului, pretul bunurilor vandute din masa succesorala si orice bun care inlocuieste un bun al
mostenirii (art. 1749 Cod civil). Renasc, prin efectul vanzarii, si datoriile vanzatorului fata de
mostenire, stinse prin confuziune.
b) Daca nu s-a convenit altfel, cumparatorul, intrucat dobandeste in cadrul universalitatii
si pasivul mostenirii, este tinut sa ramburseze vanzatorului sumele platite de acesta din urma
pentru datoriile si sarcinile mostenirii, precum si sumele pe care mostenirea i le datoreaza
vanzatorului (art. 1750 Cod civil).
c) in ceea ce priveste datoriile mostenirii fata de alti creditori decat vanzatorul, acestia trec
asupra cumparatorului in cadrul universalitatii dobandite. Insa aceasta transmitere nu produce
efecte fata de creditorii mostenirii. In consecinta, potrivit art. 1751 Cod civil, vanzatorul ramane
raspunzator pentru datoriile mostenirii vandute, ceea ce inseamna ca creditorii vor putea urmari
pentru datoriile mostenirii pe vanzatorul-mostenitor.
Curs 10

CONTRACTUL DE DONATIE

Donatia este contractul cu titlu gratuit prin care una dintre parti cu intentia de a gratifica isi
micsoreaza in mod actual si revocabil patrimoniul cu un drept real sau de creanta, marind
patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva in
schimb.

Ceea ce particularizeaza donatia este trecerea unei valori dintr-un patrimoniu in alt
patrimoniu fara echivalent, cu intentia de a face o liberalitate (animus donandi).

Donatia, ca varietate a contractelor cu titlu gratuit, este o liberalitate, intrucat conduce la o

saracire a patrimoniului dispunatorului, spre deosebire de contractele dezinteresate (cum ar fi
comodatul sau mandatul gratuit, depozitul cu titlu gratuit) , prin care dispunatorul procura altuia
un folos, fara a-si micsora patrimoniul.

Donatia, spre deosebire de vanzare, este un contract solemn, deoarece art 1011, alin 1 CC
stabileste ca donatia se incheie prin inscris autentic sub sanctiunea nulitatii absolute, este un
contract unilateral pentru ca el genereaza drepturi si obligatii doar pentru una dintre partile
contractante, doar pentru donator, donatarul nu are vreo obligatie nascuta din contract, in schimb
are obligatia nascuta din lege, asa-zisa de recunostinta, a carei incalcare poate sa conduca la
revocarea donatiei pentru ingratitudine.

De asemenea, contractul de donatie este un contract irevocabil, surprindem aceasta

caracteristica, deoarece nu este vorba numai despre irevocabilitatea obisnuita, si care presupune
faptul ca efectelor unui act juridic unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa a
autorului, iar efectelor unui act juridic bilateral nu li se poate pune capat prin manifestarea de
vointa a unei singure parti, contractul se incheie prin acordul de vointa al partilor, putand fi
despartit mutund disesnsus, adica tot prin acord.

In materie de donatie, irevocabilitatea este mult mai puternica, se infatiseaza ca o conditie

de validitate, suplimentara, de fond si inseamna ca in contractul de donatie nu se pot insera clauze
prin care sa i se permita donatorului sa zadarniceasca folosul gratuit pe care i-l procura
donatarului, pentru ca daca se insereaza o asemenea cauza, art 1015 CC stabileste ca donatia este
lovita de nulitate absoluta, incalcandu-se acest principiu al irevocabilitatii donatiilor.

O alta particularitate a donatiilor fata de contractul de vanzare este data de faptul ca donatia
poate fi supusa reductiunii sau raportului.

In cazul in care se instraineaza un bun, prin vanzare sau donatie, bunul iese din patrimoniul
vanzatorului si respectiv donatorului si intra in patrimoniul cumparatorului sau donatarului. La
momentul mortii persoanei respective, bunul nu se afla in patrimoniul celui care a dispus de bun in
timpul vietii, prin vanzare sau donatie, numai ca, dincolo de moartea celui care a consimtit actul
respectiv, vanzarea, donatia produc efecte diferite.

La vanzare, fiind contract cu titlul oneros, in schimbul bunului se va plati pretul.

In cazul donatiei, nu se primeste nimic in schimb, dar la momentul mortii persoanei, s-ar
putea ca aceasta sa lase mostenitori rezervatari, adica cei care se bucura de o parte din mostenire
chiar impotriva vointei defunctului- art 1086 CC, manifestata prin liberalitati sau dezmosteniri
directe.

Liberalitatile in dreptul nostru sunt: donatia, ca liberalitati inter-vivos si legatele, ca mortis

cauza.

Asta inseamna ca rezerva mostenitorilor rezervatari fixata prin lege se calculeaza nu din
ceea ce a lasat defunctul la momentul mortii, ci din ceea ce ar fi lasat daca nu facea donatii in
timpul vietii. Concret daca defunctul lasa la momentul mortii o avere de o suma de 100, iar in
timpul vietii a vandut un bun in valoare de 50, iar el are 2 copii, acestia impart ceea ce ramane la
momentul mortii, adica cei 100, fiecare primind cate 50 . Daca avea o avere de 100 si a facut o
donatie de 60 in timpul vietii, de la valoarea activului net de 100 (ne spune art 1091) se aduna
valoarea donatiilor pe care defunctul le-a facut in timpul vietii.Defunctul in timpul vietii a facut o
donatie de 60 si rezulta o masa de calcul de 160. Rezerva celor doi copii nu se stabileste din cat a
lasat la moarte, ci cat ar fi lasat daca nu facea liberalitati. Rezerva celor 2 copii este jumatate din
mostenire, adica de 80 si in ex nostru bunurile lasate acopera aceasta rezerva. Dar daca ar fi lasat
la moarte 60 si ar fi facut o donatie in timpul vietii de 160, aveam, de asemenea, o masa
succesorala de 160 si o rezerva de 80 pentru cei doi copii. Valoarea bunurilor lasate- 60 nu
acopera aceasta rezerva. La ce se ajungea? Donatia ar fi supusa reductiunii. Adica se ia de la cel
gratificat, pentru a se intregi rezerva succesorala. De cat mai avem nevoie? De inca 20 de la cel
gratificat.

In ceea ce priveste raportul donatiilor, exista obligatia legala de raport intre descendenti si
intre descendenti si sotul supravietuitor atunci cand vin impreuna la mostenire. Donatia poate sa
fie facuta cu scutire de raport sau fara scutire de raport.

Ex: Spre exemplu, o persoană are doi copii și două apartamente. Donează unuia dintre ei, în
timpul vieții, un apartament fără scutire de raport, consecința în momentul morții va fi că practic
nu a făcut liberalitatea, masa succesorală va fi constituită din valoarea celor două apartamente și se
va împărți în mod egal între cei doi copii. Donația, în acest caz, reprezintă doar un avans asupra
moștenirii.
Dacă donația s-ar fi făcut cu scutire de raport, deși masa succesorală ar fi fost tot de 200, ea se
calculează doar pentru a se vedea dacă prin donația pe care a făcut-o s-a încălcat sau nu rezerva
celuilalt copil - ¼ din moștenire = 50. Dacă nu se încalcă, va păstra donația în întregime, iar ceea
ce rămâne se împarte egal între moștenitori – se ajunge la inegalitate.
Daca facea cu scutire de raport, donatia facuta se pastreaza, iar ceea ce ramane se imparte la
amandoi.

INTERPRETAREA CONTRACTULUI

Codul Civil nu contine reguli speciale de interpretare a contractului de donatie, ceea ce

inseamna ca se vor aplica regulile generale de interpretare a contractelor prevazute in art 1266-
1269 din Codul Civil. Totusi, daca nu exista certitudinea ca partile au dorit sa incheie o donatie,
adica interpretarea este necesara pentru chiar calificarea actului, (donatie sau alt act cu titlu
oneros) interpretarea se va face in sensul aplicarii regulilor care guverneaza contractele cu titlu
oneros, care sunt reguli de drept comun si nu a acelora ce reglementeaza liberalitatile, care fiind
exceptionale trebuie interpretate restrictiv.

CONDITIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE DONATIE:

OBIECTUL DONATIEI- mai precis obiectul obligatiei donatorului, trebuie sa indeplineasca toate
conditiile prevazute de dreptul comun:
 sa existe sau sa poata exista in viitor,
 sa fie in circuitul civil,
 sa fie determinat sau determinabil,
 sa fie licit
 sa fie posibil.
Desi, potrivit articolulului 1230 din Codul Civil, bunurile care apartin unui tert pot forma
obiectul unei prestatii, daca donatia are ca obiect un bun individual determinat, acesta
trebuie sa fie in proprietatea donatorului. Daca bunul donat este in proprietatea unui tert,
donatia este nula absolut, intrucat donatorul s-ar putea abtine sa procure proprietatea acelui
bun, fapt ce ar contraveni principiul irevocabilitatii donatiilor, consacrat de art. 1015 C.C.

Art 1015: Principiul irevocabilitatii:

Alin. (1): Donatia nu este valabila atunci cand cuprinde clauze ce permit donatorului sa o
revoce prin vointa sa
Alin. (2): Astfel este lovita de nulitate absoluta donatia care :
a) este afectata de o conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului;
b) impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor, daca
valoarea maxima a acestora nu este determinata in contractul de donatie;
c) confera onatorului dreptul de a denunta unilateral contractului;
d) permite donatorului sa dispuna in viitor de bunul donat, chiar daca donatorul moare
fara sa fi dispus de acel bun. Daca dreptul de a dispune vizeaza doar o parte din
bunuriledonate, nulitatea opereaza numai in privinta acestei parti

Ce se intampla daca se instraineaza un bun al altuia?

Se naste pentru instrainator obligatia de a transfera in viitor proprietatea acelui bun individual
determinat. Daca in materie de vanzare, legea recunoaste valabilitatea vanzarii bunului altuia, in
materie de donatie, desi legea nu prevede expres ca donatia avand ca obiect bunul altuia nu este
valabila, trebuie sa avem in vedere penru a oferi o solutie prevederile art 1015 CC. Daca se
doneaza
bunul altiua, donatorul ar putea sa nu depuna diligentele necesare pentru a asigura transferul
dreptului de proprietate. Si atunci, transferul dreptului de proprietate in patrimoniul donatarului ar
tine exclusiv de vointa sa. Acest aspect contravine principiului irevocabilitatii donatiilor, iar daca
se incalca acest principiu donatia este lovita de nulitate absoluta.
 Atunci cand donatia este precedata, insotita sau urmata de incheierea unui alt contract, cu
participarea altei persoane, straine de donatie, trebuie sa se stabilieasca in mod corect ce se
doneaza, astfel incat solutionarea problemelor specifice donatiei, capacitate, revocare, reductiune,
raport, sa nu se rasfranga asupra celuilalt contract.

Spre exemplu, in cazul finantarii, cumpararii sau construirii unui imobil, pot fi distinse
mai multe situatii.

1. Daca se pune la dispozitie suma de bani pentru cumpararea imobilului, ceea ce se

doneaza este suma de bani.
2. Daca donatia se realizeaza prin inscrierea dreptului asupra altei persoane decat aceea care
plateste pretul, ceea ce se doneaza este tot suma de bani si nu imobilul, daca donatia este
concomitenta cu plata pretului catre vanzator.
3. Daca inscrierea se realizeaza dupa incheierea contractului de vanzare si plata pretului,
obiectul donatiei este imobilul.

CONDITII DE FORMA: (donatie)

 Incheierea intre persoane prezente:

Potrivit art.1011, alin 1 din Codul Civil, donatia se incheie prin inscris autentic, sub
sanctiunea nulitatii absolute. Impunerea formei solemne este determinata de faptul ca prin
intermediul contractului de donatie, donatorul dispune in mod actual si irevocabil de un bun fara a
primi ceva in schimb. In plus, forma ad validitatem are menirea a-l atentiona pe donator asupra
importantei deosebite pe care contractul de donatie o are pentru patrimoniul sau.

Avand in vedere ca forma autentica este impusa ad validitatem, donatia nu poate fi

dovedita cu martori, chiar daca ar exista un inceput de dovada scrisa.

Nulitatea donatiei pentru nerespectarea formei autentice poate fi invocata oricand de orice
persoana interesata pe care de actiune sau pe cale de exceptie, inclusiv de instanta, din oficiu si
nu poate fi inlaturata in niciun fel. Daca partile doresc ca donatia nula pentru nerespectarea formei
solemne sa produca efecte juridice, aceasta trebuie refacuta in intregime cu respectarea formei
autentice. Totusi, potrivit articolului 1010 Cod Civil, confirmarea unei donatii de catre
mostenitorii universali sau cu titlu universal ai donatorului, atrage renuntarea la dreptul de a
invoca nulitatea pentru vicii de forma sau pentru alte cauze de nulitate fara ca prin aceasta
renuntare sa prejudicieze drepturile tertilor.

 Incheierea intre persoane absente

 Atunci cand donatia se incheie intre persoane absente, prin oferta si acceptare separate, atat
oferta de a darui cat si acceptarea trebuie incheiate in forma autentica.

Pentru validitatea donatiei incheiate prin acte separate, este necesar ca ofertantul sa fie in
viata in momentul acceptarii, incapacitatea sau decesul ofertantului atragand caducitatea
acceptarii. (1013, alin 1 Cod Civil) .

Acceptarea nu mai poate fi facuta dupa decesul destinatarului ofertei, adică nu poate să fie
acceptată oferta de donație de către moștenitorii destinatarului, pentru că donația este un contract
care se încheie intuitu personae, în considerarea persoanei, insa mostenitorii destinatarului pot
comunica acceptarea facuta de acesta. (1013 alin 2 Cod Civil ).

In plus, fata de aceste conditii, pentru validitatea donatiei incheiate intre absenti, se mai
cere ca acceptarea sa fie adusa la cunostinta ofertantului in timpul vietii acestuia si inainte de a fi
devenit incapabil. Pana la momentul la care ofertantul ia cunostinta de acceptare, el poate revoca
oferta de donatie, expres sau tacit.

In ceea ce priveste momentul incheierii contractului de donatie intre absenti, fata de

dispozitiile articolului 1013 al 1 teza1 din Codul Civil ( oferta poate fi revocata cat timp ofertantul
nu a luat cunostinta de acceptarea destinatarului), apreciem ca acesta este momentul la care
ofertantul ia cunostinta de acceptarea destinatarului (se deroga de la regula instituita prin
articolul 1186 din C C- adica Contractul se încheie în momentul și în locul în care acceptarea
ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoștință de ea din motive care nu îi sunt imputabile).

Actul estimativ
Atunci cand donatia are ca obiect bunuri mobile, corporale sau incorporale, acestea trebuie
enumerate si evaluate printr-un inscris, chiar sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii
absolute a donatiei (art 1011, alin 3).

Actul sau statul estimativ poate fi cuprins chiar in inscrisul care constata incheierea donatiei,
dar poate fi incheiat si separat printr-un inscris sub semnatura privata, nefiind necesara incheierea
lui in forma autentica, inscrisul trebuie semnat insa de ambele parti. Necesitatea actului estimativ
este determinata de nevoia asigurarii principiului irevocabilitatii donatiilor, precum si de aceea a
rezolvarii eventualelor probleme ce tin de revocare, reductiune sau raport in cazul donatiilor care
au ca obiect bunuri mobile.

II. CAPACITATEA PARTILOR

Potrivit principiului general, in materie de capacitate regula este capacitatea, iar exceptia
este incapacitatea. In materia liberalitatilor, potrivit articolului 987, alineatul 1, Cod Civil, oricine
poate face si primi liberalitati cu respectarea regulilor potrivit capacitatea.
 Incapacitatile de a dispune si de a primi prin contracte de donatie reprezinta exceptia de la
regula, ele trebuie prevazute expres de lege, iar textele ce le contin sunt de stricta interpretare si
aplicare.
INCAPACITATI DE A DISPUNE (donatie)

a) Minorii si persoanele puse sub interdictie nu pot incheia singuri contracte de donatie
in
calitate de donatori si nici prin intermediul reprezentantilor legali sau, dupa caz, cu incuviintarea
ocrotitorilor legali, chiar daca s-ar obtine autorizarea instantei de tutela.
Se recunoaste insa validitatea darurilor obisnuite facute de catre minor daca sunt potrivite cu
starea materiala a acestuia. ( ex: buchet de flori catre profesoara)
b) In ceea ce-l priveste pe interzisul judecatoresc, acesta este lipsit de capacitate de
exercitiu, fiind asimilat minorului sub 14 ani.
Intrucat incapacitatea interzisului este permanenta si totala, cat timp interdictia nu a fost ridicata,
acesta nu poate dispune prin acte de donatie, nici chiar in momentele de luciditate. Prin exceptie,
potrivit art. 175 din Codul Civil, din bunurile celui pus sub interdictie judecatoreasca, tutorele ii
poate gratifica pe descendentii acestuia cu avizul consiliului de familie si cu autorizarea instantei
de tutela, fara insa a putea da scutire de raport.
c) O alta incapacitate de a dispune este prevazuta la art 988, alin 2 CC care prevede ca in
favoarea fostului reprezentant sau ocrotitor legal, sub sanctiunea nulitatii relative,
cel care a dobandit capacitate deplina de exercitiu, nu poate dispune prin acte de
donatie, cat timp reprezentantul sau ocrotitorul legal nu a primit de la instanta de
tutela descarcare pentru gestiunea sa. Se excepteaza situatia in care reprezentantul
sau ocrotitorul este ascendentul dispunatorului.
d) O alta incapacitate decurge decurge din dispozitiile art 12 alin 2 din Codul Civil :
nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit ( prin acte de donatie ) daca este
insolvabil.
Potrivit art 12, alin 2, persoanele insolvabile nu pot dispune prin acte de donatie. Ce înseamnă
că o persoană este insolvabilă?
Insolvabil- valoarea bunurilor care pot fi supuse executarii silite e mai mica decat valoarea
datoriilor exigibile
Sanctiunea care intervine in cazul incalcarii acestei incapacitati este nulitatea relativa, astfel incat
creditorii celui insolvabil pot promova o actiune in anulabilitate, nefiind tinuti sa formuleze o
actiune revocatorie ( pauliana).

INCAPACITATI DE A PRIMI (donatie)

a) Persoanele fizice neconcepute si organizatiile care nu au dobandit personalitate
juridica. Copilul conceput poate fi gratificat. Persoana fizica neconceputa poate fi
 gratificata, dar numai indirect, prin intermediul unei donatii cu sarcina, realizate in
favoarea unei persoane capabile.(art 989,alin 2 din Codul Civil )

Spre exempu, îi donez unui prieten căsătorit cu obligația de a transmite obiectul liberalității în
favoarea primului copil ce i se va naște, copil care nu este conceput la momentul donației. Legea
recunoaște valabilitatea unui asemenea contract, unei asemenea substituții.

b) In ceea ce priveste persoanele juridice, acestea au capacitatea de a primi donatii de la

data dobandirii personalitatii juridice, adica de la data inregistrarii, daca sunt supuse
inregistrarii sau dupa caz de la data actului de infiintare, ori de la data autorizarii
constituirii lor sau de la data indeplinirii oricarei alte cerinte cerute de lege.
Si in cazul persoanelor juridice se recunoaste o capacitate de folosinta anticipata, in sensul ca
acestea pot primi liberalitati inca de la data actului de infiintare, chiar daca liberalitatile nu sunt
necesare pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil. (art 208 CC).
In cazul persoanelor juridice fara scop lucrativ, trebuie respectat principiul specialitatii
capacitatii de folosinta, astfel incat donatia, care contravine scopului pentru care a fost infiintata
persoana juridica este lovita de nulitate absoluta.

c) Cetatenii straini, apatrizii si persoanele juridice straine pot primi donatii avand ca
obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din
aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate la care Romania este
parte, pe baza de reciprocitate in conditiile prevazute prin lege organica. (art 44, alin
2 din Constitutie)

d) Art 990, alin 1: Sunt anulabile liberalitatile facute medicilor, farmacistilor sau altor
persoane in perioada care, in mod direct sau indirect ii acordau ingrijiri de
specialitate dispunatorului pentru boala care este cauza a decesului ; e lovita de
nulitate relativa
In legatura cu incapacitatea medicilor, farmacistilor si preotilor de a primi donatii de la persoanele
carora le-au acordat asistenta medicala sau religioasa, se impun mai multe precizari:
1. Ceea ce intereseaza este nu calitatea de medic, farmacist sau preot, ci asistenta cu
caracter de continuitate acordata dispunatorului (medicala sau religioasa).
2. In cazul farmacistilor, incapacitatea isi gaseste aplicabilitatea numai in masura in
care si-au depasit atributiile, aplicand tratamente specifice profesiei de medic.
a) Exemplu : Eu merg constant la farmacia de la colțul străzii, farmacista îmi elibereză
medicamentele pe care i le solicit, dacă nu necesită o rețetă, sau medicamentele prescrise de către medicul meu
curant printr-o rețetă. Asta nu înseamnă că eu nu pot s-o gratific în mod valabil pe acea farmacistă pentru că imi
este dragă sau alt motiv. Pot să închei în mod valabil un contract de donație, pentru că ea se limitează să-mi
elibereze medicamente pe bază de rețetă, să spunem. Dar dacă ea își depășește atribuțiile și îmi prescrie ea
medicamente și este sfătoasă și eu urmez asistența pe care ea mi-o acordă o asemenea donație nu este valabilă,
este lovită de nulitate relativă. Deci incapacitatea nu îi are în vedere decât pe farmaciștii care își depășesc
atribuțiile și se substituie medicilor acordând asistență medicală de specialitate.

Prin sintagma ”altor persoane care acordau ingrijiri de specialitate dispunatorului”

intelegem atat pe cei care practica ilegal medicina, cat si pe aceia care, desi nu au calitatea de
medic curant, prin pozitia avuta sau prin gradul de implicare in tratarea bolnavului au exercitat o
influenta suficient de puternica asupra acestuia astfel incat consimtamantul sau sa fie viciat.
Desi art. 990 alin 1 Cod Civil precizeaza ca liberalitatile sunt anulabile numai daca au fost
facute in cursul bolii care este cauza decesului, art. 990 alin. 5 din Codul Civil prevede ca daca
dispunatorul s-a restabilit, insanatosit, el poate promova actiunea in anularea donatiei in termen
de 3 ani din ziua restabilirii.
Din interpretarea sistematica a celor doua texte de lege, rezulta ca donatia este anulabila
pentru incalcarea acestei incapacitati, indiferent daca donatorul a decedat din cauza bolii sau s-a
restabilit. Aceasta inseamna ca numai in cazul legatelor, ca specie de liberalitati, se impune
conditia decesului din pricina bolii pentru care este asistat dispunatorul.
Sunt exceptate, potrivit 990 alin 2 CC, de la aplicarea sanctiunii nulitatii, adica sunt
valabile, donatiile facute sotului, rudelor din linie dreapta sau colateralilor privilegiati, iar daca
donatorul nu are rude in linie dreapta, sot sau colaterali privilegiati, donatiilor facute rudelor pana
la al 4-lea grad inclusiv.
Ruda in linie dreapta= descendenta unor persoane dintr-o alta persoana;
Pot fi rude in linie dreapta descendenta: copii, nepotii, stranepotii sau in linie ascendenta: parinti,
bunici etc
Rudenia în linie colaterală nu mai presupune descendența unor persoane din alte
persoane, ci are în vedere legătura de rudenie dintre două persoane care au unul sau mai mulți
ascendenți comuni – fratele și sora – rude în linie colaterală având ascendenți comuni pe părinți.

Curs 11
Minorii si interzisii au dreptul de a primi donatii, insa nu au exercitiu acestui drept. Potrivit
art 1013, alin 3 si 4 C.C, oferta de donatie facuta unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu se
accepta de reprezentantul legal, iar oferta de donatie facuta unui minor cu capacitate restransa
poate fi acceptata de catre aceasta cu incuviintarea ocrotitorului legal. Atunci cand donatia
contine si un element oneros, adica este donatie cu sarcina sau subconditie, acceptarea va fi
calificata ca act de dispozitie, fiind necesare si avizul consiliului de familie si autorizarea
instantei de tutela.

Daca surdul, mutul sau surdo-mutul se afla intr-o situatie in care, din orice motiv nu poate
sa scrie, vointa lui in fata notarului public, in sensul acceptarii donatiei, se va lua prin interpret.
 MOMENTUL LA CARE CAPACITATEA ESTE CERUTA

Atunci cand contractul se incheie intre prezenti, nu se ridica probleme, partile trebuind sa aiba
capacitate in momentul in care isi exprima consimtamantul in fata notarului public. Atunci cand
contractul se incheie prin acte separate, intre absenti, ofertantul trebuie sa fie capabil, in momentul
in care face oferta de donatie, intrucat atunci isi exprima vointa de a dona, in momentul acceptarii
ofertei de catre destinatar, precum si in momentul primirii comunicarii acceptarii actului de
donatie.

art. 1013 alin. (1) teza II CC - Incapacitatea sau decesul ofertantului atrage caducitatea acceptării  chiar dacă
destinatarul a acceptat oferta, dacă până la momentul la care acceptarea ajunge la cunoștința ofertatului,
ofertantul decedează sau devine incapabil, actul de acceptare devine caduc – nu mai produce efecte din motive
independente de voința autorului său.

In ceea ce il priveste pe destinatarul ofertei, acesta trebuie sa fie capabil numai in momentul
acceptarii ofertei. (art 987, alin 3)

In cazul incalcarii incapacitatilor de a face si primi donatii, sanctiunea care intervine este
nulitatea relativa a actului, cu exceptia cazului in care incapacitatea a fost instituita pentru
ocrotirea unui interes general, cum se intampla in art 44, alin 2 din Constituie.

Sanctiunea nulitatii intervine si atunci cand partile au recurs la simulatie fie prin deghizarea
actului, fie prin interpunere de persoane, caci actul care sincer este incheiat este nul, ramane nul
si daca a fost simulat. Avand in vedere dificultatile de dovada a simulatiei, prin art. 992 din C.C se
arata ca sanctiunea nulitatii relative, prevazuta la art. 988, alin. 2 si art. 990 din C. C se aplica si
donatiilor deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau facute unor persoane
interpuse.

Sunt prezumate persoane interpuse, pana la proba contrara, deci prezumtie relativa,
ascendentii, descendentii si sotul persoanei incapabile de a primi o donatie, precum si
ascendentii si descendentii sotului acestei persoane. (se aplica sanctiunea nulitatii relative si in
cazul donatiei facuta sotului medicului sau bunicului medicului sau socrului medicului, se
prezuma ca e facuta medicului și că soțul, bunicul și socrul sunt persoane interpuse).

Consimtamantul (donatie)
Regimul viciilor de consimtamant in materia actelor de liberalitate este diferit de materia
actelor cu titlu oneros.
 In ceea ce priveste eroarea, daca e esentiala si devine viciu de consimtamant daca sunt
indeplinite, ca regula doua conditii:

1) falsa reprezentare a realitatii sa cada asupra unui element determinant pentru

incheierea actului
2) si in cazul actelor bilaterale cu titlu oneros, cocontractantul sa fi cunoscut sau sa fi
trebuit sa cunoasca faptul ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare este
hotarator, aceasta a doua conditie nu priveste si actele cu titlu gratuit, adica si
contractul de donatie deoarece este suficient ca falsa reprezentare a realității să cada
asupra unui element care este hotărâtor pentru încheierea actului.

In ceea ce priveste dolul, el comporta niste particularitati, in sensul ca in materie de

liberalitati atunci cand dolul se infatiseaza sub forma unui fapt comisiv, adica savarsirea unei
actiuni, imbraca doua forme speciale: sugestie si captatie. Fie folosirea unor mijloacele mai
subtile, fie folosire mijloacelor directe, mai brutale pentru a induce in eroare cocontractantul si a-l
determina sa incheie un contract de donatie.

Leziunea nu priveste si contractele de donatie, deoarece conform art1221, alin 1 exista

leziune atunci cand una dintre parti profitand de starea de constrangere, de lipsa de experienta ori
de lipsa de cunostinta a celeilalte parti, stipuleaza in favoare sa sau a altei persoane o prestatie de o
valoare considerabil mai mare decat valoarea propriei prestatii. Astfel ca leziunea presupune un
contract in care partile trebuie sa execute prestatii reciproce.

Promisiunea de donatie – particularitate a consimtamantului

Este reglementata de art 1014 si, spre deosebire de promisiunea de a contracta,(care este
contract consensual), trebuie sa fie incheiata in forma autentica sub sanctiunea nulitatii absolute.
Mai mult, in cazul in care promitentul donator nu-si executa obligatia de a incheia contractul,
beneficiarul promisunii nu poate solicita decat daune interese echivalente cu cheltuielile pe care
beneficiarul le-a facut si avantajele pe care le-a acordat tertilor in considerarea promisiunii.
Beneficiarul nu poate solicita pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract.

Principiul irevocabilitatii donatiei- particularitate

Efectele contractului de donatie, ca si in cazul celorlalte contracte sunt guvernate de doua
principii si anume principiul irevocabilitatii si principiul fortei obligatorii art 1270 C. civ, care
presupun ca un contract valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante si nu poate fi
revocat prin vointa uneia dintre ele.

In materie de donatie insa, irevocabilitatea este una speciala, particulara si nu are in

vedere numai efectele pe care le produce contractul, infatisandu-se ca o conditie esentiala pentru
incheierea valabila a contractului, astfel potrivit art 1015, alin 1 din C.C, donatia nu este valabila
atunci cand cuprinde clauze care ii permit donatorului sa o revoce prin vointa sa.

Sanctiunea nulitatii, in cazul inserarii unei clauze incompatibile cu principiul

irevocabilitatii priveste nu numai clauza respectiva, ci intregul contract, chiar daca acea clauza nu
a reprezentat motivul determinat al liberalitatii. Daca donatia este divizibila, iar clauza
incompatibila priveste doar o parte din bunurile donate, nulitatea va fi numai partiala, donatia
producandu-si efectele pentru cealalta parte.

Codul Civil reglementeaza in art 1015, alin 2 si CLAUZE INCOMPATIBILE cu

principiul irevocabilitatii, astfel, este lovit de nulitatea absoluta :

 Conditii a caror realizare depinde exclusiv de vointa donatorului

Desi, ca regula potrivit art 1403, C. Civ, obligatia contractata sub conditie suspensiva ce
depinde exclusiv de vointa debitorului nu produce niciun efect, se observa ca in materie de
donatie, sanctiunea nulitatii intervine si atunci cand este inserata o conditie rezolutorie a carei
indeplinire depinde exclusiv de vointa donatorului.
 Plata datoriilor viitoare nedeterminate
Daca prin contractul de donatie se impune donatarului plata datoriilor viitoare pe care
donatorul le-ar contracta, in conditiile in care valoarea maxima a acestora nu este prevazuta in
contractul de donatie intervine sanctiunea nulitatii absolute. Clauza contravine principiului
irevocabilitatii, intrucat i s-ar permite donatorului sa revoce indirect donatia, contractand datorii
pana la limita bunului donat.
 Prezervarea dreptului de a denunta unilateral contractul
Desi, ca regula, potrivit art 1276, alin 1 C.C, o clauza prin care i se permite uneia dintre
parti sa denunte unilateral contractul este valabila in contractele cu executare dintr-o data, aceasta
putand fi exercitat pana cand executarea contractului a inceput, in cazul contractului de donatie, o
asemenea clauza contravine principiului irevocabilitatii.

 Dreptul de a dispune de bunul donat

Daca donatorul in contractul de donatie si-a rezervat dreptul de a dispune de bunul donat,
contractul este lovit de nulitate absoluta chiar daca donatorul moare, fara sa fi dispus de acel bun.
Daca dreptul de dispozitie vizeaza doar o parte din bunurile daruite, nulitatea opereaza numai in
privinta acelei parti.

CLAUZE COMPATIBILE:
  Inserarea unui termen suspensiv, intrucat termenul nu afecteaza dobandirea dreptului, ci
numai exercitiul acestuia;
 Conditiile potestative simple, cazuale sau mixte nu contravin principiului irevocabilitatii,
intrucat indeplinirea lor nu atarna exclusiv de vointa donatorului;
 Plata datoriilor prezente cu data certa anterioara sau a celor viitoare, daca valoarea
maxima a acestora este prevazuta in contractul de donatie;
 Potrivit art 1016, C. Civ, contractul de donatie poate sa prevada reintoarcerea bunurilor
daruite pentru cazul in care donatarul ar predeceda inainte donatorului sau pentru cazul in
care donatarul si descendentii sai ar predeceda donatorului. O asemenea clauza este
valabila, reprezentand o conditie rezolutorie, cazuala (depinde de hazard), expresa. Clauza
de reintoarcere trebuie sa fie expres prevazuta in contract si este de stricta interpretare.
Atunci cand donatia are ca obiect bunuri supuse unor formalitati de publicitate, atat
dreptul donatarului cat si dreptul de reintoarcere sunt supuse acestor formalitati.
 Atunci cand se depune o suma de bani la o unitate bancara cu intentia de a face o
liberalitate, deponentul poate insera o clauza de imputernicire pe seama sa in baza careia
va actiona ca un mandatar, o asemenea clauza fiind compatibila cu principiul
irevocabilitatii. Deci, clauzele de inalienabilitate, daca sunt legal prevazute in contract, nu
contravin principiului irevocabilitatii. (ex: o clauza de inalienabilitate poate fi prevazuta in
contract daca sunt indeplinite doua conditii: se justifica printr-un interes si legitim si are
caracter temporat, max. 49 de ani- este valabilă donația făcută unui minor, cu obligația de a
nu înstrăina bunul respectiv până la împlinirea unei anumite vârste)
 Donatia cu rezerva uzufructului sau a dreptului de abitatie in favoarea dispunatorului sau
a altei persoane este valabila, ceea ce se doneaza fiind nuda proprietate.

Exceptia de la principiul irevocabilitatii - donatia intre soti

Donatia incheiata intre soti, in timpul casatoriei, poate avea ca obiect numai bunurile
proprii ale sotului donator, care vor deveni bunuri proprii ale sotului donatar daca nu s-a prevazut
intrarea lor in comunitate. Ceea ce particularizeaza donatia intre soti este caracterul sau,
esentialmente, revocabil, astfel, potrivit art 1031 din C.C, donatia intre soti poate fi revocata
numai in timpul casatoriei. (ad nuntum)
Donatia intre soti poate fi revocata prin vointa exclusiva a sotului donator- revocabilitate
ad nutum- nu si a creditorilor acestuia, pana la desfacerea casatoriei prin divort sau pana la
incetarea casatoriei prin moartea unuia dintre soti, ori pana la ramanerea definitiva a hotararii de
anulare ori de constatare a nulitatii casatoriei.
Revocarea nu trebuie sa imbrace forma unei actiuni in justitie, ea putand fi atat expresa
(intr-un act notarial se arata ca se revoca donatia in favoarea sotului), cat si tacita (testamentul
soțului donator făcut în timpul căsătoriei conține un legat cu titlu particular în favoarea altei
persoane, având ca obiect bunul pe care l-a donat soțului).
 Dreptul de revocare
Nu trebuie sa fie prevazut in contract si nici nu poate fi inlaturat printr-o clauza
contrara.
De asemenea, donatia intre soti poate sa contina o clauza incompatibila cu principiul
irevocabilitatii. (ex: îi donează soției un robot de bucătărie pe care și l-a dorit și stipulează în
contract că va fi obligată să îi plătească toate datoriile pe care le va acumula anul ăsta la chioșcul
de unde cumpăr alimente)
In plus, pentru a opera revocarea, nu este necesar sa se faca aplicarea regulilor privitoare la
neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine. Dupa decesul donatorului, insa, cand donatia
devine irevocabila, mostenitorii acestuia pot solicita daca este cazul revocarea donatiei pentru
neexecutarea sarcinii sau pentru ingratitutine.
Potrivit art 1032 C.C, nulitatea casatorie atrage nulitatea relativa a donatiei facute sotului
de rea credinta. Se observa ca, in cazul in care se anuleaza casatoria, iar sotul donatar a fost de
rea-credinta, sotul donator poate opta intre a pastra donatia sau a solicita anularea acesteia.
Pentru a asigura revocabilitatea donatiilor intre soti, care tine de esenta contractului, legea
interzice, sub sanctiunea nulitatii absolute, (art 1033, alin 1) orice simulatie in care donatia este
contractul secret cu scopul de a eluda, de a ocoli revocabilitatea donatiilor intre soti, instituind
si o prezumtie relativa de interpunere de persoane.

Potrivit art 1033, alin 2: Este prezumata persoana interpusa pana la proba contrara orice ruda a
donatarului la a carei mostenire, acesta ar avea vocatie concreta in momentul donatiei si care nu a
rezultat din casatoria cu donatorul.
( exemplu: pentru ca o persoana sa vina la mostenire in calitate de mostenitor legal la mostenirea
unei rude, trebuie sa aiba capacitate succesorala, sa nu fie nedemna de a mosteni si sa aiba vocatie
succesorala legala, adică să aibă calitatea de rudă sau de soț supraviețuitor.
Vocația legală este de două feluri – vocație generală, care desemnează doar o aptitudine, o
posibilitate de a moșteni în anumite circumstanțe și vocație concretă. Pentru determinarea
vocației concrete se folosesc două criterii tehnico-juridice - criteriul clasei de moștenitori și
criteriul gradului de rudenie.
De exemplu, în măsura în care prin aplicarea acestor criterii, se constată că soțul donatar
care avea vocație concretă la moștenirea celui care a fost gratificat de soțul său, cel gratificat este
prezumat persoană interpusă. Concret, dacă ar face o donație socrului său, socrul ar fi persoană
interpusă, pentru că dacă la momenul donației, socrul său ar deceda, soția sa ca descendent de
gradul I, ar putea să vină și să îl moștenească. Dacă face o donație bunicului soției, în condițiile în
care copilul său – tatăl soției este în viață, bunicul nu mai este persoană interpusă, pentru că dacă
bunicul ar muri la momentul la care se face donația, soția nu ar avea vocație concretă, fiind
înlăturată de la moștenire de către tatăl său. Însă, dacă ar face donația bunicului soției, iar tatăl
soției nu ar mai fi în viață la momentul donației, deși tatăl soției ar mai avea un frate, bunicul este
persoană interpusă, pentru că în favoarea soției s-a instituit un beneficiu, un favor, ea putând să
vină la moștenire alături de unchiul său, prin reprezentarea tatălui său, având vocație concretă la
moștenire alături de unchi.)

Donatia deghizata
Donatiile deghizate sunt acelea care, conform actului public, apar incadrate in cadrul
operatiunii juridice cu titlu oneros. Sunt in principiu valabile, daca sunt indeplinite conditiile de
validitate ale contractului. Avand in vedere ca donatia deghizata este o liberalitate veritabila, ea
trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond prevazute de lege pentru donatie. In ceea ce
priveste forma, art 1011, alin 2 C.C, precizeaza ca donatiile deghizate nu trebuie incheiate in
forma autentica.
Dovada deghizarii poate fi facuta de catre terti cu orice mijloc de proba, iar partile si
succesorii lor universali si cu titlu universal putand sa o dovedeasca in conditiile dreptului comun,
in functie de valoarea obiectului actului.
Pentru a usura dovada deghizarii art. 1091, alin. 4, stabileste in favoarea mostenitorilor
rezervatari o prezumtie de donatie, desi actul incheiat este unul cu titlu oneros. :” Pana la dovada
contrara, instrainarea cu titlu oneror catre un descendent ori un ascendent privilegiat sau catre
sotul supravietuitor este prezumata a fi donatie daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului,
uzului ori abitatiei sau in schimbul intretinerii pe viata sau a unei rente viagere. Prezumtia
opereaza numai in favoarea descendentilor, ascedentilor privilegoiati si a sotului supravietuitor ai
defunctului daca acestia au consimtit la instrainare”

Donatiile prin interpunere de persoane

In cazul donatiei prin interpunere de persoane, simulatia nu vizeaza natura gratuita a actului,
ci persoana adevaratului beneficiar. In aceasta varietate a simulatiei, avand in vedere ca actul
aparent care se incheie este o donatie, el trebuie sa imbrace forma autentica. De asemenea,
trebuie indeplinite si conditiile de fond prevazute de lege pentru donatie, acestea apreciindu-se in
raport cu persoana adevaratului beneficiar.

Donatia indirecta
Donatiile indirecte sunt acte juridice incheiate cu vointa nesimulata de a gratifica,
liberalitatea fiind infaptuita pe calea altui act juridic, decat contractul de donatie. Donatiile
indirecte, potrivit art 1011, alin 2 C C, nu trebuie sa imbrace forma prevazuta de lege pentru
donatie, dar sunt supuse regulilor de fond ale donatiei.

Actele cele mai intrebuintate pentru realizarea donatiilor indirecte sunt renuntarea la un
drept, remiterea de datorie si stipulatia pentru altul.

Renuntarea la un drept este o liberalitate, numai daca este facuta cu intentia de a

gratifica, fara intentie liberala, care poate fi dovedita cu orice mijloc de proba, renuntarea la un
drept neavand semnificatia unei donatii indirecte.
Renuntarile gratuite sunt scutite de forma prevazuta de lege pentru donatii, numai daca
sunt pur abdicative, iar nu translative asa cum sunt renuntarile in favorem.
( Spre exemplu, defunctul are doi copii, unul dintre ei renunță la moștenire pentru că el nu vrea să
moștenească, nu suntem în prezența unui act de liberalitate, pentru că nu se poate stabili intenția
lui de a face o liberalitate în favoarea fratelui său.
E adevărat că în cazul renunțării operează dreptul de acrescământ, crește cota
comoștenitorului cu cota-parte la care a renunțat moștenitorul respectiv, dar dacă nu se poate
dovedi faptul că actul de renunțare s-a făcut cu intenția ca fratele său să primească întreaga
moștenire, actul nu va fi o donație, ci va fi un act juridic neutru. Dacă se poate stabili, cercetând
cauza actului de renunțare, că a renunțat cu scopul ca fratele său să primească mai mult, atunci
actul va fi tratat ca o liberalitate și, în eventualitatea decesului celui care a renunțat, moștenitorii
lui pot să solicite ca valoarea donației pe care i-a făcut-o fratelui, valoarea jumătății din moștenire
la care a renunțat, să fie luată în calcul pentru determinarea rezervei ce li se cuvine.
Renunțare in favorem – defunctul are trei descendenți, unul dintre ei vrea să renunțe la
moștenire, dar dacă renunța, vor profita ceilalți doi copii care acceptă – va opera dreptul de
acrescământ în privința amândurora. Numai că el vrea să renunțe pentru ca doar unul dintre frați să
beneficieze de partea lui, nu poate face printr-o simplă renunțare la moștenire, trebuie sa accepte
moștenirea și să o transmită cu titlu gratuit fratelui pe care vrea să îl gratifice. Renunțarea in
favorem nu este un act de renunțare propriu-zisă, ci presupune acceptarea moștenirii și o
transmitere cu titlu gratuit.
Curs 12
Remiterea de datorie
Remiterea datoriei presupune renuntarea cu titlu gratuit, totala sau partiala a creditorului cu
acordul debitorului, la valorificarea unui drept de creanta.

STIPULATIA PENTRU ALTUL

Stipulatia pentru altul este contractul prin care o parte numita stipulant convine cu cealalta
parte numita promitent ca acesta sa execute o prestatie in favoarea unui tert numit tert beneficiar
care nu participa la inchierea actului nici direct, nici prin reprezentare.
 Stipulatia reprezinta o donatie indirecta scutita de forma prevazuta de lege pentru donatii numai
daca este facuta cu intentia de a gratifica. In cazul in care stipulatia pentru altul s-a realizat in
scopul de a efectua o plata sau pentru a acorda un imprumut, nu mai suntem in prezenta unei
donatii indirecte.

Darurile manuale - reprezinta o forma speciala de donatie a caror valabilitate presupune

indeplinirea a 2 conditii: acordul de vointa pentru a transfera si dobandi un drept cu titlu gratuit si
a doua conditie remiterea materiala a bunului.

Darul manual este scutit de forma prevazuta de lege pentru donatie el fiind un contract real (art
1011 alin 4 teza a 2 a CC, art 1174 CC). Desi e scutit de forma prevazuta de lege pentru donatii, in
cazul darului manual trebuie intrunite toate conditiile de fond specifice donatiei.

Potrivit art 1011 alin 4 teza 1 CC, pot forma obiectul darului manual bunurile mobile
corporale cu o valoare de pana la 25. 000 lei. Bunurile imobile, mobilele incorporale sau
bunurile viitoare nu pot forma obiectul darului manual, in cazul lor nu e posibila o remitere
materiala.

Efectele contractului de donatie

Efectul contractului consta in transmiterea dreptului din patrimoniul donatorului in
patrimoniul donatarului. Adeseori, obiectul contractului de donatie este reprezentat de un drept
real, astfel ca, asemanator vanzarii, transferul dreptului opereaza ca regula in momentul incherii
contractului, nefiind necesara predrea bunului catre donatar. Prin exceptie, in cazul darului
manual al carui validitate presupune remiterea bunului, transferul dreptului de proprietate este
conditionat de remiterea bunului.

Obligatiile donatorului
Regula in materia raspunderii contractuale este ca debitorul va fi tinut sa raspunda daca
prejudiciul pe care l-a cauzat a fost determinat de intentia sau culpa sa (art. 1547 CC).

Avand in vedere ca donatia este o liberalitate (art. 1017 CC) institutie o exceptie de la
aceasta regula, aratand ca donatorul in executarea donatiei raspunde numai pentru dol, adica
intentie si culpa grava. (art 16, alin 3, teza a II-a culpa grava, definitie: Culpa este gravă atunci când
autorul a acţionat cu o neglijenţă sau imprudenţă pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi
manifestat-o faţă de propriile interese.)

1. Obligatia de a transmite dreptul donat si obligatia de predare

 In cazul in care transferul dreptului nu opereaza in momentul incheierii contractului de
donatie (de ex: donatia care are ca obiect bunuri de gen), donatorul trebuie sa execute aceasta
obligatie. De asemenea, donatorul este obligat sa predea bunul potrivit clauzelor contractuale, iar
daca bunul este individual determinat, donatorul este tinut sa-l conserve pana la predare .

2. Obligatia de garantie : Ca regula, donatorul nu datoreza garantie contra evictiunii (art 1018
alin 1 CC) si nici contra viciilor ascunse (art 1019 alin 1 CC)

Prin exceptie, donatorul raspunde pentru evictiune in urmatoarele cazuri:

- daca a promis expres garantia;

- daca evictiunea decuge din fapta sa; - spre exemplu, a încheiat un contract de donație cu
privire la un bun mobil, nu i-a predat bunul donatarului, după care vinde acel bun mobil unei alte
persoane de bună credință care intră în posesia bunului – potrivit art. 1275 CC, proprietar al
bunului va fi cel care a intrat primul cu bună credință în posesia lui – cel de-al doilea dobânditor,
având calitatea de cumpărător; donatarul, deși dreptul s-a transmit în momentul acordului de
voințe, este evins de către terțul care a cumpărat bunul mobil;

 daca evictiunea decurge dintr-o imprejurarea care afecteaza dreptului transmis pe

care donatorul a cunoscut-o si nu a comunicat-o donatarului la incheierea contractului;- spre
exemplu, bunul pe care l-a donat era un bun închiriat, iar locatorul - donator ulterior, i-a permis
locatarului să aducă niște îmbunătățiri bunului respectiv; la încetarea locațiunii, locatarul va avea
un drept de creanță asupra locatorului, de a-i fi restituite sumele de bani avansate pentru efectuarea
acelor îmbunătățiri; locatorul donează bunul, se naște obligația în sarcina donatarului, în măsura în
care nu i-a comunicat-o, se angajează răspunderea donatorului pentru evicțiune față de donatar;

- in cazul donatiei cu sarcini, donatorul raspunde pentru evictiune ca si vanzatorul, insa

numai in limita sarcinilor(art 1018 alin 2 CC)

De asemenea, donatorul raspunde pentru vicii ascunse in urmatoarele cazuri:

 daca a cunoscut viciile ascunse si nu le-a adus la constinta donatarului la incheierea

contractului, el este tinut sa repare prejudiciul cauzat donatarului prin aceste vicii art 1019
alin 2 CC.
 In plus, in cazul donatiei cu sarcini in limita valorii acestora, donatorul raspunde pentru
vicii ascunse.

Obligatiile donatarului
 Donatarul nu are vreo obligatie nascuta din contract, ci numai o indatorire de recunostinta a
carei incalcare in cazurile prevazute de lege, expres si limitativ, poate conduce la revocarea
donatiei pentru ingratitudine.

In cazul donatiei cu sarcini (sarcina= ca modalitate a actului juridic civil reprezinta

obligatia de a da, de a face, de a nu face impusa de dispunator gratificatului in actele cu titlu
gratuit, liberalitat), se nasc obligatii si pentru donatar, intrucat donatia cu sarcini, in limita
sarcinilor este un contract sinalagmatic, in caz de nexecutare intervin efectele specifice
contractelor sinalagmatice, astfel donatorul poate solicita indeplinirea prestatiilor care formeaza
obiectul sarcinii cu daune interese, donatarul neputandu-se libera prin abandonarea bunurilor
daruite. Potrivit art 1028 CC, donatarul este tinut sa indeplineasca sarcina numai in limita valorii
bunului donat, actualizata la data la care sarcina trebuia indeplinita. In caz de neexecutare a
sarcinii, donatorul poate opta si in sensul de a solicita revocarea contractului pentru neexecutare
cu conditia ca neexecutarea sa fie fara justificare. In caz de neexecutare partiala sau executare cu
intarziere, instanta este chemata sa aprecieze gravitatea neexecutarii, putand dispune chiar
revocarea contractului de donatie.

Potrivit art 1027, alin 3 CC, dreptul la actiunea prin care se solicita executarea sarcinii sau
revocarea donatiei se prescrie in termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executata.
Actiunea de executare sau revocare poate fi intentata de catre donator, de catre succesorii sai in
drepturi, dar si de catre creditorii chirografari pe calea actiunii oblice.

Daca sarcina este stipulata in favoarea unui tert, acesta poate solicita numai executarea
sarcinii, nu si revocarea contractului, intrucat nu este parte in contract si nici nu poate justifica un
interes in revocare. In caz de revocare pentru neexecutarea sarcinii, bunul reintra in patrimoniul
donatorului, liber de orice drepturi constituite intre timp asupra lui.

In ceea ce priveste efectele restituirii fata de terti, regula este ca: daca bunul donat a fost
instrainat revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii are ca efect desfiintarea dreptului
dobandit de catre tert.(”resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis”)

Prin exceptie de la aceasta regula, potrivit art 1648 din CC, actiunea in restituire nu poate
fi promovata impotriva:

- tertului care a dobandit cu buna-credinta un drept tabular (art 901 si 909 CC);

- tertului dobanditor al proprietatii mobiliare prin posesia de buna-credinta (art 937 CC);

- tertului care a dobandit dreptul de proprietate prin uzucapiune (art 930. art 931 si 939 CC);

- tertului de buna-credinta in favoarea caruia au fost constituite drepturi reale (uzufruct, uz,
abitatie).
 Cauzele legale de revocare a donatiei.
Legea reglementeaza doua cauze legale pentru revocarea donatiei si anume revocarea pentru
neexecutarea sarcinii si revocarea pentru ingratitudine. In ambele cazuri, revocarea nu opereaza
de drept si ea trebuie solicitata de catre donator si pronuntata de instanta de judecata in baza
aprecierii faptelor donatarului.

Revocarea donatiei pentru ingratitudine

Sunt prevazute la art 1023 CC cauzele si anume:

-lit. A) daca donatarul a atentat la viata donatorului, a unei persoane apropiate lui sau stiind ca
altii intentioneaza sa atententeze, nu l-a instiintat. Pentru acest caz nu se cere o condamnare
penala, fiind suficient sa se stabileasca intentia donatarului de a suprima viata donatorului sau a
unei persoane apropiate acesteia. Este necesar ca donatarul sa fi actionat cu discernamant,
uciderea din culpa nu este o cauza de revocare. Se considera ca donatarul are un comportament
ingrat ce poate atrage revocarea si atunci cand, stiind ca alte persoane intentioneaza sa atenteze la
viata donatorului sau a unei persoane apropiate lui, nu l-a instiintat pe acesta, pe donator.

- art 1023 lit b) CC daca donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata
de donator. Prin fapte penale intelegem infractiuni savarsite de donatar impotriva persoanei
donatorului sau patrimoniului acestuia chiar daca nu a intervenit o condamnare penala definitiva
pentru asemenea fapte. Cruzimi = inseamna acele fapte savarsite de donatar, de natura a provoca
suferinte fizice sau psihice donatorului, fapte care denota lipsa de mila fata de suferinta acestuia.
Injurii grave = inseamna fapte savarsite de donatar care constau in atingerea onoarei sau reputatiei
donatorului prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare. In toate cazurile, gravitatea faptelor se
apreciaza de catre instanta de judecata. Se impune ca fapta sa fi fost savarsita cu intentie.

- art 1023 lit c) CC, daca donatarul refuza nejustificat sa asigure alimente donatorului ajuns in
nevoie in limita valorii actuale a bunului donat, tinandu-se seama de starea in care se afla
bunul la momentul donatiei. Refuzul nu este sanctionat cu revocarea,(adica este justificat) daca
donatorul avea rude sau alte persoane obligate si in situatia de a-i acorda intretinere si nici atunci
cand donatarul se afla el insusi in imposibilitatea de a procura alimente.

In ceea ce priveste cuantumul, alimentele nu trebuie sa depaseasca valoarea darului, iar

daca bunul piere fortuit donatarul poate refuza acordarea lor. Refuzul nejustificat de alimente
este sanctionat cu posibilitatea donatorului de a solicita revocarea contractului, donatorul neavand
si o actiune in justitie prin care sa solicite intretinere de la donatar. (adica donatorul poate sa ii
pretinda donatarului prestarea acestor alimente pentru ca se afla intr-o stare de nevoie, dar daca
donatarul refuza sa presteze aceste alimente, donatorul nu poate sa solicite instantei sa il oblige,
poate doar solicita doar revocarea contractului pentru ingratitudine)
 Actiunea in revocare a donatiei pentru ingratitudine
Prezinta urmatoarele caractere juridice:

1. este o actiune strict personala, putand fi promovata numai de catre donator. Implicand
dezlegarea unei probleme morale de vinovatie si de aplicare a sanctiunii sau de iertare a
donatarului, actiunea nu poate fi intentata de catre creditorii donatorului pe calea actiunii
oblice si nici de catre succesorii acesteia.

Prin exceptie, mostenitorii donatorului devin titulari ai actiunii in revocare pentru

ingratitudine atunci cand:

*donatorul a decedat in interiorul termenului de 1 an prevazut de art 1024 CC in care putea

solicita revocarea fara sa-l fi iertat pe donatar;

* daca donatarul a decedat fara sa fi cunoscut cauza de ingratitudine, in acest caz mostenitorii
pot introduce actiunea in termen de 1 an de la data decesului donatorului (art 1024, alin 3 teza 2
CC);

Art 1024, alin 1: Dreptul la actiunea prin care se solicita revocarea pentru ingratitudine se
prescrie in termen de un an din ziua in care donatorul a stiut ca donatarul a savarsit fapta pentru
ingratitudine.

Alin 3: Cererea de revocare nu poate fi introdusa de mostenitorii donatorului, cu exceptia

cazului in care donatorul a decedat in termenul de la alin. 1 (termenul de un an) fara sa il fi iertat
pe donatar. De asemenea, mostenitorii pot introduce actiunea in revocare in termen de un an de
la data mortii donatorului, daca acesta a decedat fara sa fi cunoscut cauza de revocare. In
literatura de specialitate se arata ca pentru mostenitori, acest termen de 1 an curge de la data
mortii donatorului numai daca mostenitorii au cunoscut la acel moment cauza de revocare, altfel
fiind continuatori ai persoanei donatorului, se spune ca termenul de prescriptie curge si pentru ei,
daca nu au cunoscut cauza de revocare, de la momentul in care au aflat-o.!!! Considera ca
pentru mostenitori invariabil termenul de prescriptie curge de la data mortii donatorului.

*daca actiunea a fost promovata de catre donator, care intre timp a decedat, ea poate fi
continuata de catre mostenitorii donatorului.

- fiind vorba de aplicarea unei pedepse, donatorul il poate ierta pe donatar. Iertarea se prezuma,
prezumtie absoluta, in cazul in care donatorul cunoscand fapta de ingratitudine nu a promovat
actiunea in termen de 1 an. In cazul in care donatarul a savarsit mai multe fapte de ingratitudine,
termenul de 1 an se calculeaza de la ultima fapta savarsita.

- actiunea in revocare poate fi promovata numai impotriva donatarului, nu si a mostenitorilor

acestuia (art 1024 alin 2). Daca donatarul moare dupa introducerea actiunii, actiunea poate fi
continuata impotriva mostenitorilor donatarilor. In cazul in care donatarul moare inainte de
intorducere actiunii, ea nu poate fi promovata impotriva mostenitorilor.

Efectele revocarii donatiei pentru ingratitudine

Codul Civil distinge intre efecte generale ale revocarii si efecte speciale.

Ca efect general, regula este aceea ca bunul trebuie restitutit in natura, iar donatarul trebuie
sa-l despagubeasca pe donator pentru sarcinile constituite in folosul unor terte persoane. Daca
restituirea in natura nu este posibila, art 1025 alin.1 CC precizeaza ca: donatarul va fi obligat sa
plateasca valoarea bunului socotita la data solutionarii cauzei. In ceea ce priveste fructele,
potrivit art 1025 alin 2 CC, donatarul trebuie sa restituie fructele pe care le-a perceput incepand
cu data introducerii cererii de revocare.

Efectele speciale sunt prevazute in art 1026 CC, unde se prevede ca revocarea pentru
ingratitudine nu are niciun efect in privinta drepturilor reale asupra bunului donat dobandite de la
donatar cu titlu oneros de catre tertii de buna-credinta. In cazurilor bunuri supuse unor formalitati
de publicitate, dreptul tertului trebuie sa fie inscris anterior inregistrarii cererii de revocare.

Revocarea promisiunii de donatie

Potrivit art 1022, alin 1 CC, promisiunea de donatie se revoca de drept, daca anterior
executarii sale se iveste unul dintre cazurile de revocare pentru ingratitudine prevazuta la art 1023
CC. De asemenea, promisunea de donatie se revoca de drept si atunci, cand anterior executarii
sale, situatia materiala a promitentului s-a deteriorat intr-o asemenea masura, incat executarea
promisiunii a devenit excesiv de oneroasa pentru acesta ori promitentul a devenit insolvabil.

CURSURILE NR. 13 si 14

CONTRACTUL DE LOCATIUNE

1. Notiune si caractere juridice. Durata locatiunii

Potrivit art. 1777 Cod civil, locatiunea este contractul prin care o parte, numita locator, se
obliga sa asigure celeilalte parti, numita locatar, folosinta unui bun pentru o anumita perioada, in
schimbul unui pret, denumit chirie.
Varietatile contractului de locatiune sunt (art. 1778 Cod civil):
- inchirierea, adica locatiunea bunurilor mobile si a bunurilor imobile;
- arendarea, adica locatiunea bunurilor agricole;
 - locatiunea spatiilor destinate exercitarii activitatii unui profesionist.

Contractul de locatiune prezinta urmatoarele caractere juridice:

a) este un contract sinalagmatic, generand obligatii reciproce si interdependente intre partile
contractante. Locatorul are obligatia principala de a asigura folosinta linistita si utila a bunului,
locatarului revenindu-i obligatia de a plati chiria.
b) este un contract cu titlu oneros, fiecare dintre parti urmarind obtinerea unui folos
patrimonial in schimbul obligatiilor asumate.
c) este un contract comutativ, existenta drepturilor si obligatiilor fiind certa la momentul
incheierii contractului, iar intinderea acestora determinata sau determinabila.
d) este un contract consensual, care se incheie in mod valabil prin simplul acord de vointe
al partilor (art. 1781 Cod civil). Prin exceptie, locatiunea bunurilor agricole (arendarea) trebuie
incheiata in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute (forma ad validitatem) - art. 1838 alin.
1 Cod civil.
e) este un contract translativ de folosinta, locatarul dobandind doar folosinta temporara a
bunului inchiriat.
f) este un contract cu executare succesiva, executarea sa presupunand mai multe prestatii,
esalonate in timp.
Locatiunea poate fi incheiata pe durata determinata sau nedeterminata, insa nu poate fi
vesnica. Art. 1783 Cod civil precizeaza ca locatiunile nu se pot incheia pe o durata mai mare de 49
de ani, iar daca partile stipuleaza un termen mai lung, acesta se reduce de drept la 49 de ani.
In cazul in care partile nu au aratat durata locatiunii, fara sa-si fi dorit sa contracteze pe o
durata nedeterminata, in lipsa uzantelor, locatiunea se considera incheiata (art. 1785 Cod civil):
- pentru un an, in cazul locuintelor nemobilate sau spatiilor pentru exercitarea activitatii
unui profesionist;
- pe durata corespunzatoare unitatii de timp pentru care s-a calculat chiria, in cazul
bunurilor mobile ori in acela al camerelor sau apartamentelor mobilate;
- pe durata locatiunii imobilului, in cazul bunurilor mobile puse la dispozitia locatarului
pentru folosinta unui imobil.

2. Conditii de validitate (locatiune)

A. Capacitatea

Ca regula, locatiunea este un act de administrare, ceea ce inseamna ca partile trebuie sa aiba
capacitatea de a face asemenea acte (contractul poate fi incheiat in mod valabil si de minorul cu
capacitate de exercitiu restransa, daca nu-l prejudiciaza – art. 41 alin. 3 Cod civil).
Prin execptie, daca durata locatiunii depaseste 5 ani, locatiunea va fi act de dispozitie,
potrivit art. 1784 Cod civil.
 Proprietarul nu poate fi locatarul propriului sau bun, cu exceptia cazului in care nu are
prerogativa folosintei (spre exemplu, este nud proprietar).
Intrucat prin contractul de locatiune se transmite doar dreptul de folosinta asupra bunului
(drept de creanta), locatorul poate sa nu fie proprietarul bunului. Astfel, uzufructuarul are dreptul
de a inchiria sau, dupa caz, de a arenda bunul primit in uzufruct (art. 715 alin. 1 Cod civil). In
schimb, bunul care face obiectul drepturilor de uz sau de abitatie nu poate fi inchiriat sau arendat
(art. 752 Cod civil).
Contractele de locatiune avand ca obiect bunuri aflate in coproprietate obisnuita pe cote-
parti se pot incheia, de regula, cu acordul coproprietarilor care detin majoritatea cotelor-parti. In
cazul contractelor de locatiune incheiate pe termen mai mare de 3 ani este necesar acordul tuturor
coproprietarilor (art. 641 alin. 1 si 4 Cod civil).
De asemenea, locatarul poate transmite, in conditiile legii, dreptul sau de folosinta.

Incapacitati de a lua in locatiune

Dispozitiile art. 1654 Cod civil privind incapacitatea de a cumpara sunt aplicabile in mod
corespunzator si contractului de locatiune (art. 1784 alin. 1 Cod civil):
- mandatarii, pentru bunurile pe care sunt insarcinati sa le dea in locatiune, exceptia
prevazuta la art. 1304 alin. 1 Cod civil ramanand aplicabila.
- parintii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe
care le reprezinta.
Incalcarea acestor incapacitati atrage sanctiunea nulitatii relative.
- functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa si alte asemenea
persoane, care ar putea inflenta conditiile locatiunii facute prin intermediul lor sau ale locatiunii
care are ca obiect bunurile pe care le administreaza ori a caror administrare o supravegheaza.
Nesocotirea incapacitatii se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a contractului.
De asemenea, sunt aplicabile prin analogie si dispozitiile art. 1653 Cod civil privind
incapacitatea de a cumpara drepturi litigioase (art. 1784 alin. 2 Cod civil). Astfel, judecatorii,
procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii in
insolventa nu pot incheia o locatiune, nici direct, nici prin persoane interpuse, atunci cand exista
un litigiu care priveste dreptul de folosinta asupra bunului ce urmeaza a face obiectul locatiunii,
inclusiv in cazul in care litigiul priveste dreptul dreptul de proprietate asupra acelui bun.
Sanctiunea care intervine in cazul incalcarii incapacitatii este nulitatea absoluta a contractului.

Incapacitati de a da in locatiune
 Dispozitiile art. 1655 Cod civil sunt aplicabile, in mod corespunzator si locatiunii (art. 1784
alin. 1 Cod civil). Astfel, persoanele prevazute la art. 1654 alin. 1 Cod civil nu pot sa dea in
locatiune bunurile proprii pentru un pret constand intr-o suma de bani provenita din din vanzarea
ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care il administreaza ori a caror administrare o
supravegheaza.

B. Consimtamantul (locatiune)
Desi in materia locatiunii nu exista reguli speciale privitoare la consimtamant, acesta
comporta anumite particularitati in materia contractului de inchiriere a locuintei si in materie de
arendare.
In cazul contractului de inchiriere a locuintei, chiriasul are, la incheierea unui nou contract,
un drept de preferinta, in conditii egale (art. 1828 alin. 1 Cod civil). Chiriasul nu are acest drept
atunci cand nu si-a executat obligatiile nascute in baza locatiunii anteioare. Exercitarea acestui
drept se face in conditiile prevazute la art. 1730-1740 Cod civil, ce reglementeaza dreptul de
preemptiune (art. 1828 alin. 2 Cod civil). In plus, potrivit art 1778 alin. 3 Cod civil, dreptul de
preferinta la inchiriere este aplicabil si in cazul spatiilor destinate exercitarii activitatii unui
profesionist.
In cazul contractului de arendare, arendasul are un drept de preemptiune cu privire la
bunurile agricole arendate, care se exercita potrivit art. 1730-1739 Cod civil (art. 1849 Cod civil).

C. Obiectul (locatiune)
Locatiunea are un obiect dublu: bunul inchiriat si pretul (chiria).
Pot face obiectul locatiunii toate bunurile, atat mobile cat si imobile, corporale sau
incorporale, daca dintr-o prevedere legala sau natura bunului nu rezulta contrariul (art. 1779 Cod
civil).
Pot forma obiect al locatiunii doar bunurile nefungibile, dupa natura lor sau potrivit
vointei partilor, neputand fi date in locatiune bunurile care se distrug sau se consuma prin
folosinta. De asemenea, pot forma obiect al contractului de locatiune si drepturile de proprietate
intelectuala.
Bunul ce formeaza obiectul contractului de locatiune trebuie sa fie determinat, in caz
contrar intelegerea partilor putand constitui doar un antecontract, a carui nerespectare da dreptul la
daune-interese.
Nuda proprietate nu poate forma obiectul contractului de locatiune, intrucat titularul ei nu
poate asigura locatarului folosinta bunului care formeaza obiectul dreptului.
Bunurile supuse unui regim particular (arme de foc, munitii etc.) pot fi inchiriate in
conditiile reglementarii speciale. Inclusiv dreptul de folosinta al bunurilor proprietate publica
poate fi transmis prin inchiriere.
 Pretul pe care locatarul il plateste in schimbul dreptului de a folosi bunul dat in locatiune se
numeste chirie. Potrivit art. 1780 alin. 2 Cod civil, dispozitiile privitoare la stabilirea pretului
vanzarii sunt aplicabile in mod corespunzator si pretului locatiunii.
Pretul locatiunii poate consta intr-o suma de bani sau in orice alte bunuri sau prestatii
(art. 1780 alin. 1 Cod civil).
In sistemul Codului civil, in scopul impartirii in mod echitabil a pierderilor si beneficiilor ce
rezulta din schimbarea imprejurarilor, partile pot obtine in justitie, in conditiile restrictive ale
impreviziunii contractuale (art. 1271 Cod civil), adaptarea contractului, inclusiv prin modificarea
cuantumului chiriei.
Chiria trebuie sa fie sincera si serioasa. In cazul in care chiria nu este sincera si serioasa,
contractul este anulabil ca locatiune, insa poate fi calificat drept comodat, daca sunt intrunite
conditiile de validitate ale acestuia, inclusiv remiterea materiala a bunului (comodatul este un
contract real).

3. EFECTELE CONTRACTULUI DE LOCATIUNE

A. Obligatiile locatorului
Potrivit art. 1786 Cod civil locatorul are trei obligatii principale:
- sa predea locatarului bunul dat in locatiune;
- sa mentina bunul in stare corespunzatoare de folosinta pe toata durata locatiunii;
- sa asigure locatarului linistita si utila folosinta a bunului pe tot timpul locatiunii.

a) Obligatia de a preda bunul

Spre deosebire de materia vanzarii, in cazul careia bunul trebuie predat in starea in care se
afla la momentul incheierii contractului, locatorul trebuie sa predea bunul, precum si toate
accesoriile acestuia, in stare corespunzatoare utilizarii sale (art. 1787 Cod civil). Predarea
bunului se poate cere la termenul convenit de parti si, in lipsa de stipulatie contrara, la locul unde
se gasea bunul la momentul contractarii si cu cheltuiala locatorului.
In caz de neindeplinire a acestei obligatii, locatarul poate cere autorizarea justitiei pentru
predarea silita a bunului, poate cere rezilierea locatiunii cu daune-interse ori poate invoca
exceptia de neexecutare a contractului.

b) Obligatia de a mentine bunul in stare corespunzatoare de folosinta opereaza pe toata

durata contractului. Bunul trebuie sa poata fi folosit in scopul pentru care a fost inchiriat. Pentru
aceasta, locatorul are sarcina de a efectua reparatiile mari, capitale, avand drept scop
conservarea bunului (art. 1788 alin. 1 Cod civil).
Locatorul trebuie sa intretina si sa repare bunul nu numai in interesul locatarului, ci si in
propriul sau interes, iar obligatia de efectuare a reparatiilor necesare se extinde si aupra
accesoriilor bunului dat in locatiune.
 Intrucat dispozitiile art. 1788 alin. 1 Cod civil nu sunt de ordine publica, partile pot deroga
de la ele, stabilind, spre exemplu, exonerarea locatorului de obligatia efectuarii unora dintre
reparatiile care ii revin.
Locatarul are obligatia de a-l notifica, de indata, pe locator despre necesitatea efectuarii
reparatiilor care sunt in sarcina acestuia din urma, sub sanctiunea platii de daune-interese si a
suportarii oricaror alte cheltuieli (art. 1801 Cod civil).
In cazul in care, dupa incheierea contractului, intervine nevoia unor reparatii aflate in
sarcina locatorului, iar acesta, desi incunostintat de locatar, nu incepe sa ia, de indata, masurile
necesare, locatarul este autorizat prin art. 1788 alin. 3 Cod civil sa efectueze aceste reparatii pe
seama locatorului. Atunci cind locatarul efectueaza reparatiile care sunt in sarcina locatorului,
acesta din urma este obligat sa suporte atat sumele avansate de locatar, cat si dobanzi calculate de
la data efectuarii cheltuielilor.
Reparatiile locative, a caror necesitate rezulta din folosinta obisnuita a bunului, sunt
prevazute de art. 1788 alin. 2 Cod civil in sarcina locatarului (norma cu caracter supletiv), regula
accentuata si de art. 1802 Cod civil, potrivit caruia reparatiile de intretinere curenta sunt in sarcina
locatarului.

c) Obligatia de a asigura folosinta linistita si utila a bunului

Articolul 1789 Cod civil consacra, de principiu, obligatia locatorului de a asigura folosinta
linistita si utila a bunului si de a-l garanta pentru tulburarile, de fapt sau de drept, provenind din
faptul personal, care ar impiedica, diminua sau stanjeni folosinta bunului dat in locatiune.
Daca, in cursul locatiunii, lucrul inchiriat necesita reparatii urgente, care nu pot fi
amanate pana la incetarea contractului, locatorul nu va raspunde, chiar daca, prin aceasta se
limiteaza in parte folosinta exercitata de locatar, prin restrangerea ei (art. 1803 alin. 1 Cd civil). In
cazul in care reparatiile dureaza mai mult de 10 zile, pretul locatiunii va fi scazut cu timpul si cu
partea bunului de care locatarul a fost lipsit (art. 1803 alin. 2 Cod civil), iar in cazul in care
reparatiile sunt de asa natura incat, in timpul executarii lor, bunul devine impropriu pentru
intrebuntarea convenita, locatarul poate rezilia contractul (art. 1803 alin. 3 Cod civil). In plus,
obligatia de a nu-l tulbura pe locatar nu poate fi opusa acestuia atunci cand locatorul doreste sa
examineze bunul, in circumstantele prevazute la art. 1804 Cod civil.
Locatorul nu este tinut, in schimb, sa il garanteze pe locatar pentru tulburarea cauzata prin
fapta unui tert care nu pretinde vreun drept asupra bunului, afara numai daca tulburarile incepute
inaintea predarii bunului il imiedica pe locatar sa il preia (art. 1793 Cod civil).
In cazul in care un tert pretinde vreun drept asupra bunului dat in locatiune locatorul
este dator sa il apre pe locatar chiar si in lipsa unei tulburari de fapt. Daca locatarul este lipsit in
tot sau in parte de folosinta bunului, locatorul trebuie sa il despagubeasca pentru toate
prejudiciile suferite din aceasta cauza (art. 1794 alin. 1 Cod civil). Indiferent de gravitatea
tulburarii, daca i-a comunicat-o locatorului, fara ca acesta sa o inlature de indata, locatarul poate
cere o scadere proportionala a chiriei, iar daca tulburarea este atat de grava incat, daca ar fi
cunoscut-o, locatarul nu ar fi contractat, el poate rezilia contractul in conditiile legii (art. 1794 alin.
2 Cod civil). Locatarul care, la incheierea contractului, cunostea cauza de evictiune nu are dreptul
la daune-interese (art. 1794 alin. 3 Cod civil).
De asemenea, locatorul are obligatia de a garanta folosinta utila a bunului, raspunzand de
tulburarile cauzate de viciile bunului dat in locatiune.
Avand o obligatie succesiva de asigurare a folosintei utile, locatorul raspunde pentru viciile
ascunse ale bunului dat in locatiune care impiedica sau micsoreaza folosirea acestuia, chiar daca
a fost de buna-credinta la data incheierii contractului, si indiferent daca viciile ascunse existau
dinainte ori au survenit in cursul locatiunii (art. 1790 alin. 1 Cod civil).
In ceea ce priveste viciile aparente, raspunderea locatorului pentru acestea se angajeaza
daca locatarul reclama locatorului asemenea vicii, informandu-l pe acesta din urma fara
intarziere (art. 1790 alin. 2 Cod civil). In lipsa informarii se considera ca locatorul si-a indeplinit
obligatia de a preda bunul in stare corespunzatoare utilizarii acestuia. Totusi, locatorul poate fi
obligat la despagubiri pentru prejudiciile pe care viciile aparente le cauzeaza vietii, sanatatii sau
integritatii corporale a locatarului.
Legat de efectele garantiei contra viciilor, art. 1791 Cod civil prevede ca daca locatorul nu
inlatura viciile in cel mai scurt termen, locatarul are dreptul la o scadere proportionala a chiriei.
In cazul in care viciile sunt atat de grave incat, daca le-ar fi cunoscut, locatarul nu ar fi luat bunul
in locatiune, el poate cere rezilierea contractului. Atunci cand aceste vicii aduc vreun prejudiciu
locatarului, locatorul va fi obligat si la daune-interese, in afara de cazul cand dovedeste ca nu le-a
cunoscut si ca, potrivit imprejurarilor, nu era dator sa le cunoasca.

B. Obligatiile locatarului
Potrivit art. 1796 Cod civil, locatarul are urmatoarele obligatii principale:
- sa ia in primire bunul dat in locatiune;
- sa plateasca chiria in cuantumul si la termenul stabilite prin contract;
- sa foloseasca bunul cu prudenta si diligenta;
- sa restituie bunul la incetarea, din orice cauza, a contractului de locatiune.

a) Obligatia de a lua in primire bunul

Corelativ obligatiei locatorului de a preda bunul, locatarul are obligatia de a lua in primire
bunul care face obiectul locatiunii. Pentru indeplinirea obligatiei de a prelua bunul dat in
locatiune, locatarul poate fi pus in intarziere, iar in caz de neindeplinire a acestei obligatii locatorul
poate obtine rezilierea cu daune-interese, daca este cazul.
 b) Obligatia de a plati chiria
Chiria trebuie sa fie platita la termenele stabilite in contract, iar in lipsa, potrivit uzantelor
(art. 1797 alin. 1 Cod civil). In lipsa uzantelor sau a unei stipulatii contrare, chiria se plateste
astfel (art. 1797 alin. 2 Cod civil):
- in avans pentru toata durata contractului, daca aceasta nu depaseste o luna;
- in prima zi lucratoare a fiecarei luni, daca durata locatiunii este mai mare de o luna, dar
mai mica de un an;
- in prima zi lucratoare a fiecarui trimestru, daca durata locatiunii este de cel putin un an.
In cazul neexecutarii obligatiei de plata a chiriei, locatorul poate obtine, in conditiile art.
1798 Cod civil (potrivit art. 1798, contractele de locatiune incheiate prin inscris sub semnatura
privata care au fost inregistrate la organele fiscale, precum si cele incheiate in forma autentica
constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele si in modalitatile stabilite in contract
sau, in lipsa acestora prin lege) sau, in temeiul art. 1817 Cod civil, rezilierea contractului.
In ceea ce priveste locul platii chiriei se vor aplica regulile generale instituite de art. 1494
alin. 1 Cod civil, acesta fiind:
- domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorului (locatorului), in cazul in care chiria este
fixata in bani;
- domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului (locatarului), atunci cand chiria este fixata sub
forma altei prestatii.
c) Obligatia de a folosi bunul cu prudenta si diligenta
Locatorul are obligatia de a intrebuinta bunul luat in locatiune cu prudenta si diligenta
unui bun proprietar, potrivit destinatiei stabilite prin contract sau, in lipsa, potrivit celei prezumate
dupa anumite imprejurari, cum ar fi natura bunului, destinatia sa anterioara ori cea potrivit careia
locatarul il foloseste (art. 1799 Cod civil). Daca locatarul modfica bunul ori ii schimba destinatia
sau daca il intrebuinteaza astfel incat il prejudiciaza pe locator, acesta din urma poate cere daune-
interese si, dupa caz, rezilierea contractului (art. 1800 Cod civil).
Locatarul poate desfasura o profesie liberala in imobilul luat in locatiune (profesia de
avocat, spre exemplu) sau o meserie (meseria de croitor, spre exemplu) cata vreme nu schimba
destinatia imobilului, iar, daca prin contract se mentioneaza profesia locatarului, se poate prezuma
acordul locatorului pentru exercitarea acelei profesii.
In virtutea obligatiei de a folosi bunul cu prudenta si diligenta pe toata durata locatiunii,
locatarul este dator sa efectueze reparatiile de intretinere curenta (locative) – art. 1802 Cod
civil, precum si sa il instiinteze pe locator despre nevoia efectuaarii reparatiilor puse de lege in
sarcina acestuia din urma – art. 1801 Cod civil.
d) Obligatia de a restitui bunul
Potrivit art. 1821 Cod civil, la incetarea locatiunii, locatarul este obligat sa restituie bunul
luat in locatiune in starea in care l-a primit, in afara de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza
vechimii. Pana la proba contrara, locatarul este prezumat ca a primit bunul in stare
corespunzatoare de intrebuintare potrivit destinatiei stabilite.
In ceea ce priveste imbunatatirile facute de locatar, art. 1823 Cod civil prevede ca
locatorul are dreptul de a pastra lucrarile adaugate si autonome efectuate asupra bunului pe
durata locatiunii si nu poate fi obligat la despagubiri decat daca locatarul a efectuat lucrarile cu
acordul prealabil al locatorului. Daca lucrarile au fost efectuate fara acordul prealabil
locatorului, acesta poate alege sa ceara locatarului aducerea bunului in starea initiala, precum si
plata de despagubiripentru orice paguba ar fi cauzata bunului de catre locatar. In cazul in care nu
a avut acordul prealabil al locatorului, locatarul nu poate invoca, in niciun caz, dreptul de
retentie.

4. Sublocatiunea si cesiunea contractului de locatiune

Sublocatiunea este un contract incheiat intre locatarul principal (in calitate de locator) si
tertul sublocatar (in calitate de locatar). Sublocatiunea poate sa fie totala (dreptul de locatiune se
transmite in intregime) sau partiala (cand acest drept se transmite numai in parte).
Cesiunea contractului de locatiune presupune transmiterea catre locatarul-cesionar a
drepturilor si obligatiilor locatarului-cedent izvorate din contractul de locatiune.
Art. 1805 alin. 1 t. I Cod civil instiuie o conditie generala pentru ca locatarul sa poata
incheia sublocatiune sau sa poata ceda locatiunea: aceasta facultate sa nu-i fi fost interzisa in
mod expres (Daca a fost interzisa sublocatiunea, contractul capata caracter intuitu personae). Pe
langa acesta conditie se mai impune, in cazul sublocatiunii, ca aceasta sa nu fie convenita in
conditii care sa contravina conditiilor din contractul principal (spre exemplu, prin schimbarea
destinatiei pentru care urmeaza a fi intrebuintat bunul dat in locatiune).
O reglementare aparte, urmarind acordarea unor garantii sporite locatorului in considerarea
naturii bunului dat in locatiune, au primit sublocatiunea si cesiunea locatiunii unui bun mobil,
care nu pot fi incheiate valabil decat daca exista acordul scris al locatorului.
Art. 1806 alin. 1 Cod civil valorifica legislativ regula cessio est maius sublocatio est minus,
stabilind ca:
- interdictia de a incheia o sublocatiune o include si pe aceea de a ceda locatiunea;
- interdictia de a ceda locatiunea nu o include si pe aceea de a incheia o sublocatiune.
In scopul protejarii intereselor locatorului, art. 1806 alin. 2 Cod civil instituie o norma de
interpretare extensiva a clauzelor prin care se interzice sublocatiunea sau cesiunea: interdictia
de a incheia o sublocatiune priveste atat sublocatiunea totala, cat si pe cea partiala, iar interdictia
de a ceda locatiunea priveste atat cesiunea totala, cat si pe cea partiala.

Efectele sublocatiunii
 Art. 1807 Cod civil confera locatorului, prin exceptie de la principiul relativitatii efectelor
contractului, actiune directa impotriva sublocatarului pentru plata pretului locatiunii si pentru
executarea celorlalte obligatii asumate prin contractul de sublocatiune, pentru ipoteza in care
aceste obligatii nu sunt indeplinite de locatarul principal. Astfel, in caz de neplata a chiriei
cuvenite in temeiul contractului principal de locatiune, locatorul il poate urmari pe sublocatar
pana la concurenta chiriei datorate de acesta din urma locatarului principal.
Locatorul beneficiaza de actiune directa nu doar pentru plata chiriei, ci si pentru
executarea de catre sublocatar a celorlalte obligatii izvorand din contractul de sublocatiune (de
exemplu, efectuarea reparatiilor locative sau repararea degradarilor aduse bunului).

Efectele cesiunii locatiunii

Potrivit art. 1808 alin. 1 Cod civil, prin cesiunea contractului de locatiune de catre locatar,
cesionarul dobandeste drepturile si este tinut de obligatiile locatarului izvorate din contractul de
locatiune.
Cum in cazul contractului de locatiune de drept comun, cesiunea contractului este
intotdeauna posibila daca nu a fost interzisa in mod expres de locator, cesiunea contractului isi va
produce efectele fata de locatorul-contractant cedat din momentul in care cesiunea ii este notificata
sau este acceptata de acesta din urma (art. 1317 alin. 1 Cod civil).
Locatarul-cedent este liberat fata de locatorul-contractant cedat din momentul notificarii
cesiunii locatiuni sau al acceptarii acesteia. Daca declara ca nu il libereaza pe locatarul-cedent,
locatorul-contractant cedat se va putea indrepta impotriva locatarului-cedent in cazul in care
locatarul-cesionar nu isi executa obligatiile.

5. Incetarea locatiunii
Pe langa cauzele generale de incetare, legea prevede urmatoarele cauze de incetare a
contractului de locatiune:
- denuntarea unilaterala;
- expirarea termenului;
- rezilierea pentru neexecutare;
- pieirea lucrului;
- desfiintarea (desfacerea) titlului locatorului;
- instrainarea lucrului inchiriat.

Denuntarea unilaterala

Potrivit regulilor generale, contractul incheiat pe durata nedeteterminata poate fi denuntat

unilateral de oricare dintre parti cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, orice clauza
contrara ori stipularea unei prestatii in schimbul denuntarii contractului fiind considerata nescrisa
(art. 1277 Cod civil).
In aplicarea regulii de drept comun mentionate, art. 1816 alin. 1 Cod civil prevede
posibilitatea oricareia dintre parti de a denunta unilateral contractul de locatiune care nu are o
durata determinata.
Pentru a denunta contractul partea are obligatia de a notifica pe cocontractant si de a
respecta un termen de preaviz (intervalul de timp dintre manifestarea vointei de a desface
contractul si data la care contractul urmeaza sa inceteze ca urmare a denuntarii) stabilit prin
conventia partilor, iar, in lipsa, de lege sau, in lipsa unei dispozitii legale, de uzante.
Daca termenul de preaviz nu este respectat, notificarea denuntarii contractului de locatiune
produce efecte doar la implinirea acestui termen. Chiar daca termenul de preaviz nu a fost
mentionat in notificarea de denuntare, incetarea contractului se produce la data expirarii
termenului, data la care obligatia de restituire devine exigibila.
In cazul in care contractul de locatiune inceteaza prin denuntare unilaterala, un nou
contract poate fi incheiat numai prin consimtamantul ambelor parti, iar nu prin simpla renuntare la
efectele denuntarii unilaterale.
Contractul de locatiune fara determinarea duratei, constatat prin inscris autentic ori, dupa
caz, incheiat prin inscris sub semnatura privata si inregistrat la organul fiscal competent constituie
titlu executoriu cu privire la obligatia de restituire a bunului (art. 1816 alin. 3 Cod civil).

Expirarea termenului
Dispozitiile art. 1809 alin. 1 Cod civil reglementeaza o modalitate fireasca de incetare a
contractului de locatiune prin simpla expirare a termenului convenit de parti sau, dupa caz,
prevazut de lege. Pentru a interveni incetarea contractului de locatiune ca urmare a expirarii
termenului nu este necesara o instiintare prealabila.
Daca, dupa implinirea termenului locatiunii, locatarul continua sa isi indeplineasca
obligatiile fara ca locatorul sa se impotriveasca opereaza tacita relocatiune (art. 1810 Cod civil).
Fiind incheiata o noua locatiune, partile trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute de lege pentru
incheierea contractului.
Prin efectul tacitei relocatiuni, noua locatiune va fi considerata pe durata nedeterminata,
daca partile nu convin altfel sau legea nu prevede o alta solutie (art. 1810 alin. 2 Cod civil). Cu
deosebirea aratata, noua locatiune va fi considerata incheiata in aceleasi conditii, inclusiv in
privinta garantiilor stipulate pentru executarea contractului initial.

Rezilierea pentru neexecutare

Fiind un contract sinalagmatic cu executare succesiva, contractul de locatiune este supus
rezilierii pentru neexecutare de obligatii in conditiile dreptului comun.
 Atfel, in cazul in care, fara justificare, una din partile contractului de locatiune nu isi
executa obligatiile nascute din acest contract, cealalta parte are dreptul de a rezilia locatiunea cu
daune-interese, daca este cazul, potrivit legii (art. 1817 Cod civil).

Pieirea lucrului

Contractul de locatiune inceteaza de drept daca bunul a fost distrus in totalitate sau nu mai
poate fi folosit potrivit destinatiei stabilite (art. 1818 alin. 1 Cod civil), intrucat locatorul nu mai
poate asigura locatarului folosinta bunului si nici nu poate fi obligat la reconstruirea, refacerea sau
inlocuirea lui.
Daca imposibilitatea folosirii bunului este numai partiala, locatarul poate, dupa imprejurari,
sa ceara fie rezilierea locatiunii, fie reducerea proportionala a chiriei (art. 1818 ali. 2 Cod civil).
Daca bunul este doar deteriorat, contractul de locatiune continua, aplicandu-se regulile
privind sarcina efectuarii reparatiilor (art. 1818 alin. 3 Cod civil).
In toate cazurile in care imposibilitatea totala sau partiala de folosire a bunului este fortuita,
locatarul nu are dreptul la daune-interese (art. 1818 alin.4 Cod civil).

Desfiintarea titlului locatorului

Art. 1819 Cod civil reglementeaza incetarea de drept a contractului de locatiune ca urmare
a desfiintarii dreptului ce permitea locatorului sa asigure folosinta bunului – obligatie de esenta
locatiunii. Desfiintarea titlului locatorului poate interveni, spre exemplu, ca urmare a anularii sau
rezolutiunii contractului prin care locatorul a dobandit acel bun sau ca urmare a evingerii acestuia.
De la regula incetarii contractului prin desfiintarea titlului locatorului, alin. 2 al art. 1819
Cod civil instituie o exceptie in sensul ca locatiunea va continua sa produca efecte si dupa
desfiintarea titlului locatorului pe durata stipulata de parti, fara a depasi un an de la data
dsfiintarii titlului locatorului, insa numai daca locatarul a fost de buna-credinta la incheierea
locatiunii.

Instrainarea bunului inchiriat

Potrivit art. 1811 Cod civil, daca bunul dat in locatiune este instrainat, dreptul locatarului
este opozabil dobanditorului, dupa cum urmeaza:
- in cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, daca locatiunea a fost notata in cartea
funciara;
 - in cazul imobilelor neinscrise in cartea funciara, daca data certa a locatiunii este
anterioara datei certe a instrainarii;
- in cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, daca locatarul a indeplinit
aceste formalitati;
- in cazul celorlalte bunuri mobile, daca la data instrainarii bunul se afla in folosinta
locatarului.
Daca partile convin astfel, locatiunea inceteaza in cazul instrainarii bunului dat in locatiune
(art. 1812 alin. 1 Cod civil). Cu toate acestea, locatiunea ramane opozabila dobanditorului chiar
si dupa ce locatarului i s-a notificat instrainarea, pentru un termen de doua ori mai mare decat cel
care s-ar fi aplicat notificarii denuntarii contractului, conform prevederilor art. 1816 alin. 2 Cod
civil. Daca locatiunea inceteaza prin instrainarea bunului de catre locator, locatarul caruia i s-a
comunicat incetarea contractului cu respectarea prevederilor legale nu are drept la despagubire nici
impotriva locatorului, nici impotriva dobanditorului (art. 1812 alin. 3 Cod civil).

Moartea locatorului sau a locatarului (art. 1820 Cod civil)

Nefiind un contract incheiat intuitu personae, locatiunea nu inceteaza prin moartea

locatorului sau a locatarului.
Cu toate acestea, in cazul locatiunii cu durata determinata, mostenitorii locatarului pot
denunta contractul in termen de 60 de zile de la data la care au luat cunostinta de moartea
locatarului si existenta locatiunii.