UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE, ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI,

SOCIOLOGIE ŞI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE

Suhari Tolea
Aspecte psihologice ale violenței domestice.

0313.1– Psihologie

Proiect de cercetare

Șef Departament ______________

(semnătura)
Conducător ştiinţific: _____________ Numele, prenumele, gradul ştiinţific
(semnătura)
Autorul: ______________
(semnătura)

CHIŞINĂU, 2022
 CUPRINS

INTRODUCERE........................................................................................................................

1.Abordarea teoretică a aspectelor psihologice ale violenței domestice......................

1.1 Definiții și caracteristici a violenței domestice...................................

1.2 Aspectele formelor de violenșă domestică și drepturile victimei....................
1.3 Consecințele violenței domestice asupra stării mentale,fizice,vieții profesionale,statutului
economic,vieții sociale a victimei....................

2.Abordarea practică....................................................................................................................
2.1Aplicarea metodelor si intrumentelor de cercetare.........................................................
2.2Desfășurarea mersului cercetării...............

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI............................................................................

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................................
ANEXE.....................................................................................................................................

2
 Actualitatea
Argumentez actualitatea temei date prin faptul că mulți din noi au întâlnit viloența domestică de orice
timp în familia în care sa format.E important să conștientizăm influența negativă a familiei toxice asupra
stăriiî noastre emoționale.E efectiv de analizat tema dată ca să înțeleg riscul cu care pășim în viața
matură,care e riscul de a forma așa un tip de familie Mai sus am menționat actualitatea și importanța
temei pentru persoanele ce sau format în așa familii,mai departe voi argumenta actualitatea temei
pentru un cititor neutru.E efectiv să înțeleg unii factori primari a unei familii toxice ca să putem ajuta
victimile să părasească relația disfuncțională doar în cazul în care victima se adresează cu problema
formultă către noi.În temă voi prezentă un portret general al unei familii toxice și scopul cititorului e dea
conștientiza unele mecanisme disfuncționale a unei familii toxice și să le poată evita în formarea familiei
sale.

INTRODUCERE

Relaţiile dintre oameni bazate pe principiile umanismului, egalităţii şi libertăţii de violenţă ca

fenomen social sunt reflectate încă în studiile filozofilor antici: Platon, Aristotel, Quintilian, Ciceron,
Plutarh şi alţii. „Libertatea” şi „non-violenţa” surprinse în ideile lor sunt prezentate prin prisma
intereselor societăţii mai degrabă decât prin interesele individului.
Anumite aspecte ale educaţiei umaniste a personalităţii şi pedagogiei nonviolente care îşi propun
să educe omul liber, sunt reflectate în lucrările marilor gânditori ruşi ai secolului al XVIII-lea, cum ar fi V.
Monomakh , N. Novikov, A. Radischev. Violenţa ca obiect de analiză se regăseşte destul de frecvent în
cadrul cercetărilor secolelor XIX-XX ce vizează problemele educaţionale. De aceste probleme s-au ocupat
şi oamenii de ştiinţă din Vest (Rousseau, Montessori) şi profesorii ruşi (A. Obuhov, V. Rahmanov, l.
Tolstoi, K. Ushinschi), care au analizat educaţia liberă R 84 atât în teorie cât şi experimental. Pedagogia
nonviolentă a continuat să fie dezvoltată şi de A. Makarenko, V. Sukhomlinsky şi în cele din urmă a ajuns
obictul cercetărilor contempoane, bazate pe ideile umaniste (E. Shiyanov, I. Kotova, ş.a.), care
promovează ideile umaniste ale educaţiei centrate pe persoană. Aspectele filosofice şi sociologice ale
violenţei au fost abordate în lucrările filosofilor Ortega y Gasset, Pareto, Spinoza, K. Jaspers, I. Lossky şi
colab. Aspectele culturologice şi psihologice sunt abordate în cercetarea violenţei ale autorilor E.
Fromm, D. Galtung. Aşa, Erich Fromm a identificat mai multe forme de violenţă: de joc, violenţă reactivă,
de răzbunare. D. Galtung în studiul său s-a concentrat asupra „violenţei culturale”, considerând-o „un
fenomen pozitiv.” Natura violenţei a fost cercetată de F. Minushev care a determinat violenţa de origine
biogenetică, psihologică, socială şi de mediu.
A. Bass, J. Berkowitz, K. Lorenz, Z. Freud, Spengler s-au ocupat de studiul agresivităţii
personalităţii, care provoacă violenţă. Din perspectiva pur psihologică problematica violenţei a devenit o
3
temă dezvoltată doar în ultimul sfert al secolului XX, în special în lucrările lui Bron, J. Kobrin, D. Levinson,
R. Lang, E. Miller, D. Finkelhor. De examinarea deprivării emoţionale şi neglijării s-au ocupat aşa
cercetători ca V. Kovalev, J. Langmeyer, Maslow, Z. Mateychik, B. Muhina, Z. Freud, E. Furman, care au
privit-o ca pe o formă specifică de factori psihotraumatizanţi. Problemele asociate cu familia
disfuncţională, ca un agent al deformării procesului de socializare şi factor de abatere în
comportamentul tinerei generaţii, sunt analizate în lucrările lui G. Avanesova, Y. Antonyan, M. Babaev, I.
Dementieva, V. Ermakova, A. Kashelkina, N. Hook, V. Pankratov, D. Shestakov.
Caracteristicile socio-culturale ale violenţei, specifice pentru regiunile multinaţionale, cum este de
exemplu Caucazul de Nord, influenţând formarea valorilor familiale sunt reflectate în studiile lui S.
Hadjiev, A. Magomedov, J, Smirnova si alţii. În spaţiul românesc de problemele violenţei sunt preocupaţi
o multitudine de cercetători contemporani, evidenţiind aspectele sociologice ale fenomenului (P.
Banciu, M. Rădulescu, S. Diaconu, M. Jigău, M. Liiceanu, A. Preoteasa, L. Ciobanu, C. Naghiu, R. Eparu),
aspectele social-psihologice şi psihopedagogice (A. Roşan, E. Zamfir, I. Mitrofan, A. Stanciulescu, E.
Bonchiş, A. Rădulescu, M. Manu, T. Prună ş.a). În Republica Moldova deasemenea există studii asupra
fenomenului violenţei în familie – studii juridice şi criminologice (Brînză S., Bujor V., Miron I., Gh.
Gladchi, L. Mărgineanu), studii sociologice şi psihologice (V. Priţcan, M. Bulgaru, V. Bodrug, S. Rusnac, V.
Gonţa, O. Stamatin, A. Timuş, V. Climenco, T. Toma ş. a ). 85 Astfel, problema violenţei în familie este
studiată de reprezentanţi ai diferitelor ştiinţe şi şcoli ştiinţifice. Cu toate acestea, un studiu complex al
violenţei în familie ca un fenomen psiho-social al Republicii Moldova în contextul transformărilor sociale
şi culturii naţionale nu a fost abordat suficient în literatura de specialitate naţională. Rămân deschise
întrebările cu privire la natura şi cauzele violenţei în societatea noastră şi în familia moldovenească,
impactul violenţei asupra personalităţii şi socializării în continuare a individului, amploarea şi dinamica
violenţei, metodele de cercetare şi modalităţile reale de ameliorare a preoblemei.
Despre violenţa în familie se spune că apare doar în mediile defavorizate social şi material, că este
cauzată de stresul vieţii cotidiene şi de lipsa mijloacelor necesare pentru un trai decent sau că este
exercitată doar de indivizi cu probleme psihice sau dependenţi de alcool şi droguri. În general, o femeie
(sau, după caz, un bărbat) este considerată victimă a violenţei în familie doar dacă este vorba de
agresiune fizică. Despre violenţa sexuală mulţi oameni cred că se petrece doar noaptea, pe străduţe
neluminate, iar despre agresori, că sunt exclusiv cazuri patologice.

Obiectul cercetării : Influența violenței domestice asupra stării

emoționale,fizice.sociale,profesionale a victimei.
Scopul cercetării : Determinarea influenței violenței domestice asupra stării
emoționale,fizice.sociale,profesionale a victimei.

4
Ipoteza cercetării :

 Violența domestica imfluențează starea victimei

 Există o relație dintre comportamentul victimei și violența domestică
 Astfel dacă victima va suferi frecvent de violență domestică atunci starea
mentală și fizică se va înrăutăți considerabil.

Obiectivele cercetării
1.Analiza teoretică a formelor de violență domestică.
2.Identificarea consecințelor violenței domestice.
3.Analiza drepturilor victimei violenței domestice .
4.Determinarea relației dintre violența domestică și comportamentul victimei.

Metodele de cercetare:
 teoretice:Analiza;deducția,metoda biografică,metoda istorică.
 empirice:;interviul.
 testul stimei de sine a lui Kurkin,testul de Stres,Depresie,Anxietate
elaborat de Adrian Vântu.
- Cuvinte-cheie: Violență,victimă,familie,fizică,psihologică,agresor.

5
 1. Abordarea teoretică a aspectelor psihologice ale violenței
domestice.

Violența în familie cunoscută și sub numele de violență domestică (abreviat VD) dintr-o relație
intimă precum mariajul, concubinajul, familia, prietenia sau conviețuirea. Violența domestică are
mai multe forme precum agresiunea fizică (efectivă sau sub formă de amenințare), abuzurile
sexuale, abuzurile emoționale, controlul excesiv, dominarea, intimidarea, urmărirea, abuzurile
pasive/ascunse (de exemplu, neglijența) private și.

Conștientizarea, percepția, definirea și documentarea violenței domestice diferă substanțială, în

funcție de țară și epocă. În anul 2009 în România, numărul victimelor violenței domestice era de
12.161 de persoane. Conform Organizației Mondiale a Sănătății aproximativ 38% dintre femeile
ucise la nivel mondial sunt ucise de partenerii lor.

1.1 Definiții și caracteristici a violenței domestice.

Termeni și etimologie

Prima utilizare cunoscută a termenului violență domestică într-un context modern, adică
violență în familie, a fost făcută într-o adresă realizată de Jack Ashley în 1973 către Parlamentul
Regatului Unit. Termenul se referea, în menționările anterioare, în primul rând la protest civil,
violență din interiorul unei țări, spre deosebire de violența comisă de o putere străină. În mod
tradițional, violența domestică a fost în mare parte asociată cu violența fizică. Au fost folosiți
termeni cum ar fi abuzul soției și bătăile soției, dar au scăzut în popularitate datorită eforturilor
de a include și parteneri necăsătoriți, alte abuzuri în afară de cele fizice, abuzatori de sex
feminin, și violență în cadrul relațiilor de același sex.
În prezent, violența domestică este definită în mod general pentru a include „toate actele
de violență fizică, sexuală, psihologică sau economică care pot fi comise de un membru al
familiei sau de un partener intim.Termenul de violență a partenerului intim este adesea folosit în
mod sinonim cu abuzuri domestice sau violență în familie dar se referă în mod specific la
violența care se produce în cadrul unei relații de cuplu (adică căsătorie, conviețuire sau parteneri
intimați care nu coabitează).La acestea, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) adaugă
controlul comportamentelor ca formă de abuz.

6
 Violența intimă a partenerului a fost observată în relații opuse și de același sex și în prima
instanță atât de bărbați împotriva femeilor, cât și de femei împotriva bărbaților.Violența în
familie este un termen mai larg, adesea folosit pentru a include abuzuri asupra copiilor, abuzuri
asupra celor în vârstă și alte acte violente între membrii familiei.
În 1993, Declarația Națiunilor Unite privind eliminarea violenței împotriva femeilor a definit
violența domestică drept: Violența fizică, sexuală și psihologică care are loc în familie, inclusiv
bătăile, abuzurile sexuale ale copiilor de sex feminin în

Cinci caracteristici principale ale violenței în familie:

 Violența în familie este un comportament învățat;

 Violența în familie este un comportament repetitiv și cuprinde diferite tipuri de abuz care pot
 trece dintr-unul în altul sau în combinație;
 Făptuitorul este cauza violenței domestice și nu consumul de alcool, victima sau relațiile
 dimtre ei.
 Pericolul pentru victimă și copii crește pe timpul separării dintre parteneri;
 Comportamentul victimei depinde de modurile de supraviețuire la care a aderat.

1.2 Aspectele tipurilor de violență domestică și drepturile victimei .

Forme ale violenței domestic
Există mai multe forme de violență domestică conform Legii 217/2003 pentru
prevenirea şi combaterea violenţei în familie, modificată 2018, iar acestea sunt:
a. Violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de
insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
b. Violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de
stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin

ameninţare verbală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra
obiectelor şi animalelor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii
personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept,
supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă,
efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de
transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise
creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
c. Violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire,
7
tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice
intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire,
intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice
epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc pentru viaţă sau sănătate şi integritate
corporală
d. Violenţa sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire,
intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate,
viol conjugal;
e. Violenţa economică - interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace
economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană,
medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a
bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile
comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a
susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv
unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
f. Violenţa socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de
prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă,
interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa
comună, privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate,
privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
g. Violenţa spirituală - subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii
necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a
aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice.
Principii în realizarea protecţiei şi promovării drepturilor victimelor
violenţeidomestice
Protecţia şi promovarea drepturilor victimelor violenţei domestice se realizează înconformitate
cu următoarele principii:
a) principiul legalităţii;
b) principiul respectării demnităţii umane;
c) principiul prevenirii săvârşirii actelor de violenţă domestică;
d) principiul celerităţii;
e) principiul parteneriatului;
f) principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
g) principiul protecţiei vieţii şi siguranţei victimei;
8
h) principiul respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
i) principiul abordării integrate
Drepturile victimei violenței domestic
Victima violenţei domestice are dreptul:
a) la respectarea personalităţii, demnităţii şi a vieţii sale private;
b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
c) la protecţie specială, adecvată situaţiei şi nevoilor sale;
d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum şi la asistenţămedicală gratuită,
în condiţiile prezentei legi;
e) la consiliere şi asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.
Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să asigureexercitarea
dreptului la informare al victimelor violenţei domestice, potrivitcompetenţelor ce le
revin, după caz, cu privire la:
a) instituţiile şi organizaţiile neguvernamentale care asigură consiliere psihologică sauorice alte
forme de asistenţă şi protecţie a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia;
b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;
c) dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestuidrept;
d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale părţii civile;
f) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat, potrivitlegii;
g) măsurile ce pot fi dispuse prin ordinul de protecţie provizoriu şi, după caz, prin ordinulde
protecţie, demersurile necesare pentru emiterea acestora şi procedura de judecată.
Atribuţiile comisiei judeţene pentru egalitate de şanse se completează după cumurmează:
a) promovarea abordării integrate a principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi înscopul
prevenirii şi combaterii violenţei domestice
b) evaluarea stadiului aplicării şi respectării legislaţiei în domeniul prevenirii
şicombaterii violenţei domestice la nivel local;
c) elaborarea de recomandări pentru autorităţile administraţiei publice locale în vedereaaplicării
politicilor şi programelor specifice de prevenire şi combatere a violenţeidomestice la
nivel local;
d) promovarea de propuneri pentru strategia locală de implementare a măsurilor deprevenire
şi combatere a violenţei domestice la nivel local, cu accent pe nevoilecomunităţii;
e) coordonarea şi eficientizarea mecanismelor interinstituţionale în domeniul prevenirii
şicombaterii violenţei domestice, inclusiv culegerea şi centralizarea de date din
domeniulviolenţei domestice la nivel judeţean;
9
f) analizarea cazurilor de violenţă domestică cu grad ridicat de risc şi formularea derecomandări
privind soluţionarea acestora

1.3 Consecințele violenței domestice asupra stării mentale,fizice,vieții

profesionale,statutului economic,vieții sociale.

Starea fizica:
Din punct de vedere al sănătăţii fizice, victima poate suferi o serie de vătămări care necesită
îngrijiri medicale mai puţine sau, în alte cazuri, îngrijiri complexe, pe o perioadă îndelungată de
timp, în funcţie de gravitatea consecinţelor asupra integrității corporale.

Starea mentală:
Din perspectiva sănătăţii mentale, victimele pot prezenta tulburări tranzitorii sau definitive în
sfera emoţională (depresii acute sau cronice, fobii, stres post-traumatic, atacuri de panică,
anxietate, insomnii), tulburări de personalitate şi uneori comportamentale, tulburări alimentare şi
chiar tentative suicidale.
Violenţele în familie constituie principala cauză a comportamentelor predelincvente adoptate de
minori (fugă de acasă, abandon şcolar, vagabondaj) care reprezintă un prim pas către dezvoltarea
unei cariere delincvente, concretizată în furturi, tâlhării, consum şi trafic de droguri etc. Minorii
abuzaţi sexual în familie devin - în marea lor majoritate - abuzatori, continuând ciclul
violenţelor.

Statutul professional și social:

În referire la statutul profesional şi economic, victimelor le poate fi interzisă, de către agresor,
practicarea unei meserii sau, dacă au deja un serviciu, le este greu să şi-l menţină datorită
absenteismului motivat prin concediile medicale luate după agresiunile suferite. Veniturile
insuficiente sau absenţa acestora creează o dependenţă financiară extrem de puternică vizavi de
agresor.

Social:
Din punct de vedere social, victimele sunt izolate radical sau treptat de familia de origine, grupul
de prieteni, colegi, servicii de suport social. Agresorul îi interzice victimei să păstreze legăturile
cu lumea din afara căminului, o ameninţă, face crize de gelozie şi o bate pe victimă dacă aceasta
nu se supune interdicţiilor inventate de el. Izolarea socială a victimei reprezintă unul dintre cei
mai severi factori de eşec în încercarea femeii de a ieşi din această dependenţă.

10
 2.Abordarea practică
2.1Aplicarea metodelor si intrumentelor de cercetare
Metoda utilizată în cercetare:

 Metoda centrată pe interviu,se va realiza o situaţie de schimb conversaţional între două

persoane în vederea culegerii unor informaţii, care are loc într-un cadru specific,este
efectivă din punct de vedere a preluării fonului emoțional trăit de victimă și a unor
informații cu adevărat valoroase.
.
 Metoda istorică pentru determinarea violenței în familia în care a crescut victima.

 Metoda biografică este o metodă de diagnostic, care nu numai asigură înregistrarea

cronologică a transformărilor sesizate în structura persoanei, dar şi stabileşte legături
cauzale în succesiunea faptelor. Este necesar să se sublinieze în mod sistematic trecutul
individului, ceea ce va completa cu date importante evoluţia vieţii individului privită din
perspectiva condiţiilor şi factorilor externi.

Vor fi utilizate teste de stabilire care este nivelulu stimei de sine la victimă și testul
pentru Stres,Depresie,Anxietate
Testele sunt:

1. Testul stimei de sine Kurkin

2. Testul de Stres,Depresie,Anxietate elaborat de Adrian Vântu.

2.2Desfășurarea mersului cercetării

Cu siguranță subiecții trebuie să fie activi în momentul aplicării metodelor de

cercetare și să răspundă amplu și sincer la întrebarile plasate în interviu,se va analiza
bibliografia victimilor pentru a înțelege dacă la acestea în timpul copilăriei au fost
prezente unele accente a violenței domestice,testele trebuie realizate doar în mod
sincer.
11
 Vor fi analizate 25 de victime a violenței domestice din orașul Chișinău.

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

Cu siguranța pot sa afirm faptul că familia este cel mai important mediu din viața fiecărei
persoane dar în cazul în care în mediul dat sunt prezente unele accentuări a supraviețuirii
violente e nevoie e de al părăsi.Nu contează cine e agresorul sau ce fantezii exprimă acesta,scuze
pentru violența mentală și fizică frecventă nu există,exista doar alegerea funcțională a victimei de
a părăsi mediul ce ii provoacă durere.Un argument ce ar argumenta opinia mea ar fi că
rezultatele violentei domestice vor urmări victima încă mulți ani înainte,efectele sunt distrugerea
sănătății mentale și a celei fizice.Conportamentul tiranic al agresorului va distruge copilaria
micului copil care are doar dorința de a fi fericit și activ.Violența domestică paralizează orice
ambiție a victimei,orice aspirație la un viitor prosper,are loc o stagnare socială din motivul ca
victima se izoleaza de mediul înconjurator și devine singuratica.

Recomandări : pentru victime:

 Dacă ați observat că relația dvs a devenit una toxică cu accentuări a comportamentului
agresiv din partea partenerului părăsițio imediat.
 Dacă la moment ați părăsit o relație toxică atunci recomand să plecați la un psiholog sau
psihoterapeut.
 Dacă situația dificilă e de neoprit atunci apelați imediat la organele de poliție.

12
 BIBLIOGRAFIE

1. Cîmpeanu, I., Victimizarea şi tehnicile specifice de asistenţă a victimei, în Asistenţa socială.

Studii şi aplicaţii,
coord. G. Neamţu şi D. Stan. Iaşi,: Polirom, 2005, p. 92-94.
2. Fischer, G.; Riedesser, P., Tratat de psihotraumatologie. Bucureşti: Ed. Trei, 2009. 472 p.
3.https://www.politiaromana.ro/ro/prevenire/violenta-domestica/consecintele-violentei-
domestice
4.https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-alexandru-ioan-cuza-din-iasi/
asistenta-sociala-in-scoala/caracteristicile-violentei-domestice-adv-ciortan-paula-nastasa-
raluca/15021652
5. https://cdf.md/herassments/ce-este-violenta-in-familie-2/

13
14