PROCESE PSIHICE COGNITIV-SENZORIALE

 I. SENZATIILE
 II. PERCEPTIILE
 III. REPREZENTARILE

SENZATIILE
Obiective:
1. Definire si caracterizare
2. Sensibilitatea. Analizatorul ca mecanism al senzatiei
3. Calitatile/proprietatile senzatiilor
4. Principalele modalitati senzoriale

1. DEFINIREA SI CARACTERIZAREA SENZATIILOR

Prima si cea mai simpla forma de comunicare informationala a omului cu lumea expterioara
si cu propriul Eu fizic (mediul intern al organismului, diferite segmente ale corpului, infatisarea
exterioara in ansamblu) este receptia senzoriala, al carei prim "produs" psihic este
SENZATIA. Numai cu ajutorul simturilor putem inregistra si constientiza prezenta si actiunea
variatilor stimuli externi, a starilor mediului intern al organismului, a proprietatilor fizice ale
propriului corp. Semnalizarea prin senzatii sta la baza structurii atit a cunoasterii externe, cit si a
cunoasterii de sine.
 Sintetizind, vom spune ca cea mai simpla legatura informationala a omului cu realitatea
este realizata prin intermediul senzatiilor. Toate celelalte raporturi mai complexe (n.a: cu
realitatea) nu se pot constitui fara a avea o baza senzoriala.
 Definitie:
Senzatiile sunt procesele psihice elementare prin care se
semnalizeaza, separat, in forma imaginilor simple si primare, insusirile
concrete ale obiectelor si fenomenelor, in conditiile actiunii directe a
stimulilor asupra organelor de simt (analizatori).

Din definitia de mai sus, putem extrage caracteristicile fundamentale ale senzatiilor:
1. Continutul informational al senzatiei → senzatiile reflecta insusirile concrete,
exterioare, fenomenale, accidentale, neesentiale ale obiectelor si fenomenelor, dar cu
mare valoare adaptativa pentru organism.
2. Senzatia contine si nefurnizeaza informatii despre proprietati/insusiri izolate,
separate ale stimulilor (obiecte si fenomene), aceasta datorita specializarii organelor de
simt (a analizatorilor). Reflectarea obiectului in senzatie are, deci, un caracter
fragmentar, unidimensional, nepermitindu-ne identificarea lui.
3. Reflectarea insusirilor este nemijlocita, directa (vezi definitie - "in cond. actiunii directe
a stimulilor as. analizatorilor")
4. Forma de reflectare ideal-subiectiva este imaginea simpla si primara pentru ca ea repr.
rezultatul imediat al actiunii stimulului as. analizatorului si nu apare decit in aceste conditii.

Indiferent de perspectiva de analiza, senzatia implica 3 elemente: raspuns fiziologic

1. Stimulul fizic
2. Raspunsul fiziologic
3. Experienta senzoriala

1
 stimul fizic experienta senzoriala

La om, senzatia dobindeste atributul constientizarii, producerea si manifestarea ei fiind

insotite de punerea in functiune a unor operatori logici de analiza-evaluare, discernere-
delimitare (intre stimul si modelul lui informational), de raportare designativa (imaginea
subiectiva interna se raporteaza la stimulul extern care a provocat-o, atentia subiectului orientindu-
se astfel catre aceasta). Atributul constientizarii senzatiei nu este un dat, ci se elaboreaza si
dezvolta treptat in ontogeneza, intre 0 si 3 ani.

In psihologie, problema senzatiei a starnit puternice controverse intre asociationism si

gestaltism. Asociationismul absolutiza individualitatea senzatiei si o punea la temelia intregii
vieti psihice, pe cind gestaltismul nega existenta ei.
Intr-adevar, in realitate, insusirile si proprietatile stimulilor (obiecte si fenomene) nu exista
in stare izolata, ci numai intr-un context obiectual; nu avem insusiri in sine, ci insusiri ale unui
obiect sau altuia. De aceea, la omul adult, in conditii normale, asupra simturilor noastre actioneaza
obiecte concrete integrale si ele se reflecta ca atare prin intermediul perceptiei.
Senzatia, in forma ei pura, nu se poate obtine decit in conditii speciale de laborator, unde
avemn posibilitatea sa izolam anumite insusiri si sa le prezentam distinct ca stimuli (exemplu:
diferentierea unui sunet dupa inaltime - mentinem inverianta intensitatea si variem frecventa;
diferentierea nuantelor de culoare - mentinem tonul cromatic, de ex. rosu, si variem luminozitatea:
foarte inchis, inchis, deschis, foarte deschis).

2. SENSIBILITATEA. ANALIZATORUL - MECANISMUL SENZATIEI

SENSIBILITATEA este “capacitatea de a avea senzatii” (P.P.Neveanu)

Din punct de vedere psihofiziologic, sensibilitatea se exercita ca functie a unui aparat
specific denumit SISTEM DE INTEGRARE SENZORIALA SAU ANALIZATOR.
Senzatiile sunt rezultatul activitatii reflexe a analizatorilor ca raspuns la stimularile
exterioare simple.
ANALIZATORUL este un ansamblu structural-functional care face posibila
producerea senzatiilor. In alcatuirea sa intra mai multe COMPONENTE:
1. RECEPTORUL este componenta care transforma energia excitantilor exteriori in
influx nervos (impulsuri nervoase).Din punct de vedere neurocibernetic, aceasta transformare
este o codare (codificare) - o trecere de la stimulul fizic exterior intr-un cod neurofiziologic:
impulsuri nervoase.
Exemplu: Receptorul vizual este retina cu conurile unitatii receptoare care contin o substanta
numita iodopsina care descompune in prezenta luminii. Prin acest proces se produc biocurentii,
care vor fi transmisi celorlalte verigi ale analizatorului (Impreuna cu componentele auxiliare, retina
constituie prima veriga a analizatorului.).

2. CALEA DE CONDUCERE A INFLUXULUI NERVOS este veriga intermediara.

Include, in alcatuirea ei, fibre nervoase senzitive si o serie de centri subcorticali, care fac o analiza
si o sinteza primara a influxurilor nervoase si un prim filtraj senzorial, astfel incit, la scoarta
cerebrala nu se transmit toate stimularile mediului, ci numai acelea care au o semnificatie
adaptativa pentru om. Caile de conducere transfera informatia la scoarta cerebrala.

3. VERIGA CENTRALA este cea mai importanta componenta a analizatorului. Ea e

reprezentata de o zona corticala specializata in operatii de decodificare, adica de transformare
a impulsurilor nervoase in fapt psihic.
Fiecare analizator are zona sa corticala (cel vizual in occipital, cel auditiv in temporal, cel
tactilo-chinestezic in circumvolutiunea centrala posterioara, etc). Aceasta, la randul sau, are o
portiune centrala numita nucleul analizatorului in care se fac cele mai fine operatii de

2
decodificare si o portiune mai periferica numita zona de asociatie, cu functii de integrare a
senzatiilor in ansambluri.

4. CONEXIUNEA INVERSA este o parte componenta a analizatorului (descoperita catre a

2-a jumatate a sec.20). Functia ei principala este de a asigura autoreglarea analizatorilor in
vederea receptionarii cit mai bune a stimulilor. Transmiterea impulsurilor nervoase cu mesaj
autoreglator se realizeaza pe cai aferente care se gasesc in componenta nervilor senzitivi. Pe
aceasta cale se realizeaza aferentatia inversa directa. Exista insa si o autoreglare realizata pe calea
aparatului propriomuscular al receptorului (asa cum exista, de ex, la analizatorul vizual prin care se
regleaza miscarile globilor oculari sau acomodarea cristalinului)

Analizatorul are o activitate reflexa unitara. Lipsa oricarei verigi si mai ales a celei
centrale face imposibila aparitia senzatiei pentru care este specializat acel analizator. De asemenea,
functionarea insuficienta a unora sau altora dintre componente perturba realizarea senzatiilor
corespunzatoare (poate aparea cecitate cromatica prin afectarea conurilor, poate fi perturbata
capacitatea de percepere a limbajului- tulburare denumita afazie senzoriala).

3. CALITATILE / PROPRIETATILE SENZATIEI

Senzatia dispune de o serie de proprietati pe baza carora le putem identifica, compara,

analiza, interpreta.
Cele mai importante proprietati ale senzatiei sunt:

1. CALITATEA (sau modalitatea - n.a. cum vom intilni la Mihai Golu) exprima
dependenta oricarei senzatii de actiunea unei anumite modalitati de stimuli (luminosi, sonori,
mecanici, termici, chimici) si de existenta unui aparat specializat de realizare (analizatorul
vizual, auditiv, cutano-tactil, gustativ, olfactiv, etc). Pe scurt, calitatea sau modalitatea exprima
capacitatea senzatiilor de a fi vizuale, auditive, gustative, olfactive, etc.

2. INTENSITATEA exprima gradul de pregnanta si de incarcatura energetica a

senzatiilor.
Intensitatea senzatiei este dependenta de intensitatea stimulului (cu cit intensitatea
stimulului e mai mare, cu atat intensitatea senzatiei este mai mare si invers), dar si de alte
VARIABILE:
a) durata de actiune a stimulului asupra organismului - chiar daca nu are o intensitate
mare, el poate produce senzatia prin aplicare repetata. Aceasta actiune repetata trebuie sa se
produca crescind progresiv intensitatea stimulului, altfel (daca scadem) nu se mai produce senzatia.
b) modul de aplicare a stimulului: aplicarea intermitenta e mai buna decit aplicarea
continua; simultaneitatea stimularii receptorilor simetrici (intensitatea senzatiei va fi mai mare daca
receptionez cu ambii ochi decit daca receptionez doar cu unul; la fel la urechi)
c) particularitati anatomo-fiziologice ale senzatiei: marimea suprafetei receptoare;
numarul neuronilor pusi in functiune de mesaj, etc
d) conditiile concrete in care are loc receptia (lumina sau intuneric)
e) gradul de excitabilitate al sistemului nervos: aceeasi cantitate de intensitate a
stimulului va avea o valoare diferita pentru un sistem nervos excitabil fata de un sistem nervos
inert;
f) existenta sau nonexistenta unor dominante organice pentru stimulii respectivi:in
starea de foame, orice stimul alimentar are o intensitate foarte mare.

3. DURATA se refera la intinderea in timp a senzatiei. De obicei, senzatia

dureaza/persista atita timp cit actioneaza si stimulul. Totusi, s-a demonstrat experimental k senzatia
nu apare imediat ce se declanseaza actiunea stimulului specific, ci dupa o anumita intirziere numita

3
latenţă. De asemenea, senzatia nici nu dispare imediat ce a incetat actiunea stimulului, ci mai
continua citeva miimi de secunda, fenomen numit postefect sau imagine consecutiva.
Exista 2 tipuri de imagini consecutive:
- pozitive - care corespund senzatiei originare (un carbune incins invirtit in intuneric da
impresia unui cerc luminos)
- negative - nu corespund senzatiei originare, ci sunt complementare acesteia (privind un
patrat rosu si apoi privind un perete alb, vom vedea verde - aceasta datorita obosirii celulelor pe
care se proiecteaza patratul rosu).
Exista deosebiri individuale semnificative in ceea ce priveste duratele latentei si
postefectului:
- persoanele caracterizate ca mobile au la ambii indicatori valori scazute;
- persoanele considerate inerte au la ambii indicatori valori crescute.

4. TONALITATEA AFECTIVA exprima proprietatea generala a senzatiilor de a

produce stari afective pozitive sau negative, de apropiere sau respingere a realitatii pe care o
reflectam.
Aceasta proprietate depinde de proprietatile obiective ale stimulului (culori placute ori
neplacute, sunete placute sau neplacute, etc) si de experienta de viata individuala acumulata in
raport cu un stimul sau altul. De aici rezulta diferente individuale importante: acelasi stimul
poate determina o tonalitate afectiva pozitiva la un subiect si alta negativa la un altul.
Tonalitatea afectiva a senzatiilor mai depinde si de gradul de satisfacere/nesatisfacere a
trebuintelor: satisfacerea senzatiei de foame, sete, etc va provoca intotdeauna stari afective placute,
nesatisfacerea lor, neplacute.
De stiut k toate senzatiile sunt bipolare (pot produce si stari afective placute, dar si
negative), cu exceptia senzatiei de durere, care e unipolara (nu produce decat stari afective
negative).

5. VALOAREA COGNITIVA este proprietatea senzatiei de a reflecta si de a ne releva

insusiri de natura diferita si de surse diferite.
Astfel, insusirile pe care le reflecta senzatiile vizuale sunt de alta natura decat cele pe care le
reflecta senzatiile tactile sau cele auditive. De asemenea, dupa natura surselor care genereaza
semnalele, senzatiile se impart in: exteroceptive (sursele de semnale se afla in mediul extern),
proprioceptive (sursele de semnale se afla la niv. articulatiilor osteo-musculare) si interoceptive
(sursele de semnale se gasesc in mediul intern, la nivelul viscerelor).

4. PRINCIPALELE MODALITATI SENZORIALE

In clasificarea senzatiilor, au fost utilizate mai multe criterii, insa 2 s-au impus:
1. tipul aparatului specializat pentru receptie (denumindu-se astfel senzatii auditive,
vizuale, olfactive, gustative, cutanate, etc)
2. natura continutului informational - ce tip de insusiri concrete sunt semnalizate prin
acea modalitate senzoriala.
Astfel, s-au distins:
A] senzatii care furnizeaza informatii despre obiectele si fenomenele lumii externe: S
vizuale, auditive, cutanate, olfactive, gustative
B] senzatii care ne furnizeaza informatii despre pozitia si miscarea propriului corp;
C] senzatii care ne informeaza despre modificarile mediului intern: foame,sete,durere.

A] Senzatii care furnizeaza informatii despre obiectele si fenomenele lumii externe:

1. SENZATII VIZUALE sunt rezultatul actiunii undelor elecromagnetice asupra

analizatorului vizual.

4
 Ochiul uman s-a adaptat pentru receptionarea undelor din registrul 390-800 milimicroni.
Intre aceste limite se afla toate lungimile de unda corespunzatoare culorilor fundamentale ale
spectrului luminii terestre.
Undele elecromagnetice se propaga de la sursele naturale de lumina sau de la sursele
artificiale sau de la corpurile luminate. Acestea din urma, datorita structurii lor materiale, absorb o
parte a radiatiilor, iar o alta parte o reflecta. Ultimele stimuleaza ochiul omului, iar acesta vede
obiectele colorate intr-o nuanta cromatica corespunzatoare lungimilor de unda reflectate.
Daca un obiect absoarbe toate undele luminoase, el e vazut ca fiind negru sau apropiat de
negru. Daca le reflecta pe toate, in egala masura, el e vazut alb, iar daca reflecta selectiv, e vazut ca
avand una din cele 7 culori ale spectrului.
Orice senzatie vizuala se caracterizeaza prin citeva proprietati de baza:
a) tonul cromatic -dat de lungimea de unda corespunzatoare. El diferentiaza culorile unele
de altele.
b) luminozitatea exprima locul pe care-l are aceeasi culoare pe o scala in care cea mai
luminoasa culoare e albul, iar cea mai putin luminoasa e negrul.
c) saturatia exprima puritatea culorii
In viata si activitatea, culorile au rol de semnalizare (semnalizeaza existenta unor obiecte,
procese, reguli, etc). Ele pot dobindi semnificatii elaborate socio-cultural (negrul culoare de doliu la
noi)

2. SENZATII AUDITIVE - excitantul (stimulul) care detrmina aparitia lor sunt

undele sonore.
Caracteristicile excitantului (undelor sonore) se exprima in caracteristicile senzatiilor
auditive:
a) frecventa vibratiilor (nr. de vibratii/secunda) va determina inaltimea sunetului
b) amplitudinea undei (gradul de deplasare a undei fata de pozitia de echilibru) va da
intensitatea
c) forma undei (determinata de natura undei sonore) se va exprima in timbrul dupa care se
poate identifica sursa acestui sunet.
Sunetele impreuna cu alti factori se folosesc in psihoterapie.

3. SENZATIILE CUTANATE includ 2 SUBMODALITATI:

a) Senzatii tactile rezultate din atingerea si presiunea asupra obiectelor. Excitantul e

reprezentat de factura suprafetelor obiectelor. Prin interm lor pot fi obtinute informatii privind
netezimea, asperitatea, duritatea obiectelor. Cele mai sensibile zone tactile sunt: virful degetelor,
regiunea buzelor, virful limbii. Cele mai putin sensibile: fruntea si spatele.
b) Senzatii termice - excitantul este diferenta de temperatura dintre corpul propriu si
cea a obiectelor cu care omul intra in contact.
Exemplu: timen maiinile in doua vase: unul cu apa calda si altul cu apa rece. Apoi, le
introducem pe amandoua intr-un vas cu apa calie. Mina care a fost in apa rece va simti caldura, iar
cea care a fost in apa calda, rece.
Senzatiile termice permit cunoasterea proprietatilor calorice ale obiectelor si totodata
se include in mecanismele de termoreglare.

4. SENZATII OLFACTIVE semnalizeaza proprietatile chimice ale obiectelor.

Excitantul care le provoaca sunt particulele de substante volatile care patrund in fosele nazale
odata cu aerul respirat sau prin miscari de inspirare.
Servesc cunoasterii proprietatilor obiectelor, dar sunt implicate si in mecanismele de
aparare ( multe din substante sunt nocive pt. organism - trebuie sa ne indepartam de ele).

5. SENZATII GUSTATIVE reflecta calitatile chimice ale substantelor solubile care

patrund in cavitatea bucala. Se deosebesc intre ele prin intensitate si calitate. exista m.m. senzatii
de gust, dar 4 sunt fundamentale: sarat (provocat de clorura de sodiu), amar (chinina), dulce

5
(zaharina), acru (acidul acetic). Din combinarea acestora, in proportii variate, rezulta toate
celelalte gusturi.
Servesc la cunoasterea insusirilor substantelor, la apararea fata de cele nocive si la
reglarea comportamentului alimentar. Si ele au o tonalitate aff. poz sau neg.

B] Senzatii care ne ofera informatii despre pozitia si miscarea propriului corp

1. SENZATIILE PROPRIOCEPTIVE semnalizeaza starea de postura a membrelor,

a trunchiului si capului. Excitantul lor e intern: tensiunea musculara a ac. muschi antrenati
in pozitia stationare

2. SENZATIILE KINESTEZICE apar in cursul efectuarii miscarilor si ne informeaza

despre directia, durata si intensitatea efortului pentru realizarea lor. Au rol deosebit in
reglarea fina a miscarilor si in integrarea acestora in actiuni voluntare complexe.
Formele de baza ale kinesteziei: a)chinestezia aparatului locomotor; b) kinestezia manuala; c)
kinestezia verbo-motorie.

3. SENZATIILE DE ECHILIBRU semnalizeaza schimbarea pozitiei capului fata de

trunchi si a corpului in intregime, cind se fac miscari de rotire si balansare.
Ele au rol in:
- stabilirea centrului de greutate a corpului in conditiile in care se petrec schimbari ale
pozitiei acestuia
- mentinerea echilibrului vertical in timpul mersului si al directiei de deplasare
- redresarea starii de echilibru in situatiile in care se produc alunecari, caderi, etc.

C] Senzatii care ne informeaza despre modificarile mediului intern:

SENZATII ORGANICE detrminate de modificari ale chimismului intern al

organismului: scaderea concentratiei de substante nutritive din singe, a apei, a oxigenului, etc.
Ele indeplinesc o functie adaptativa. Contribuie la mentinerea starii de sanatate fizica
si la realizarea bunei dispozitii.

SENZATII DE DURERE semnaleaza tulburarile functionale sa distrugerile de

tesuturi organice. Au rol fundamental in apararea organismului si stimuleaza actiunile de
indepartare de sursele nocive si de ameliorare a durerii.