Theologica

Teologie şi Ecologie
în viziunea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I

GABRIEL NOJE

Preliminarii

A cum mai bine de un an, în perioada 5-8 iunie 2018, s-au desfăşurat în insulele Saronice,
lângă Atena, lucrările Simpozionului Internaţional dedicat problemelor ecologice, inti-
tulat „O Attică verde pentru un mediu sustenabil. Păstrarea planetei şi protejarea poporului
ei”. Evenimentul, organizat de Patriarhia Ecumenică în colaborare cu administraţia regiunii
Attica, a reunit la masa discuţiilor teologi, oameni de ştiinţă, lideri politici, studenţi, activişti
pe probleme de mediu precum şi numeroşi jurnalişti, din întreaga lume, fapt ce ilustrează,
dincolo de caracterul internaţional, interdisciplinar şi interreligios al simpozionului, anver-
gura şi provocările fenomenului crizei ecologice, pe de o parte, iar, pe de altă parte, urgenţa
găsirii unor soluţii sustenabile în vederea combaterii lui1.
Prin tematică şi obiective, evenimentul în sine nu a fost unul nou. El s-a înscris în
prelungirea altor simpozioane internaţionale de acest gen ce au fost organizate de-a lungul
anilor de către Patriarhia Ecumenică, sub egida Comitetului Religios şi Ştiinţific2 şi sub
atenta coordonare a Patriarhului Bartolomeu I. Până în prezent au mai avut loc opt astfel de
întruniri în zone geografice simbolic alese în funcţie de pericolele ecologice la care acestea
sunt expuse: Marea Egee (1995), Marea Neagră (1997), de-a lungul Dunării (1999), Marea
Adriatică (2002), Marea Baltică (2003), fluviul Amazon (2006), Oceanul Artic (2007), fluviul
Mississippi (2009)3.
Tabor, nr. 11, noiembrie, 2019

1
A se vedea mesajul adresat de către PATRIARHUL BARTOLOMEU I la deschiderea lucrărilor Simpozionului Ecologic
Internaţional de la Atena 2018 pe pagina de internet a Patriarhiei Ecumenice, https://www.patriarchate.org/-/
keynote-address-by-his-all-holiness-ecumenical-patriarch-bartholomew-at-the-opening-of-the-ecological-
symposium-athens-acropolis-museum-june-5-2018-, (26 iulie 2019).
2
Acest comitet a fost înfiinţat la iniţiativa Patriarhului Bartolomeu I în anul 1995. Pentru mai multe detalii privind
iniţiativele şi deciziile ecologice ale actualului Patriarh Ecumenic vezi JOHN CHRYSSAVGIS (ed.), On Earth as in Hea-
ven: Ecological Vision and Initiatives of Ecumenical Patriarch Bartholomew, Fordham University Press, New
York, 2012, pp. 8-11.
3
Mai multe detalii la JOHN CHRYSSAVGIS, „The Green Patriarch: Ecumenical Patriarch Bartolomew I”, accesibil on-
line la adresa https://www.apostolicpilgrimage.org/the-green-patriarch, (26 iulie 2019).

26
 Teologie și Ecologie în viziunea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I

Din punct de vedere spiritual şi pastoral-misionar, actualitatea problematicii ecologice

Theologica
a intrat în atenţia agendei teologice răsăritene, mai cu seamă începând cu anul 1989, când
data de 1 septembrie4 a fost proclamată la iniţiativa Patriarhului Ecumenic de atunci,
Dimitrie I, zi mondială de rugăciune pentru ocrotirea creaţiei5. Fără îndoială, fixarea acestei
zile de rugăciune pentru protecţia mediului înconjurător la începutul anului bisericesc nu
este o simplă coincidenţă fericită, ci dovada unui semnal de alarmă prin care creştinii sunt
conştientizaţi şi sensibilizaţi asupra pericolelor la care este expusă astăzi creaţia lui Dumnezeu
prin exploatarea iraţională a acesteia. Cu alte cuvinte, acest demers venit din partea unui întâi
stătător al Bisericii Ortodoxe arată faptul că aceasta, Biserica, nu este străină, ci sensibilă,
deschisă problemelor morale şi sociale care macină societatea contemporană.
În plus, iniţiativa patriarhului Dimitrie I s-a dorit a fi deopotrivă un îndemn la
responsabilitate faţă de darul creaţiei încredinţat omului de către Dumnezeu (cf. Fac. 1, 28)
şi, în contrast cu viziunea modernă utilitaristă asupra naturii înconjurătoare, o (re)aducere
la cunoştintă a dimensiunii tainice a creaţiei, o (re)descoperire a misterului ei intrinsec, o
revelare a creaţiei ca mediu de creştere duhovnicească a omului către Dumnezeu. În fond,
subscriem opiniei Crinei Gschwandtner conform căreia instituirea unei zile mondiale de
rugăciune pentru creaţie constituie o „replică liturgică” la criza ecologică6.
Pornind de la aceste consideraţii preliminare, dorim în continuare să prezentăm pe scurt
reflecţiile teologice ale Patriarhului Bartolomeu I asupra crizei ecologice. Considerăm că o
prezentare a ideilor „Patriarhului verde” sunt de real folos atât din punct de vedere ştiinţific
cât şi din punctul de vedere moral şi pastoral. Din punctul de vedere al cercetării ştiinţifice,
reflecţiile teologice ale Sanctităţii Sale asupra cauzelor şi soluţiilor crizei ecologice pot să
deschidă celorlalte ştiinţe şi decidenţilor politici şi economici noi şi complexe perspective
asupra fenomenului degradării mediului înconjurător, să îi ajute să înţeleagă mai deplin
anvergura şi provocările acestuia.
Din punctul de vedere moral şi pastoral, cunoaşterea acestora ne sensibilizează asupra
datoriei pe care o avem faţă de creaţia lui Dumnezeu şi ne determină să adoptăm o atitudine
responsabilă faţă de resursele pe care ni le oferă pământul, culminând cu înţelegerea creaţiei
ca dar al lui Dumnezeu faţă de om.

Criza ecologică în viziunea Patriarhului Ecumenic

Bartolomeu I
Grija pe care trebuie să o manifestăm faţă de creaţia lui Dumnezeu s-a aflat şi continuă
să se afle în centrul reflecţiilor teologice şi al preocupărilor pastoral-misionare ale actualului

4
Pentru creştinii ortodocşi de pretudindeni, data de 1 septembrie a fiecărui an constituie o zi încărcată de semnifi-
caţii teologice, liturgice şi spirituale. Pe de o parte, această zi marchează începutul anului bisericesc când comemo-
răm şi celebrăm liturgic două evenimente solemne din istoria mântuirii noastre. Astfel, conform tradiţiei preluate
Tabor, nr. 11, noiembrie, 2019

în creştinismul primar de la evrei, în această zi ne aducem aminte, înainte de toate, de faptul că Dumnezeu şi-a
început lucrarea sa de creare a lumii. Apoi, aceeaşi zi are o importanţă teologică aparte deoarece, în baza altei tra-
diţii bisericeşti, este ziua în care Domnul Iisus Hristos şi-a început lucrarea publică de propovăduire a Legii celei
veşnice şi de mântuire a omenirii (cf. Lc. 4, 18-19).
5
JOHN CHRYSSAVGIS (ed.), Cosmic Grace and Humble Prayer: The Ecological Vision of the Green Patriarch Barto-
lomew I, with a Foreword by Metropolitan John (Zizioulas) of Pergamon, William B. Eerdmand Publishing Com-
pany, Grand Rapids, Michigan / Cambrigde, U.K, 2003, pp. 5-6. Patriarhul Ecumenic Dimitrie I a făcut cunoscută
această hotărâre a sa tuturor primaţilor Bisericilor Ortodoxe printr-o enciclică. Scrisoarea pastorală poate să fie
consultată în cartea citată la pagina 28.
6
CRINA GSCHWANDTNER, „Orthodox ecological theology: Bartholomew I and Orthodox contributions to the ecologi-
cal debate”, în: International Journal of the Study of the Christian Church, 10 (2010), p. 131.

27
 Gabriel Noje

Patriarh Ecumenic Bartolomeu I, încă de la instalarea sa ca succesor al scaunului de la

Theologica
Constantinopol. În repetate rânduri şi cu diferite ocazii7, Sanctitatea Sa nu a întârziat să
aducă în discuţie în mesajele sale pastorale problematica stringentă a crizei ecologice care
vizează întreaga planetă, motiv pentru care a primit pe drept cuvânt apelativul de „Patriarhul
verde”8. În egală măsură, pentru faptul de a fi accentuat că în raportarea la criza mediului
înconjurător trebuie să vedem o responsabilitate spirituală, acesta a fost declarat în 2008 de
către revista Time Magazine’s ca fiind una dintre cele mai influente o sută de persoane din
întreaga lume9.
În ceea ce priveşte realitatea crizei ecologice, Patriarhul Bartolomeu I este pe deplin
conştient de gravitatea, caracterul ireversibil şi implicaţiile morale şi sociale pe care aceasta
le antrenează pentru umanitate în general şi pentru buna convieţuire a oamenilor din diferite
regiuni ale lumii în special10. Ameninţarea faunei oceanelor, dispariţia rezervaţiilor marine,
distrugerea pădurilor, a faunei sau a florei terestre, supraîncălzirea pământului, poluarea
aerului, dar nu mai puţin înmulţirea sărăciei, a foamei sau a setei ori apariţia problemei
şomajului în anumite colţuri ale pământului, reprezintă în opinia „Patriarhului verde” câteva
dintre efectele complexe, nemiloase şi dezastruoase ale lipsei de sensibilitate umană faţă de
mediului înconjurător manifestată prin acţiunile iraţionale, abuzive, de exploatare şi epuizare
a resurselor pământului din lăcomie incomensurabilă şi dorinţă egoistă de posesiune11.
Astfel stând lucrurile, este cât se poate de firesc pentru Patriarhul Ecumenic Bartolomeu
I să vadă în realitatea dureroasă a crizei ecologice din zilele noastre nimic mai puţin decât
o repercusiune, peste secole, a gestului primordial al lui Adam, a păcatului acestuia care a
constat „în refuzul său de a primi lumea ca dar al întâlnirii şi comuniunii cu Dumnezeu, ca
şi cu întreaga creaţie”12. Cu alte cuvinte, în viziunea actualului Patriarh Ecumenic, poluarea şi
degradarea mediului înconjurător sunt păcate grave, mortale13, comise de oameni împotriva
creaţiei lui Dumnezeu. Aceasta este un adevăr pe care Sanctitatea Sa nu întârzie să îl facă
cunoscut ori de câte ori se iveşte ocazia14.
Privitor la ritmul galopant în care se derulează procesul de degradare a mediului
înconjurător, Patriarhul Bartolomeu I ne avertizează şi nu se sfieşte să asimileze ireversibilitatea
acestui proces cu un act de sinucidere din partea omului. La modul cât mai serios cu putinţă,
acesta afirmă răspicat: „degradarea şi distrugerea mediului înconjurător sunt echivalente cu
o crimă. Părem a fi implacabil vânaţi de mreaja modurilor de viaţă şi a sistemelor care ignoră
în mod repetat constrângerile naturii, care nu sunt nici tăgăduite şi nici negociabile. Totul

7
O scurtă trecere în revistă a întrunirilor în care Patriarhul Bartolomeu I şi-a exprimat îngrijorările faţă de gravita-
tea crizei ecologice găsim la ALEXANDER MAROS, „The Ecological Theology of the Ecumenical Patriarch Bartholomew
I”, în: International Journal of Orthodox Theology, 8 (2017), nr.1, pp. 153-157.
8
JOHN CHRYSSAVGIS (ed.), In the World, yet not of the World. Social and Global Initiatives of Ecumenical Patriarch
Bartholomew, Fordham University Press, New York, 2010, p. 46; vezi şi BRANDN Q. GREEN, „Bartholomew I: The
Green Patriarch”, în: KEVIN WEHR (ed.), Green culture: An A-to-Z Guide, Sage Publications, Los Angeles | London
| New Delhi | Singapore | Washington DC, 2011, pp. 39-41.
Tabor, nr. 11, noiembrie, 2019

9
JOHN CHRYSSAVGIS, „The Green Patriarch...”, (26 iulie 2019).
10
PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU, Întâlnire cu Taina. O prezentare contemporană a Ortodoxiei, traducere din
limba neogreacă de Diac. Dr. Habil. Ştefan L. Toma, Editura Andreiană, Sibiu, 2016, p. 171.
11
PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU, Întâlnire cu Taina..., p. 184.
12
PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU, Întâlnire cu Taina..., p. 168.
13
JOHN CHRYSSAVGIS (ed.), Cosmic Grace and Humble Prayer…, p. 130.
14
Patriarhul Bartolomeu I nu este singurul care declară criza ecologică un păcat. Lui i se alătură şi alţi teologi
ortodocşi care sunt convinşi de acelaşi lucru. Stanley Harakas, de pildă, face referire la mai multe probleme eco-
logice pe care el le numeşte generic „ecological sin” – STANLEY HARAKAS, „The integrity of Creation: Ethical issues”,
în: GENNADIOS LIMOURIS (ed.), Justice, Peace and the Integrity of Creation: Insights of Orthodoxy, WCC, Geneva,
1990, p. 79; CRINA GSCHWANDTNER, „Orthodox ecological theology…”, p. 132.

28
 Teologie și Ecologie în viziunea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I

pare ca şi când vom învăţa câte ceva despre capacitatea planetei noastre de a supravieţui doar

Theologica
când lucrurile vor fi dincolo de punctul de a mai putea fi întoarse”15.
Pentru Sanctitatea Sa, dezechilibrele ecologice actuale sunt înrădăcinate în atitudinea
şi refuzul omului de a-şi asuma, teologic vorbind, vocaţia de sacerdot al creaţiei. Apelând la
mărturii scripturistice şi patristice, el ne reaminteşte că, fiind creat după chipul lui Dumnezeu
şi aşezat în raiul fericirii, Adam a primit din partea Creatorului slujirea de iconom şi împărat
sau preot al creaţiei16. Mai mult decât atât, fiindu-i încredinţată omului ca dar, întreaga lume/
creaţie trebuia să fie folosită responsabil de acesta în scopul creşterii sale biologice dar mai
ales duhovniceşti.
În darul şi frumuseţea lumii, omul urma să identifice şi să perceapă marea iubire şi grijă
a lui Dumnezeu faţă de omenire. De aceea, faţă de darul lumii oferit din partea divinului
Dăruitor, era necesar ca fiinţa umană să răspundă printr-o atitudine de mulţumire şi de
recunoştinţă, să fructifice darul creaţiei în „duh euharistic”, adică să întoarcă darul primit
Creatorului prin efortul personal de spiritualizare a materiei lumii. Totuşi, lucrurile nu s-au
întâmplat aşa. Abuzând de libertatea funciară avută prin aducerea sa la existenţă de către
Dumnezeu, fiinţa umană a întors spatele Acestuia şi în loc să ridice creaţia spre Dumnezeu
a preferat să o subjuge prin folosirea abuzivă a ei. Din „fiinţă euharistică”17, omul a ajuns o
fiinţă care devorează substanţa lumii. Din împărat şi preot al creaţiei, omul s-a transformat
într-un tiran care dispune de lumea înconjurătoare după bunul plac, fără să-i mai pese de
consecinţele, pe viitor, care decurg din acest comportament al său18.
Interpretată în această perspectivă teologică şi spirituală, pentru „Patriarhul verde” criza
ecologică se dovedeşte a fi în realitate mult mai profundă decât ne este prezentată de exemplu
prin intermediul ştiinţei ecologice contemporane sau altor ştiinţe. Aşa se face că, în opinia
lui, răspunsurile care se dau acesteia, dincolo de faptul că urmăresc dorinţa de protejare şi,
pe cât posibil cu putinţă, de păstrare a resurselor naturale ale lumii – ceea ce, de altfel, ar
trebui să fie o prioritate pentru toţi actanţii politici, economici, sociali sau religioşi –, ar trebui
să constea, mult mai mult, în redobândirea unei „percepţii cosmologice” şi sacramentale/
mistogogice asupra creaţiei pe care omul a pierdut-o prin căderea în păcat19.

Ethosul ascetic şi duhul euharistic – soluţii pentru

remedierea crizei ecologice
În viziunea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I, remedierea acestei situaţii critice
produse de exploatarea tiranică a mediului natural prin folosirea excesivă a mijloacelor
tehnologice, este posibilă doar prin restaurarea în interiorul fiinţei noastre a sensului şi
dimensiunii tainice a naturii înconjurătoare şi a lumii în calitate de creaţie a lui Dumnezeu.
În răspărul unei societăţii axate pe productivitate şi consumerism fără margini, a unor
tendinţe contemporane de a gândi totul prin prisma centralităţii individului şi a nevoilor
Tabor, nr. 11, noiembrie, 2019

15
PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU, Întâlnire cu Taina..., p. 175.
16
Sanctitatea Sa îl citează pe Sfântul Grigorie Teologul (329-389) care afirmă că Adam „a fost menit să slujească
ca împărat şi iconom al creaţiei, ca rege, însă, în acelaşi timp, ascultător Împărăţiei Cereşti”, (PATRIARHUL ECUME-
NIC BARTOLOMEU, Întâlnire cu Taina..., p. 173). Patriarhul Bartolomeu I nu este singurul care accentuează vocaţia
omului de preot al creaţiei. Mitropolitul Ioannis Zizioulas îl numeşte pe om „sacerdotul creaţiei”. Vezi implicaţiile
ideii de sacerdoţiu al omului în IOANNIS ZIZIOULAS, Creaţia ca euharistie, traducere de Caliopie Papacioc, Editura
Bizantină, Bucureşti, 1999, pp. 84-92.
17
PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU, Întâlnire cu Taina..., p. 177.
18
PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU, Întâlnire cu Taina..., p. 176.
19
PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU, Întâlnire cu Taina..., p. 173.

29
 Gabriel Noje

sale biologice, răspunsul pe care Patriarhul de la Constantinopol îl propune pentru depăşirea

Theologica
crizei ecologice constă în asumarea de către oameni a unui „ethos ascetic” şi a unui „spirit
euharistic” în maniera de raportare la creaţia lui Dumnezeu20.
Ethosul ascetic presupune faptul de a vedea în roadele pământului, dar şi în frumuseţile
lumii naturale nenumărate daruri ale lui Dumnezeu, care ne sunt oferite nu pentru a abuza
în mod egoist de ele, ci pentru a le împărtăşi bucuroşi cu semenii noştri şi cu generaţiile care
ne succed. Patriarhul Bartolomeu I are convingerea că „ethosul ascetic constituie intenţia
şi efortul disciplinat de a proteja darul creaţiei şi de a păstra natura intactă. Este nevoinţă
pentru cumpătarea de sine şi controlul de sine, într-un mod, prin care nu mai dorim în
totalitate să consumăm orice rod, ci, din contră, manifestăm un sens al abstinenţei de la
anumite roade”21.
Prin urmare, atunci când propune asceza şi stăpânirea de sine ca modalităţi de depăşire
ale impasului ecologic contemporan, „Patriarhul verde” face apel la şi recomandă valorificarea
unor virtuţi arhicunoscute în tradiţia şi spiritualitatea răsăriteană22. Mai mult decât atât, în
viziunea Patriahului Bartolomeu I ascetismul care izvorăşte din metanoia îi ajută pe oameni
să adopte o atitudine şi o dispoziţie corecte faţă de creaţie în ansamblul ei23. Prin practicarea
ascezei, oamenii redescoperă înţelesul originar al poruncii date protopărinţilor de a lucra şi
de a păzi Edenul, şi prin asta, întreaga creaţie (cf. Fac. 2, 15). Cuvintele acestei porunci nu
îndemnau la dominare şi la un abuz al creaţiei, ci aveau în vedere folosirea responsabilă a
acesteia, ca locuinţă a oamenilor24. În fond, subliniază în altă parte actualul Patriarh ecumenic,
asceza constituie „o atitudine a minţii şi o cale a vieţii care duc la o folosinţă resposanbilă, nu
abuzivă, a bunurilor materiale”25. În această perspectivă, asceza este un corectiv adus atitudinii
consumeriste atât de dominantă în societatea noastră26.
Pe de altă parte, Sanctitatea Sa subliniază în acelaşi context şi raţiunea ultimă a acestui
ethos ascetic arătând că „protejarea şi, deopotrivă, limitarea de sine sunt manifestări ale
iubirii pentru întreaga umanitate şi pentru întreaga creaţie”27.
La urma urmelor, am putea susţine împreună cu Crina Gschwandtner, care comentează
o comunicare a Patriarhului Bartolomeu I rostită la un simpozion dedicat problemelor de
mediu ţinut la Santa Barbara, California, că acesta vrea să sugereze actorilor responsabili de
soluţionarea crizei ecologice că asceza poate să ofere fundamentele necesare pentru o etică a
mediului înconjurător28.
Duhul euharistic pe care fiinţa umană este chemată să îl asume faţă de creaţie îl
conştientizează pe om că el nu este proprietarul sau posesorul exclusiv al lumii, ci este doar
20
Demersul Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I, de redescoperire de către omul contemporan a caracterului tai-
nic al creaţiei şi a vocaţiei liturgice a fiinţei umane, nu a rămas fără ecou în lumea teologică ortodoxă. Tot mai mulţi
teologi ortodocşi s-au aplecat asupra studierii cauzelor profunde ale crizei ecologice şi, plecând de la fundamente
biblice, patristice, liturgice sau aghiografice, au subliniat importanţa responsabilităţii faţă de creaţia lui Dumne-
zeu, o creaţie ce trebuie transfigurată prin lucrarea liturgică a omului. Vezi, în acest sens, pentru mai multe detalii
privind starea actuală a cercetării problemei ecologice din perspectivă teologică ELIZABETH THEOKRITOFF, Trăind
creaţia lui Dumnezeu. Perspective ortodoxe asupra ecologiei, coll. Teologie şi Ecologie 1, traducere din engleză
de Valentin-Radu Trandafir, Doxologia, Iaşi, 2016; JOHN CHRYSSAVGIS, BRUCE F. HOLTZ (eds.), Pentru o ecologie a
Tabor, nr. 11, noiembrie, 2019

transfigurării. Perspective ortodoxe asupra mediului, naturii şi creaţiei, coll. Teologie şi Ecologie 2, traducere
din engleză de Valentin-Radu Trandafir, Doxologia, Iaşi, 2017.
21
PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU, Întâlnire cu Taina..., p. 179.
22
ALEXANDER MAROS, „The Ecological Theology...”, p. 167.
23
ALEXANDER MAROS, „The Ecological Theology...”, p. 168.
24
PATRIARCH BARTHOLOMEW I, „Address at the Opening Ceremony of Symposium II, Trabzon, Turkey, September 20,
1997”, în: JOHN CHRYSSAVGIS (ed.), On Earth as in Heaven…, p. 80.
25
JOHN CHRYSSAVGIS (ed.), Cosmic Grace and Humble Prayer…, p. 220.
26
Vezi CRINA GSCHWANDTNER, „Orthodox ecological theology…”, p. 134.
27
PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU, Întâlnire cu Taina..., p. 179.
28
CRINA GSCHWANDTNER, „Orthodox ecological theology…”, p. 134.

30
 Teologie și Ecologie în viziunea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I

un administrator conştiincios al darului creaţiei divine29. În fond, ceea ce fiinţa umană trebuie

Theologica
să redescopere, preţuind lumea înconjurătoare, este vocaţia sa primordială de sacerdot şi
împărat al creaţiei.
Dar, reactualizarea şi cultivarea duhului euharistic implică deopotrivă faptul de vorbi
despre creaţie în termeni sacramentali, liturgici. Definirea creaţiei ca dar în termeni liturgici,
euharistici, reprezintă, după Patriarhul Bartolomeu I, specificul tradiţiei şi spiritualităţii în
abordarea problematicii ecologice30. În acest sens, natura întreagă, întreg cosmosul, afirmă
„Patriarhul verde” în nenumărate ocazii, trebuie să fie percepute ca o taină a lui Dumnezeu,
ca realităţi sacre. „Toate lucrurile sunt sacramentale atunci când sunt văzute în lumina lui
Dumnezeu”31, îi place Patriarhului Bartolomeu I să spună. Comentând modul euharistic
de a vedea natura şi întreg universul, într-o conversaţie avută cu teologul francez Olivier
Clément, Sanctitatea Sa susţine că „în Biserică, umanitatea este chemată la o învăţătură
euharistică, să înveţe să folosească resursele naturale cu recunoştinţă, să ofere lumea şi pe
sine lui Dumnezeu”32. Cu alte cuvinte, recunoscută ca taină şi interpretată euharistic, creaţia
ca dar este reoferită Creatorului în semn de prinos de cinstire pentru binefacerile sale. În
fapt, afirmă Sanctitatea sa în acelaşi dialog cu O. Clément, această viziune euharistică este în
strânsă legătură cu mistagogia cosmică a Sfântului Maxim Mărturisitorul33.
Ceea ce Patriarhul Bartolomeu I transmite este convingerea sa profundă că promovarea
unei viziuni liturgice, euharistice asupra creaţiei sau naturii înconjurătoare va schimba
atitudinea oamenilor contemporani faţă de problematica ecologică. De conştientizarea
atitudinii euharistice asupra creaţiei, depinde şi răspunsul omului faţă de darul lumii,
răspuns ce va consta în exprimarea recunoştinţei în faţa lui Dumnezeu pentru măreţia
şi frumuseţea lumii oferite ca dar. Sanctitatea Sa vorbeşte în acest context de o „bucurie
euharistică”34 ce îl cuprinde pe om atunci când abandonează suficienţa de sine şi lăcomia
vizavi de resursele naturii şi adoptă în schimb atitudinea mulţumitoare faţă de ele. În fond,
consideră „Patriarhul verde”, atitudinea fiinţei umane faţă de creaţie trebuie să fie inspirată
şi sintetizată de cuvintele pe care preotul le pronunţă în cadrul Sfintei Liturghii: „Ale Tale
dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate”35.

Concluzii
Încă de la numirea sa ca Patriarh Ecumenic, Bartolomeu I a acordat o atenţie aparte
provocărilor ridicate de criza ecologică. Prin activităţile sale pastorale şi misionare, Sanctitatea
Sa a arătat că problemele de mediu cu care se confruntă astăzi omenirea sunt rezultatul unei
atitudini egoiste şi suficiente a omului faţă de resursele lumii create, atitudine derivată din
păcatul adamic. De aceea, Patriarhul Bartolomeu I promovează reîntoarcerea la o viziune
liturgică, euharistică asupra lumii naturale şi redescoperirea de către om a conştiinţei sale
de sacerdot al creaţiei. În acest sens, ethosul ascetic şi duhul euharistic propuse de către
„Patriarhul verde” constituie în viziunea acestuia soluţii reale în vederea depăşirii crizei
Tabor, nr. 11, noiembrie, 2019

29
Tema creaţiei ca dar al lui Dumnezeu se bucură de largă receptare şi dezvoltare din partea teologilor ortodocşi.
Vezi de pildă abordarea acestei teme la Pr. DUMITRU STĂNILOAE, „Creaţia ca dar şi Tainele Bisericii”, în Ortodoxia,
XXVII (1976), 1, pp. 10-29.
30
PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU, Întâlnire cu Taina..., p. 178.
31
JOHN CHRYSSAVGIS (ed.), Cosmic Grace and Humble Prayer…, p. 217.
32
OLIVIER CLÉMENT, Conversations with Ecumenical Patriarch Bartholomew I, edited and translated by Paul Me-
yendorff, Crestwood, Saint. Vladimir’s Seminary Press, New York, 2009, p. 105.
33
OLIVIER CLÉMENT, Conversations..., p. 90.
34
PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU, Întâlnire cu Taina..., p. 177.
35
PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU, Întâlnire cu Taina..., p. 179.

31
 Gabriel Noje

mediului înconjurător. Prin reflecţiile sale teologice asupra creaţiei, Sanctitatea Sa a adus o
Theologica
contribuţie importantă la dezbaterile ecologice actuale.

Abstract
GABRIEL NOJE, Theology and Ecology in the vision of the Ecumenical Patriach Bartholomew I

Starting from the importance of the international, interdisciplinary and interfaith symposium, held
in June 2018 in Saronic Islands, Greece, on the challenges of the ecological crisis, especially in the
Athenian region, I want to briefly emphasize in this paper the Patriarch’s Bartholomew I view about
the ecological crisis. In his opinion, the ecological crisis is a result of our sinful attitudine towards
the creation of God, which led to an irrational and egoistic exploitation of natural resources. Theo-
logically speaking, the human being was supposed to be the priest of creation but now he turned
into a tyrant who devorates and destroys the world. The response proposed by the Green Patriarch
in order to stop the ecological crisis consists in the rediscovery of an ascetic and eucharistic ethos
towards the God’s creation.

KEYWORDS: ecological crisis, Patriarch Bartholomew I, Green Patriarch, sin, ascetic ethos, eucha-
ristic ethos, creation as gift, mystagogical vision
Tabor, nr. 11, noiembrie, 2019

32