Insecuritatea Națională: Amenințări și Vulnerabilități

I. Amenințări și Vulnerabilități
Pentru a înțelege securitatea națională ca o politică de securitate, este necesar să o privim prin
intermediul vulnerabilității obiectelor și al naturii amenințărilor, două elemente inseparabile.
Din punct de vedere a politicilor de securitate, distincția dintre amenințări și vulnerabilități
este acea că pentru a-și reduce insecuritatea, statele caută să își reducă vulnerabilitatea sau
prin a împuțina amenințările.
Vulnerabilitatea este regăsită atât în statele slabe, cât și în puterile slabe. Puterile slabe își
regăsesc sursa slăbiciunii în umbra făcută de către statele mai puternice, adesea vecine.
*cazul Mozambique -> putere slabă + stat slab = vulnerabilitate nelimitată;
În concepția lui Barry Buzan despre relațiile internaționale și securitate, discuția despre
vulnerabilități și agresiuni este legată de modul în care statele percep amenințările și
reacționează la acestea. Buzan subliniază importanța înțelegerii complexe a amenințărilor și
insecurităților naționale, iar această înțelegere implică distincții semnificative între
vulnerabilități și agresiuni. Iată cum sunt definite aceste concepte în concepția sa:

1. Vulnerabilități:
 Vulnerabilitățile se referă la punctele slabe sau la ariile de susceptibilitate ale unui stat în
fața diferitelor amenințări. Acestea pot include deficiențe în capacitățile militare,
economice, politice sau sociale ale unui stat.
 Buzan consideră că recunoașterea vulnerabilităților este un pas important pentru
gestionarea securității naționale. Statele ar trebui să identifice și să adreseze aceste
vulnerabilități pentru a-și întări capacitatea de a face față amenințărilor.

2. Agresiuni:
- Agresiunile se referă la acțiunile ostile sau intenționate ale altor state sau actori care pun
în pericol securitatea unui stat. Aceste acțiuni pot include atacuri militare, intervenții în
treburile interne ale unui stat sau alte acțiuni care afectează negativ interesele și
supraviețuirea unui stat.
- Buzan subliniază că agresiunile nu se referă numai la amenințări militare directe. Ele pot
lua diverse forme, inclusiv manipulare economică, acțiuni diplomatice sau spionaj, iar
recunoașterea acestor amenințări este esențială pentru securitatea națională.
Conceptele de vulnerabilități și agresiuni sunt importante în analiza securității naționale și a
relațiilor internaționale întrucât arată că statele trebuie să ia în considerare nu numai
amenințările evidente, cum ar fi conflictele militare, ci și vulnerabilitățile lor structurale și
slăbiciunile care pot fi exploatate de către alți actori. Abordarea lui Buzan subliniază
importanța prevenirii și gestionării eficiente a amenințărilor, nu doar a reacției la ele atunci
când s-au materializat.

Buzan distinge între două dimensiuni ale puterii în relațiile internaționale:

1. Puterea militară: Aceasta se referă la capacitățile militare ale unui stat, inclusiv
dimensiunea, tehnologia și potențialul său militar. Statele puternice din punct de vedere
militar au o capacitate de a proiecta forță militară semnificativă și de a-și apăra interesele
în mod eficient. Aceste state au adesea bugete de apărare mari, armate puternice și
tehnologie avansată.

2. Puterea structurală: Aceasta se referă la poziția unui stat în cadrul structurii globale a
puterii. Această dimensiune ține cont de statutul economic, politic și social al unui stat în
relație cu alte state. Statele puternice din punct de vedere structural ocupă poziții
dominante în economia globală, au o influență politică semnificativă și sunt adesea lideri
în diverse organizații internaționale.

Concepția lui Buzan despre statele puternice și cele slabe nu se concentrează exclusiv
pe puterea militară, ci consideră, de asemenea, influența structurală a statului în sistemul
internațional. Acest lucru înseamnă că un stat poate fi considerat puternic nu numai datorită
capacității sale militare, ci și datorită poziției sale economice și politice în lume.
În ceea ce privește relațiile dintre statele puternice și cele slabe, Buzan sugerează că
există o interacțiune complexă între ele. Statele puternice pot influența statele slabe prin
intermediul unor mecanisme economice, politice și diplomatice. Totuși, puterea militară
rămâne un factor important, deoarece poate servi ca mijloc de impunere a intereselor sau ca
mijloc de descurajare a conflictelor. Statele puternice pot folosi presiunea economică sau
politică pentru a obține cooperarea sau concesii de la statele mai slabe.
Cu toate acestea, Buzan subliniază că conceptele de state puternice și cele slabe nu
sunt fixe și pot evolua în timp. Statele puternice pot deveni mai slabe și invers, pe măsură ce
schimbările în puterea militară și structurală se produc în sistemul internațional. Acest lucru
reflectă dinamica și complexitatea relațiilor internaționale și evidențiază faptul că puterea nu
este un concept static.

II. Tipuri de pericole în funcție de sectoare

1. Insecuritate militară:
- Această formă de insecuritate se referă la amenințările militare tradiționale cu care se
confruntă un stat. Acestea includ agresiunea militară directă, conflictele armate sau orice altă
acțiune ostilă care poate periclita integritatea teritorială a unui stat.
- Insecuritatea militară poate fi legată de rivalități istorice sau conflicte teritoriale cu alte
state, amenințări la adresa securității naționale care au fost prezente de-a lungul istoriei
relațiilor internaționale.

2. Insecuritate politică:
- Această formă de insecuritate se concentrează pe amenințările la adresa ordinii politice și
guvernării interne a unui stat. Acest lucru poate include revolte populare, tulburări civile,
instabilitate politică sau chiar amenințări la adresa structurii politice a statului, cum ar fi
loviturile de stat.
- Insecuritatea politică poate să apară ca urmare a diviziunilor etnice, religioase sau
ideologice într-o societate și poate submina stabilitatea statului.

3. Insecuritate economică:
- Insecuritatea economică se referă la amenințările la adresa bunăstării economice a unui
stat. Aceste amenințări pot include crize financiare, recesiuni economice, dependența
excesivă de importuri sau lipsa resurselor necesare pentru a menține creșterea economică.
- Problemele economice pot avea un impact semnificativ asupra stabilității unei națiuni,
putând duce la scăderea nivelului de trai, șomaj și nemulțumire publică.

4. Insecuritate socială:
- Insecuritatea socială se concentrează asupra amenințărilor la adresa bunăstării sociale a
unui stat. Aceste amenințări pot include sărăcia, bolile, migrația în masă și alte provocări
sociale care pot destabiliza societatea.
- De exemplu, sărăcia sau sărătura pot crea tensiuni sociale și pot deveni surse de
instabilitate.
5. Insecuritatea ambientală (a mediului):
- Insecuritatea ambientală se referă la amenințările legate de mediul înconjurător, cum ar fi
schimbările climatice, degradarea resurselor naturale, poluarea și epuizarea resurselor.
- Aceste amenințări pot avea efecte devastatoare asupra securității naționale, de exemplu,
prin declanșarea conflictelor legate de resurse naturale sau prin amenințarea ecosistemelor
critice.

Concepția lui Buzan asupra insecurității naționale evidențiază că nu există o definiție unică a
securității naționale și că aceasta nu se limitează la amenințări militare tradiționale. Statul
trebuie să țină cont de o gamă variată de amenințări și insecurități pentru a-și asigura
stabilitatea și supraviețuirea. Percepția acestor amenințări poate varia de la un stat la altul, iar
modul în care statele răspund acestor amenințări poate influența evoluția relațiilor
internaționale.

Această abordare mai cuprinzătoare a insecurității naționale a contribuit semnificativ la

dezvoltarea teoriei relațiilor internaționale și a dezbaterii asupra modului în care statele
răspund diferitelor tipuri de amenințări în contextul schimbărilor globale și a interconectării
tot mai mari.

III. O