Tema 4

4.A.
1. Vi se întâmplă deseori să remarcaţi că aveţi mereu dreptate. Da
2. Vă abţineţi să spuneţi lucruri care n-ar face altceva decât să-i ofenseze pe ceilalţi şi să
înrăutăţească situaţia. Da
3. Vi se întâmplă des ca interlocutorii dvs. să vă sugereze cuvintele pe care nu le găsiţi atunci
când explicaţi ceva. Da
4. Vă surprindeţi că nu mai sunteţi atent la ce se spune atunci când staţi de vorbă cu alţii. Da
5. Vă prefaceţi că-i ascultaţi pe ceilalţi. Nu
6. Vi se pare mereu că folosiţi chiar cuvintele pe care doreaţi să le folosiţi. Nu
7. Sunteţi câteodată dificil în conversaţie. Nu
8. Întâmpinaţi dificultăţi în a vă încrede în alţii. Nu
9. Vă admiteţi greşelile atunci când ştiţi că sunt reale. Da
10. Deviaţi discuţia atunci când subiectul acesteia vă atinge sentimentele personale. Nu
11. Câteodată vă ascundeţi greşelile faţă de ceilalţi. Da
12. Aveţi impresia că partenerii vă înţeleg, în general, părerile exprimate de dvs. Da
13. Vi se întâmplă, într-o discuţie, să vă “îmbufnaţi”. Nu
14. Aveţi impresia că interlocutorii se prefac că vă ascultă atunci când le vorbiţi. Nu
15. Îi cereţi în mod sistematic interlocutorului să vă comunice părerile sale în legătură cu
punctele pe care le expuneţi. Da
16.Vi se întâmplă să vă puneţi în situaţia interlocutorului. Da
17. Sunteţi contrariat în momentul în care cineva nu este de acord cu dvs. Da
18. Acceptaţi cu uşurinţă criticile constructive ale celorlalţi. Da
19. Aveţi, în general, încredere în ceilalţi. Da
20. Întâmpinaţi dificultăţi în a face complimente celorlalţi. Nu
21. Când staţi de vorbă cu cineva, îl lăsaţi întotdeauna să termine ce are de spus înainte de a
reacţiona. Da
22. Când intervine un diferend între dvs. si altcineva, puteţi discuta fără să vă enervaţi. Da
23. Atunci când vă vorbeşte cineva, ascultaţi cu atenţie ca să înţelegeţi ce vă spune. Da
24. Presupuneţi că interlocutorul este la curent cu ceea ce vreţi să spuneţi, fără să-i explicaţi
ce vreţi de fapt să-i spuneţi. Nu
25. Vă este, câteodată, dificil să vă exprimaţi ideile atunci când sunt diferite de cele ale
colaboratorilor dvs. Nu
26. Sunteţi conştient că tonul vocii dvs. poate influenţa interlocutorul. Nu
27. Vi se întâmplă să vă scuzaţi după ce aţi jignit o persoană. Da
28. Aveţi tendinţa de a nu-i contrazice pe ceilalţi deoarece vă e teamă să nu se enerveze. Da
29. Puneţi în discuţie subiecte care nu-i interesează pe interlocutori. Da
30. Nu puteţi gândi clar atunci când sunteţi enervat. Nu
31. Aveţi tendinţa să vorbiţi mai mult ca interlocutorii dvs. Nu
32. Când vi se pune o întrebare care nu vi se pare clară, îi solicitaţi interlocutorului să
clarifice ce vrea să spună. Da
33 Aveţi impresia că interlocutorilor le-ar place să fiţi altfel decât în realitate. Da
34. Nu vă simţiţi în largul dvs. atunci când vi se face un compliment. Nu
35. Sunteţi conştient de reacţiile pe care le-ar putea avea ceilalţi în legătură cu ceea ce aveţi
de spus. Da
36. Vă exprimaţi gândurile, convingerile şi sentimentele în aşa fel încât ceilalţi să vă
înţeleagă mai bine. Da
37. Faceţi diferenţa între cuvintele pe care le poate spune cineva şi mesajul ascuns pe care îl
poate transmite în acel moment. Da
38. Sunteţi mulţumit de modalitatea în care rezolvaţi diferendele ce pot exista între dvs. şi
ceilalţi. Da
39. Atunci când o persoană v-a afectat cu ceva, discutaţi imediat cu persoana respectivă. Nu
40. Vă este dificil să priviţi lucrurile din punctul de vedere al interlocutorului dvs. Nu

Punctaj:
Răspunsurile cu „da”:
2- 2 p

6- 0 p

9- 2 p

12-2 p

15-2 p

16-2 p

18-2 p

19-2 p
21- 2 p

22- 2 p

23- 2 p

26- 0 p

27- 2 p

29- 2 p

32- 2 p

35- 2 p

36- 2 p

37- 2 p

38- 2 p

39- 0 p

Scor al răspunsurilor cu “da”: 34

Răspunsurile cu „nu”:
1-0 p

3- 0 p

4- 0 p

5- 2 p

7- 2 p

8- 2 p

10-2 p

11- 0 p

13- 2 p

14- 2 p

17- 0 p

20- 2 p

24- 2 p

25- 2 p

28- 0 p

30- 2 p
31- 2 p

33- 0 p

34- 2 p

40- 2 p

Scor al răspunsurilor cu „nu”: 26

Scor total: 34 + 26=60

Indicele procentual al aptitudinilor de comunicare:

(60/80) x 100= 0,75 x 100 =75 < 80 , motiv pentru care este necesară o analiză a răspusurilor
la fiecare item.

4.B. Exemplul 1:
(Partener de discuţie: un prieten) Am întârziat de două ori la antrenamente şi acum antrenorul
nu mă lasă să joc în meciul de sâmbătă. Nu e cinstit... Nici măcar nu m-a ascultat să-i spun
motivele pentru care am întârziat.

Concluzie în urma jocului de rol: Am jucat rolul prietenului. Am încercat să parafrazez

ceea ce mi-a spus colegul meu, “consideri că nu a fost corect faptul că antrenorul tău nu îți
mai permite să mai joci în meciul de sâmbătă doar fiindcă ai întârziat de două ori, ba mai
mult antrenorul nici nu te-a lăsat să îți motivezi întârzierile”. În timp ce îmi spunea toate
aceste lucruri am dat din cap aprobator, i-am spus că l-am înțeles, l-am încurajat să continue.
Am făcut și o reflectare de emoție și i-am spus că se simte dezamăgit și nedreptățit. Colegul
s-a regăsit mult în descrierea mea și la final, atunci când am făcut evaluarea activității, mi-a
spus că am folosit eficient ascultarea activă.

Exemplul 2: (Partener de discuţie: un prieten) Noi doi suntem prieteni din şcoala primară.
Acum toţi colegii vorbesc în şcoală despre marea petrecere pe care o dai weekend-ul viitor şi
nu-mi vine să cred că nu m-ai invitat. Nu mă aşteptam la acest lucru.

Concluzie în urma jocului de rol: La acest exercițiu am jucat tot rolul prietenului. Am
început cu o reflectare de emoție, spunându-i că se simte foarte trist și marginalizat. Colegul
meu m-a aprobat. Apoi l-am încurajat să spună mai multe, afișând o atitudine empatică față
de el, i-am spus că de fapt eu am vrut să-i fac lui o surpriză și să rămână ultimul invitat,
păstrând pentru el o invitație specială. Când a auzit acest lucru, am văzut cum colegul meu s-
a luminat la față și și-a cerut iertare. Pe parcursul acestui joc am simțit multe emoții negative,
întrucât în sinea mea îi dădeam dreptate colegului și mă gândeam că orice voi spune va fi în
zadar, deoarece colegul meu nu mă va crede. Cu toate acestea, atunci când am făcut
evaluarea, colegul meu mi-a spus că am intrat bine în rol.

Exemplul 3: (Partener de discuţie: un prieten) Părinţii mei m-au pedepsit 3 săptămâni din
cauza notelor de la şcoală. Sunt de acord că trebuie să muncesc mai mult, dar nu e o soluţie să
nu mai ies in weekend. Nu voi învăţa. O să stau acasă fără să lucrez deloc.

Concluzie în urma jocului de rol: Am jucat tot rolul prietenului. În cadrul acestui exercițiu
mi-a fost dificil să înțeleg atitudinea colegului meu și ceea ce gândește el, motiv pentru care
mi-a fost destul de dificil să formulez o parafrazare. De aceea, în cadrul acestui exercițiu, am
încercat să îl încurajez să spună mai multe pentru a putea înțelege ceea ce simte și cum
interpretează el situația pe care o trăiește.

Exemplul 4: (Partener de discuţie: părinţii) Am mai multe responsabilităţi în casă decât

oricare dintre fraţi. Nu-i drept. Doar pentru că sunt mai mici decât mine nu înseamnă că
trebuie să facă mai puţine lucruri în casă. Între rezolvarea temelor, antrenamente şi treburile
din casă nu mai am deloc timp liber să ies cu prietenii decât în weekend.

Concluzie în urma jocului de rol: Am jucat rolul părintelui. Pot spune că mi-a fost destul de
dificil să intru în acest rol, deoarece nu sunt părinte deocamdată și nici nu am trecut printr-o
situație asemănătoare ca cea pe care mi-o prezenta colegul meu. De aceea, ascultam cu multă
atenție și cu mult interes ceea ce îmi comunica colegul meu, îi spuneam că am înțeles ceea ce
comunică, afișam o atitudine binevoitoare față de el. Abia la final am reușit să înțeleg mai
bine emoțiile pe care le experimenta colegul meu.

Exercițiul 5: (Partener de discuţie: un prieten) Tot îmi spui lucruri despre cum mă îmbrac şi
cum mi-ar sta mai bine dacă m-aş îmbrăca ca acei copii. Cred că vrei să mă ajuţi şi aşa, dar
îmi place cum mă îmbrac. Dacă ei nu mă plac din cauza hainelor mele, atâta pagubă. Se
presupune că eşti prietenul meu aşa că ai încredere în mine.
Concluzie în urma exersării jocului de rol: În cadrul acestui exercițiu am experimentat
multe emoții negative, întrucât am înțeles că eu nu am făcut altceva decât să îi adândesc mai
profund rana pe care o avea, amplificându-i sentimentul de inferioritate. De aceea, în cadrul
acestui exercițiu aprobam și eram de acord cu tot ceea ce spunea colegul meu, deoarece
recunoșteam în sinea mea că avea dreptate.

4.D. În situația lui Cristi și a profesorului său, consider că cel mai potrivit stil de abordare a
conflictului este victorie-victorie. Problema ar putea fi rezolvată dacă cei doi actori implicați
comunică deschis și asertiv, fiecare dintre cei doi exprimându-și punctul de vedere cu privire
la modul în care situația a fost anterior interpretată de fiecare în parte. Astfel, Cristi îi poate
spune deschis profesorului de ce consideră că acesta nu a avut un comportament adecvat și
cum crede el că ar trebui să reacționeze un profesor de psihologie în fața unei situații
pedagogice delicate. Profesorul, la rândul său, îi spune lui Cristi ce așteptări are el de la elevi
în general și de ce a considerat atitudinea lui Cristi ca fiind nepotrivită. Profesorul ar putea
avea această discuție cu toți elevii. Plecând de la acest dialog, profesorul și elevul trebuie să
găsească mai multe alternative de rezolvare a conflictului și să o aleagă pe cea mai bună, care
să satisfacă nevoile ambilor părți implicate.