OGLINDA ( verbal)

Tehnica se realizează în grupuri de câte doi. Există două roluri : unul

de ascultător şi unul de vorbitor. Rolurile şi le pot alege participanţii sau pot fi
indicate de către consilier. Cei doi se află faţă în faţă, iar consilierul le explică
faptul că unul este oglinda, iar celălat oglinditul, astfel că trebuie să îşi
imagineze o discuţie cu propria lui persoană. Raportându-se la ceea ce
semnifică oglinda ( reflectarea propriei imagini : postură, gesturi, expresii
faciale) ei trebuie să se transpună exact în rol. Tehnica implică şi schimbul de
roluri, astfel că în cea de a doua etapă oglinditul devine oglindă şi invers.
Obiectivele acestei activităţi sunt :
 Dezvoltarea unei comunicări asertive şi eficiente;
 Înţelegerea sentimentelor celor din jur;
 Dezvoltarea relaţiilor intercolegiale;
 Crearea de legături adecvate între colegi;
 Exersarea abilităţilor de reacţie în monetul confruntării cu situaţii
de criză;
 Gestionarea sentimentelor şi eliminarea frustrărilor în momentul
confruntării cu situaţii care implică emoţii negative.
 Utilizarea limbajului nonverbal şi adaptarea lui la situaţia
respectivă.
 Dezvoltarea abilităţilor de autocunoaştere şi de intercunoaştere.
În prima etapă : vorbitorul trebuie să povestească o întâmplare care la
marcat pozitiv sau negativ, iar coechipierul să asculte activ. După ce vorbitorul a
terminat relatarea, ascultătorul trebuie să parafrazeze cele ascultate astfel încât
să includă în reproducerea sa atât conţinutul,cât şi emoţiile pe care le-a resimţit
colegul său, intuind şi comportamentul lui din acel moment pe baza
sentimentelor. Evaluarea activităţii se realizează astfel : vorbitorul trebuie să îşi
corecteze colegul în condiţiile în care parafrazarea nu are loc conform cerinţelor
şi nu corespunde cu cele relatate, analizează dacă s-a realizat „imaginea lui în
oglindă” prin adoptarea de către interlocutor a aceeaşi posturi ca a lui, prin
menţinerea contactului vizual permanent, prin gesturi reduse şi mimică
adecvată emoţiilor expuse şi este atent dacă colegul lui a înţeles ce a trăit şi
simţit el în acele momente; ascultătorul trebuie să analizeze dacă vorbitorul a
relatat corect şi s-a facut înţeles, dacă este un bun comunicator şi dacă şi-a
exprimat emoţiile pe care le-a resimţit în situaţia respectivă.
În a doua etapă se inversează rolurile astfel că vorbitorul devine
ascultător adică „oglinda”, iar „oglinda” devine vorbitor. În continuare, cerinţele
sunt aceşeaşi ca şi în prima etapă, iar evaluarea se realizează după aceleaşi
criterii.
După terminarea activităţii consilierul le propune celor doi câteva
teme de discuţie şi anume : Ce aţi simţit în timpul în care aţi fost oglindă?, Dar
cât aţi fost oglindit? Aţi trăit vreo situaţie asemănătoare şi dvs
? Puteţi găsi vreo legătură între cele trăite cu experienţa dvs de viaţă?
Consideraţi acest exerciţiu util pentru relaţiile intercolegiale? Dacă da de ce?
Dacă nu de ce? De ce credeţi că a fost necesar să evidenţiaţi şi sentimentele pe
care le-a simţit colegul dvs?.
 EXEMPLU :
ETAPA I
Consilierul : o să vă rog să va aşezaţi faţă în faţă şi să vă alegeţi unul
din roluri : cel de vorbitor sau cel de ascultător. Imaginaţi-vă că vă uitaţi în
oglinda personală şi că îi povestiţi una din întâmplările pe care le-aţi trăit dvs şi
a avut un impact fie pozitiv, fie negativ. Nu uitaţi că oglinda reflectă tot, atât
imaginea, cât şi gesturile şi emoţiile pe care le arătaţi.
Vorbitorul : în urmă cu o lună de zile a fost necesar să concepem un
referat despre o modalitate de dezvoltare a cretivităţii. Eu mi-am ales ca şi temă
Dezvolatarea creativităţii prin desen la şcolarii mici. Câţiva dintre colegii mei m-
au întrebat despre modalitatea în care am realizat proiectul, iar eu le-am relat
întocmai ce am realizat, inclusiv tema, considerând că îi ajut, oferindu-le un
model. Înainte cu două zile de predarea proiectului, am realizat cu stupoare şi
indignare, că toţi colegii mei aveau aceaşi temă pentru proiect, astfel încât eu a
trebuit să o schimb şi să lucrez inclusiv şi noaptea ca să îmi termin ce avem de
realizat. M-am supărat foarte tare şi am hotărât că nu o să mai fac aşa ceva
niciodată.
Ascultătorul : eu am înţeles din ce mi-ai realata tu că ai avut de
efectuat un proiect pentru dezvolatrea creativităţii şi ţi-ai ales ca şi temă
Dezvolatarea creativităţii prin desen la şcolarii mici. Colegii tăi ţi-au solicitat
ajutorul, întrebându-te de modul de realizare al sarcinii. Tu, ca un coleg bun i-ai
ajutat, oferindu-le model chiar proiectul tău. Înainte de a preda proiectul ai
remarcat faptul că toţi colegii au realizat aceeaşi temă ca şi tine, astfel că tu ai
stat zi şi noapte că să îţi concepi un proiect pe un alt subiect. În acele momente
te-ai simţit frustrat, ai fost uimit şi supărat deoarece ai crezut că faci un bine,
însă ai ajuns tu rău şi te-ai hotărât că ne vei mai repeta aceeaşi greşeală.
Evaluare din partea vorbitorului : consider că partenerul meu a înţeles
ce am povestit eu, mi-a înţeles sentimentele pe care le-am trăit, a adoptat
aceeaşi postură corporală ca şi a mea. Ce am remarcat eu a fost faptul că a
gesticulat permanent, şi-a frământat mâinile, ceea ce eu nu am făcut şi mi-a dat
senzaţia că suntem diferiţi, dar că este îngrijorat, ceea ce semnifică că a înţeles
ce am simţit eu. A avut un contact vizual, permanent, ceea ce însemană că a
fost atent la ce am povestit eu.
 Evaluare din partea ascultătorului : consider că vorbitorul s-a făcut
înţeles, că a introdus în relatarea lui atât sentimentele, cât şi faptele, şi consider
că este un bun comunicator.

ETAPA II
Consilierul : acum o să vă rog să păstraţi aceeaşi poziţie, însă să
schimbaţi rolurile între voi, acum cel care a fost vorbitor devine ascultător şi
invers. Şi acum vă ghidaţi după aceleaşi reguli şi criterii descrise anterior.
Vorbitorul : anul trecut de ziua mea, cea mai bun prieten nu m-a sunat,
nu mi-a trimis nici un mesaj şi nici nu atrecut pe la mine, fapt care m-a făcut să
fiu foarte supărat şi furios. După două săpămâni ne-am întâlnit şi a venit cu un
cadou. Eu l-am refuzat pentru că nu aveam de cadou, ci doar de o urare. Am
fost exrem de nervos când l-am văzut şi nici nu l-a salutat. Ştiu că nu am
procedat corect, dar el a mers şi s-a plâns la toată lumea ce rău sunt pentru că
el era plecat şi nu avea cenţi pe telefon să mă sune. Când am aflat că tot el este
supărat am, hotărât să nu mai vorbesc deloc cu el, chiar dacă mă doare.
Ascultătorul : din ce mi-ai povestit tu am înţeles că anul trecut de ziua
ta, ai fost extrem de indignat şi de nervos deoarece prietenul tău cel mai bun nu
te-a sunt să îţi ureze „La Mulţi Ani”. După 2 săptămâni v-aţi întâlnit şi el a venit
cu un cadou, dar tu nu aveai nevoie de cadou ci doar de un semn de la el şi ai
hotărât să nu îl mai saluţi, pentru că ai fost exrem de trist. Ai aflat că el s-a plâns
la toată lumea că tu eşti cel rău deoarece nu l-ai înţeles că nu a putut să te sune
de ziua ta deoarece a fot plecat şi nu a avut cenţi pe telefon. În acel moment ai
devenit şi mai furios şi ai hotărât că cel mai bine e să nu vă mai vorbiţi, chiar
dacă suferi mult.
Evaluare din partea vorbitorului : consieder că interlocutorul a înţeles
exact se am simţit şi trăit eu. Sunt de părere că toate elemente s-au realizat
corespunzător.
Evaluare din partea ascultătorului : interlocutorul meu este un
comunicator bun, însă a expus mai mult sentimentele trăite, decât faptele
exacte.

EVALUARE FINALĂ
Consilierul : Ce aţi simţit în timpul în care aţi fost oglindă?
 O1 : este foarte greu să asculţi un mesaj şi să te centrezi şi pe
sentimente în acelaşi timp. Am simţit furia şi dezamăgirea trăite în acele
momente, de către interlocutor deoarece mi-am imaginat cum ar fi să trăiesc eu
acele lucruri.
O2 : este mai greu să fi ascultător decât vorbitor deoarece trebuie să fi
atent la postura corporală a celuilalt, să ai contact vizual, să încerci mereu să te
traspui în pielea celuilalt, dar şi să reţii mesajul pentru a-l putea parafraza. Am
simţit indignare, neplăcere şi furie, deoarece o situaţie asemănătoare am păţit şi
eu.
Consilierul : Dar cât aţi fost oglindit?
V1 : este dificil să retrăieşi momentele dureroase din viaţa ta, şi să le
povesteşi altora. Am retrăit sentimentele de atunci, dar am fost şi stânjenit
deoarece trebuia să le povestesc.
V2 : este destul de greu să povesteşti cuiva sentimentele tale şi să îl
faci să înţeleagă ce simţi tu.

Consilierul : Aţi trăit vreo situaţie asemănătoare şi dvs

?
1 : nu şi nici nu mi-aş dori să trăiesc.
2 : da, şi am fost încercat exact de aceleaşi sentimente ca şi colegul
meu.
Consilierul : Puteţi găsi vreo legătură între cele trăite cu experienţa
dvs de viaţă?
1 : da, consider că această experienţă a fost utilă într-o anumită
măsură, deoarece m-a făcut să văd cât este de rea lumea şi că se gândeşte
doar la propria persoană. Acest lucru m-a determinat să mă plasez pe mine pe
primul loc şi apoi pe ceilalţi.
2 : da, deoarece mi-a arătat faptul că nu trebuie să ai încredere totală
în nimeni pentru a nu fi dezamăgit. Această întâmplare m-a făcut să nu îmi
expun sentimente în faţa tuturor şi consider că acum am prietenii mai
sănătoase, şi ştiu că pot fi dezamăgit de cine mă aştept mai puţin.
Consilierul : Consideraţi acest exerciţiu util pentru relaţiile
intercolegiale?
1 : da.
 2 : da.
Consilierul : dacă da de ce ?
1 : pentru întărirea relaţiilor, pentru a ne cunoaşte şi din alte
perspective.
2 : pentru a învăţa să comunicăm şi să ne ascultăm unii pe alţii şi să ne
înţelegem.
Consilierul : De ce credeţi că a fost necesar să evidenţiaţi şi
sentimentele pe care le-a simţit colegul dvs?.
1 : pentru a înţelege exact ce a simţit.
2 : pentru a ne înţelege şi a ne cunoaşte mai bine.
 MUNCA DE CONSILIER
În timpul acestei activităţi am empatizat cu elevii, dar am încercat să îmi
păstrez obiectivitatea pentru a putea evalua corect activitatea. Am descoperit
faptul că elevii se cunosc foarte puţin între ei, deşi aşa cum reiese şi din
exerciţiu au trecut prin întâmplări asemănătoare. Consider că activitatea este
utilă atât pentru elevi, care ajung să se cunoască mai bine, să îşi descopere
punctele comune, cât şi pentru mine deoarece mă ajută să îi cunosc pe fiecare
în parte, să le descopăr abilităţile, deprinderile, preocupările relaţiile pe care le
au şi de ce nu şi viaţa lor particulară. Modalitatea prorpie de lucru poate fi
îmbunătăţită prin găsirea elevilor între care există antipatii sau divergenţe prin
realizarea de exerciţii premergătoare caestei activităţi cum ar fi „Cu cine mă
îţeleg şi cu cine nu”, „Numeşte 3 colegi cu care ai pleca în excursie şi 3 cu care
nu”, „descrie colegul tău de bancă”. De asemenea înainte de realizarea acestei
activităţi se pot realiza diferite exerciţii tip ice-breaking ( de spargere a gheţii),
cum ar fi : Culoarea, ghicitorul. Această activitate se poate realiza şi sub alte
forme : se poate realiza cu întreaga clasă care este împărţită în perechi de câte
doi, şi fiecare lucrează separat; se pot grupa colegii care nu se înţeleg pentru a
identifica cauzele disensiunilor; se poate forma o pereche oglindă-oglindit, iar
restul clasei sunt evaluatorii, ei analizând modul în care s-a realizat activitatea,
iar vorbitorul şi ascultătorul nu mai trebuie să evalueze, primimnd un feed-back
obiectiv din partea celorlalţi şi din mai multe perspective; se poate realiza în
perechi de câte trei unde există un vorbitor şi un ascultător, iar cea de a treia
persoană reprezintă evaluatorul, rolurile pot fi schimbate atât între ascultător şi
vorbitor, cât şi între evaluator şi oglindă sau oglindit.
Consider că acest exerciţiu este util şi entru dezvoltarea comunicării
asertive, pentru a-i determina pe elevi să comunice eficient, dar şi să asculte
activ, fapt care duce la diminuarea neînţelegerilor.