Teoria socială a învățării

Capacitățile personale (cognitive, afective, motorii, biologice), comportament, și mediul înconjurător.

Def Comportamentul uman depinde în mare măsură de mediu social în care se dezvoltă, „este influențat de convingerile noastre,
precum și de capacitățile noastre”.

1. Învățare socială
2. Învățare prin observație
3. Învățare prin modelare comportamentală
4. Învățare cognitive (învățarea și performanța sunt procese distincte)

Conexionismul (învăţarea prin încercare şi eroare)

Potrivit acestei teorii, cel care învață se confruntă cu o situație-problemă, pe care trebuie să o rezolve prin selectarea
răspunsului corect din mai multe răspunsuri posibile.

Legea efectului

-este reţinut comportamentul care duce la succes şi inhibat cel care duce la eşec.

Legea stării de pregătire

- Pentru ca învățarea prin încercare și eroare să se producă trebuie să existe „o tendință/un impuls spre acțiune”, o motivație care să
determine învățarea.

Legea exerciţiului

- O relație dintre o situație și un răspuns se consolidează (este întărită), dacă situația-problemă este repetată de mai multe ori.

Teoria behavioristă
Conform perspectivei behavioriste, comportamentul uman poate fi descris ca un rezultat al influenţelor mediului.

Condiţionarea clasică (câinele care saliva la semnal)

-presupune plasarea unui semnal neutru înainte de un reflex care apare în mod natural

Ex. Experimentul „Little” Albert

Condiţionarea operaţională

- Condiţionarea operaţională este o metodă de învăţare care apare prin recompense şi pedepse pentru un anumit comportament.

Cognitivismul
A învăța înseamnă a integra informațiile noi în memoria permanentă

Ex. Schema a conceptelor, analogii, harta mintala, evitențiere, citire repetată, învață pe altcineva, monolog

Constructivismul
Elevii învață prin implicare și participare direct.

profesorul încurajează dezvoltarea gândirii transversale;

lecţia este o punere în scenă, în care fiecare joacă câte un rol, în care elevii învaţă mult unii de la alţii;