Vânt

Denumiri ale vânturilor și tăriile acestora

Vânturile cu tăria între 2 - 5 se numesc briză, iar cele cu tăria între 6 -8 sunt numite vânt puternic,
început de furtună. Vântul cu gradul de tărie peste 9 este numit pur și simplu furtună, iar vântul cu
tăria peste 12 este numit, în funcție de zonă, ciclon, uragan sau taifun. Pe Pământ, vântul poate atinge
teoretic 1230 km/oră (care este de fapt viteza sunetului), însă practic această viteză nu poate fi atinsă
nici de cea mai puternică tornadă (până în prezent viteza maximă înregistrată de o tornadă fiind
înregistrată de tornada din Oklahoma pe data de 3 mai 1999 cu o viteză a vântului de 486 km/h ± 32
km/h).

ormare

Cauza principală a formării vântului este diferența presiunii atmosferice între două regiuni. Aerul cald
fiind mai ușor se înalță producându-se un minim de presiune, locul lui va fi preluat de masele de aer
din zona rece (maxim de presiune atmosferică), până când se va egala diferența de presiune dintre
cele două regiuni. Această circulație a maselor de aer stă la baza aerodinamicii. Intensitatea vântului
depinde direct proporțional de diferența de presiune dintre cele două zone geografice.

Direcția vântului este influențată de forța Coriolis care ia naștere prin rotația pământului, deviind, de
exemplu, vânturile spre vest în emisfera nordică. Un alt factor care schimbă direcția și eventual
temperatura vântului sunt obstacolele topografice ca: munți, văi sau canioane. Föehnul, de exemplu,
este un vânt rece din Munții Alpi care la trecerea peste Alpi (urcare și coborâre) se încălzește prin
fenomenul de frecare a maselor de aer de munte.