Universitatea liberă internațională din Moldova

Facultatea: Servicii publice estetologice

Etiologia, patogenia, profilaxia și tratamentul

trofitiei

Autor: Kmit Elina

Studenta anul 2 GR. 1-EST-222-11
Data susținerii: 02.10.2023
Coordinator științific: Bumbac Tudor

Chisinau 2023
Pecinginea, denumită medical tricofiție (tinea), este o infecție cutanată cu ciuperci.
Tricifitie este produsă de un grup de ciuperci caracterizat prin adaptabilitate la condiții variate de
mediu. Aceste ciuperci determină boli la om și animale și au capacitatea de a utiliza keratina ca sursă
de hrană pentru a se multiplica. Toate infecțiile cutanate cu aceste ciuperci poartă numele de tinea:
tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea capitis și onicomicoza (tinea unguium) în funcție de
localizarea infecției. Tricofitie afectează stratul cornos al pielii, unghiile și părul.

Cauze
Tricofitie este produsă de ciuperci ce aparțin următoarelor genuri: Tricophyton, Epidermophyton și
Microsporum, cu predominanța unora sau a altora în funcție de regiunea geografică în care se află
persoana implicată.
Sursa de infectare poate fi omul, animalul sau solul.

Factori de risc
Infecția este favorizată de umiditatea ridicată de pe suprafața pielii (transpirație), macerație și de o
circulație periferică deficitară (probleme circulatorii), pentru infecțiile mâinilor și picioarelor.
Alți factori care predispun la tricofitie sunt:
 un sistem imunitar slăbit;
 climatul umed și cald;
 purtarea hainelor mulate;
 împrumutarea prosoapelor sau hainelor de la o persoană infectată.

Simptome
Cele mai comune simptome indiferent de localizarea infectiei sunt:
1. Piele iritata;
2. Eruptie cutanata in forma de inel ovoid sau cerc;
3. Piele rosie, solzoasa, crapata de culoare roz-rosiatica ca si cand ar fi o leziune provocata de o
arsura chimica;
4. Pierderea parului si semne de chelie acolo unde apare eruptia. Parul poate sa dispara si daca
eruptia apare in alte zone cu foliculi de par precum brate, picioare, piept, mai ales in cazul
barbatilor;
5. Simptomele apar de obicei intre 4 si 14 zile dupa ce pielea intra in contact cu ciupercile care
cauzeaza pecingine.

Tratament
Tratamentul constă în administrarea de medicamente antifungice topice sau sistemice cu activitate
antidermatofitică. Majoritatea tricofitelor limitate la epidermă pot fi gestionate cu terapie antifungică
locală.
Tratamentul oral este utilizat pentru infecții extinse, infecții care sunt refractare la terapia topică sau
care se extind în foliculi sau derm ori care implică unghiile. Terapia orală este, de obicei, rezervată
acestor prezentări, din cauza profilului mai larg de efecte secundare în comparație cu terapia topică.
Reacțiile adverse cutanate, hepatotoxicitatea și interacțiunile medicamentoase sunt printre
potențialele complicații ale terapiei antifungice orale.
În general, nu se folosesc corticosteroizi topici în tratamentul infecțiilor dermatofitice. Deși combinația
de produse antifungice și corticosteroizi cu potență scăzută poate fi eficientă și poate accelera
rezolvarea manifestărilor clinice ale infecțiilor dermatofite superficiale, terapia combinată nu este
necesară pentru obținerea vindecării. Este descurajată în special utilizarea produselor care includ
corticosteroizi cu potență medie sau înaltă, deoarece presupun riscul de atrofie a pielii și, de
asemenea, au fost raportate eșecuri ale tratamentului.

Preveniție
Imperativ pentru prevenirea răspândirii unei infecții fungice este de a descuraja contactul strâns între
indivizii infectați și neinfectați și de a opri folosirea în comun a obiectelor (de exemplu, prosoape,
pălării, îmbrăcăminte). Deoarece tricofitile înfloresc în medii umede, pacienții trebuie sfătuiți să poarte
haine largi, din bumbac sau materiale sintetice.
Măsurile care pot ajuta la reducerea recurențelor includ:
 utilizarea unor șosete cu material antifungic;
 utilizarea de pudre antimicotice pentru picioare;
 tratamentul hiperhidrozei, dacă există antecedente de picioare umede;
 tratamentul profilactic al pantofilor cu pudră antifungică;
 evitarea încălțămintei ocluzive
Recidivele tinea pedis și tinea cruris sunt frecvente. Pacienții cu tinea cruris pot beneficia de
tratamentul concomitent al tinea pedis sau tinea unguium, prin:
 utilizarea de pulberi antimicotice;
 evitarea îmbrăcămintei ocluzive și a lenjeriei de corp fără bumbac;
 menținerea uscată a regiunii afectați.
Se recomandă pierderea în greutate pentru pacienții care sunt obezi și au tinea cruris.
Purtătorii asimptomatici trebuie detectați și tratați, deoarece sunt o sursă permanentă de
infecție. Frații și apropiați ai pacienților ar trebui să evite contactul fizic apropiat și
împărțirea obiectelor personale, cum ar fi piepteni și perii de păr, deoarece organismele se
pot răspândi de la o persoană la alta, iar agenții infecțioși pot fi transportați în săli de clasă
diferite în aceeași școală sau în școli diferite.