NOȚIUNI DE MICOLOGIE

 Ciupercile sunt organisme heterotrofe,

majoritatea cu structură hifală, care își obțin
substanțele nutritive prin absorbție.
 Știința care studiază ciupercile se numește

micologie.
 Termenul micologie are etimologie grecească:

mykes – ciupercă; logos - știință, învățătură.

 Ciupercile implicate în patologia omului și animalelor
fac obiectul de studiu al micologiei veterinare și
medicale.
 Denumirile micopatii/boli fungice/boli

micotice/micoze se referă la toate formele de deprecieri

produse de ciuperci, toxinele lor și de factorii
alergogeni.
 După Kwon Chung și Bennet (1992) se cunosc peste 30

de micoze la om și animale, care se localizează la

nivelul pielii, mușchilor, oaselor, organelor interne, etc.
Bolile produse de ciuperci la om și animale sunt de
următoarele categorii:
 Micoze – în sensul stric, care constau în atacul și

distrugerea celulelor vii/țesuturilor/organelor umane

sau animale de către ciuperci patogene.
 Micoze cauzate de ciuperci nepatogene sau potențial

patogene (oportuniste) – speciile genului Aspergillus

sau Mucor, constând din colonizarea saprotrofă, a
țesuturilor moarte sau degradate (necroza arsurilor și
ulcerelor cavităților și diverticulelor).
 Micoalergii – reacții alergice cauzate de factorii
alergogeni ai ciupercilor nepatogene sau patogene, care
intră în contact cu persoane sau animale predispuse,
prin inhalarea sau ingestia sau contactul direct cu
acestea. Cei mai frecvenți factori alergogeni sunt
ciupercile: Alternaria, Aspergillus, Aureobasidium,
Botrytis, Cladosporium, Entomophthora, Epicoccum,
Erysiphe, Fusarium, Neurospora, Penicillium,
Puccinia, etc.
 Micotoxicoze sau toxicoze alimentare – produse de
toxinele unor ciuperci (micotoxine), mai ales
mucegaiuri, care contaminează alimentele și
nutrețurile, mucegaiuri apărute mai ales pe nutrețurile
insuficient uscate sau depozitate în condiții de
umidiate. Micotoxinele sunt termostabile, deoarece pot
tolera temperaturi de până la 300°C și nu sunt
inactivate prin procese tehnologice de preparate a
diferitelor tipuri de alimente, între care procesul de
panificație, etc.
HABITATUL NATURAL AL CIUPERCILOR PATOGENE LA OM

 Ciupercile dermatofite, mucegaiurile și ciupercile

difazice – în sol și pe/în materii organice în
descompunere, mai ales plante;
 Drojdiile (levurile) – în membrane și mucoase, mai ales

în secreții, produși de excreție, excremente de om și

animale.
 Unele drojdii și mucegaiuri – de dezvoltă în apele

murdare, reziduale, în canale colectoare sau bazine

murdare.
 PATOGENEZĂ

Patogeneza formală
Se referă la modul de infecție, care se poate produce pe
mai multe căi:
 Contactul direct
 Traumatisme
 În cursul intervențiilor chirurgicale
 Prin catetere
 Prin inhalarea și ingestia agenților etiologici
Contactul direct
 și imediat între ciuperca patogenă și gazdă la nivelul pielii

și/sau mucoaselor adiacente – agentul etiologic se

instalează pe materialele umane și animale contaminate:
cruste, păr, secreții, produse de excreție sau apă, prosoape,
perii de dinți, proteze dentare, în fân, pe paie sau în sol.
 Din această categorie fac parte dermatomicozele la

nivelul epidermei, părului și unghiilor, ca și candidozele

pielii și organelor genitale, cum sunt: ptiryasis versicolor,
tinea alba sau tinea negra.
Infecția prin traumatisme
 se produce la nivelul rănilor superficiale sau al arsurilor, pe

care se instalează mucegaiuri oportuniste: Aspergillus,

Rhizopus, Mucor.
 Distrugeri se produc în straturile mai profunde, în stratul

subcuticular, în mușchi și oase, mai ales prin rănile cu obiecte

de lemn, prin așchii, țepi, fragmente de lemn de mărimi și
forme diferite, care rămân în țesuturile rănite.
 Infecțiile sunt produse de ciuperci hifomicete – Alternaria,

Fusarium, Drechslera. În aceeași categorie intră și

sporotrichozele și micetoamele.
 O altă cale de infecție specială o reprezintă perforarea pereților

sinusurilor în cursul tratamentelor dentare, care favorizează

instalarea cu precădere a ciupercilor zigomicete, dar și a
speciilor din genul Aspergillus, în cursul evoluției sinuzitelor.
Infecția în timpul intervențiilor chirurgicale, mai ales a
celor de pe cord, în care se instalează foarte des specii din
genul Candida și Torulopsis.
Transmiterea agenților patogeni micotici prin catetere,
în cazul maladiilor urinare sau a celor de circulație, la
nivelul venelor.
Inhalarea organismelor patogene și infectarea
plămânilor, urmată de propagarea hematogenă a acestora,
mai ales pentru ciuperci dimorfe: Aspergillus,
Cladosporium, Mucor, Rhizopus, Histoplasma,
Coccidioides immitis.
Ingestia și propagarea agenților patogeni prin absorbție
mai ales pentru speciile de Candida, Torulopsis și

Criptococcus.
Drojdiile, care au originea în mucoasele bucale sau care

sunt ingerate cu hrana contaminată, se multiplică rapid în

intestine și favorizează procese patologice, de cele mai
multe ori datorită tratamentelor cu antibiotice.
Dacă concentrația de drojdii atinge valori mai mari de 10 4,

o cantitate foarte mare de drojdii este absorbită prin pereții

sănătoși ai intestinelor, antrenată de circulația sangvină spre
vasele limfatice și urmarea poate fi infecția cu aceste
ciuperci, mai ales pentru pacienții imunodeficitari.
Patogeneza cauzală
 Se referă la mecanismul de infecție al agentului

patogen.
 Patogenul trebuie să fie ”capabil să infecteze”, ceea ce

înseamnă că acesta poate tolera condițiile de mediu

fizice, chimice și imunologice, pe de o parte, și că
poate distruge cu ajutorul enzimelor țesutul gazdei, de
pe altă parte.
 În patogeneza cauzală se disting: micoze primare și

micoze secundare.
Micozele primare
 Prin contactul dintre o ciupercă patogenă, ”capabilă să

infecteze” un țesut/organ susceptibil al gazdei și această

gazdă produce infecția numai în cazul în care
potențialul patogenic al agentului patogen depășește
rezistența gazdei.
 Acest patogen este un patogen primar sau obligatoriu,

iar infecția pe care o generează este o infecție primară.

 Numai puține specii de ciuperci zoofile și geofile de

ciuperci dermatofite sunt primar patogene:

Trichophyton mentagrophytes, Trichophyton tonsurans,
Trichophyton verrucosum, Trichophyton schoenleinii.
Micozele secundare
 Rezistența organismelor gazdă nu are o valoare fixă,

neschimbată.
 În cazurile în care rezistența gazdei este redusă, sub

acțiunea diferitelor influențe și devine mai scăzută față

de potențialul patogenic al ciupercilor, patogenii
respectivi se numesc patogeni secundari/patogeni
potențiali/oportuniști, iar micozele pe care le generează
se numesc micoze secundare.
În ceea ce privește potențial patogenic și comportarea
unei ciuperci (microorganisme) față de un organism
gazdă, există 3 variante:
 Ciuperca este nepatogenă – în condițiile în care

mediul gazdei este incompatibil cu cel al patogenului;

 Ciuperca este patogenă în diferite grade – în condițiile

în care potențialul patogen al acesteia este ridicat și

este intensificat de factorii stimulativi ai gazdei sau
când rezistența gazdei este redusă la minumum;
 Ciuperca este potențial patogenă – în condițiile când

atinge cantități foarte ridicate sau când potențialul

patogenic al ciupercii este stimulat de diferiți factori
(hormoni gestageni, steroizi, etc).
 Există diferite categorii de factori care conduc la
reducerea rezistenței gazdei la atacul ciupercilor
patogene, grupați în 3 categorii, și anume:
exogeni,
endogeni
direct endogeni.
Factorii exogeni
Factori de mediu – cum sunt retenția apei și a căldurii în

cazul anumitor locuri de muncă (mine, spălătorii, pivnițe,

etc) sau a anumitor tipuri de îmbrăcăminte și mai ales de
încălțăminte;
Interacțiunea cu substanțe chimice (solvenți, detergenți,

lubrifianți, agenți chimici din tăbăcării, etc); alterarea

pH-ului anumitor medii în sensul alcalinizării puternice;
inactivarea substanțelor antifungice;
Alterări mecanice la nivelul organismului gazdei

(spondilopatie, ischemie, hiper- și parakeratoze,

deteriorări ale pielii și unghiilor, etc).
Factorii endogeni
 Endocrinopatiile – diabet zaharat, dereglări hormonale,

etc
 Boli grave – leucemie, imunopatii, boli virotice,

sindrom pre-SIDA, maladii maligne

 Dereglări circulatorii
 Dereglări de termoreglare (hipotermie, etc)
 Factorii direct endogeni sunt de 2 categorii:
 Terapeutici – administrarea de substanțe de tipul:

corticosteroizi, anticoncepționale, antibiotice, substanțe

imunosupresive, citostatice
 Accidentali – traume, arsuri, intoxicații, droguri (mai

ales heroina), etc

NOMENCLATURA ȘI CLASIFICAREA BOLILOR PRODUSE
DE CIUPERCI
Criteriul etiologic
după acest criteriu, nomenclatura bolilor este bazată pe

denumirea organismului cauzal, la care se adaugă sufixul

”–oză”.
Astfel se numesc boli ca: aspergiloza (Aspergillus),

candidoza (Candida), criptococcoza (Cryptococcus),

histoplasmoza (Histoplasma), dermatofitoze (ciuperci
dermatofite), etc.
Criteriul nosologic
 se referă la țesutul sau organul atacat.

 Denumirea acestor boli se formează de la numele organului

atacat, la care se adaugă sufixul ”-micoză”.

 Astfel, se cunosc: cerebromicoze, dermatomicoze, hepatomicoze,

oculomicoze, pneumomicoze,etc.
 Mai simplu, bolile produse de ciuperci la nivelul diferitelor

organe se pot denumi ca: micoze ale epidermei, părului, unghiilor,

creierului, ficatului, etc.
 Pentru infecțiile la nivelul pielii, părului și unghiilor se folosește

termenul tinea.
 Pentru mai multe detalii, nomenclatura poate cuprinde și alte

denumiri, cum ar fi: ”localizat – generalizat”, ”solitar – multiplu”,

”unilateral – bilateral”, ”homolateral – heterolateral”, ”acut –
cronic”, ”superficial – profund”, ”ulcerativ – supurativ”, etc.
Tinea capitis Tinea corporis
 Tinea unguium

Tinea pedis
Criteriul geografic/climatic/epidemiologic
se referă la originea organismului etiologic, aria lui de

răspândire sau gradul de contagiozitate.

Astfel, denumirile pot fi: histoplasmoza africană,

blastomicoza nord-americană, micoze europene, micoze

extraeuropene, micoze tropicale/subtropicale/sau de zone
temperate, micoze foarte contagioase sau slab
cantagioase, etc.
Criteriul de patogenitate
 se referă la mecanismul patologic, pe baza căruia micozele

pot fi: primare sau secundare.

Criteriul terapeutic
 se referă la medicația aplicată pentru fiecare tip de micoză.

Cea mai utilizată clasificare a micozelor/agenților

etiologici micotici cuprinde:
Micoze produse de ciuperci dermatofite sau

dermatomicoze, cunoscute și sub denumirea de tinea

Micoze produse de drojdii și levuri

Micoze produse de mucegaiuri

Micoze produse de ciuperci dimorfe (bifazice)

Tricofiția
 dermatomicoză determinată de
ciuperci parazite din grupul
Tricophiton: T. violaceum, T.
crateriformis
 boala este extrem de contagioasă
 sursa de infecție este reprezentată
atât de om, cât și de animale: cai,
vite, câini, pisici,etc
 transmiterea se realizează
Direct – prin fragmente de păr, unghii, scuame

Indirect – prin obiecte contaminate

 leziunile se localizează
la nivelul scalpului,

în barba adulților (sicozis tricofitic),

pe restul tegumentelor și unghii (onicomicoze tricofitice)

 Manifestări clinice
 tricofiția uscată

Tegumentul prezintă leziuni rotunde sau ovalare, izolate

sau confluente, cu dimensiuni cuprise între 0,5 – 4 cm,

acoperite de scuame
Firele de păr sunt friabile, cele mai multe fiind rupte la 1

– 3 mm de la punctul de emergență
 tricofiția inflamatorie

Se prezintă sub forma unui placard unic, ușor proeminent,

cu dimensiuni de 1 – 5 cm, presărat cu pustule foliculare

Se localizează la nivelul scalpului și al regiunilor

acoperite cu păr de la nivelul feței

Diagnostic
 se bazează pe aspectele clinice ale leziunilor

și pe rezultatul analizării la microscop a firelor

de păr și scuamelor recoltate de la nivelul
leziunilor
Tratament
 cuprinde bajonări cu iod, clotrimazol,
griseofulvină
Favusul
 afecțiune parazitară produsă de către Tricophyton schonleini
(Aschorion schonleini)
 debutează în copilărie și mai rar la vârsta adultă
 Transmiterea se face
Direct – de la omul bolnav (mai rar de la

animale)
Indirect – prin obiecte contaminate
 afectează mai ales pielea capului, dar mai poate

afecta și pielea glabră și unghiile

 în stadiile severe se produce pierderea părului pe

suprafețe întinse ale scalpului, alopecie și cicatrice cu

alopecie (pierderea definitivă a părului)
Diagnostic
 se bazează pe aspectul clinic și examenul
microscopic al crustelor și firelor de păr
Tratament
 este recomandată îndepărtarea crustelor și folosirea

șampoanelor și cremelor cu ketoconazol și

administrarea de griseofulvină, itraconazol,
fluconazol
Microsporia
 boală parazitară frecventă
și contagioasă
 produsă de obicei de
Microsporon audouini,
fiind localizată de obicei la
nivelul scalpului și al pielii
glabre
 transmiterea se realizează

direct de la omul sau

animalul bolnav și indirect
prin obiecte contaminate
Tablou clinic
 în evoluția bolii se pot observa placarde cu diametrul de 2 – 5

cm, acoperite de scuame cu aspect cenușiu

 la suprafața placardelor, firele de păr sunt rupte la aprox. 3 – 5

mm de la punctul de emergență
Diagnostic
 se bazează pe aspectul clinic al leziunilor

 examinarea microscopică a firelor de păr recoltate de la

nivelul leziunilor
Tratament
 cuprinde bajonări cu iod, clotrimazol, griseofulvină
 Epidermofițiile
 sunt afecțiuni cutanate superficiale date de ciuperci din grupul
epidermofitonilor, care pătrund în derm, dar nu afectează firul
de păr
 din acest grup fac parte:
Epidermofiția înghinală

Epidermofiția interdigitală

Ptiriazisul versicolor

eritrasma
Epidermofiția înghinală
 întâlnită în special la adulți

 se transmite prin contact sexual, dar și prin obiecte

contaminate
 infecția este favorizată de obezitate, diabet zaharat,
transpirație locală
clinic, leziunile sunt localizate la nivelul plicii
inghinale, de unde se extind spre organele genitale
externe
 inițial apar pete roșiatice, care se dezvoltă și se unesc

în placarde mari, pruriginoase, scuamoase

 în mod direct sau indirect, parazitul ajunge în din

regiunea înghinală în spațiile interdigitale, unde va

determina apariția unor noi leziuni
Ptiriazis versicolor
 epidermomicoză cu
evoluție cronică
 are ca agent etiologic

ciuperca Malassezia furfur

 aceasta se găsește la
nivelul tegumentului
 înmulțirea este favorizată

de temperatura și
umiditatea crescută – vara
sau în regiunile tropicale
 se caracterizează prin apariția unor pete rotunde sau
ovalare, izolate sau confluente în plăci de mărime
variabilă, de culoare galben-închis până la maroniu,
acoperite cu scuame fine
 pruritul este inconstant asociat cu aceste leziuni

 localizarea lor este mai frecventă la nivelul toracelui sau

abdomenului
 petele au o culoare mai deschisă comparativ cu tegumentul

neafectat, deoarece bronzarea lor la nivelul lor nu are loc

 în timpul iernii, petele încep să dispară, odată ce
tegumentul din jur își pierde bronzul
Eritrasma
 este o epidermomicoză
produsă de Microsporon
minutissimum
 factorii favorizanți sunt:

clima caldă și umedă

transpirația excesivă

diabetul zaharat

stările de
imunodeficiență
Tablou clinic
 se caracterizează prin apariția în zona înghinală a

unor pete roșiatice, de mărimea unui bob de linte,

care se mărește și confluează într-un placard ovalar,
cu diametrul de 5 – 10 cm, acoperit cu scuame fine
 odată cu mărirea placardului, culoarea sa devine

cafenie
 mai pot fi afectate coapsele, regiunea perianală,

organele genitale externe, șanțul submamar

Diagnostic
 se face pe baza aspectului clinic și pe

examenul microscopic al scuamelor recoltate

de la suprafața leziunilor
Tratament
 cuprinde aplicarea de pomezi antimicotice,

badijonări cu alcool iodat, la care se adaugă

clotrimazol și griseofulvina
Candidoza
 boală produsă de către Candida

albicans – specie saprofită a tubului

digestiv al omului, fiind într-un
echilibru perfect cu flora intestinală
 factorii favorizanți sunt:

 antibioterapia prelungită

 terapia cu imunosupresoare

 diabetul zaharat, SIDA

 consumul de anticoncepționale

 tratamentul antitricomoniazic
Tablou clinic
 aspectele clinice sunt diferite în funcție de localizare
 localizarea la nivelul mucoasei bucale determină

leziuni erozive sau depozite albicioase, detașabile,

asociate cu senzația de arsură, xerostomie
 localizarea pe mucoasa vulvo-vaginală produce

inflamație, eritem, prurit, senzația de arsură, secreții

vaginale purulente cu miros fetid
Tratament cuprinde
 spălături cu substanțe alcaline
 badijonări cu glicerină boraxată
 administrarea de fluconazol, ketoconazol, stamicin,

clotrimazol – sub formă de tablete pentru

administrarea orală; creme sau ovule pentru aplicarea
locală
Actinomicoza
 este produsă de o
ciupercă din genul
Actinomyces
 determină leziuni
localizate în pielea
regiunii cervico-faciale,
mâinii și piciorului
 ciuperca trăiește în apă,

în pământ, grăunțele de
cereale, frunze, etc
Transmiterea
 se face la nivelul leziunilor de continuitate sau în urma

introducerii parazitului în organism odată cu alimentele

infectate
Diagnosticul
 se pune în laborator, prin prin evidențierea parazitului în

produsele recoltate de la nivelul leziunii

Tratament
 se recomandă administrarea de iodură de potasiu, clotrimazol,

amfotericină