Fiecare individ are control asupra propriului destin, fiind singur capabil să îl schimbe, prin construirea

propriei vieti . Suntem liberi a ne construi viața așa cum ne dictează propria conștiință.Cu toate acestea,
ne naștem având de depășit anumite situații independente de voința noastră şi chiar pe parcursul vieții
ne vedem nevoiți a înfrunta o serie de evenimente-limită ce nu țin de noi, de acțiunile sau inacțiunile
noastre.

Traseul parscurs de Mara din romanul cu acelasi nume ,scris de Ioan Slavici pare a sta sub influenta
implacabila a destinului..Această idee, care apare în diferite momente, este sintetizată de Mara astfel:
„Așa vin lucrurile în lumea aceasta: pleci în neștiute și te miri unde ajungi; te-apucă - așa din senin -
câteodată ceva, și te miri la ce te duce. Omul are data lui, și nici în bine, nici în rău nu poate să scape de
ea; ce ți-e scris are neapărat să ți se întâmple; voința lui Dumnezeu nimeni nu poate s-o schimbe”.
Aceasta se inscrie in tipologia arivistului, conotata insa pozitiv, ca nevoie fireasca a individului de a-si
depasi limitele. Mara Barzovanu ramasese vaduva cu doi copii, "saracutii de ei", dar era inca "tanara si
voinica si harnica si Dumnezeu a mai lasat sa aiba si noroc". Mediul în care trăiește , alcătuit din
târgoveți, breslași, negustori etc, îi trezește dorința de a-și depăși condiția și de a se face respectată. Ea
are un singur scop, acela de a strange bani, conducandu-se dupa o regula specifica economiei de piata,
aceea ca "vinde mai bucuros cu castig putin decat ca sa-i cloceasca marfa". Dupa ce adunase destui bani,
se simtea stapana pe sine si pe soarta, "vorbea mai apasat, se certa mai putin, calca mai rar si se tinea
mai drept decat odinioara".Mara nu-și schimbă comportamentul pe parcursul romanului, oscilând
mereu între zgârcenie și pasiune maternă,iar firea ei energică este transmisă celor doi copii.Nu se
implică în dramele copiilor ei, fiind conștientă că omul nu se poate împotrivi destinului hărăzit lui.

Traseul parcurs de personajul principal Ghita din romanul” Moara cu noroc” scris de acelasi autor
ilustreaza consecintele nefaste pe care lacomia pentru bani si setea de inavutire le au asupra individului,
hotarandu-i destinul pe masura abaterilor de la principiile etice fundamentale ale sufletului omenesc.
Ghita este cizmar intr-un sat ardelean, insa nu castiga mai nimic, deoarece oamenii umbla "in opinci ori
desculti, iara daca Dumineca e noroi, isi duc cizmele in mana pana la biserica", din care cauza isi
convinge familia sa ia in arenda, pentru "trei ani", o carciuma . Personajul principal al carui statut social
si moral se schimba pe parcursul nuvelei, se abate de la norma morala enuntata la inceputul
nuvelei:“omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, bogatia si linistea colibei tale te face
fericit”, Decizia lui Ghita de a inchiria carciuma poate avea semnificatia unei sfidari a destinului. Aparitia
la han a lui Lica Samadaul "schimba norocul" carciumarului in nenoroc. Toate decizile lui Ghita de aici
inainte se vor dovedi in ultima instanta gresite : anticipeaza nepotrivit miscarile adversarului, pastreaza
secrete fata de familie, refuza alianta sincera cu Pintea si accepta in cele din urma sa intre in jocurile
murdare ale Samadaului.Acesta trece prin mai multe ipostaze: cea a taranului muncitor si iubitor al
familiei sale (“un om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus pe ganduri, se bucura cand o vedea pe
dansa vesela”) si cea a omului dominat de bani si de avere, evidentiindu-se schimbarile prin care acesta
trece din momentul in care gusta averea. Aceasta il transofmra in alt om (“acum el se facuse de tot
ursuz, se aprindea pentru orice lucru de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot incat iti
venea sa te sperii de el”, “cand mai se harjonea cateodata cu dansa isi pierdea lesne cumpatul si lasa
urma vinete pe brate”). Finalul nuvelei accentueaza setea de razbunare a lui Ghita izvorata din
demintatea lui calcata in picioare, singurlui lui gand fiind acela de a-l prinde pe Lica pentru care ajunge
sa-si nesocoteasca nevasta. Patima pentr bani il dezumanizeaza si Ghita cade prada propriului sau destin
caruia nu i se poate opune, prabusindu-se incet, dar sigur de la omul cinstit si harnic la statutul de
complice in afaceri necurate si crima pana a deveni chiar el ucigas, omorandu-si propria sot sotie.

Determinarea si ambitia o definesc pe Mara pe tot parcursul romanului. Doreste sa evolueze pe orice
cale: material, prin acumulare de capital financiar, social, prin ascensiunea ierarhica a copiilor (viseaza ca
Persida sa devina preoteasa, iar Trica maistru cojocar) si spiritual, prin educatia Persidei la manastirea
calugaritelor catolice). Desi este zgarcita, Mara nu este lacoma, setea de bani nu o dezmanizeaza ca pe
Ghita, fiind mereu motivata si animata in actiunile ei de dragostea materna.
Lacomia este trasatura definitorie a lui Ghita determinandu-l sa accepte o viata periculoasa, plina
de riscuri, numai de dragul castigului, pentru care "ar fi fost gata sa-si puna pe un an, doi, capul in
primejdie".Acesta ajunge in scurt timp rob al patimilor banilor, sacrificandu-si familia si linistea in
favoarea averii, fiind in permanenta influentat de Lica Samadaul.

De multe ori in viata ,in loc sa apreciem ceea ce avem, ne plangem intr-una de ceea ce ne lipseste, si in
loc sa profitam de viata alaturi de persoanele dragi, suntem prea ocupati sa vanam ceea ce n-avem.Ne
pierdem sanatatea, timpul si stam departe de cei dragi alergand dupa bunuri materiale, lucruri
trecatoare din viata, dar nu realizam ca nu ne vom putea bucura de acestea daca suntem bolnavi sau
daca nu mai avem pe nimeni sa se bucure alaturi de noi.Pe parcursul traseului lor, personajele literare
au facut tot posibilul ,pana la ultimele consecinte pentru a-si atinge scopul: prosperitate materiala si
ascensiune sociala.Banii i-au transformat in niste indivizi lacomi si zgarciti fata chiar si de cele mai
apropiate persoane.