TESTE ŞI ÎNTREBĂRI PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTIINŢELOR

Capitolul 3 – Bazele teoretice ale studierii aliajelor metalice

1) Definiți noțiunile de: compus chimic, soluţie solidă și amestec mecanic.
2) Definiți liniile solidus și lichidus.
3) Definiți legea fazelor.
4) Precizaţi care dintre procesele de mai jos sunt considerate transformări de fază:
a) polimorfismul;
b) transformările alotropice şi magnetice;
c) izotropia şi anizotropia;
d) topirea şi cristalizarea;
e) procesele de ordonare-dezordonare a reţelelor cristaline.
5) La presiune constantă, expresia matematică a legii fazelor este:
a) V = N + f – 1;
b) V = N – f + 1;
c) V = N + f + 1.
6) Partea constitutivă a unui sistem structural, caracterizată prin omogenitate, din
punct de vedere al aspectului şi compoziţiei chimice se numeşte:
a) fază;
b) constituent structural.
7) Dacă într-un aliaj binar atomii de acelaşi fel se atrag mai puternic decât atomii
de tip
diferit, se obţine:
a) o soluţie solidă ordonată;
b) un amestec mecanic;
c) un constituent monofazic.
8) Într-un aliaj binar amestecul mecanic este un constituent:
a) monofazic;
b) bifazic;
c) defazat.
9) Structura care rezultă prin solidificarea unui aliaj mecanic se numeşte:
a) primară;
b) secundară;
c) monocristalină.
10) Structura unui aliaj se poate prezenta sub formă de:
a) elemente de adaos;
b) faze intermediare şi compuşi chimici definiţi;
c) soluţii solide şi amestecuri mecanice;
d) celule elementare.
11) Din punct de vedere al solubilităţii diagramele de echilibru termic se clasifică
în:
a) diagrame cu puncte de tranziţie sau cu compuşi chimici definiţi;
b) diagrame secundare;
c) diagrame cu curbe de saturaţie;
d) diagrame ale aliajelor care formează soluţii solide sau amestecuri mecanice;
e) diagrame ale aliajelor cu solubilitate parţială.
12) Definiți: transformarea eutectică, eutectoidă și peritectică.
13) Definiti:
a) sisteme de aliaje cu solubilitate totală în stare solidă;
b) sisteme de aliaje cu insolubilitate totală în stare solidă;
c) sisteme de aliaje cu solubilitate limitată în stare solidă.
1. Compusul chimic, din punct de vedere al locului unde se găsesc pe axa
concentrației, se disting soluții marginale(terminale), care se găsesc în vecinătatea
componenților, și compuși (faze intermediare) care se găsesc într-un interval
intermediar de compoziții. Compușii (fazele intermediare) se pot clasifica după
mai multe criterii și anume:
-după modul cum respectă legile valenței
-după extinderea domeniului de concentrații
-după comportarea la topire
Soluțiile solide- S-a văzut că soluțiile solide între componenți au rețea
cristalină a unuia din componenți. Se formează uneori soluții solide ale unui
compus chimic cu unul din componenții lui A sau B sau cu un alt element C.
Amestecul mecanic este tot un constituent metalografic alcătuit însă din
două faze. Mai poartă numele de agregat cristalin. În amestecul mecanic, metalele
componente nu formează nici amestec fizic(soluții solide) și nici combinție
chimică(compuși chimici), ci un amestec mecanic de cristale.
Amestecurile metalice pot fi de două tipuri:
-eutectice
-eutectoide
2. Linia solidus este linia de transformare care constituie locul geometric al
temperaturilor de sfârșit de solidificare(de răcire), respectiv de început de topire(la
încălzire)
Linia lichidus este linia de transformare care constituie locul geometric al
temperaturilor de început de solidificare(la răcire), respectiv de sfârșit de topire(la
încălzire).
3. Pentru a determina numărul fazelor care se află în echilibru într-un anumit
domeniu, se poate aplica LEGEA FAZELOR(Legea lui Gibbs). Aceasta stabilește
varianța unui sistem de faze, adică numărul factorilor externi sau interni care
influențează starea sistemului și care pot fi variați fără a modifica echilibrul
existent între faze.
12. Transformarea eutectică are loc atunci când o soluție lichidă (L) se
descompune, la temperatură constantă, în două(sau mai multe) faze solide alfa și
beta combinate sub forma unui amestec mecanic.
Transformarea eutectoidă are loc atunci când o soluție solidă y se
descompune, la temperatură constantă, în două (sau mai multe) faze solide
combinate sub forma unui amestec mecanic (în punctul S).
Transformarea peritectică constă în reacția unei soluții solide beta cu
lichidul L din care ea s-a separat anterior, rezultând o nouă soluție solidă alfa.