LP 1

CAPITOLUL 2
ANAMNEZA
Anamneza se face in sedinta de debut a tratamentului, cu ajutorul unuia dintre pärinvi, preferabil al
mamei, atåt Ia pacientii copii, cat Ia adolescenci. Cånd anomalia o cere, pärinvilor este necesarå la tineri.
Atunci cand nu este psibilä prezenta pärintilor, se specifica in scris se cer pacientului datele necesare care
le va primi de Ia pärinti.
Discutia cu pärintii se face cu discretie, dacä este posibil intr-o camera separatä, menajand
susceptibilitatea pacientului, parintilor si pästrånd secretul profesional. Toate informaliile obtinute de Ia
pacient prin anamnczä vor fi filtrate si evaluate sub aspect medical, nu vor face obiectul unor comentarii
nefavorabile legate de tratarnentele anterioare, sau medicul carc a ingrijit pacientul pånä Ia momentul
respectiv (Codul deontologic medical).
Anamneza include:
• motivele prezentärii
• antecedente heredo-colaterale
• antecedente personale

2.1 MOTIVELE PREZENTARII

Prezenta pacientilor in clinicile de ortodonfie si solicitarea consultului de sunt justificate de motive care
pot fi grupate in trei categorii:

 pacientului ii este recomandatä consultatia ortodonticå & medici generali$ti din ålte Aceste
trimiteri provin cel 'mai hdesea de Ia:
o medicii ORL-i$ti, care abordånd. o patologie atat de inveginatü ca localizarc cu structurile
aparatului dento-maxilar, reperezintä, dintre specialitåtiJe extrastomatologice, cei mai
eficienti clinicieni in surprinderea anomaliilor dento-maxilare;
o medicii pediatri, care sesizeazi adesea tulburärilc dc crqtere evolulie dento-maxilarä, fn
contextul general al cresterii 'I dczvoltärii copilului;
o medicii de familie care, din ce in mai mult, Gi contureazå statutul de „statie O" in depistarca
unci evolußi anormale a organismului uman, indiferent de localizare;
o medicii endcwrinologi, cunoscute fiind implicaviile dento-maxilare in tabloul clinic a!
patologiei
o in atribuviile iorprofesionale intrånd o parte importantäa terapici disfuncßilor aparatului
dento-maxilar•, pacientul parcurge astfel un traseu invers: de la logoped Ia ortÜnt, nu de la
ortodont Ia cum se intimplä cel mai frecvent;
o medici din once alta specialitate care, prin examen untit sau intimplätor, sesizeazä aspecte
patologice dento-maxilare.
 pacientul solicitå consult ortodontic fiind trimis de chtre medici din alte specialitäti
stomatologice:
Din acest punct de medicii pedodonti au un rol decisiv in preventia si intercep!ia anomalii]or
denti>rnaxilare. patologia stomatoiogicä a perioada primului an de viag pänä Ia vårsta pubertåUi, sunt cei
mai apropiati col&ratori ai ortodonlilor, atåt surprinderea fi diagnosticarea anomaliitor.in curs de instalare
sau constituite, cat si rEntru testabiliæa stärii de cchilibru a aparatului dento-maxilar.
De altfel toate specialitålile stomatologice au un rot activ in obscrva!ia ortodonticä. Stomatoiogul
generalist. odontologul, parodontologul. protcticianul sau chiturgul B.M.F. pot fi primii care stabilesc
prezenta unei anomalii dento-maxilare, expunfind pacientului implicatiile acestei patologii si consultului
directionat, ortodontic, cu atat mai mult cu cat ctapa ortodonticä este. pentru o categoric largä de
afectiuni, parte a tratarnctltului complex stomatologic. Este bine cunoscut astfcl rolul tratamentului
ortodontic in cadrul terapiei parodontale, implantologice sau chirurgicale.

 cu O pondere imensä in ansamblul factorilor care determina pacientlil sä doreascä o examinåre de

qrcialitate sunt motivatiile de ordin ftzionomic.
tn caml pacien#lor de vårstä mica, de la nou-näscuti pänä la adolescenti, membrii adulti ai familiei, cel
mai adesea pänn#i, sunt cci care sesizeazä anormalitä\ile. mai frecvent sesizate sunt tulburärile de aliniere
dentarä la nivelul zonei frontale. Sunt douä momente importante in evolutia dentarä Pé care Ie surprind
pårincii: fn perioada de inceput a eruptiei dintilor permanenti, fnghesuirea incisivilor inferiori/superiori,
sau apari!ia angrenajului sau ocluziei inverse frontale; in finalä a erup#ei dentitiei definitive, apari!ia
dintilor ectopici, cel mai frecvent caniuii superiori.
Existä situatii in care parintii, fie dintr-o experientå anterioara cu primul copil, fie din antecedente
particulare in families sunt preocupavi de posibilitatea instalårii unor modificäri de tip inghesuire dentarä,
mandibula crescutä in exces. etc. Ei solicitä consultul de specialitatc in incercarea de a preveni apari!ia
anomaliei Pärin!.ii devin astfel primii agenvi de profilaxie sau intercep#e. in ceea ce priveste potenoalii
pacienti adolescenti, tineri sau adulfi, motivatia fizionomicä este de ordin personal. Subicctii tn$i$i
manifestä o stare dg nemul!umire vis a vis de facial, ccl mai adesea cauzati cle Statutul lor estetic in
societatc sau in relatia cu persoane apropiate. Din psiho)ogitä a abordärii terapeutice ortodontiæ, pentru
medic, ei reprczintä categoria cea mai fericitä de dorindu-$i tratamentul respectand foarte strict
terapeutice.
Indiferent de ratiunea care il face pe pacient sä ajungä intr-un cabinet sau o clinica de ortodontie, prima
consultatie are rolul decisiv in conturarea relatiez medic-pacient si stabileste parametrii de desfä*urare ai
viitoarei colaboräri
2.2. ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE (AHC)
in cadrul antecedentelor heredo-colaterale, importante pentru
noasträ sunt cåteva grupe de patologie:
2.2.1. Existenta infectiilor specifice in familie
- a cärei este recunoscutä planmondial•,
— sifilisul — ce cunoaste, de asemenea, o crestere ingrijorätoare;
— SIDA - categoria celor cu SIDA constituitä. 'discutatä in aceast5 grupä de patologie din considerent
didactice desi, in mod normal. la nivelul cunostin!elor actuate,
este o entitate patologieä separat5s.
2,2.2. Bolile mamei
Constituie o grupä ce impune o investigate atentä. Sunt luate in
discutie douh categorii;
a. Bolile mamei inainte de sarcinä, cu repercursiuni asupra
economiei organismului:
— metabolice
— endocrine
— afectiuni neuro-psihice
b. Bolile mamei din timpul sarcinii - intereseazä intreaga patologie.
de Ia bolitc intercurente, aparent inofensive, Ia bolile infecto-contagioase,
intre care rubeola define un loc de frunte.
Investigafia se opreste asupra avitaminozelor (avitaminoza B fiind
incriminata de unii autori in etiologia 'despicaturilor labio-velo-palatine),
regimuiui alimentar, tulburärilor digestive, ståiålor toxice.
22.3. Analiza ereditarä
Observatia clinicä a ascendentilor in familia pacientului investigat este
o etapä obligatorie, cunoscut fiind determinismul genetic in structurarea
ansamblului cranio-facial.
Majoritatea studiilor au concluzionat cz factorui ereditar influenveazä
considerabil schema facialä finalä, respectiv:
— dezvoltarea facialä in sens vertical.
— o parte a parametrilor de dezvoltare mandibularä, si anurrr•.
— diametrul bigoniag,
unghiul goniac,
s- IYKtiunea lingualä a simfizei mentoniere.
Rolul ereditätii fn geneza anomaliilor dcnto-maxilare trebuie privit in
dependentä de factorii de mediu, care pot favoriza sau impiedica acqunea
factorilor genetici.
Elementelc aparatului dento-maxilar determinate genetic sunt:
märimea, forma din#lor a maxilarelor;
— vårsta cronologia eruptiei dentare,
Dint.re anomaliile dento-maxilare recunoscute ca avånd transmitere
fac parte:
— ocluzia adåncä acoperitä;
prognatismul mandibular anatomic;
— unele forme de ocluzie deschisä, compresiune de maxilar,
diastemä vera, dizarmonii dento-aiveolare;
— urr.ori, anomalii dentare de numär.
Tulburärile de structura cu caracter ereditar includ:
amelogenezä imperfectä ereditarå•,
— dentinogenezä imperfectä creditarä;
— maladia Cap de Pont.
Ereditatea se regåse;te printre factorii etiopatogenici tn cazul
malforma#ilor congenitale. Tratamentul anomaliilor cu un caracter
este dificil (mai alas cind anomaiia iinbracä un tablou clinic sever), de
lungä duratä impune o contentie•. corespunzätoaxe, riscul de recidivå fiind mai
pronuntat in caz,ul altor anomalii. in cazul anornaliilor cu caracter ereditar,
se arborele genealogic (Fig. 1.) (tn biologie se folose$e termenul de
IEdigree"), utilizandu-se pentru reprezentarea czlor douä sexes sirrmurile
9— feminin sau, asa cum utilizeazA literatura moderna:
— masculin O feminin. Generatiile se noteazä cu cifre mmane, incepånd
cu cea a primilor strämo;i cunoscuti, purtätori de anomalie. Cazurile afectate se
hasureazä conventional se noteazå cu cifre arabe, incrpånd cu cazul din pnma
generatie pånå la ultimul. Aparitia unei alte anomalii Tn familie va primi o alta
hasura convenßonalå va fi notatä cu literv. tn alcåtuirca arborelui genealogic
orizontalä sunt cei dintr-o generatie, czi unifi prin aceeasi linie orizontalä fac
parte din aceeasi familie, cei mai in värsta se gäsesc la stånga schernei

in figura 1 este prezentatå schema transmiterii ereditare a ocluziei

adånci acoperite.
2.2.4. Conditii de muncå 'i via!ä ale familiei
Mediul de lucru al pärinvilor, in special al mamei, fä-rä sä o
entitate patologicå, se impune a fi rctinutä pentru potcntialul etiologic generat
de industria chimicä, medial toxic sau radioactiv. De asemenea, älcoolismul
sau tabagismul ocupä un loc important.
2.3. ANTECEDENTE PERSONALE CAP)
in ceea ce priveste antecedentele personale ne intereseazä atåt cele
fiziologice, cat cele patologice, cu referire srrcialä la anteccdentele
Frsonale in legäturå cu anomalia dento-maxilarä existentä.
23.1. Antecedente personale fizio)ogice (APF)
2.3.1.1. Nasterea poate fi:
— (normalä)
— (anormalä):
— prezentare pelvinå;
— circulara de cordon ombilical;
nastere prelungita (durata norma!a 12 — 15 h);
— nastere cu aplicare de forceps sau vid extractor;
tn ansamblu, toate aceste „anormalitå!i" actioneazä asupra fätului prin
tulburäri de circulatie, oxigenare sau direct mecanic.
2.3.1.2. Alimentaßia in primul an de viatä.poate fi:
— naturalä (Ia San), patlåja 3-4 luni, cand incepe diversificarea si
apoi ablactarea Ia 8-9 luni;
— artificialä.

in alimentatia mixtä $i artificiali ne intereseazä daca s-a fäcut cu

biberoaul sau cu linguri!u. tn cazul alimentatiei cu biberonul este important.a
pozi@a copilului aspu:tul tetinei.
2.3.1.3. Date in legdturd cu dezvoltarea Copilutui
Cre$erea se defineste ca ansamblul procegelor biologic, conducånd
Ia stadiul de maturitate biologieä specific vårstei adulte. Studiile in domeniu
au definit o curba a cre$terii, caracterizatä de perioade de cre#ere acceleratä
si de perioade de stagnare, sau de crestere foarte lentå.
Pentnt o analiza a principalelor etape fiziologice pe care le parcurge
un individ in cursul crestoii, se vor investiga (prin discutii cu unul din
pärin$i):
I) viteza de cre$tere prin mäsurarea comparativä a vitezæi de instalare a
schimbårilor vizibile, in timpul unui interval dat;
2) rata cresterii - reprezentånd cantitatea de crestere intre douä perioade
de timp;
3) secventa cronologicä - identificarea momentului' in care apar
principalele evenimcnte biologice décursul cresterii (ridicarea
capului. virsta Ia care a fäcut primii pasi, cind au apårut PJimii dinti
temporari permanen!i).
Principalele momente fiziologice ale cresterii sunt:
a) etapa infantilä: de Ia nastcre la 2 ani jumätate (dupa Bjork 3 ani
(dupa W@dside), perioadå in care cresterea scheletatä este
semnificativä. Aceastå peri(Ndå se incheie odatä cu definitivarea
dentitiei de lapte;
b) etapa juvenila: inczpe la sfärsitul dentiiiei temporare se termina in
momentul apari!iei molarilor de 6 ani. Rata cresterii in prima parte a
acestui interval (perioada medie a copiläriei) este relativ scäzutä,
urmatä apoi de o crestere acceleratå in a doua parte a intervalului
.(etåpa finalä a eopiläriei). Este ctinoscutå cu defiuniirga.dé crestere
juvenilä sau puseu intermediar dc ceestereg
c) etapa prepubertarå: debuteazä cu aproxirfiativ 2 ani inainte puseului
pubertar maxim. Se caracterizeazå printr-o crestere in lungime a
membrelor, in special cele inferioare, care dau aspectul tipic al
adolescentului: alura desiratä, nepropor#onatå, stångace. Perioada
este, de altfei, botezata „vårsta .ingratå*'. Aceasta etapä
este, uncori, dificil de determinat, fiind extrem de variabila de Ia un
individ la altul, atät ea intensitate. cat $i ca moment al instalärii. Se
descriu ca limite de vårstä la care apare: 9-15 ani;
d) etapa pubertarä: corespunde maturitätii sexuale, cu toate caracteris-
ticile scxuaie secundarc. Apare, de obicei, Ia:
— 12-13 ani fete,
— 14-15 ani pentru båieti.
2.3.2. Antecedente personale patologice (APP)
2.3.2.1. Antecedente personale patotogice generale:
Ne interesear.ä toate bolile suferite, cu predileqie fnsä cele din primii
ani de via!ä,
a. Dintre bolile primului an de viard au o &sebitä
— infectüle cronice ale cåilor respiratorii superioare;
dispepsiiie rcpetate;
rahitismul•. majoritatea •copiilor. preintä mici sechele de
rahitism•, profilaxia complexå si regulatä a fåcut ca numärul
celor cu forme grave sä fie redus Ia minim;
— encefalite, etc.
b. Patologia dupa primul an de viØå.•
Din patologia copilului mic ne intereseazä toate tmbolnåvirile:
— bolile infecto-contagioase, in special oreionul;
— bolile dismetabolice, endocrine, neuro-psihice, bolile sangvine:
parazitoze;
— infe#ii }Erifaciale;
— traumatisme faciale;
— obstructii ale cailor respiratorii superioarc (vegetavii adenoide,
rinite cronicc, hipertrofii amigdaliene, deviagii de sept
eventualele interventii chirurgicale rezolvarea acestora)
's , internari in •spital pentru diverse afectiuni Si tratamentele
efectuate prin injectii sau transfuzii. cand existä dubii in
afirmauilc pärinvilors este indicata colaborarea cu medicul
Fdiatru care a avut copilul in supraveghere, solicitånd un
rezumat al foii de observavie;

Dintre afectiuni]e generale cu negativ asupra aparatului

dento-maxilar, amintim:
— boli -cel mai cunoscutfiind rahitismul, care prm
dezechilibrul mineral fosfo-calcic care il induce,
favorizeazå 0 plasticitate la limita patologicului a oaselor,
implicit a maxilarelor tulburäri in evolu#a sistemului dentar•,
dispepsii reFtate care, prin tulburärile de absorbtie a
constituentilor alimentari, au rewcursiuni asupra evolutiei
intregului organism:
— tulburäri endocrine - aparatul dento-maxilar, ca parte inte-
grantå a organismului, se gasete sub influenta factorului
hormonal intr-o rela@e de eauzalitate, in functie de varstä;
— boli infecto-contagioase (oreionul, hepatita pentru aceasta din
urmä fiind necesare mäsuri suplimentare de asepsie
antisepsie);
boli neuro-psihice
majoritatea copiilor cu o astfel dc
patologie prezin,tÄ anomalii dento:-maxilare. asociate o Stare
de sanatate precarä a sistemului dentar;
boli sanguine — important a fi cunoscute in vederea oricärei
interventii chirurgicale;
— interven!ii chirurgicale din sfera O.R.L.
2.3.2.2. Antecedentele. personale patologice stomatologice -
care se referä La:
— vårsta primilor ding temporari;
— starca odontalå in dentifia temporarä, eventual, filmul
imbonåvililor odontale gravitatea acestora;
— virsta apariUei primilor dinti permanenti;
— leziunile odontale 'i evolutia acestora la dintii permanenti;
modificåri. parodontale (existenta acestora in familie sau in
legäturä Cu alte cauze krale)•,
perturbäri funcøonale, disfunc#i, •modificäri de pozivie si
volum ale limbii;
— istoricul apariviei anomaliei dento-maxilare (momentul
instalärii fi evolutia pånä la data examinärii);
— informaüi in legätuha cu tratarnentul anomaliei (dacä s-a
intervenit sau nu din punct de vedere ortodontic, cat timp cu
ce tip de aparate).
Peutru toate Imbolnävirile se specificä värsta la care au apårut.
2.3.2.3. Obiceiurüe vicioase
Obiceiurile vicioase stint acere deprinderi spontane care practicate cu
anumitå intenSitate, ritm si frecventä pe o duratä indelungatä de timp pot
determina apari!ia unor anomalil demo-maxilare.
Investigatia noasträ tretXiie sä depistezz tipul obiceiurilor vicioase $i
modul Ior de practicare, particularitätile $i caracteristicilc specifice, care
orienteazä cätre dirccga scnsul tulburårilor. Efectul obiceiurilor vicioase
asupra dezvoltärii aparatului dento-maxilar este dependent intr-o mäsura
considerabilä dc cå#va parametri:
_ — duratä — cu cåt obicciul vicios se prelunge$e in timp, cu atat
gravitatea tulburärilor este mai mare;
intensitate — realizat cu o fogd considerabilå cg „pasiune"
antreneazä aproape intotdcauna modificäri patologice;
— ritm — ritmul sustinut, aproape pertnanent este determinant in
gravitatea consecintelor;
— modul de practicare a obicciului vicios — maniera de practicare
a aceluia9i obicei vicios determinä tulburäri difcrite;
reactivitatea individualå a organismului; nu toti copiii cu
deprindcri vicioase fac anomalii dento-maxilare;
— vårsta la care se practica - se considerä cä obiceiurile vicioase
practicate pånä la 3-4 ani nu au efect nociv,• aspectele pot
deveni cu adevärat grave dacä persistÄ in dentifia permanentä.
Aceasta pe dc o parte pentru ca dezvoltä fenomene patologice
dento-alveolare $i scheletale si pe de altä parte pentru cä
obiceiul vicios poate antrcna alte functionalc.
Obiceiurile viciease se impalt in douh grupe (Izard);
obiceiuri vicioase propriu-ziée;
— atitudini rx•sturale-
Printre obiceiurile vicioase propriu-zise intälnim cu o mare frecven!5
interpozi#ile. Acestea sunt fie autotrope (din interiorul cavitåfii bucate
limba sau obrajii) sau heterotrol-*' (din exteriOrul cavitätii bucalc degetc sau
diferitc obiecte). Majoritatea obiceiurilor vicioasc cu interpozitii, inclusiv
cele autotrqx, se inso!esc. intr-o mäsurä mai mare sau mai mic.ä, de
mecanismul sugerii, prezent incä din perioada prenatalå (Langlade). Actul
sugerii reprezintä pentru nou-näscut 0 modalitate de existen!ä, deoarece ti
asigurä posibilitatea de alimentatie. Copilul sage inainte de a vedea de a
distinge zgomotele (Tin citat de Langlade). oarecare mäsurä, sugcrea
degetului este o modalitatc de manifestare a nou-näscutului si copiluJui mic,
fiind prezentä chiar fi la copilul sänåtos. Din aceste motive, majoritatca
autorilor considerä, in prima parte a copilärici (2-4 ani), sugerca dcgetului ca
o manifestare normalä. färä rqx:rcursiuni asupra dezvoltärii ulterioare a
aparatului dento-maxilar. Accasta ar putea explica de ce obiceiul vicios dc
sugere a degetului este cel mai frecvent intilnit.
Obiceiul vicios de sugere a degetului provoacä variate modificåri ale
arcadelor alveolo-dentare in functie de modul intensitatea sugcrii
degetului, de caractcrul continuu sau discontinuu, de virsta pånä la care se
.practicä agcst obicei $i de terenui subiectului. Sugerea combinatä cu
erect de presiune pe regiunea fronta15 versantul antcrior al boltii
palatine are drept consecintä ryoalveolodenfia frontalä superioarä. Dacä
efectul de succiune se insopste si de sa intre arcade, determinä
pe Iängä modificarea antementionatä Fi inocluzia verticalå pe zona
Daca degetul este orientat cu fata palmarä in sus, presånd pe zona
retroincisivÄ se sprijinä cu fatå opuså pe fatä vestibulara a frontaliior
inferiori, längä efectcle descrise determina retrodentia grupului frontal
inferior, ca si poziCia m»sterioarä a mandibulei (retrognatie mandibularä).
tntr-o alta modalitate de practicøxe a obiceiului vicios de sugere a
degetului, policele poate fi aplicat cu fatä palmara pe falä linguala a
incisivilor inferiori agatandu-i producand astfel inclinarea Ior vestibulara
(prodentia frontalilor infcriori),
Din randul interpozitiiior autotrope, se remarca mai frecvent
interpozitia• limbii intre arcade, avand drept efecQ oprirea in evolutie, in sens
vertical. a dintilor, ducand cu timpul lå instalarea ocluziilor deschise pe•
zonele de interpozitie. Cu efecte similare, se pot interpune pasiv sau activ
intre arcadele dentare, in regiuni difcrite: buza superioarä sau inferioarå,
otrajii, etc.

LP2 – Puncte antr

Pot exista si tipuri intermediare; in asemenca situatii se consemneazå
prima caracteristicä dominantä.
Pentru aprecierea dezvoltärii generale 9i a tipului constitutional este
util* examinarea musculaturii gencrale, a atitudinii posturale a pacientului
tn repaus in picioare. Si aceasta deoarecc manifestärile unei anomalii
dento-maxilare nu rämån cantonate strict in Sfera facialä, ci, datoritä
factorilor etiopatogenici incriminati, gäsesc corespondent si Ia alte nivele.
De exemplu, respiratorilor orali cronici, pe långä anomalia dento-maxiiarä, le
este caracteristic aspectul astenic, öton, scolioza fau lordoza •vertebralä,
pozivia tipicä cu •omoplatii adunaqi, hipotrofia staturo-ponderalä.
3.2 EXAMENUL FACIAL (EXTRAORAL)
Pentru a realiza un examen facial corect, examen in cure sunt lx»sibili
multiph factori de eroaret incepand cu subicctivismul examinatorului si
continuånd cu dificultä$ile create de grosimea mobilitatea pårtilor moi, este
necesara cunoasterea corectä exactä a principalelor puncte antropometrice
utilizate in examenui clinic.
3.2.1. Puncte antropometrice
Pentru aprecierea dezvoltärii somaticc dento-maxilo-faciale se
folosesc puncte antropometrice cutanate, osoase, reprezentånd dcpresiuni sau
procrninenté anatomice•, intersecvii osoase sau se folosi puncte construite
pnn trasarea unor linii conventionale pe proiccgia unor elemente morfologice
faciale cunoscute sub termenul generic de puncte antropometrice.
Din multitudinea de remzre antropomctrice utilizate atåt in antropometria
generalå, cät Fi in cea stomatologicäl ortognato-chimrgie, vom prezenta
punctele czlé mai cunoscute mai folosite, eare reprezintå un reper util de
orientare pentru orice stomatolog- Din considerente didactice Ie vom grupa in:
puncte mediane•.
anterioare — trichion, ophrion, glabela, nasion, spina nazaiä
anterioarä (nasospinalis anterior), subnazale, punctul A al lui
Down, prosthion, labia!e superior, stomion, incizale superior,
incizale inferior, labiale inferior, infradentale, punctul B al lui
Down, gnathion;
— posterioare — vertex, sellae, opistocranium, spina nazalä poste-
rioarä (nasospinalis posterior);
puncte paramediane orbitale, alare, cheilion;
• puncte laterale — tragion, auriculare,• porion, zygion, kondilion,
gonion, alveolon superior, alveolon inferior, ectomolare superior,
ectomolare inferior, distomolare superior, distornolare inferior.
3.2.1.1. Puncte antropometrice mediane (fig. 3, 4)
Definitiå tuturor punctélor mediane presupune localizarea lor o
intretäiere de planuri anatomice. cu linia de acee.a, pentru simplitate.
acolo unde nu este neapårat necesar, planul median va fi subtnteles.
A. Anterioare
Trichion (Tr) reprezinta intersectia liniei mediane cu insercia pärului
la nivelul pielii glabre (punct tegumentar foarte relativ).
Ophrion (Oph) — sc aflä Ia intersectia liniei mediane cu tangenta Ia
marginea inferioarä a conturului orbitar superior (punct tegumentar, osos,
radiologic).
Gtabela — este punctul cel mai anterior al neurocraniului,
deasupra suturii nazo-frontale (punct tegumentar, osos si radiologic)
Nasion (N) — ca punct tegumcntar si osos reprczintä intersectia suturii
naso-frontale cu linia mediana, iar ca punct radiologic este punctul cel mai
anterior al suturii naso-frontale.
Spina nazala anterioara (Nsa) - este punctul cel mai anterior, Ia
intersectia r*retelui anterior al foselor nazale cu conturul anterior al
maxilarului superior @nct osos radiologic).
Subnasale (Sn) — ca punct tegumentar rprezintä intersecvia 9antuiui
Subnarinar cu linia medianå; ca punct osos $i radiologic situat Ia baza spinei
nazale anterioare. se aflä Ia intersectia tiniei mediane cu tangenta Ia peretele
inferior fosclor nazale.
Punctul A al lui Down (A) - este punctul cel mai posterior de pe
conturul anterior al maxilarului supetåor (punct Osos si radiologic). La nivelul
se- proiecteazä apexurile incisivilor superiori, deci ia nivelul lui se
delimiteazä baza maxilarului superior de procesul alveolar superior, punctul
A fiind un punct bazal.
Prosthion (Pr) - este un punct alveolar, situat cel mai anterior
limbusul alveolar interincisiv superior (punct mucos, 'i radiologic); in
dreptul sau se proiecteazä coletul incisivilor centralis
Labiale superior (Is) se afla Ia intretäierca linici cutaneo-mucoase a
buzei cu linia medianä (punct tegumentar)
Incizale superior (I) - este cel mai inferior al liniei incisive
superioare, ta nivelul .unghiurilor .meziale ate incisivilor centrali (punct
&ntar); pe teleradiografie estc vårfuJ marginii incisive ale celor doi incisivi
centrali suprapu*i (punct radiologic).
Incizale inferior (i) - punctul mai superior al liniei interincisive
inferioare, la nivelul unghiurilor meziale ale. incisivilor centrali inferiori
(punct dentar si radiologic).

Stomion (St) - reprezintä intersectia liniei interlabiale cu linia mediana

(punct mucoz.al orientativ radiologic).
Labiale inferior (Li) se aflå Ia intrctåicrea limitei cutaneo-mucoase a
buzei inferioare cu linia medianå (punct tegumentar).
Infradentale (ld) corespondent al lui prosthion Ia arcada infcrioarå;
este punct alveolar, situat cel mai anterior pe limbusul alveolar interincisiv
infcrior (punct mucos, osos 'i radiologic).
Punctul B at lui Down (D) — punctul cel mai posterior conturul
anterior at corpului mandibular, pe linie medianä, (punct osos radiologic)
delimitånd osu.l bazal mandibular de procesul alveolar, in dreptul säu
proiectåndu-se apexurile incisivilor inferiori. Este corespondentul punctului
A al lui Down.
Pogonion (Pg) - punctul cel mai anterior al mentonului, pe linie
medianä (punct cutanat, osos fi radiologic)
Gnathion (Gn) - punctul cel mai inferior de pe arcada bazalä
a mandibulei, linie (punct tegumentar si osos). Pe teleradiografie
este punctul cel mai_inferior al cpnturului simfiæei (punct radiologic).
B. Posterioare
Vertex (V) - este punctul cel mai superior al craniului neural (punct
tegumentar, osos radiologic).
Sellae (Se) - este un punct geomctric construit. situat la jumätatea
diametrului maxim al seii turcesti dus intre tuberculul anterior al seii turcesti
$i punctul opus cel mai lx»sterior al lamei quadrilatere (punct radiologic).
Opistokranion (Op) - este punctul cel mai posterior al scuamci
occipitale (punct tegumentar, osos Si radiologic).
Spina naza!a posterioarä (Nsp) - este punctul cel mai posterior al
palatului dur pe linia medianå (punct mucos $i osos). pe teleradiografié, cste
intersectia dintre palatul dur peretele anterior al. fosei pterigomaxilare
(punct radiologic).
3.2.1.2. Puncte antropometÉice paramediane
Orbitale (Or) - este punctul cel mai inferioö pe marginea inferioarä a
orbitei (punct tegumentar, osos *i radiokwic).
Alare (A1) punctul cel mai extern al aripii nasului
Cheilion (Ch) punctul extern de jonctiune dintre buza superioarä $i
buza inferioarå, la nivelul nodului comisural.
Tragion (T) - se afla Ia interseccia intre marginea inferioarä a apofizei
zigomatice a osului temporal si $antul pretragian; coincide frecvent cu ancosa
supratragianä (punct tegumentar).
Auriculare (Au) se afla Ia intersecvia tangcntei anterioare cu tangenta
superioarå la conductul auditiv extern (punct osos).
Porion (Po) - este punctul in care dreapta pornitä din orbitale dewine
tangentä Ia conturul superior al conductului auditiv extern (punct radiologic).
Zygion (Zy) - este punctul cel mai extern de pe arcada zigomaticå
(punct tegumentar, osos radiologic),
Condilion (Kdl) - este un punct construit, aflat la intersectia dintre
tangenti la fa!a posterioarä a mandibulei cu tangentä Ia marginea superioarä
a condilului, paralela cu orizontala de Ia Frankfurt (punct radiologic).
Gonion (Go) - punctul cel mai inferior, cel mai •posterior si cel mai
lateral de unghiul mandibutei (punct tegumentar 'i osos). Pe telera-
diogmfie, este punctul de intretåiere a mandibulei cu bisectoarea unghiului
format de tangenta la marginea inferioarä a mandibulei si tangenta Ia
marginea posterioarä a unghiului Cunct construit radiologic).
Alveolon superior (Alv) - punctul cel mai distal Ia nivelul tuberozitä!ii
rnaxilare (punct mucos, osos radiologic).
Alveoion inferior (alv) - punctul aflat Ia trccere.a ramului orizontal
mandibular tn ram vertical. Ia nivelul triunghiului retromolar (punct mucos,
osos si radiologic).
Ectomotare superior (EKM) - punctul cel mai extern la niveiul
coletului molarului de 6 ani superior, in dreptut rådäcinii mezio-vestibulare
(punct dentår 9i radiologic).
Ectomo!are inferior (ekm) - punctul cel mai extern la nivelul coletului
molarului de 6 ani inferior, in dreptul rädäcinii meziale (punct dentar si
radiologic).
Disromolare superior (DM) - punctul cel mai posterior de pe fag
distalä a ultirnului molar superior (punct variabil ca pozi!ie sagitalä in timpul
dentitiei mixte, punct dentar radiologic).
Distomolare inferior (dm) - punctul cel mai posterior de fa!ä distalä
a ultimului molar inferior (punct dentar radiologic, cu aceleasi
caracteristici ca cel sppetior).

LP 3 – Ex norma frontala
3.1. EXAMENUL GENERAL
3.1.1. Dezvoltare generalä
Dezvoltarea generalä se apreciazä, de obicei, dupa imaginea clinicä pe
care o are examinatorul asupra dimensiunilor corporale in cadrul unei
anumite categorii de vårstå 'i sex. Astfel pacientul este:
I. normosom (normotrof): cand existä concordantå litre varsta
cronologicå dezvoltarea generalä;
2'. hiposom (hipotrof): cånd pacientul pare måi mic virsta
cronologicå;
3. hipersom (hipertrof): cand subiectul pare mai mare decåt vårsta
cronologicä.
3.12. Tipul constitutional
Caracterele individuale (fig. 2) — se refera Ia constitutia individului
(tipuri constitutionale individuale) la care concurä pe de o parte caracterclc
dobåndite ereditar, deci fcnotipul pe de alta pane, modificarea mediului
exterior. Dupå clasificarea lui Sheldon vorbim de:
I. tipul ecton-rorf (longilin) • inalt, suplu, Ia extremitatea cefalicä este
dolicocefal (cap lung), cu cretere dezvoltä anomalii in
senssagital;
2. tipul endomorf (digestiv) - scund. brahicefal (cap tat), cu tendinCä la
dezvoltare transversalä; in general nu va face anomalii in sens sagital;
3. tipul mezomorf (atlctic) - crestere echilibratä transversalä $i
sagitalå; in principiu, nu are tendinta sä facä anomalii.

3.2.2. Examenul facial din norma frontalå

3.2.2.1. Forma fe/ei
Se apreciazä de la zona orbitarä in jos, examinatorul fiind plasat in fap
pacientului. Dupä Poch (1916), bidimensional poate avea urmätoarele
forme (fig. 6):D— elipsoidalä;
— ovalä;
— ovala inversatä;
— rotundä;
— dreptunghiularä;
pätratä•,
— rombica;
— trapezoidalå;
— trapezoidalä inversatä;
— pentagonalä
-3.2.2.2. Simetria faci.ald
Simetria se defineste ca proprietatea unui ansarnblu spatial de a fi
alcätuit din elemente reciproc corespondente ca formä, dimensione 'i
ansarnblul prezentånd astfel o anumitä proporfionalitate, concordanti si
armonic a pår#ior sale. Simetria extremitäfii cefalice, clinicä $i scheleticä,
este. o stare de echilibru a structurilor cranicne, faciale, mandibulare $i
dentare, in raport cu planul sagital median (fig. 7)..
Pentru aprecierea simetriei, pacientul se aseazä in pozitie corectå de
examinare, respectiy cu coloana vertebralå' verticalä, rrpepdicularä pe sol
scaunul dentary ambele orimntale de Ia Frankfurt Faralele cu scilul si
privirea Ia infinit* iar exarmnatorul se plaseazå in fan pacientului. Se
materializeazä planul de simetrie sau planul median. prin nasion (sau
ophrion) subnasale, cu ajutorul unci rigle fine de plastic transparent. in
despicaturi labio-maxilo-palatine sau in alte anomalii care afecteazä pozitia
punctului subnasate, planul de simetrie se traseazå prin trichion-nasion.
Se studiazä trei posibilitäti de asimetrie:
a) fata de planul median — se analizeazä deplasarea Ia dreapta sau la stånga
a punctelor mediane mandibulare (pogonion si gnathion), care indicå, de
obicei, o latercxieviatie mandibularä sau o laterognatie (fig. 8);
b) asirnetria unei jumätäti a fetei fath d' cealaltå, observandu-se accen-
tuarea sau *ergerea unor santuri, aparilia unor bombåri, aplatizarea unor
contururi anatomice, inegalitatea unor zone topografice
c) asimetria verticalå a punctelor laterale (zygion si gonion) para-
mediane @eilion), facä de linia mediana. Sc analizeazä, atåt cit
permite examenul clinics decalajul transversal si vertical al acestor
proiec!ii, analiza de finege realizåndu-se cu un compas special (fig. 9).
Pentru accasta se face proiectarea (pe pacient cu aproximatie);
Zy-Zy:
- Go—Go;
- Ch-Ch
3.2.2.3. ProporÉa etaielor
Examinarea etajelor fetci se face tot din norma frontala, examinatorui
aflåndu-se in fava pacientului (fig. 10). Proporvia etajelor se poate analiza
din nonna lateralå,

Delimitareq etajelor figurii se face astfel:

— superior — trichion-ophrion
mijlociu — ophrion-subnazale sau N — Sn + (0,5 — I cm)
intre N $i Oph se delimiteazä o distantå de O,S-I c:m, incat dacä se
folose9te ca reper etajul superior al fctci punctul N. acesta (etajul
superior) are o valoare egala cu N — Sn + (0,5 — I cm).
— inferior — subnazale-gnathion.
Proportia normalä a etajelor este:
Tr — Oph Oph — Sn = Sn-Gn.
Cele mai multc modificari apar in etajul inferior, pentru ci aici se aflä
procesele alveolare bimaxilare, arcadele dentare baza mandibulei.
Aprecierea diferentelor intre' etajele fetei se face prin raportarea etajului
inferior la celelalte.
Cänd dimensiunea etajului al figurii ridicå probleme, se ia ca
martor etajul superior al fevei. Pentru efectuarea mäsurätorilor se utilizcazä
sublerul din trusa antrcpometricä; in lipsa acestuia se pot utiliza douä rigle
transparente: cu una se fixeåzä punctul antropometric; iar cea de-a doua se
citeste dimensiüneaetajului, dupä deplasarea primei rigte in. punctul de reper
urmätor. Pentru etajul superior al fepi masurätoarea se executä discret
paramedian (långä nas), pentru a fi cåt mai de planul vertical.

LP 5 – Ex normal lat

3.2.3 Eramenul facial din norma lateralä (de profil)

Pentru. examenul facial din norma lateralä pacientul este a*ezat in
aceea$i pozi#e ca $i la examinarea frontalä, iar medicul, in lateralitate dreaptä
a pacientului, il privefte pexpendicular pe planul medio-sagital. Pentru
analiza clinicä de profil se impunc cunoasterea trasarea unor planuri
orizontale si verticaLe de
• orizontala de la Frankfurt (F) — este planul orizontal ee trece prin:
— orbitale-tragion: pe viu;
— orbitale-auriculare.• pe craniu;
: . orbitale-porion: pe teleradiogvafie.
planul orbito-frontal al lui Simon — este perpendiculara in punctul
orbitale pc orizontala de Ia Frankfurt. in mod normal gnathion se afla
pe acest plan. De asemenea caninul superior se proiecteazå planul
orbito-frontal.
• planul naw-frontal Dreyfuss — esté perpzndiculara cOborätä din
punctul nazion pe orizontaki de Frankfurt. jn mod norrnal acest
plan se afla punctul subnazale.
3.2.3.1. Profilul facial
Profilul normal are aslrct upr convex, cu punctul gnathion in planul
orbito-frontal, subnazale in planul Dreyfuss si treapta buzelor normalä (fig. i 1).

* tn functie de pozifia punctului gnathion fata de planul orbito-frontal

Simon deoscbim urmätoarele situatii;
profil normal;
profil accentuat convex, cand gnathion este inapoia planului
orbito-frontal - retrognatism mandibular;
• profil concav, cand gnathion este jnaintea planului orbito-
frontal - prognatism mandibular,
* Schwarz descrie tipurile de profil facial in functie de pozi'ia
punctului subnazale in raport cu planul nazo-frontal al lui Dreyfuss.
Dupa Schwarz, se descriu urmätoarele tipuri de profil facial, in functie
de rxyz.ipia punctului subnazale fatå de planul nazo-frontal:
• profil normal (subnazale pc planul nazo-frontal);
• piofil convex (subnazale anterior de planul nazo-frqntal);
profil concav (subnazale posterior de planul nazo-frontal).
Pentru aprecierea clinicä a profilului examinatorul plaseazå un echer
de plastic tansparent cu una din catete pe orizontala de la Frankfurt, iar cea
de a doua catetä devine planul orbitofrontal. Echerul este pus cat mai parallel

cu planul medio-sagital Privind pe cele douä planuri, se

marcheaz.ä punctul gnathion cu vårful unui creion fi prin transparentå se
aryeciazä pozitia anterioarä, normalä sau psterioarä a punctului fatä de
planul de referintå (Simon). Färä a modifica pozi!ia echerului, cu ajutorul
unei rigle transparente, se coboarä din punctul nasion 0 perpendicularä pe
orizontalä de Ia Frankfurt, deci se materializeazä planul nazo-frontal, faca de
carc sc aprecia7A pozißa punctului suimazale, in cele trei variante posibile.
* Profilul poatc sä tie convex sau concav tn etaiul inferior, modificare
data de suportul dentcyalveolar sau de buze, in conditiile care gnation
subnaz,aie sunt pe planurile de referin!ä. Astfel:
profilul convex poate fi generat de:
— superioara sau bimaxilarå;
— prodentie superioarå sau bimaxilarä;
— procheilie superioarä sau bilabialä
profilul concav in etajul inferior apare in:
— rettoalveolodenvie superioarä sau bimaxilarä;
— retrodentie suprioaN sau bima*ilarä;
— retrocheilie sau bilabialä-
profil drcpt — Ia limita intre normal si patologic.
32.3.1.1. Campul de profil facial (fig. 12)
Este o no!iune utilizati mai ales in examenele complernentare (foto-
static) $i reprezintå potliunea delimitatä intre planul nano-frontal planul

pterigo-mandibular. Referire frecveptä se face insä Ia portiunea cuprinsä intre

planul orbito-frontal si cel nazo-frontal, ce reprezintä zona anterioarä a
campului de profil facial, in •care •sunt cuprinse urmätoarele elemente
anatomice (dinspre anterior spre posterior):
buza sulEtioarä (in treimea anterioarä);
— punctul cx»gonion (tn treimea medie);
$ancul labio-mentonier (in treimea posterioarä).
3.2.3.2. Treapta labialä
Buzele au un rol important in etiopatogenia 'i evolu#a unor anomalii
dento-maxilare, prin influenta care o exercitä tn cursul actelor functionale
— masticatie, deglutitie, respiratie, fonatie sau In repaus. Echilibrul sau
dezechilibrul neuro-functional al musculaturii circumorale depinde si de
tonicitatea labialä functionalä sau de repaus. AstfeJ examenul $i
functional al buzelor este o etapå importantä in stabilirea diagnosticului a
tipului de interventie terapeuticä. in mod normal, mtre cele douä buze, existå
un de.calaj anter.o-posterior, dvand unei trepte.
tn treapta labiali normalä. buza superioarä o dep#este. upf
(aproximativ 2 mm) anterior pe cea inferioarä si este mai groaså.
Treapta labialä poate fi:
• accentuata — datoratå:
— procheiliei suirrioare,
— retrocheiliei inferioare sau
— asocierii unbelor situavii;
— macrocheiliei superioare
— microcheiliei inferioare.
• inversatä — determinati de:
retrochcilie superioarä,
— prochei!ie inferioarä sau
ambele situatii
— macrocheilie inferioårä
— microcheilie
• tn linie dreapta — buzele pe plan vertical drept pot fi egale ca
dimensiune sau ca proiectie antero-posterioarä. Acest poate
trida o ocluzie cap Ia cap.
3.2.3.3. Mentonul
fn mod normal, mentonul este plasat in portiunea anterioara a
campului de profil facial; poate fi accentuati ascu!it sau aplatizat.
Mentonul se modifica si tn functie de axele incisivilor.
3.2.3.4. Unghiul mandibulei (fig. 13)
Este unghiul format intre ramura orizontalä $i cca ascendentä. Sc
detern-ainä prin aplicarea unei rigle tangent la marginea inferioarä a ramului
orizontal al mandibulei $i una tangent Ia marginea posterioarä a ramului
La nou-näscut acest unghi este obtuz, se reduce cu virsta si se
stabilizeazå dupa 12 ani la valori cuprinse intre 1100 — 125'.
3.2.3.5. Tangenta mandibulei (fig. 13) se duce la marginea
inferioarå a ramului orizontal al mandibulei, tn mod normal prelungirea sa
posterioarä tangenta la scuama occipitalå. Patologic:
tangenta intersecteaz.ä scuama-occipitalä — in car-urile tn care
etajul inferior al fetei este märit; ramul orizontal este inclinat,
corelat cu un unghi mandibular obtuz;
— tangenta coboatä mult sub scuama occipitalä in situaviile in
care etajul inferior al fetei .este micsqrat; sc asociazä un
unghi mandibular miqorat.
Manopera clinicå se realizeaz.å cu ajutorul unei rigle aplicatä tangent
Ia ramura orizontalä a mandibulei, de obicei cu mana dreaptä, in timp cc
måna stångä palpeazä scuama occipitalä pe linia medianä, Privirea
examinatorului este relativ perpendicularä pe zona investigatä.

LP 11 – ATM + ggl
3.2.4. Examenul articulatiei temporo-mandibulare
Investigatia articulatiei temporo-mandibulare cuprindc trei parametri
de investigate clinicä:
3.2.4.1. Amplitudinea deschiderii gurii care se examineazä
din norma frontalä, este consideratä:
— normalå cand valoarea ei este peste 40 mm
— limitati — cand deschiderea se face intre 20-40 mm
— blocatä — sub 20 mm.
3.2.4,2. Excursia mentonului in deschidere-fnchidere — se
examineazä din norma lateralä fiontalä.
in mcxl normal traseul in deschidere-tnchidere este relativ asemänätor,
respectiv in arc.
Ca situatii patologice, estc:
— in baioneta: traseul deschidere-inchidere este difcrit cu o
dis•continuitate pe unul din momente;
— sacadat* -2 apar diverse intreruperi iu deschidere sau inchiderc,
cand existä tulburäri fin articulatia temporo-mandibularä.
3.2.4.3. Excursia condililor
Examenul miscärii condililor se face prin palparea articulatiei
ternporo-mandibulare cu indexul in conductul auditiv extern 9i policele pe
zona pretragianä. Se poate constata:
— excursia nprmalä (amplä) a condililor in cavitatea glenoidå
— excursie lirnitatå (reduså) a condililor in cavitatea glenoidä
mifcarea blocatå in cavitatea glenoida.
Atat excursia limitata catsi blocarea miFåri101 condililor fn articulatia
temporo-mandibularå se insovesc de o amplitudine redusä a deschiderii gurii.
Cånd limitårea sau blocä.rea este unilateralä existä inodificär:i vizibile ple
excursiei mentonului din norma frontalä. Se mai' pot
— zgomote supraadäugate: cracmente sau frecaturi — pot aparea
uni sau bilateral', de cele mai multe ori sunt auzite de exami-
nator, fiind insoüte de modificäi ale excursiei mentonului;
laxitate temporo-mandibularä si tendin!a la subluxatii;
3.2.5. Examenul ganglionar
Se face prin Bilparea principalelor ganglionare cervWfacia}e
(capul fiind orientat de examinator tn de relaxare EX.nt:tu zona investigatå):
submentonieri;
—t submaxilari;
— pretragieui;
— mastoidieni•.
— jugulo-carotidieni.
Se cerceteazå caracteristicile patologiei ganglionare:
— tnärimea care sc aprciazå bidimensional (in milimetri sau
centimetri);
— consistcntä — durå, moale, renitentä;
— mobilitatea — mobili sau aderenti; aderenta se apreciazä de
tegumente, de structurile inconjuråtoare 'i faw de structurile
profunde.
sensibilitatea - spontanä provocatä.
La copil se intålneste relativ ftecvent micropoliadenopatia, o discretä
marire a uneia sau mai multor grupe ganglionare.
Afectarea unei zonc a barierei limfo-ganglionare cervico-faciale, pentru
ottodont este un semnal de alarmä asupra terapiei cxlontale, preortodontice,
care trebuie sä fic impccabilä sau asupra unui potential.de acutizare a patologiei
nazo-faringiene, atåt de implicatä in etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare.
3.3. EXAMENUL FUNCTIONAL
I)esfäsurarea functiilor aparatului dento-maxilar trebuie, rand rånd,
så fie examinate pentru a urmåri echitibrul dintre forcele musculare care
activcai,å asupra dintilor arcadelor alvcolare, 'tiut fiind cä oaseie•maxilare
se dezvottä •fin culoarul functional repiezentat dc grupeIC muscUlare
antagoniste (externc — interne, coborätoare — ridicatoare, propulsoare
retropulsoare). De echitibrul acestor forte depinde rncxiul de asezare a dintilor
pe arcade, ca crestcrea .dircctionalä a acestora.
LP 12 - Tonus

3.3.1. Tonusul muscular

Tonusul grupelor musculare este afectat la majoritatea pacientilor cu
anomalii dento-maxilare. Investigarea clinicä curentä referitoare la
musculaturä cste, in general,• apreciabilä, de obicei, prin sim!ul
clinic dupä Netter, Pacientului i se c.exe sä execute o miscare tipicä peatru
grupa muscularä tn timp ce examinatorul se opune cu o forta
medie acestei miscäri.
tn func@e de capacitatea pacientului de a executa sau nu miscarea,
vorbim de:
— normotonie,
hipotonie,
— hipertonie.
Vom descric cåteva din testele efectuate curent:
Pentru examinarea:
— muschilor propulsori ai mandibulei — se recornandä copilului
sä execute miscåri de propulsie, -examinatorul opunåndu-se
acesteia cu mana sprijinitä pe •menton. Daca reu»te• sä fiicä
accastä mi$care chiar •dacå •ne opun•em. spunem este O
hipertonie a ptcrigoidicnilor extetui; dacä revege numai dacä
nu ne opunern, avem un tonus nounal; dacä nu reupste delocs
vorbim de hipotonia acestor muschi.
— muschilor ridicåtori ai mandibulei - copilul este rugat
inchidä gura tn timp ce examinatorul se opune acestei miscäri
cu douä degete protejate aplicate pe grupul incisiv inferior.
Dacä reuF*tc totusi så inchidä gura, inseamnä cå forta de
contractie a mu;chilor este mai mare Dacä inchi-
derea gurii se poate face numai dacä nu ne opunem, apreciem
un tonus normal, iar dacä nu poate inchide gura, avem de-a
face cu o hipotonie a acestor mu$chi,
— Hruschiloe. • Coboråtori ai mandibulei
aprecierea •este
aserfiänätoare grupei precedente, pacientul executånd iniscarea
inversä. respectiv deschiderea gurii, iar medicul se opune
acesteia cu mana sub menton.
rnu$hilor buccinatori - se pcnseazä Obrajii cu degetele, cerånd
copilului sä-si sugä obrajii (fig. 14). Dacä reuseste, spunem cä
existä o Dacå reuseste cand nu mai pensäm obrajii,
avem un tonus normal. Dacå nu reuseste sä-si sugä obrajii
deloc, avcm hipotonia acestor muschi.
— fascicolului intern orbicularului buzelor —se indepärteazä cu
douä degete comisura bucalä a copilGIui (fig. 15). Dacä
reu$%te SS inchidä fant4 labiall, cu toatA forta pe care o opune
examinatorul, •vorbim de hipertonie. Dacå reuse;te cand ne
opunem foarte putin, avcm un tonus normal, iar daca nu
reu$este sä inchidä fanta labialä, vorbim de o hipotonie.
— fascicolului extern al orbicularului buzelor — sé recomandå
copilului sä-$ umfle obrajii (fig. 16). Examinatorul apasä incet
progresiv pe ace;tia. Daca aerul rämåne in cavitatea bucalä cu
toatä presiunea exercitatä de examinator, vorbim 'de hip:rtonia
orbicularului extern. Dacä aerul iese din cavitatea bucalä la cea
mai micå apäsare; spunetn cä este un tonus normal. Cind
copilul nu reuse-ste sä-$i umfle Obraji, vorbim de hipotonie.
Examenul iimbii
O atentic specialä trebuie acordatå examenului Lingual, datoritä rolului
dominant al limbii in desfäsurarea functiilor aparatului dento-maxi)ar: mas-
ticaga, degluti#a, fonavia, respiratia. Examenul lingual va fi o apreciere a;
volumului (mäfirnii) $i forneü
poziviei de repaus,
— dinamicii linguale.
I) Volumut 5i forma limbii: din punct de vedere volumetric, limba
poate fi de dimensiune:
medie (normalä),
— redusä: microglosie.
— maritä: macroglosie (cavitatea bucalä este integral ocupatä de o limbi
evident•märitä de volum, de cele mai multe ori insinuåndu-se pasiv
intre arcade datoritä spaviului insuficient. Fie datoritä macroglosiei, fie
datoritä unor anomalii dento-maxilare care induc o lipsä de spatiu
pentru volumul lingual, limba poate prezenta semne de compresiunc
intrabucaiä:
— amprcnta inåsivilor inferiori la nivelul vårfului limbii.
— amprenta dintilor laterali pe marginile laterale ale limbii,
arnprenta amigdalelor palatine Ia •nivelul fetei dorshle a limbii,
— amprenta unui element component al aparatului ortodontic, pc
fata dorsalä a limbii (amprenta surubului, a suprafe!ei de
sectiune a pläcii palatine etc.).
2) Pozi!ia de repaus a limbii - in mod normal, in repaus, limba ocupä
o medic, corespunzätoare planului de ocluzie, varful limbii fiind
plasat retroincisiv superior.
Ca devieri de la aceasta pozilie putem intålni:
• limba fp Bjzitie inaltä si propulsatA, este cel mai adesea, a
unei obstrucfii la nivelul cåilor aeriene
• limba tn pozi!ie joasä in interiorul arcului mandibular, se datoreazä:
a) fie glosopexiei (prezenta unui fren lingual scurt) - care impie-
dicä atåt poziCia corectä in repaus, cat si mi$årile fiziologice;
b) fie obstructiei la nivelul cäilor respiratorii superioare, prin
amigdale mari hipertrofice sau prin vegetafii adenoide
• glosopt07A descrisä de Robin in 1923, reprezintä o cädere a limbii in
orofaringe;
• interpunerea limbii intre arcade repaus, caracteristicä unor anomalii
schtletate, cel mai sugestiv exemplu fiind ocluzia deschisä dismetabo-
licä, in care, in repgus, limba poate ocupa spauul de verticalä
interarcadic si chiar spatiul corespunzätor fantei labiålg deschise.
3) Dinamica linguala in cursU1 actefor funcdonale este in ±Aransä
legäturä eu pozi!ia de repaus a limbii, norrnalå sau patålogicä, cu volumul
limbii $i tonicitatea musculaturii linguale,
Astfel, limba fn pozi#a inattä de repaus va dezvolta in dinamicä o
presiune exageratä asupra blocului incisiv superior, generånd proatveo-
Iodentia incisivä superioarä, frecvent inso!ite de interpunerea intre arcade a
buzei inferioare in deglutitie 'i in repaus. Limba in pozi;ie joasä, prin
sprijinul excesiv Ia niveIuT fetei interne a arcului mandibular va induce o
cre$ere in exces a mandibulei si/sau proalveolodenua incisivå inferioarä,
Tonicitatea musculaturii linguale se apreciazä printr-o serie de teste
care analizeazä miscärile limbii. Se recornandä copilului sa ridice varful
limbii spre nas. Dacä reuseste, cu toatä opozi@a.examinatorului, vorbirn de o
hipertonie a muphilor limbii; cand reuseste numai dacä,nu ne opunern
acestei rnißärii avem un tonus normal; dacä nu face miscarea, nvem
hipotonie lingualä. FOITa dc propulsie sau dg lateralitate sunt apreciate in
acelasi mod, reccmandånd copiiului sä impingå, cu limba, degetele examina-
torului, asezate inaintea buzelor sau lateral (fig. 17).

LP 13 RDMFFOt
3.3.2. Respiratia
Estc bine ca in momentul examinärii acestei functii pacientul så nu
sesizeze este investigat, pentru a nu adopta atitudini rigide sau cu efect
compnsator.
Respiragia poate fi:
— nazalä normalå;
— mixtä: ccl mai adesea, copilu! doarme cu gura deschisä sau in
timpul perioadelor de concentrare maxima are respiraoe oralä;
— oralä: datoritä anatomice ale cailor respiratorii
superioare Crinite cronice, vegetacii adenoide, deviaßi de sept).
Tabloul clinic al respiratorului oral este caracteristic, patognomonic,
upr de recunoscut, asa-numitul „facies adenoidian":
fata palidå, alungitä, bolnävicioasä;
— Obraji aplatiza!i;
narine pensate, hipotone;
fanta labialä deschisä sau intredeschisä;
— buze hipotone, uscate, fisurate, care lasa sä se vadä incisivii
superiori;
buza inferioarä inSinuatä irf spatele: incisivilér •superiori (in
. situa'ii grave):
— prodencie frontalä superioarä;
— carii vestibulare superioare. si de cæle mai multe ori auto-
curäfire deficitarä, gingivite;
— timp pot sä aparä tulburåri de irigatie cerebralä, cu
consecitlte asupra intelectului copilului.
Caracteristic obstruciiei cronice naso-faringiene este $i tabloul clinic
nocturn, din timpul somnului, care reiese din anamnezå, cu ajutorul unuia
dintre pärinfi;
— zgomote de tip sforäit, cu caracter neregulat, intreruptc de
momente de sufocare;
— transpiravii abundente;
— sialoree nocturnä;
perna imbibatä cu salivä;
— cosmaruri nocturne;
— trezire fearle difieilä urmatä de o starc dc astenic matinalä si o
starc de obosealä permanentä; copflul simte nevoia readoar-
mä in cursul diminefii;
— cefalee.
Pentru aprecierea permcabilitavii cäilor respiratorii superioare se fac o
serie dc teste clinicc de respiratie:
Testul Gudin = tcstul pensärii narineJor: pacientul fiind -cu gura
inchisä, examinatorul il vine cäteva secunde cu narinele pensate- La respi-
ratorul nazal dupa indepärtarea pcnsälii, narinele i$i revin brusc; la respira-
torii orali isi revin foarte lent;
Testul firului de vatå.• se toarce un fir de vatä se pune långä o narinä
langä cealaltå. Se poate aprecia daca respiratia este nåzalä dacä este
bilateralä.
Testul ariilor de aburiré: se apazä o oglindä obisnuitä, orizontal sub
nasul pacientutui si in expir se urmåresc ariilc (suprafe!e) de aburire. Existå
oglinzi gradate, care permit o apreciere exactä, de finete.
Cänd ortodontul constata tulburäri respiratorii de tipul celor descrise
anterior, colatx•rarea cu medicul ORL-ist este obligatorie.
3.3.3. Deglutitia
Examinarea directä a degluti!iei necesitä indepärtarea buzelor de cåtre
examinator manual sau cu un specul labial, rccomandfindu-se pacientului
inghitä examinatorui urmåre$e contactul interarcadic si activitatea limbii.
Deglutitia poate fi:
• deglutifia de tip adult; normalä, esté cea in care pacientul inghite cu
fava dorsalä a limbii, in contact cu .bolta palatinä $i vårfül plasat in zona
retroincisivä superioarä, arcadele dentare fiind in contact prin ridicarea
mandibulei (contrac@a mu$chilor ridicätori ai mandibulei).
• deglutiria de tip infantil: subiectul inghite cu limba interpusä intre
arcade, in special in zona anterioarä. Deglutivia infantilä este normalå in
perioada suptului Ja sans in carc limba interpusä intre arcadele adentate,
realizeazä cu pargile moi vidul necesar extragerii laptelui din canalele
galactofore. Mengnerea deglutitiei de tip infantil dupä dinFi10r
temporari este intotdeauna patologicä.
etiologia deglutitiei infantile sunt incriminate:
permanentizarea tipului de deglutitie din suptului Ia sån (ptin
•
imaturare neuro-muscularä):
• pierderea dinvilor anteriori temporari (6-8 ani) concornitcnt ambele
maxilare;
pierdet•a precoce a dintilor temporari;
erupüa intårziatä a dinlilor permanenti.;
cauze dentare:
•
dingi temporari in reincluzie,
— dinti cu anchilozå, råmasi in infrapozific, in SFcia1 la nivel molar;
obstructia Ia nivelul cåilor respiratorii supenoare, protruzia fi
•
interpozitia lingualå anterioarä fiind o necesitate pentru suplimentarea
cantitå!ii de aer inspirate;
ticurile. cum ar fi pozilionarea limbii intre arcade, pe zona frontalä, in
•
repaus•,
obiceiuri vicioase de sugere a degetelor sau interlx»zitia unor obiecte
•
intre arcade pot genera deglutitia infantilä pe zona respectivä;
fenomene dureroase la nivelul articulafiei temporo-mandibulate;
•
tulburari fonatorii:
•
deglutitia infantilä ga 0 consecin!ä a anomaliilor dento-maxilare
•
(ocluzia deschisä dismetabolicä).
tn deglutitia iiifantilä limba se poate interpune interarcadic o zona
reduså sau intinsä, simetric sau asimetric.
Deglutitia infantili poate fi:
— anterioarä (dcscrisä mai sus): deglutitia infantilä propriu-zisä
— lateralä - in care interpuncrea limbii in timpul este
rezultatul pierderii din!ilor laterali temporari, cu mult timp
inainte de eruptia dintilor permanenti.
3.3.4 Masticatia
Date despre funqia masticatorie sc obvin prin discutii cu pacientul
prin inspecqa cavitätii bucale.
Ne intereseazä masticapia prin urmätoarele aspectc:
l. timpul acordat acesteia;
2. ritmul masticator - care exprirnä eficienta masticatorie, dar gradul
de autocuravire al dintilor. Acesta poate fi:
— rapid-activ
— lent-lenes;
3. tipufmasücator (frecätor, tocätor sau mixt);
4. zonele masticatorii (masticavie sau bilateralä);
preferin!clc alimentare (bcmboane, Sucuri, biscuiti. etc.)
6. consistenta alimentarä (alimente dute sau moi).
Cänd situatia o cere, se pot efectua teste clinice specifice,
3.3.5. Fonatia
Tulburärile de fonatie, tn •sine, se considera cä nu genereaza anomalii,
dar pot fi un factor foarte important de intretinere, agravare sau recidivä a
accstora. Uneori, tulburärile de fonaue sunt rezultatul unor anomaiii.
Conversånd cu pacientul, punåndu-l sä repete anumite cuvinte sau sä
citeaseä un text, observäm participarea musculaturii labiale $i linguale in
pronuncia diferitelor grupe de foneme:
— explozive— b, p:.
pilatale; ds. t, l;
— labio-dentale: v, f;
nazale: m, n;
— siflantc: s, t, z.
Tulburarea globala a vorbirii este numita dislalie.
Medicul recunoa$te consemneazä tulburärile de fona@e. insä cstc
obligatorie inregistrarea, diagnosticarea tratamentul logovxdic, paralel cu
cel ortodontic, de cätre foniatru.
3.3.6. Fizionomia
Este cea mai frecventä cauzå de prezentare Ia unii pacienvi
(sau pärinti) fiind atarmati de defecte minore la nivelul dintilor, allii tolerand
foarte bine sau ignorand tulburäri majore ale aspectului facial.
Un asrrct recent luat in investiga#e de specialisti este cet al surasului,
analizåndu-se linia ucestuia, raportul dintre buze, dinti gingie.
Problema unci fizionomii armonioase sau macar agreabile este de
importantä capitalä in unele cazuri reintegrarea socialä a individului.
Totusi, Du este deloc de neglijat faptul cat pentru ortodont, este o mare
räspundere fi uneori un risc aspedul facial, modificärile la nivclul lui putand
atrage implicäri medico-judiciare,
3.3.7. Ocluzia terminalä
Reprezinti excursia mandibulei din pozitia de fiziologicä dc
repaus in intercuspidare maximä. Examinarea se face initial din norma
lateralå, indepårtånd buza urmärind direct.ia dc deplasare a
incisivilor inferiori in miscarea de inchidere gurii. Pentru a obtine pozitia
de inocluzie fiziologicä de repaus punem pacientul sä spunä consoanele
putem obvine aceastä pozifie si prin obosealå muscularä, pacientul stand
cateva secunde cu gura deschiså.
Ocluzia terminala
— mezializatä = normalä;
— distalizatä;
— verticalä.
3.3.8 Analiza ocluziei in dinamici
Dat find faptul cä modelele de studiu oferä posibilitatea aprecierii
ocluziei statice. in cadrul examenului clinic se va face o analizä surnarä a
ocluziei statice la reperele principale, urmånd corelarea acesteia cu situatia
modclelor de studiu. Analiza ocluziei statice (si detalierea acestcia) face
obiectul capitolului IV.
tn ceea ce priveste investigarea ocluziei in dinamicä nu vom insista
asupra acestui examen. el fiind detaliat in cadrul disciplinelor de ocluzologie
Si reabilitare orali. Cu toate accstea, amintim necesitatea examenului
mi#årii dc propulsie lateralitate. cu analizarea zonelor lucrätoare si
nelucrätoare, cu interferente contacte premature Fi nivelcle la carc apar
(raportat Ia cei doi determinanfi)i deoarecæ existenta anomaliilor dento —
maxilare presupune o dezordine ocluzalä care de multe ori va avea implicatii
asupra ocluziei dinamice.
Pcntru unele dintre anomaliile dento-rnaxilare, diagnosticul
diferenöal al formelor clinice functionale de cele anatomice, •este necesara
efectuarca unor teste fungionale, cum ar
I. Testul de propulsie a mandibulei este util pentru diagnosticul
diferenlial intre retrognatismul mandibular anatomic si functional. in acest
test pacieitul realizeazä la cerere propulsia mandibulei panä Ia normalizarca
ralH»artelor molare sagitale si a aspectului facial
Daca odatä cu normalizarea rapoagelor de öcluzie punctul• ghahion
ajunge tn planul Simon iar aspectul fåcial se amelioreazå, mandibula are o
dezvoltare dimensionalä normalä} profilul convex fiind urmarea
ei posterioare (test pozitiv).
Dacä pacientul nu poate realiza propulsia sau realizeazä aceastä mifcare,
dar profilul nu se normalizeazA este vorba de un retrognatism mandiburar
cmatomic (test negativ).
2. Testul de retropulsie mandibulard — folusit pentru diagnosticul dife-
rengal intre prognatismul mandibular anatomic si diversele forme ale
prognatismului funcvional. Pacientul face o miscare de retropulsie a rmndibulei
ajutat Fi de mcxlic. Dacä sa execute aceastä miscare, cu normatizarea
relativä a profilului, testul este pozitiv. fn caz contrar testul este negativ.
Testul de retropulsie mandibularä are rezultate difcrite in func(ie de
formele clinice de prognatism mandibular; flind:
— negativ in:
— prognatismul mandibular anatomic;
— retrognatismul maxilar superior;
— cu:luzia inversa datoratä modificarüor axului dintilor;
— angrenajul invers.
pozitiv in:
— ocluz,ia inversä de conduccre Condilianä;
partial pozitiv in:
— ocluzia inverså dc conducere cuspidianä.
3. Testui de centrare a mandibulei — se realizeazå atunci cånd cxistå
asimetrie faciali cu devierea punctului Gn. Testul estc ditåjat de cätre mcdic,
pacientul mengnänd musculatura relaxata. Se incearcä mandibulei
pfinä la coresEKjndenta liniilor mediene (superioarä si
Dacä cste posibilä aceastä miscare (test pozitiv), cu atenuarea asime-
triei diferen#em o laterognavie mandibularä funclionalä; in caz contrar (test
ncgativ) existä o laterognatie mandibularä anatomicä.

LP 14 – Ex intra oral

3.4. EXAMENUL INTRAORAL (ENDOBUCAL)

3.4.1. Examenul partilor moi
Sé examineazä aspectul mucoasci labiale, jugale, gingivale, palatale,
sublinguale, oro-faringiene urmGndu•se aspectul, coloravia, existenta fre-
nurilor, bridelor sau unor formatiuni patologicx (fistule, tumefaccii. abcese).
Aceasta examinare se face prin inspectie si palpate. De asmenca se exami-
neazä regiunea lingualå pe caracteristicile expuse la examenul funccional.
3.4.2. Examenul arcadelor dentare
Este un examen clinic complet si complex al arcadelor dentare care se
face prin metode clasice de examinare in rnedicinä (inspeccie, palpare,
perc.u!ie 'i chiar auscume) putand fi completat si cu ajutorul modelelor dc
studiu. Cuprinde trei parvi didactic distincte (necesare doar pentru ordonarea
a investigärii):
— apelul din#lor;
— starea de sänätate a dinliior (afecviunile dentare);
— patologia ortodonticä dentarä.
Toate acestea se. notcazä prin semne convenfionale pe foaia de
observa!ie clinica, in tabelul in fig. 18.
In tehmca completärii foii de observatie se impun cateva precizäri:
dentitia temporarä este in zona centralä, cuecåte 5 dinti pentru
fiec.aze hemiarcadå, notati cu cifre romane de Ia I-V, iar
inferior este dentiga permanentä, cu .cåte 8 dinti pe
hemiarcadå, notati cu cifre arabe de Ia I Ia 8;
pentru incisivi canini se utilizeazä simbolul care,
inconjurat, oferä posibifitatea notärii celor patru fer, iar pentru
premolari si molari cu cinci fete;
— linia orizontalä centralä reprezintä partea oralå (palatinalå sau
lingualå), iar ceea ce este opus, reprezintä partea vestibularä;
— linia verticalä centralä (punctatä) reprezintå linia medianä.
Pcntru a putea identifica corect dinfii, se impun cåteva noüuni despre
ordinea si cronologia erupgiei dinvilor temporari 'i
3.43. Ordinea $i cronologia eruptiei dintilor temporari
Ordinea in care se face erupvia dintilor temporari recunoa$tz cateva
coördonätc caracteriStice:
dintii inferiori emp inaititea •celor superiori; cu excep!ia ilici-
sivilor laterali superiori care apar inaintea celor inferiori;
— se desfäsoarä seriat, pe grupe de dinti;
incepe in jurul vårstei de 6 — 8 luni $i se termina Ia 30 de luni;
— intervalul de eruptie intre grupe este de 6 luni;
— ordinea de erupfie este: incisiv Central, incisiv lateral, molar ,
canin, molar II.
Schematic, ordinea cronologia erupfiei dintilor temporari • s-ar
rczuma astfel;
6 luni — incisivii centrali
• 12 luni incisivii laterali
• 18 luni — molarii I
• 24 luni caninii
• 30 luni — molarii 2
Deci. formula
dentarå temporarä evolueaza intre 6 $i 30 de luni
(t&lul I).
3.4.4. cronologia eruptiei dintilor permanenti
Dinamica erup!iei dinvilor permanenti recunoa$te cåteva cäracteristici
anume:
• din!ii inferiori erup inaintea celor superiori;
• erup pe de dinti;
• intervalul de timp intre este in medie de 1 an;
• erupüa lor incepe in jurul vårstei de 6 ani (molar-u1 1 perma-
nent) se tncheie in jurul varstei de. 18 — 25 de ani (prin erup-
tia molarului de minte);
• dintii succesionali (dintii care inlocuiesc dentitia
pästreazä ordinea de la lipia medianå cätre distal, cu excepvia
caninului superior, care erupe ultimul, uneori chiar dupa mo-
larul de 12 ani;
• dinvii accesionali — reslEctiv molarii — poarta denumirea
Närstei la care erup.
3.4.5. Apelu' dintilor
Apelur dintilor se face cu atentie a putea stabili tipul de dentatie
(temporarä, mixti sau permanentä) si vårsga dcntar;i tie de la linia
mediana (inuli cadranul drept superior, apoi *ting stipe' 101. stüng inferior
drept Inferior) sau se incepe cu ultimul molar dre.pt S' se continua in
sensul aceloe de censornic pånä Ia ultirpul molari -infcrtor din dreapta.
• dintii • prezenti pe arcadå. • temporari se
incercuiesc:
• dingii in eruptie se noteaa cu un semicerc, eruptia consi-
deråndu-se de la momentul perforärii rpucoasei si pånå ajunge
la nivelul planului de ocluzie:
pntru restul radicular, deasuvua semnului conventional
dintclui respectiv, se facc semnul de radical utilizat de toate
specialitåtile stomatologice
• dintele extras se noteazä printr-un semn cunoscut in stoma-
tologie: X; o mentiune separati pentru dinti temporari este
aceea cä nu se noteazä extractia decåt dacä estc fäcutä cu mai
mult de I an tnainte de erupta dintelui permanent.

344.6. Starea de sänätate a dintilor. Afectiuni dentare

d) leziuni 'i tratamente odontale
• cana simplä sc noteazå prin hasurarea suprafetei afectüte
indiferent daczi este profundä sau superficialä•.
Pulpita se hasureaza suprafata afectata si se adauga litra ‘’p’’
Gangrene – se hasureaza suprafetele afectate si se adauga litera ‘’g’’
Gangrene complicate acceasi hasurare plus litere ‘’g.c’’ care arata graduc afectarii, aceasta nu poate fi
intotdeauna stabilita clinic.
• pengu se innegresc suprafetele cu obturatii, speci-
ficåndu-se prescurtat materialul de obturatie - AAg (amalgam
de argint), ACu (amalgam de cupru), OCP (obturatie compozit).
b) iratamente protetice
• coroana de inveli; se noteazä printr-un doilea cerc (primul
fiind cel care marcheazä prezenta dintilor pe arcadä);
• puntea. ca si in proteticä, este simbolizatä de o barä orizontalä
uneste dintii stålpi de punte. marcati cu simbolul coroanei
de inveli$.
c) leziuni distrofice - se precizeazä:
• tipul distrofiei;
dacä •afectarea estc singularå sau multiplä;
• localizarea leziunii pe dinte din!ii interesati.
d) leziuni traumatice — se consemneazä:
• luxa!iile;
fracturile.
3.4.7. Patologie ortodonticä dentarä
• spatiile existentc intre doi diil!i treme si 'diasteme. Diastema
este spa#ul existent intre cei doi incisivi centrali. Este mai
frecvent intålnitä Ia arc-ada superioarä. Semnul convenuonal
este o Sägeatå cu dublu sens intre cei doi incisivi, care se
noteazå valoarea mäsuratå in milimetri:
• spagul redus pentru un dinte se noteazä cu douå Sägeti care se
intålnesc (deasupra dintelui care nu are spa!iu) si se rnäsoarä
exact spatial existent intre dintii limitanti in milirnetri:
pentru modificärilc de pozi@e unidentare se impune aprecierea
in cele trei sensuri spatiale: mezio-disto (fatå de linia medianä),
vestibulo-oro (palato sau lingo de linia arcadei), infra sau
supra pozi!ie (fag de planul ocluzal).
Cind dintele este deplasat in totalitate se utilizeazä termenul de pozitie
(de exemplu mezio-pozitie), iar cand este numai coronar deplasat, folQ-
seste termenul de inclinare (de exemplu vestibulo-inCTinare). Apreciérea sc
face cundscånd cä incisivii superiori, in mod normal, sunt inclinati discret
vestibular. axul acestora realizånd cu perpendiculara pe planul de ocluzie un
unghi de 15 • intr-o mezio-inclinare fatä de linia medianä de 50. Incisivii
inferiori formcazä tot cu perpendiculara pe planul de ociuzie un unghi de .
Din!ii laterali (premolari molari) fortneazä cu perpendiculara pe planul de
ocluzie un unghi de 50.
fren gros jos inserat - are ca semn conventional O sngeatä
intre cei doi dinti. Dacä deterrninä diastema, atunci apare
semnul de spatiere;
• rotatia dentarä se apreciazä faCä de Jinia medianä a arcadei si se
considerä cå poate fi deplasatä doar o muchie, cealaltå fiind pe
lånia arcadei, sau poate fi rota!ie in jurul axei dintelui (care este
linia arcadei), in timp ce ambele muchii sunt deplasate.
Rotatia se noteazå prin una sau doua sagefi cc indicä muchia
deplasatä si directia de deplasare, aprcciindu-se in grade.
• dintii supranumerari se schiteazä in spatiul $i pozifia in care au
apärut;
transpozitia: se ncteazä prin säge!i care indica schimbul
pozitional interdentar.

LP 15
3.4.8. Criterii de diferenfiere a din$ilor temporari
permanenti
Cunoasterea vårstei de emptie a dinfilor Fi cronologia aceluiasi proces
nu sunt suficiente pentru a putea diferenfia dintii de lapte de cei permanenti.
Mai mult, in unele situatii (eruptii precoce sau tardive, pcrturbäri ale ordinii
de erupße) aceste elemente devin extrem de relative sau chiar ingreuneazä
procesul identificårii dentare. De aceea se impune a lua tn discutie alti
parametri, unii cu valoare generalh, allii cu particularitåti aparte pentru fie-
care glup dentar.
3.4.8.1. Criterii generale de diferenfiere a. din/ilor temporari
dg cei permanen#.•
cnloarea.ldintilor Japte e#té caracteristiCa, — alb ]åptos, mat
comparativ cu cea a dintilor permanenti alb-gälbui translucid;
— coroana dintilor temporari este globuloasä. mai scurtå mat
largä, ceea ce face ca dinlii de laptc sa fie mai mult lati decat
inalti sau cete doua dimcnsiuni fic cgale, jn comparative
dinßi permanenti sunt mai •inalti, 'diametrul vertical este
dominant. La molari este posibil sä ekiste un echilibru al
dimensiunilor mai ales cånd' acestia sunt voluminosi: in unele
situa#i diametrele ocluzale mezio-distal si vestibulo-oral sunt
wva mai bine reprezentate comparativ cu inälvimea molarilor,
— morfologia dintilor de lapte este mai pu#a marcatä decät a
dintilor permanen!i chiar si la inceputul existenvei Ior; aceasta
se atenueazä mult in apropierea momentului permutÄrii dato-
ritä fenomenului de abraziune fiziologicä;
fecele vestibulare si orale sunt mai inclinate fata de fata oclu-
zalä pe care o reduc dimensional. ceca ce face ca dintii tem-
porari så aibå o forma de trunchi de con cu baza Ia colct;
— morfologia fetelor verticale ale dintilortemporari este ste,arsä, in
schimb Ia din!ii Fkxmaner,u aceasta se remarcä prin asa-numitete
„retentivitåti anatomice" (de exempla divergenta spre ocluzal a
fecelor aproximalc laterale, zonele subecuatoriale, etc.)
inserfia parodontalh Ia nivelul coletului descrie la dintii tem-
porari o curbä bJåndå, cu concavitatea spre pla'nul do, oclüzie,
uneori liniarä comparativ cu linia coletului dinti\or permanenti
care formeazä o concavitate evidentä cätre planul de ocluzic
delimitånd impreunä cu inältimea dintelui un triunghi inter-
dentar foarte favorabil ancorärii;
— in zona cervicalä la dintii temporari smaitul sc terminå brusc,
dand senzapia unui *ant Ia palparea cn sonda.
3.4.8.2. Criterii de diferentiere a dintilor temporari de cei
permanenti pe grupe dentare.•
pentru grupul frontcl.•
Dinvii permanenti sunt mai mari mai bine reprezentafi morfologic
dccåt predecesorii Ior. Pentru o cit mai facilä si corcctå evaluare. ceJ mai
tidesea' se fac referiri Ia dimcnsiunea •mezio-distaiä. Astfel incisivul central
temporar are dimcnsiunea mezio•-distatä de 5,535 mm, deci o medie de
aproximativ 6,5 mm, comparativ cu incisivul central permanent, care se ra-
porteazä Ia acecasi dimcnsiune (mezio-distalä) cu valori intre 8-10 mm, deci
in medie 9 mm. Incisiyul lateral are O Iätimc de 4-6 mm, cu o medie
5 mm, comparativ cu succesionalul sau cu valori cuprinse intre 6-8 mtn.
in medie aproximativ 7 mm. Diferencele se pästreazå si la nivelul caninului
care in ambele dentiVii are dinwnsiuni mezio-distale similare, uneori chiar
identice cu cele ale incisivului central, respectiv aproximativ 65 mm pentru
dentifia temporarä 9 mm pcntru cea permanentå.
Privind comparativ grupul frontal permanent $i cal temporar
intelegem dc ce este atat de important fenomenul diastemizårii in aceastä
regiune, in caz contrar apäränd incongruenta dento-alvco!arä cu inghesuire.
— pentru regiunea lateralå;
Pentru zona prernolarilor, care inlocuiesc molarii tcmporari, situatia se
inverseazå, in sensul cä, in general. dincii permanenti sunt mai mici mezio-
distal comparativ cu lor temporari. Exccpüc faæ primul prernolar
superior al cårui diametru mezio-distat este egal cu al rnolarului I temporar sau
chiar mai mare. Cei doi molari temporari impreunä cu caninul formeazå in
dentitia temporazä „zona de sprijin a (Tluziei" descrisä de cätre Korkhaus,
Evojulia — inlocuirii zonei de sprijin are o importantä deosebitå in
aprecierea prognosticului, dezvoltärii 5i armonizårii arcadelor. alveolo-
dentare. Este de fapt perioada care se poate aprecia daci 0 inghesuire den-
tara deja existentä la gtupulfrontal se va rezolva slY)ntan se va accentua sau
va rämane constantä sit daca ea va apärea Ia arcadele laterale.
„Zona de sprijin" a oluziei ce cuprinde caninul si molarii temporari.
este sectorul arcadei in care au Ioc „evenimentele principale" ale celei de a
doua faze dentitiei mixte. Elementul de bazå sesizabil Clinic $i radiologic
este relatia dimensionalä dintre dintii temporari ai zonei de sprijin ( canin,
molar I. molar 2 temporari) $i succcsionalii acestora (canin gxzrmanent, pre-
molar I, premolar 2).
Pentru precizarea raportului dintre dimensiunea temporarilor din zona
de sprijin si a permanentilor de inlocuire ceea ce este mai greu de stabilit este
real al ERrrnanentiIor neerupli. Singura de aprec:iere
comparatie este radiografia a cårei fidelitate este mai ales in cc
Priveste caninul.
Spafiul repreientat din diferenta sumei diametrelor mezio-distale ale
dintilor succesionali fatä de dinlii temporari care compun zona de
sprijin temporarä este cunoscut in literaturä sub denumirea de leeway-space
— spatiul disponibil sau surplusul de spatiu. Aceste diferente sunt pentru
arcada superioara de mm dupä Black, mm dupa Marseillet, iar pentru
arcada inferioara mm dupa Black, 1.8 mm dupä Marseiller (Vernescu).
Boboc, citat de Verncscu, considera cä diferen!a dintre suma Iätimilor
dintilor din zona de sprijin a coresrxmdentilor Ior permanen!i poate fi de 3
mm Ia maxilar 4 mm Ia mandibulå. Nu sunt diferente semnificative in
func#e de sex.
Nance apreciazä plusul de spa#u (leeway - spaæ) oferit de arcada
in zona de sprijin ca fiind de nim pentru hemiarcada inferioarä si
de 09 mm pentru hemiarcada superioarä (fig, 20). In caz de discretä inghesuire
dentarä frontalä, plusul de spafiu asigurä alinierea incisivilor färä extractie.s
Cifrele date de autorii citati sunt apropiate. Ele constituie media a ceea
ce poate fi mäsurat model radiografie. Ceea ce este mai greu de
preväzut Fi apreciat este potenvialul de cre;tere al maxilarelor, varsta de
eruptie, directia eruptiei consecintele,cariilor extrac#ilor precoce.
Concluzia practic.ä este ci •trbuie pästratå integcitatea zonei dc sprijin
pentru a evita micprarea spaviulu{ necesat eruptiei aliniate a permanentilor.
(Vernescu)
La maxilarul superior relatia diatre dimensiunea temporarilor si din!ii
permanenti este urmätoarea: Pml are aproximativ acceasi dimensiune ca
primul molar temporar, deci locul lui este asigurat pe arcadå, caninul
permanent este cu cea mm mai marc decåt caninul temporar, pe cänd Prn2
este cu 2-2,5 mm mai mic decat al doilea molar temporar. Compensarea
trebuiesä se facä seama Prnz si de aceea ordinea erupviei este importantä.
Dacä de exemplu Pm2 erupe inaintea caninului atunci toata reærva Pi112 va fi
ocupatä prin MI. Dinvii permanenti in eruptie migreazä foarte
repede, mai ales cand empe Mi. Drcpt urmare, caninul nu mai are spatiul
asigurat si deci va ectopic. Astfel• ectopia caninului superior nu trebuie
consideratä totdeauna ca fiind consecinta cariilor sau extractiilor precoce din
zona de sprijin ci poate fi urma.rea unei cronologii nefavorabile in ordinea
de eruptie a dintilor
La mandibulå relatia dintre din@i permanenti si temporari este mult
mai favorabilä in ce priveste rezzrva de spaWiu. Astfel, al doilea molar
temporar este mult mai mare decåt Prn.2 iar primul molar temporar este mai
mare decat Pml. Rämåne de Ia zona de sprijin o rezervä de spaciu de 2-3 mm
fali de-l mm care este maximum de surplus Ia maxilarul superior.
Dacä cronologia eruppiei este cea corectä (c, pmr), molarii
au suficient spatiu pentru rnezialitarea care va asigura raportul
lor neutral.
In afara acestor elemente trebuie amintit faptul cå molarii temporari
sunt in ordine crescåndä dimensional cätre distal, respectiv molarul 1
ternm-»rar este mai mic decat cel de-al doilea atåt superior cat inferior.
Premolarii pästreazå aceastä caracteristicä doar Ia mandibulä (in majoritatea
cazurilor primul premolar fiind mai mic decåt cel de-al doilca, mai ales
atunci cånd acesta din urma are 3 cuspizi, doi linguali unul vestibular).
Pentru grupul molarilor permanenti — ca dinti acA2esionaIi care come
pleteazå regiunea lateralä, caractcristic este faptul cä sunt In ordine des-
crescändå dimensional spre distal, astfel Cä molarul de 6 ani este cel mai re-
prezentativ iar molarul de minte cel mai mic.
Probleme de confuzie pot sä aparä pe zona molar 2 temporar — molar
1 -permanent in situa!ia eXtracßei rhotaiului 2 foarte precoce sau in
preajma eruptiei molarului de 6 ani.• pe locul råmas liber dupä extracüa
molarului 2 temporar poate cvolua molarul I permanent, uneori cu o pa-
tologie carioasä care il expune mai mult confuziei cu molarul 2 temporar-
Cunoasterea celorlalte elemente caracteristice ne este utilä in aprecierea
corespunzätoare a acestui dinte.
Tuberculii dentari
Uneori plus de orientate in , diferenfierea molarilor aduc
tuberculii dentari
Tuberculii dentari sunt cuspizi supranumerari care pot fi de Ia forma-
ciuni abia schitate pånä Ia cuspizi mari, net delimitati ce pot ajunge panä in
planul de ocluzie, dånd aspect de molari „baroc". Se gäsesc pe molarii per-
manenti sau temporari poartä, de obicei, nume)e autorului care i-a descris.
Teoriile etiopatogenice sunt multiple $i interesante. avånd ca element
comun fenomenul regresiv; nu färä importantä insä este factorul genetic.
• tuberculul Carabelli (,C') — se aflä pe molarul de 6 ani
superior, mezio-palatinal, de obicei bilateral, dar poate apare
unilateral;
• tuberculul lui Bolk — pe molarul de 12 ani superiors
mezio-vestibular. Are o frecvenlä redusä este, mai ales,
asimetric;
• tuberculul lui Zuckerkandl („Z'4); pe primul molar de lapte
inferior. mezio-vestibular. Multi clinicieni considerå ca tuber-
culul Zuckerkandi toli tuberculii supranumerari molarilor
temporari (tuberculul meziozpalatinal sau mezio-vestibular de
pe primul molar temporar superior, tuberculul mezio-palatinal
— asemänåtor cu tuberculul Carabelli — de pe al doilea mölar
tcmporar superior $i inferior):
• tuberculul sixtum — reprezintä al sasclea cuspid al molarilor I
inferiori flind plasat disto-lingual.
3.4.9. Virsta dentarä
Este unul din parametrii vårstei biologice a!äturi de vårsta osoasä
vårsta endocrinä. Majoritatea cercetätoriior opiniazä pentru varsta ca
fiind cea mai relevantä si carc sc pune cu usurintä in evidenti intr-un serviciu
. stomatologic prin radiografiacu un aparat obisnuit pe un film dentar a celui
de-ål saptelea os carpian.
Fiecare parametru al varstei biologice $i vårsta biologica in ansamblu
se raporteazä la vårsta cronologica. Vårsta dentara impunc cunoasterc.a
exactä a cronologiei de eruptie t*ire, in functie de caracteristicile biologice
(specie, tip regional, tip constitutional), zonä geograficå si diferifi. factori
patologici poate prezenta modificäri, ceea ce impune aducerea periodicä la zi
a secvenlelor de eruptie.
Virsta dentarå poate fi caracterizatå ca fiind:
• concordantå cu värsta cronologicä•,
• diseordantä:
— fntårziatå (-6 luni, -l an)
— precoce (+ 6 luni. + ani) atunci lipsesc sunt pre-
zenti minim jumätate sau trei sfcrturi din dinfii care carac-
terizeazä varsta cronologicä pune totdeauna prac-
ticianului problema unor cauze generale.
Erupria precoce patologicä poate apare in hipertiroidism, hipergo-
nadism. pubertate precoce, osteomielita sugarului 'i bolile febrile. Erup!ia
limitatä, unidentarä, Ia dill!ii permanenq, sernnificä o Ieziune acuta
a dintelui care a dus Ia resorbtie osoasä cu facilitarea
eruptief dintelui permanent. Acesta poate cu rådäcini incomplet
formate fi chiar cu leziuni hipoplazice coronate.
Erup!ia fnmrziatd poate fL generatä de factori endocrini (hipotiroi-
dism), factori dismetabolici (rahitism), disostozå cleidocranianä, mongolism,
terapii neadecvate (hipervitanunoza 1)2) care duc la osteoscleroza perefilor
alveolari. Eruptia tntårziatä iznlatä unidentarä apare ca rezultat al procesclor
cronice periapicale ale dintilor temporari sau a microtraumatismelor cere pot
duce la osteoscleroze in drumul de eruptie a dintelui permanent.
Se poate conchide cä atät eruptia prazcx:e cat Fi eruptia intärziatä
izolatä au factori cauzali
3.4.10. Parodontiul
La copii, la virsta de creötere, in general, parodon!iul este integru.
Suferinca parodontalä cronic5 asociatä cu semnele clasice de afectare este rar
intålnitå clasice de afectare. sunt:
•mobilitate
— inflamatie
• — pungi
retracvie
— hipertrofie
Afecüunea parodontalä constituitä apare in special Ia copii cu su-
ferinte generate leucemie, etc.), afecciuni congenitale sau Ia cait se
administreazä mcdicatie antiepilcpticä.• Examenul radiologic este indispen-
sabil. La copii, cel mai des apar reactii inflamatorii care dispar, de ccle mai
multe ori spontan la scurt timp dupä inläturarea factorului etiologic. Cauzele
mai frecvent intålnite sunc
, — igiena dcfcctuoasä
— eruptia dentarä
anomalia
— Ieziunile apicale netratate
— obtura#ile debordante
Topografic, suferinta parodontalä poate fi cantonatå:
— la o arcadå intreagä — superioarä sau inferioarä (T, t);
pe zona frontalä — superioarä sau inferioarä (F, f);
— in zona laterali (dreaptafstanga) — sau inferiotu•ä (L, l);
— doar la un singur dinte (in eruptie, cu leziune odontalä, qbtu.
rafie debordantä, fårä punct d? contact).
3.4.11. Igiena oralä
in mod normal, la nivelul serviciilor de profilaxi, se stabile*e indicele
de placä cu ajutorul tabletelor sau al solufiilor de contrast, inainte sau Ia in-
trarea pacientului in tratamentul ortodontic.
De multe ori insä, in anumite condigii, se face o apreciere clinica,
considerandu-se cä igiena bucalä este:
— satisfäcätoare
— mediocrå
— nesatisfåcätoare
Men!inerea unei igiene bucale corespunzätoare este necesarä, indife-
rent de tipul aparatului ortodontic.
Indicele CAO/CO
Acest indice reprezintä raportarca sumei din!ilor permanenti cu afec-
juni la suma dinfilor temporari afectiuni; astfel:
C carie, A absentä, O = — pcntru permanentä,
C = carie, O = obturatie — pentru dentivia
3.4.12: Bolta palatina
Se examineazä prin inspectie si se apreciazä adåpcimea, Iäümea
fornma. Aprecierea adåncimii se poate face ducånd o perpendicularä pe rafeul
median, nivelul adåncimii maxime a bolqii, de la finia ce uneste limita
cervical* a proceselor alveolare. (Fig. 20) (Se poate face o mäsurätoare exacta
pc modelul de Studiu cu ajutorul compasului tridimensional al lui Korkhaus.)
Fig. 20 Aprecierea dimensiunii verticale a boltii palatine
Bolta palatinä poate fi:
joasä, platä — sub 5 mm inilqime;
— medie— 5-10 mm;
adancå, — peste inål!ime. O entitate •a boltii
adånci este bolta ogivalä in care arcuirea de pe linia medianä
este frantä, avånd aspectul constructiilor in stil gotic. Apare
frecvent in ocluzia deschisä dismetabolicä, Uneori bolta
adåncä poate prezenta doua firide paramediene.
Bolta palatinä poate avea versantul anterior (retroincisiv) abrupt,
vertical (modificare considerata patogncmonica in ocluzia adåncä
ereditarä).
pe linia medianå a boltii, uneori, poate exista torustil palatin, o pro-
eminenta osoasä alungita data de sutura medio-sagitalä (intre oasele palatine
yi apofizclc palatine ale oaselor maxilare). Se investigheazä prin palpare
realizånd cu policete o mica presiune a parqtor moi pentru a putea aprecia
dimensiunea. in unele situa!ii torusul palatili poate fi:
rpare nefavorabil pentru iärgivea arcadelor;
— mediu;
— mic sau chiar absent - situatii de foarte bun augur tra-
tamentele de stimulare a cre*terii transversale. Torusul absent
sau mic nu este decelabil decat prin presiunea pirtilor moi;
celelalte forme (mediu mare) se observä si pe.modele.

LP 16 Analiza modelelor
4.3. ANALIZA TRIDMENSIONALÅ A
ARCADELOR PE MODELELE DE STUDIU
Planuri de referinØ
Analiza tridirnensionalä a arcadelor si a ocluziei se raporteazä la cele
trei planuri spatiale, utilizatc in anatomic, la nivelul aparatului dento-maxilar.
l. Planul medio-sagital — traverseazä modelele dinspre anterior spre
posterior prin linia medianä a ace;tora•, este perpendicular pe planul dc
ocluzie.
echivalånd cu planul orizontal, este
2. Planul transversal —
perpendicular pe planul medio-sagital si trece prin värful cuspizilor
vestibulari ai p•emolarilor si primilor molari.
3. Planul vertical — czhivalent cu planul frontal din anatomie, este
denumit si planul tuberal tn 0110donVie pentru cä este tangent punctul cel
mai posterior al celei mai proeminente tuberozitä!i, perpendicular pe cele
douä planuri tinterioare.
4.301. Forma arcadelor
Examenul modclclor de studiu incepe cu aprecierea formei arcadelor
dentare. Asa cum am precizat, in jurut värstei de 2 ani 'i jumätate se
definitiveazä eruptia dentifiei temporare ii se constituie arcadele dentare,
care intr-o evolutie normalä au formä dc setnicerc (fig. 30)
Odatä cu apari!ia molarilor de 6' •se sdiitnbä $i forma• arcadei
dentare; fohnele normale fiind cönsiderate cza de parabolå pentru arcada
superioarå semielipsä pentru arcada infericnrä (fig. 31).
In conditii patologice formele arcadelor pot fi modificate:
— arcada tn ingustatä in regiunea frontalä, mai ales in zona
canini!or; poate fi accentuatä de o mezio-rotatie a incisivilor
c.eritrali, (fig. 32A)
— arcada in „omega" — prezintä arcul incisivo-canin relativ inscris
intr-un semicerc, iar zona premolarä ingUstatä ( fig. 32B)
— in „U" — are zona anterioarä in arc de cerc, iar zonele
laterale paralele, cu molarii orientapi sprc medianå (fig. 32C)
— arcada in „M" — este•datå de incisivii centrali. uneori cei
laterali in palato-pozitie, iar incisivii laterali sau caninii in
vestibulo-pozitie, forrnä ce poate fi accentuatä de rotaliile
dentare. tn general, semnificä o arcadä scurtatä. (fig, 32D)
— arcadain dispoziciadinviior ca la arcadain , M", darcu
o a incisivilor centmli. Forma poate fi
mult accentuati dacä, långä rotatia incisivilor centrali, prczintå
palato-pozivia incisivilor laterali Si vestibulo-pozi#a caninilor. Si
aceastå formä semnificä o arcadå scurtat5. (fig. 32E)
arcada in „trapezS' — are patognomonie aplatizarea afcadei la
nivel frontal (incisivii sutit asezati in linie dreaptä), putand fi
frecvent asociatä cu zone drepte sau divergente distal.
Este o forma de arcadä scurtatå si apare mai frecvent la arcada
inferioarä. (fig. 32F)
— arcada tn — prezintä o angulatie in regiunea
incisivilor angulatii in zona caninilor, avand uneori
zonele laterale divergente distal (fig. 32G)
— forme asociatc — pe o hemiarcadä se schiteazä o formä de
ercadä, iar pe hemiarcada opusä altä forrnä (ex. „vs'-„U's sau
pentagon-trapez, etc.)
4.3.2. Simetria arcadelor dentare
Pentru a aprecia simetria arcadelor dentare se impune a avea
raportare un plan de referinß. Acesta este reprezzntat de linia medianä a celor
douå maxilare, Linia medianä a maxilarului superior are ca rcper anterior
jumåtatea distantei dintre rugile palatine ale celei de-a doua perechi, pe rafeul
median, iar posterior, punctul rnucozal ce corespundc spinei nazale
posterioare, punctul central cel mai posterior al liniei Ah (la trecerca dintre
palatul dur- si palatuL moale), linia medianÄ (fig. 33). Ca indiciu
suplimentar, se foloseste jumätatea dintre cele douä fovee palatine
sau foramen caecum (gaura oarba) de pe linia mcdianä. La arcada inferioarä,
planul medio-sagital este acceptat ca find •dependent déar de pärtile moit
frenul limbii $i frenul buzci inferioare.
Simetria arcadelor se aprciazä cu ajutorul simetroscopului din trusa
Korkhaus. Acesta este un dispozitiv din material plastic transparent de fcuxnä
rotundä, gradat identic cu hårtia milimeu•icä (fig. 34), tn general, arcadclc sunt
simetric dezvoltate. Fxistä fnsä situa!ii in care arcadele sunt asimetrice atåt sagittal
cat 51 transversal. Pcntru aprecierca simetriei sau a asimetriei linia centralä a
simetroscopului se suprapune pse linia medranä a (fig. 35)
Asimetria sagitalä se prin proiectarea,
dianä, a unor puncte identic.e de cele dCR1ä hemiarcade. Aceasta evidenfiazä:
migrärile dentare (singulare sau de grup) spre mezial (mai
frecvent) sau spre distal;
punctul interincisiv este. uneori, deplasat la drcapta sau Ia
stänga fatä de linia medianä (este motivul pentru care nu este
luat ca reper anterior pentru linia medianä).
Asimetria transversalä evidentiazä prin mäsurarea distantei celor
douä hemiarcade linia mcdianå la nivetul acelora$i puncte. sc poate
observa astfel apropierea sau depärtarea unei hemiarcade, a unui grup de
dinvi, sau a unui singur dinte fa!å de linia medianå.
in lipsa simetioscoputui aprecierea asimetriei se realizeazå cu o riglä
transparentä, translatatä perpendicular pe linia medianä de Ia punctul inter-
incisiv spre Manevra se repetå pånä cånd avem siguranta apre-
• cierii; este desigur o apreciere -mai relativä.

LP 18 – Simetria
4.3.3. Dezvoltarea arcadelor
Dczvoltarea arcadejor, in studiul de model, se apreciazä in raport cu
dimensiunea dentaxä, Iuånd ca etalon suma diametrelor mezio-distale ale
incisivilor superiori respectiv suma inscisivä (S.I.), prin ceea ce se defineste
a f1 iodicii de dezvoltare arcad5 — dinli.
Dintre indicii arcadä — ding reprezentativi sunt:
; indicii lui Pont Korkhaus — pentru aprecierea dezvoltärii
transversale a arcadei
— indicii lui Korkhaus Chateau — pentru dezvoltarea sagitalä.
Indicii de dezvoltare arcadå — ding au fost determinati din!ii
permanenti. Indicii de dezvoltare a arcadelor pun in evidentä corelavia dintrc
dimensiunea dintilor $i dezvoltarea arcadelor-
4.3.3.1. Indicii de dezvoltare fransversa.lä Indicii lui Pont
Desi Pont a realizat determinarea comparativä arcadä — dinti numai
Ia arcada superioarä, pentru inferioarä extinzånd cercetarea Korkhaus,
indicii de aprecicre a dezvoltårii transversale •sunt cunosculi in literaturå ca
indicii lufi'ont.
Pentru mäsurare, este necrsar un compas fi o riglä milimctricä.
SUMA (S.T.)
Suma incisivä reprezintä suma diametre)ov maxime mezio-distale ale
celor pauu incisivi superiori permanen#. Mäsurarea se realizeazä
incisiv in parte pe fapi cea mai accesibilä, cu ajutorul compasului
imaginat de Korkhaus, cu un distantier obisnuit sau cu un compas c.äruia i se
adaugä un vårf metalic On locul minei de creion) si cu o rig!ä milimetricä.
in mod normal, suma incisivä este situatä;
— intre 28 - 35 mm reprezentand normodentie;
— sub 28 mm — este considerati microden#e;
— peste 35 mm — este plasatä macroden!ia.
Pentru calcularea sumei incisive, este necesarä prezenta a cel putin un
incisiv permanent, ' dåndu•se aceca;i valoare ornologului säu, iar pentru
•ceilalti incisivi (centrali sau laterali) se adaugä sau se scade I'S 2 mm,
diferen!a stabilitä statistic. intre incisivul central lateral.
tn mod normal, incisivul central are diametrul mezio-distal de 8 -
mm, iar incisivul lateral de 6—8 mm.
Pentili situa!ii in care in gupul existä dinti nanici (de obicei la
nivelul incisivului lateral), acetia nu se iau in calcul; valoarea surnei incisivilcå'
se face •scäzånd 1.5-2mm din valoarea inciiivilor centrali. Desigur, metoda
aduce factori de eroare, dar, tinånd cont de ei, informatia devine
Distanra interpremolara superioarå (I,P. sau DP.) — sau diamedruJ
transversal anterior (D.T.A.) este distanta masuratä in centrul *antului
intercuspidian al primilor premolari superiori (Fig. MA).
Distanga intermolara superioarä — sau D.M.) sau diamettul
transversal posterior, (DTP) reprezintä distanta mäsuratä in centrul Fantului
intercuspidian (foscta centralä) al molarilor de 6 ani superiori (fig. 36A)
Distanta interpremolard inferioarå — (i.p. sau d.p.a,) sau diametrul
transversal anterior la arcada inferioarå reprezintä distanta in punctul cel mai
vestibular al linici de contact dintre primul al doilea premolar, Ia nivel
ocluzal (fig. 36A)
Distanra intermolarå inferioarä — (i.rn. sau 1m,) diamettul transversal
posterior (d.t.p.) inferior rqezintä distanta mäsuratå in värful cuspizilor medio-
vestibulari (centro-vestibulari) ai molarilor de 6 ani inferiori. Cånd existå doar doi
cuspizi vestit:mlari, se rnäsoari in varful cuspizilor disto-vestibulari (fig, 36A)
Xn-c.azul dentiliei mixte rnäsurarea diametrelor transversale anterioare sc
face pe rnolarii in acelea$i ca Ia premolari (superior-centrul
santului intercuspidian al primului molar temporar; inferior-punctul mai
vestibular liniei de contact dintre primul Si al doilea molar temporar). in
aceste conditij, unii autori preferä tennenul de diametru transversal anterior
(mai generic) decat distan!a interpremolarä. Mäsurätorile efectuate pe molarii
presupun o difereng normalä de 2—3 mm, deoai•ece prcmplarii erup
(ca toti dingii permanenti) in directie exterioarä arcadei temporare,
Valorile normale ale acestor diametre se calculeazå dupä urmätoarele
formule ale lui Pont:
• Pentru diametrele anterioare, distanva interpremolarä, atåt la
arcada superioarå cat si Ia cca inferioarä,
1.P.(i.p.)
s 1.1100
80
sau: I.P. (i.p.) = S 1+ s.l
• Pentru diametrele (distanta intermolarä su#rioarä
inferioarh):
1.M.(i.m.) =
sau: 1M. (i.m.) = I, P.calc + l.P.calc
64
(fiind vorba de distan!a interpremolarä calculatä).
iNDICJtØR Po,vr
Se face diferenta intre valorile calculate (care reprezintä normalul
cazului dependent de suma sa incisivä) cele mäsurate, care pot fi negative
sau pozitive
Diferentele negative deU0tä c dezvoltare transversalä insuficientÄ.
care poatc fi predominant anterioarä (indicele premolar I.P./i.p. cu diferente
mai mari), predominant posterioarä (indicele molar I.M./i.m, cu diferente mai
ari) sau tngustarc uniformå. Diferentele pozitive pledeazii pentru o arcada
argitä, bineinveles, cu variantele discutate in paragraful anterior.
Ca gravitate, diferentcle se interpreteagä
2 mm se Considerältn limitele variabilitätii norniåle; cand
sunt neinsoCite de vreun alt semn clinic;
+1—2-4 mm: tulburäri mici, reductibile prin terapii simple, (in
fanqie de Ninic), dacä sunt corect dirijate, pot fi
chiar autorezolvabile;
+/— 4-10 mm: modificäri medii $i relativ grave, care, depistate
Ia vreme, beneficiazä de tratament ortodontic;
peste +1— 10 mm: tulburärile sunt foarte grave. necesitä terapii
complexe, asociate (ortodontic, chfi•urgical, protetic)t nu
totdeauna cu rezultate satisfäcätoare.
Situatiile in care indicii lui Pont pierd valabilitatea 'i nu au o valoare
realä ci doar Olientativä sunt:
in Caz de macro sau microdenfie (S X. pcstc 35 mm sau sub 28 mm);
in ectopia dintilor Ia nivelul cärora se fac mäsuråtorile (premo-
lari sau 11K)lari);
— in mezializarea din!ilor din grupul lateral (MPG), prin
pierderea precoce a din@lor din zona de sprijin.
O menuune separatä este aceea ci indicii lui Pont nu au o valoarc
absolutä datoritä caracteristicilor populatiei pe care au fost
(populatie predominant brahicefalä). Korkhaus face corec!ii pentru populatia
germanä care prezintä o predominentä a dolicocefaliei, sintetizatc atät pc
tabelet cat si pe orthometrul prezent in trusa Korkhaus. $i Ia din
Romania' existi diferer#e investigate dc Boboc in sudul tarii, Cristoloveanu
in zona Tirgu-Mure;, Elvira Cocårlä si Schuster Ia Cluj. Diferentele permit
utilizarea indicilor lui Pont, populatiile avänd caracteristici antropologice
agemänätoare. dar cu o oarecare rezervä.

LP 20 Ind sag
4.3.3.2. Indicii de dezvoltare sagitalå
Indicii de dezvoltare sagitalä a arcadelor comparativ cu dimensiunea
dentarä se leagä de numele lui Korkhaus si Chateau. Pentru masurare, se
utilizeazä simctroscopul sau, in lipsa acestuiat o riglå $i un compas.
Lungimea premolarä superioarå (L p,) sag lungbnea arcului anterior
(L.A.) reprezintä dupå Korkhaus distan!a rnäsuratå pe linia medianä, dc la punctul
incimle sulHior panä la intersectia cu diamettul interpremolar (Fig. 36 B)
Formula pentru longimea premolarä superioarä este:
80
deci.• L. P. =
2
J.P. calc.
2
pentru cå arcada la acest nivel are forma unui semicerc cu raza egalä
cu lungimea prcmolarä.
Lungimea modara superioarä (L.M.) dcfinitä de Chateau reprezintä
distanta rnäsuratä pe linia medianä, de Ia punctul interincisiv pana la proieclia pe
linia medianä a f4ei mcziale a molarului de 6 ani situat cel mai distal. In situaiia
in care O hemiarcadä persisti molarii temporari, iar cealaltä existi pre-
molari, se ia in consideralie molarul de hemiarcada (Fig. 36 B)
Calcula/ea lungimii molare superioare ideale se face dupa formula:
L. M.=S. L x 0,83
Lungimea premolarå inferioarå (l. p.) se måsoarå de accca*i manierä,
pe linia medianä inferioarä, de La punctul incizale inferior pånä Ia intersectia
medianei cu diametrul interpremolar (Fig. 36 B).
Ca tehnicä, rigla se fixeaz.ä pe distanca interprcmolarä (pentra lungi-
mea premolarä) sau pe fata mezia15 a celui mai distal molar (pentru lungimea
molarä), iar cu compasul sc mäsoarä pe linia medianä, distanta de la incizale
(superior sau inferior) la ace.ste transferandu-se o riglä.
Pentru arcada infetioarä formula este:
sau
I.F L.P.ca1ct - 2
2 (mm) réprezehtand difergngi sagitalå, dintre incizåle superior
incizale inferior, dati de psalidodontie.
Lungimea molara inferioara (!.m.) (Fig. 36 B) se mäsoarä dupa ace-
leasi ca la arcada superioarä se calculeazä dupä formula:
l.m. = s.l. x ot83 -4
Fata de calculul lungimii premolare se scad inca 2 mm, repreæntånd
diferenta datå de pozi!ia molanxiui de 6 ani inferior mai mezial decåt ceJ superior.
Consemnarea valorilor nonnale (calculate) si patologice (rnäsurate) se
apreciazä mai usor dupä tabelul urmätor:
in afara• indiciior arcadä-dinti. dezvoltarea arcadelor se måi poate
aprccia prin indici arcadä-fa!ä- Astfel se• pot raporta lungimea lätimea
arcadelor in functie de adåncimea Iätimea felci,
Pentru 1äPmea (lärgimea) $i lungimea arcadei se utilizeaz5 douä
relacii antropologice,
— raportul Korkhaus apreciazä Iätimea arcadei alveolare
surrioare (Ekm-Ekm) raportatä la Iäßmea maximä a fetei
(diametrul bizigomatic osos - Zy-Zy). in general,
zy-zy
Ekm-Ekm =
2
Lärgimea maximä a arcadei poate fi mäsuratå intre fetele vestibulare
ale dintilor cei mai depärtali de linia medianä = indicele lui Izard (indice
poate fi aplicat in toate tipurile de denti!ie) sau intre fetele vestibulare ale
molarilor de 6 ani = indicele lui Fer-nex.
raportul Dreyfus apreciazä lungirnca arcadei alveölare (Pr-
Alv) la adåncirnea fetei (Au-N-Au),
Pr-A1v =
2

LP 21
4.4. ANALIZA TRIDIMENSIONALÅ A
OCLUZIEI
4.4.1. Ocluzia de obi'nuin$ä
fnregistrarea de obisnuin!å se face in scopul de a obtine
pozitia corectä de ocluzie a celor douä modeles identica cu ocluzia
pacientului, etapå obligatorie pentru analiza ocluziei in cele trei planuri.
Existä autori care executä aceastä fazä (Grivu) odatä cu amprenta in
scopul pozifionärii celor douä modele in soclu la Este avantajos
pentru soclare, dar nu avem siguranta corectitudinü manoperei.
A doua variantä, pentru care optåm, este cea a inregisträrii habituale,
cand avem deja modelele de studiu (Elvira Cocarla). mctodå care in general
nu permite erori, sau sunt minime.
tnregistrarea o facem dupä procedeul Robin, modificat. Procedeul
recomandä dccupar«l unei pläct.l!e semicliptice dintr-o placä de cearå roz, de
lungimea arcadelor dentare, dar mai lath decåt acestea. Noi (din
motive economice) decuparea unei benzi lineare de cearä Iatä de aproximativ
2 cm dc lungimea arcadei dentare, care se plastifiazä deasupra flåcärii $i i se
dä forma arcadei. Marginea externå va depä$i cu aproximativ 2-3 mm linia
arcadei, iar marginea oralä rämåne mai Iatä, relativ solidarizata prin pensarea
cerii in momentul conformärii pe arcadå. Dupä cåteva exerci!ii de inchidere
a gurii in intercuspidare maximå se aplicå cearå arcada inferioarä se
rcpetä indicaua. Se räce#te apoi ceara in gura pacientului cu jet de apa sau acr
rece, se scoate färä a se deforma si se examineazå. in mod normal, in zonele
unde existä contact interarcadic (nu tn zonele de inocluzie), ccara este
perforati sau rärnåne iutr-o folie foarte subtire, ceca ce constituie un prim
reper de corectitudine a manoperei. in cazul unor zone de inocluzie verticalå,
pläc.ußä se vor lipi mai multe folii de cearä, in •zona respectivä, pentru a se
putea inregistra ocluzia,
Apoiv ceara se aplicå pe modele •ocluzie si se räscroieste surplüsui
vestibular complet, pentru a se-observa.eontactele interarcadice.
Se eoreleazå apoi ocluzia pe modele, cu rapoartele ocluznle ale
pacientului, La nivglul a cel putin douä repere sagitale (dreapta 'i stÄnga) $i
unur transversal. de obicei linia medianä. Dacä reperele nu corespund, se
reEEtä manopera.
Pentru eventualitatea in care fetele posterioare ale soclurilor nu sunt in
continuare (ceca ce intåmplä frccvent in practica curentä), sau in eventua-
Iitatca pierderii sau fracturärii cerii de ocluzie, recomandäm marcarea pe
modeles prin doua linii verticale in continuare (de obicei cu creionul ro+u, Ia
nivelul molåritor de 12 ani sau a premolarilor) a pozitiei modelelor in ocluzie
habitualä. fn uftimul timp, manopera este simplificatä prin existenta unor
plåcute de prefabricate dupä forma arcadelor, conformatc trei
dimensiuni de arcadä.
Concordanta perfecta a rela!iilor dintre maxilar, alveole $i dintii
antagoni$ti, ca o consecin!ä a dezvoltälii lor armonioase si efectuarea corectä
ii eficientä a tuturor functiilor aparatuiui dento•maxilar se manifestå ptintr-o
ocluzie dentarä functionalå. Acest deziderat 31 are in vedere intotdeauna
sFialistu1 ortodont pe perioada tratamentului ortodontic; de aceea consi-
dcräm necesarä prezentarea catorva no#uni dcspre raportul interarcadic de Ia
nagere panä la definitivarea evoluviei sistemului dentar.
La raporturile dintre cele doua maxilare se stabilesc la nivelul
crestelor, intermediul mucoasei gingivalet iar miscärile mandibulare
sunt predominant. yerticale. Evolulia aparatului dento-maxilar ekte depen-
dcntä de aspectul 'si raporful -acestora, care poate fi:
— ocluzie plana — ambele crcstc bine dezvoltate; cea inferioarä
venind in contact cu mijlocul celei stJIKTioare; este forma cea
mai favorabili unei evolutii normale a aparatului dento-maxilar;
— ocluzie in acoperi$ — crestele sunt mai inguste, cu un decalaj
sagital (creasta inferioarä cstc asezatå inapoia crestei
superioare ) un anumit grad de supraacoperire; poate evolua
diferit in funcvie de posibilitätile de dezvoltare si pozitionare a
mandibulei; este forrna mai des intålnitä;
— ocluzie tn „capac de cutie" — creasta superioara este putcrnic
dozvoltatä vertical o acoperä pc cea inferioarä; evolueazäi
cel mai adesea spre ocluzie adåncä acoperitä;
— ocluzie progenä — creasta . infezioarä o depä$%te •pe cea
Superioarä; evolucazä aproape tntotdeauna cätre prognatislil
mandibular;
• — ocluzie cap la cap — crestele alveolare, destul de inguste, se
'ntA1nesc prin muchiile lor pc acela*i plan; evolutia este diferitä,
fiind influentatä ntåt de factorii locali, cat de cei gena-ali.
4.4.2. Principatele momente dinamice ale dezvoitärii
ocluziei
Pentru a putea diferenfia patologicul in forme incipiente de normalul
in evolutie, care imbräca forme Ia limita cu patologicul, se impune
cunoa$terea momentelor criticæ in dezvoltarea ocluziei:
Ia na#ere — mandibula ocupa o pozitie in raport cu
maxilarul-retrognatismul fiziologic al- nou-näscutului (denu-
mire datä de scoala francezä). Este bine cunoscut de
„båtran adentat" al nou-näscutului, imagine la care concura
retrognatismul dimensiunea redusä a etajului inferior.
— tn timpul suptului — Plin stimulare ftnctionab, detenninatå de
actul suptului, se reduce ckn:alajul interarcadic, in plan sagital, prin
ceea ce se defineste a fi p:ima mezializare fiziologicä a mandibulei.
Dåpä aparitia dintilor deosebim trei etape:
— etapa dinfilor temporari — Ia I an dupä nastere, cand
apar contactele intre incisivii supertori inferiori; continuä
prin apariüa molarilor temporari, care realizeazå prima
inältare a ocluziei este stabilizatä Ia 2 ani 'i jumätate, odatä
cu eruptia molarilor II. in' dentitia temporarä la inceputul
dentiviei mixte, ocluzia se mentine la nivelul caninului,
molarilor I *i II temporari, care se numesc din aceastä cauzä
zonele de sprijin temporare ale ocluziei, a caror importantä a
Korhaus, motiv pentru care este cunoscutå in
literatura dc specialitate $i sub denumirea de „zona de sprijin a
ocluziei — Korkhaus". Integritatea acestor zone are, pe Iängä
rolul de a men!ine ocluzia la parametrii corespunzätorii $i pe
accla de a pastra in sens antero-posterior (mezio-distal) spa;iul
necesar erup!iei succesionalilor acestor zone, respectiv canin,
premolarii I II. Distructia zonelor de sprijin ptin procæse
carioase netratarea sau refacerea Ior corectä, dar mai ales
extractiiie precOéé de acest riivel färä aplicarea uqor,
mentinätoarc de spatiu, duc Ia micsorarea spatiului neczsar
eruptiei succesionalilor zone: va avea de suferit ultimul
dinte care va eruF in acest sector. caninul superior
premolarul II inferior.
intre 4 si 6 oni, datoritä dez,voltärii normale in plan sagital $i
transversal a oaselor maxilare, apar, in zona frontalä, spatiile -interdentare;
este asa numitul fenomcn de diastemizare fiziologica — ca semn al pregätirii
maxilarelor Éentru eruptia frontalilor permanenti, cu dimensiune mezio-
distalä mai rnarq decåt a dintilor temporari pe care ii inlocuiesc. tn aceeasi
perioadå, incepe $i abraziunea fiziologicä a dintilor temporari.
Etapa dentitiei mixte — incepe la 6 ani 'i se incheie la 12 ani,
odatä cu aparitia molarului II pcrmanent si pierderea ultimului
dinte temporar. tn aceastä perioadä, eruptia molarului de 6 ani
reprezintä un moment important in dinarnica ocluziei, cand se
realize.azä cea de-a doua cea mai importantä inäl!are a ocluziei.
Etapa denti/iei permanente — incepe Ia 12-13 ani, odatä cu
erupcia molarului II permanent, c.ånd se a treia inålgare
dc ocluzic, si se.termina dupä eruptia molarului •de minte, care
dupa multi autori teålizeazz ultima inältare de ocluzie.
Analiza ocluziei, in toate aceste mornente, se face in cele 3 planuri
spatiale: sagital, transversal vertical, atåt static cåt in dinamicä, avand ca
de referintå rapoaftele normalc interarcadice.
4.4.3. Rela$iile normale patologice ale ocluziei
$i analiza ocluziei se face in cele trei planuri (sagital, transversal,
vertical) Ia dentitia IErmanentä, mixtä ii temporarä, Ia nivelul acelora$i
repere: molari (dreapta, stånga), canini (dreapta, stånga) ii la grupul incisiv,
cu excep#a rapoartelor molare in sens sagital, unde la dentifia temporarä se
analizeazä „planul postlacteal".
Planul postlacteal este fegelor distale ale molarilor II temporati,
privite din norma lateralä. Planul postlacteal normal este in treapta mezialå —
respectiv fata distalå a molarului II temporar inferior se aflä anterior (mezial)
cu 2 mm in raport cu faca distalä a celui superior, deoarece, ca si la denti!ia
incisivul central inferior este cel mai mic dinte de pe arcadä,
articuländ doar cu un singur antagonist (fig. 39); in intreaga arcadä
inferioarä este mai scultÄ decat cea superioara
Ca situatii patologice existä:
— plan postlacteal in treapta mezializata (acccntuat meziali) —
reperuJ inferior se aflä anterior (mezial) faw de cel superior cu
mai mult de 2 mm; se insove;te de obicci 'i de modificarea
rapoartelor in zona frontalä (fig. 40)
— plan posttacteal in treapta distatizatå cand fata distali a molarului
II ternpomr infe.iicr aflä (distal) fatä fa!h a
molarului n temporar superior; este situatia in care arcada inferioarå
pare mailungäca sup:rioæi. Si deregulä mcxlificäri$i
la rqrcåv distalizate. (fig- 41)
— plan postlacteal in linie dreapra — la limita intre normal
patologic si dependent de cele douä cvc.nimertte evolutive de la
vårsta de 4 — 5 ani. (fig. 42)
Cånd existå diastemizarc abraziune fiziologicä planul postlacteal tn
hnie dreaptå evolueazä spre normal, pentru• ca molarul de 6 ani inferior, care
tnaintea cclui cu aproximativ 6 luni — I an, arc directie de
erupße intraosoasä inainte in sus, exercitand forte de mezializare pe al
doilea molar temporary carc le transferä Ia primul molar, iar abraziunea
caninilor superiori permite valorificarea spatiului dintre caninul inferior 9i
molarul temporar. Astfel. molarul de 6 ani inferior, ajuns in planul de
ocluzie, va articula in san}ul intercuspidian al celui inferior, stabilindu-se un
raport normal, (fig. 43).
Rapoartele de ocluzie in cele .trei planuri spa#ale prezintä o serie de
particularitäti care le vom dctalia.
De mentionat cä raportul sau angrenajul se referä Ia relatia dintre I — 2
petechi masticatorii. Ocluzia se referä la mai mult de 2 perechi masticatorii.
4.4.3.1. Ocluzia tn sens sagital
Rapoartele de ecluzie in plan sagital se analizeazä din norma lateralä.
• La nivelul molarilor se analiæazä raportul molarilor de 6 ani —
cheia de ocluzie a lui Angle, care a considerat pozifia primului molar
superior fixä, nefiind expusä migräri101 sagitalc.
rapon normal-neutral — este cel in sanpd intercuspidian
(mezial) al molamlui de 6 ani inferior articuleazh dreptul
cuspidului mezio-vestibular al molaruh-d de 6 ani 44)
— raEx:yrt distalizat — cand santul intercuspidian al molarului de 6
ani este distal fag de cuspidul mezio-vestibular al
molarului de 6 ani superior. (fig. 45)
— raport mezializat — cind santul intercuspidian al molarului de 6
ani inferior este mezial fatä de cuspidul mezio-vestibular al
molarului de 6 ani superior. (fig. 46)
• La nivelul caninilor, ca Ia molari, se descriut
— raport normal, neutral—cånd varful caninului inferior articuleazå
in spatiul dintre incisivul lateral caninul superior. (fig. 47)
— raport dista!izat — cand våxful cåninului infcrior articuleaza
distal de spafiul inCisiv lateral-canin superior. (fig. 48)
raport mezializat — Ia care värful caninului inferior articuleazä
mezial de reperul superior. (fig. 49)
• La grupul incisiv de ocluzie poate fi:
— normalä éand fata vestibularä a incisivilor inferiori vinc in
contact cu fata palatinalä a incisivilor superiori. (fig. 50)
inocluzie sagitala — cand intre fagl vestibulara a incisivilor
inferiori fata palatinälä a celor superiori existä un spa!iu de
inocluzie (fig. 51)
— raport invers:
cu contact interdentar — in care fala oralä (lingualä) a
incisivilor inferiori vine in contact cu fata vestibularä
a incisivilor superiori. (fig. 52)
-v cu inocluzie sagita15 — intre fata oralä a incisivilor
inferiori $i fava Vestibularä a celor superiori este un
spa#u de inocluzie (fig. 53)
— cap-Ia cap — considerati normalä in situatia in care ocluzia este
(normalä) la celelalte reirre. La din!ii temporari se
men#ne intotdeauna sub La finele tratamentului
ortodontic inså, in func!ie de anomalia tcatatä, se poate aprecia
. ca un raport normal sau nu. (fig. 54)
4.4.3.2. Ocluzia in sens transversal
• La nivelul molarilor se anatizcazä toatå zona lateralå, inclusiv pre-
molarii sau molarii temporari,
Raportul de ocluzie fi:
— normal, neutral: cånd cuspizii vestibular-i ai molarilor
molarilor) sau molarilor temporari inferiori articuleazå in
sancul intercuspidian al din#lor laterali suFriori. (fig. 55)
cap la cap: in care cuspizii vestibulari inferiori aniculeazä cu
cuspizii vestibulari stFiori (fig. 56)
lingualizar.•
— partial — cuspizii vestibulari inferiori articuleazä
cu. cuspizii palatinali Superiori(fig. 57)
— total—cu contact dentar —cand dintii suiEriori depåsesc
dintii inferiori pästråd contact prin fetele orale (fig. 58)
— färä contact dentar—cånd intre fele)e orale ale
supriori vcstibulare ale dintilor inferior; exist
spatiu. (fig. 59)
— invers:
parfial: la care santul intercuspidian al dinViIor laterali
inferiori articuleazä cu cuspizii vestibulari ai din!ilor
laterali (fig.
— total; apare •foarte rare, cuspizii. linguali ai dingilor
laterali inferiori anicuieazå cu cuspizii vestibulari ai
celor superiori, $i rapoartete inverse totale pot fi •cu
sau fårä contact dentar. (fig. 61)
• La nivelul caninilor raportul poate fi.•
— neutral — cand fata vestibularå a caninului inferior vine in
contact cu fati palatinala a caninului superior.
lingualizat, cu inocluzie transversala, cånd intre fata vesti-
bularä a caninului inferior si fata palatinala a dintilor superiori
existä un spatiu de inocluzie
— invers.' la care fata oralä a caninului inferior vine in contact cu
fata vestibularä a din!ilor superiori.
— invers, cu inocluzie transversalå: intre fata lingualä a caninilor
inferiori fata vestibularå a dintilor superiori existä un spatiu
de inocluzie transversalå.
• La nivelul grupuiui incisiv:
Se analizeazä concordanß liniilor mediane, gnånd cont de mediana
de linia interincisivä de mediana mandibulei 'i linia
nterincisivä inferioarå.
— normal: unia interincisivä inferioarä cu cea superioarä
si mediana mandibulei cu mediana maxilarä.
Ca situatii patologice;
— devierea tiniei interincisive. supericwre fagz de mediana maxilara,
cand prin extractii Becoce (incisiv lateral temrnrar, canin
temporar ) sau anÜntii, incisivtü central trece de linia medianä
devierea liniei interincisive i"feHoæv fagz de pnediana
— devierea liniei interincisive inferioare de linia inter-
incisiva superioara. (fig. 62)
4.4.3.3. Ocluzia tn sens verticål
• La nivelul molarilor rapoartele pot fi:
— normale, neutrale: cand existä supraacoperirea molarilor
inferiori de cätre molarii stFiori cu inåltimea unui cuspid.
— diferite grade de•supraacoperire: pot exista diferitC grade de
supraacoperirc — ex. 1/2, III -, cand in sens transversal existi
rarx•arte total lingualizatc sau inverse.
— inocluzie verticalå: atunci cand intre fata ocluzalä a molarilor
inferiori ocluzalä a molarilor existä un spatiu
de care se mäsoarä in mm cu ajutorul compasului;
dintii in eruptie. care -nu au ajuns incä Ia planul de
ocluzie, inocluzia este tranzitorie trebuie specificatä,
existand pericolul dc a permanentiza
— ocluzie prabusita: se realizeazä prin absenta unui numär mare
de dinti din mne.le laterale: antagonistii, putini Ia numär, pot
egresa, ajungand sä articuleze direct cu gingia zonei edentate.
• La nivelut caninilor grupului incisiv existä acelca$ norme de
interpretare. Rapoartele pot fit
normal — dintii frontali inferiori sunt de dintii frontali
superiori pe o treime din inälvimea Ior.
diferite grade de supraacoperire.• 1/2, 213, 3/4, mergand pånä
Ia 1/1, cand marginca incizalå a frontalilor inferiori ia contact
cu bolta palatinä sau marginea incizalä a frontalilor superiori ia
contact cu parodontiul dintilor inferiori (fig. 63); Filtru a
aprecia corect gradul de rncxfeIeJe se privesc
atAt din fa!a cat $i dinspre posterior.
— . inoclgzie verticata.• constå in existcnta unui spafiu de inocluzie
intre muchia incizalä a frontalilor inferiori si suFriori: se må-
soara dimensiunea verticalÆ maxima fn mm sc delimiteazä
mezio-distal (dintii limitanti). (fig. 64)
— supraacoperire inversä de difuite grade: 1/3. 1/2, 3/4, 1/1,
cind in sens sagital a fost ocluzåe inversi frontalä.
— cap Ia cap este considerat rapott normal in contextul
menpionat la rapoartele grupului incisiv in sens sagital.
Sinteza tulburårilor de ocluzie (a malocluziei) este bine sä se facä fie
in ordinea planurilor anahzate, fie in ordinea gravitatii, permitånd c imagine
de ansamblu, la nivelul de anomaliile diverselor com-
ponente ale aparatului dento-maxilar.
LP 22

4.3.4. Analiza tridimensionalä a arcadelor

Coroborarea datelor privind forma- arcadelor, simetria indicii de
dezvoltare transversalä $i sagitalå, permit in final, sintetizarea dezvoltärii
arcadeioi•, oferind elemente semiotice pentru diagnostic.
in sensi sagital.• arcadele supaioarä $i inferioarä pot fit
• normale atunci cånd:
— forrga arcadei cste normalä;
unghiul format de axul incisivilor• superiori cu perpendiculara
pe planul de ocluz,ie este de iar axul incisivilor inferiori cu
perpendiculara pe planul de ocluzie de +/-
— simetria este pastratä;
— indici de Tungime färä diferente semnificative;
• alungite:
— forma de arcadä tn V, cel mai adeca, pentagon;
— unghiul incisivilor superiori sau inferiori cu perpendiculara pc
planul de ocluzie frecvent este märit;
— arcada poate fi simetricå sau nu (prin migräri sagitale);
— indici de lungime in exces
scurtate:
— forma de trapeg, M, W',
. — •unghiul axelor inéisivilor éu perpendiculara pe planül de
ocluzie este miesorat, uneori negativat atuuci cand arcada are
formä de sau M;
— simctricå sau asimetricä (migräri sagitale, ectopii);
— indici de lungime negativi (-)
In sens transversal:
• normale:
— forma arcadelor, de parabolä sau semielipså;
— simetrie pästratä;
indicii de Iärgime In limitele variabilitätii norrnale;
. ingustate:
arcada fn V, omega, U;
— simetricä sau asimetricå•,
unghiul forrnat dc axele dintilor laterali cu perpendiculara pe
planul de octuzie rx»ate fi micyorat, chiar negativat, axele sunt
divergente (normal, unghiul este de 50. cånd axele dintilor.
prelungite, se intålnesc in bolta cranianä)i
indicii lui Pont cu difetente negative;
• lärgite:
— arcada in semicerc (permanentä sau mixtå)
— simetricä sau asimetricä
— axele dintilor laterali pot forma un unghi mai mare de 59. cu
pe planul de CRIuzie
indicii lui Pont cu pozitive.
rn sens vertical: se anatizeazä modelele fi inferior) la nivelul
planului de OCIuzie, separat pcntru fiecare arcadå.
Arcada superioarä (modelul) sc aplica pe o suprafa!ä planå sc
observä contactui dintilor cu aceasta. Arcada så fie:
• normalä — cånd dinvii ating suprafa!a planä, ca in montarea dingilor
dupa Gysi, prin:
— marginea incizalä a incisivilor centrali
— cuspidul caninilor
— cuspidul palatinal al primilor premolari
— ambii cuspizi ai premolarilor doi
cuspidul mezio-palatinal al molarilor de 6 ani
• infraEX)zitie frontalä.sau suprapozitie lateralä cand modclul basculeazå
atiterO-postevior •suprafata planä. tn låteräli, etajul
inferior ål feri este niärit, in timp ce infrapozitia frontalä nu afecteazå
dimensiunea etajului inferior.
• suprapozifie frontalä sau infrapozitic latcralä, la care dintii frontali si
ultimul molar (sau doar un cuspid) ating precoce planul, iar ceilalti
din!i sunt la,distanlä. in infrapozitia laterali dimensiunea etajului in-
ferior, este diminuatä; in suprapoziUa frontalä nu se modificä dimen-
siunea etajului infcrior.
Arcada inferioarä se prive5te din norma lateralä $i se observa curba
sagitalä a lui ipee, care poate f:
• norma15 — cu concavitatea normalä;
• accentuatä — prin suFrapozitic frontalä sau infrapozilie lateralä;
• inversatä (convexä) — prin latcralä $i infrapoziVie frontalä;
• fn linie drcaptå (oriæntalä).
Baza apicalä 'i baza coronarå
Baza apicalä cste circumferinta procesului alveolar de la nivelul
apexurilor (treimii apicale) dentarc. Baza (arcada) coronarä este datå de
procesul alveolar din treimea cervicalä.
Examcnul clinic endobucal, insl*cfia $i palparea fundurilor de sac
vestibulare (la nivelul apexurilor dentare), examenul direct al modelelor
indicii de dezvoltare faciliteazå analiza acestor• doi parametri.
in mod normal, baza apiéalä superioarä este mai micå decåt baza
coronarä; la arcada inferioarä, rapoartele sunt inversate.
Forma si dimensiunea bazei apicale este determinatä de axele dentare.
si de dezvoltarea infrastructurii maxilare.
cand baza apicalå este micä, dinfii sunt inclinati vestibular, realizånd
o bazä coronarä mare; privind axial arcadele, din!ii laterali expun
fetele orale. Unei bazc apicale inguste in sens transversal ii corespunde o
bazä scurtä in sens sagital, situatie nefavorabilå tratamentelor de Iärgire
datoritä riscului de deschidere a ocluziei si riscului de recidivä.
cand baza apicalä este largä. dincii sunt inclinati oral, evidentiind
aparent o bazå coronarå micå, cu expunerea vestibulare ale din@lor
laterali Ia examinarea axialä. Baza apicalä mare este favorabilä tratamentelor
de lärgire.
O informarc de probåbifitate a raportului intre cele douå componente
este dati de ortopantomogramä. Siguran!a dimensiunii bazei apicale in sens
sagital estc oferitA de teleradiografia de profil (in cadrul examenelor com-
piementarc).