Sindromul X fragil (SXF)

Definiţie clinică
Sindromul X fragil (numit iniţial Sindrom Martin Bell) este una dintre cele mai frecvente forme de retard mintal (RM)
de cauză genetică. Face parte din categoria mare numită retard mintal legat de X, adică forme de RM determinate de gene
localizate pe cromozomul X.
Băieţii au un singur cromozom X, iar dacă el este anormal, apar semne de boală. În schimb, fetele au doi cromozomi X,
iar dacă unul dintre ei este anormal şi celălalt normal, semnele de boală se manifestă foarte discret sau lipsesc.
Tabloul clinic caracteristic SXF apare la băieţi după pubertate şi este definit de o triadă: aspect particular al feţei,
dimensiuni crescute ale testiculilor şi RM.
Numele de „Sindrom X fragil” vine de la aspectul particular al cromozomului X la indivizii afectaţi – prezintă o
strangulare pe braţul lung ca şi cum s-ar rupe la acel nivel (situs fragil).
Frecvenţa bolii
SXF este a doua cauză ca frecvenţă de RM de cauză genetică (după Sindromul Down) şi cea mai frecventă formă de RM
legat de X. Prevalenţa sa este estimată la 1/4 000 de bărbaţi şi 1/8 000 de femei. Această estimare nu include formele
particulare reprezentate de premutaţii. SXF survine la toate populaţiile (toate rasele) în toate regiunile geografice şi afectează
mai frecvent sexul masculin.
Semne clinice
Tabloul clinic caracteristic SXF (indivizi cu mutaţie completă) apare la băieţi după pubertate şi este definit de triada:
• aspect particular al feţei: faţă alungită cu bărbie proeminentă şi urechi mari şi proeminente;
• dimensiuni crescute ale testiculilor;
• RM de obicei moderat la care se asociază elemente de autism (persoana evită comunicarea, nu se uită în ochii persoanei cu care
discută şi repetă acelaşi cuvânt/ gest de mai multe ori).
La copii se înregistrează foarte puţine semne de boală: de obicei capul este mai mare decât ar trebui, au întârziere în
dezvoltarea limbajului (leagă cuvinte după vârsta de 4 ani), au hiperactivitate cu deficit de atenţie şi prezintă elemente de
autism. Copiii pot fi deranjaţi de stimulările din mediu (zgomote, aglomeraţie etc). Se asociază frecvent otite repetate. Uneori
se pot înregistra complicaţii ortopedice (luxaţii, scolioză, picior plat). Rareori copiii pot prezenta convulsii.
La femeile cu mutaţie completă aspectul particular al feţei şi RM, ca şi elementele de autism sunt mai discrete.
La bărbaţii cu premutaţie, după vârsta de 50 ani apar tremurături şi mers cu picioarele depărtate (FXTAS– ataxie
tremor legat de X fragil). Boala seamănă cu boala Parkinson şi este frecvent confundată cu aceasta.
La femeile cu premutaţie apar frecvent sarcini cu gemeni si menopauză înaintea vârstei de 40 ani.
Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic
Atunci când la o persoană se bănuieşte diagnosticul de SXF se poate face iniţial un test pe rădăcina firului de păr sau pe
o picătură de sânge întinsă pe o lamă de sticlă. Se caută prezenţa proteinei FMRP în celule. Dacă ea este prezentă, atunci
persoana nu are SXF. Dacă însă proteina lipseşte, atunci individul ar putea avea SXF şi sunt necesare teste de confirmare.
Diagnosticul de SXF este confirmat prin cariotip (examen de cromozomi) şi prin teste de ADN(moleculare). Pentru
ambele teste este necesară recoltarea unei probe de sânge.
Cariotipul evidenţiază aspectul particular al cromozomului X (situs fragil).
Testele moleculare (PCR, Southern blot) apreciază numărul de repetiţii din gena FMR1.

Sfat genetic
Boala se transmite legat de X, ceea ce înseamnă că bărbaţii afectaţi vor avea băieţi sănătoşi şi fete afectate mai uşor,
iar femeile afectate au risc 50% şi pentru băieţi şi pentru fete de a fi afectate.
Diagnostic prenatal
În familiile afectate se pot face teste pentru depistarea bolii în timpul sarcinii – la 16-18 săptămâni de sarcină, sub
control ecografic (pentru a nu atinge fătul) se face o puncţie şi se recoltează lichid amniotic (lichid în care stă copilul). Metoda
se numeşte amniocenteză. În lichid se găsesc celule ale copilului. Se separă celulele, se extrage AND din celule şi se fac teste
moleculare.
Evoluţie şi prognostic
Băieţii cu mutaţie completă nu pot urma o şcoală obişnuită. Au rezultate relativ bune la şcoala specială, dar aplicarea cât
mai precoce a unei educaţii adecvate profilului psihologic combinate cu terapie ocupaţională duce la recuperarea cea mai bună.
Otitele repetate trebuie tratate cu antibiotice pentru a evita scăderea auzului. Dacă apar complicaţii ortopedice, ele trebuie
urmărite şi tratate de ortoped.
Fetele cu mutaţie completă pot urma şcoala obişnuită cu rezultate slabe sau şcoala specială. Au nevoie de educaţie
adaptată combinată cu terapie ocupaţională.
Bărbaţii cu premutaţie au evoluţie absolut normală până la vârsta de 50 ani. După aceea, aspectul particular al familiei
trebuie să atragă atenţia medicului neurolog pentru a diferenţia FXTAS de Boala Parkinson, tratamentul fiind diferit.
Femeile cu premutaţie au risc de menopauză precoce. Apariţia menopauzei înaintea vârstei de 40 ani trebuie să atragă
atenţia ginecologului sau endocrinologului, care trebuie să întrebe despre copiii femeii respective sau ai surorilor lor. Depistarea
cât mai devreme a celor afectaţi şi aplicarea unei educaţii adecvate duce la recuperare.

Tratament

Nu exista niciun tratament pentru sindromul x fragil. Totusi, cu ajutorul unui plan de tratament individualizat care va fi aplicat in anii
prescolari, copiii afectati pot atinge potentialul maxim. Cei mai multi dintre copii cu sindromul x fragil ar trebui sa beneficieze de sprijinul
unei echipe de medici si educatori specializati.

Echipa ar putea sa includa un logoped, fizioterapeut, educatori speciali, psihologi dar si medici psihiatri. In cazul unora dintre copii
medicamentele amelioreaza simptomele comportamentale astfel incat acestia vor putea avea abilitatea de a invata.

Tratamentul medicamentos utilizat in mod obisnuit include

-antidepresive
-anticonvulsive
- antipsihotice.
-medicamente pentru tratarea tulburarilor de hiperactivitate si atentie.

Interventia timpurie este foarte importanta pentru ca un copil care sufera de sindromul X fragil sa aiba cel mai bun start posibil si pentru
a avea sansa de a beneficia de cat mai multe abilitati individuale.