STRATEGII NAŢIONALE PRIVIND COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR

Prof. ȋnv. preşc. David Veronica

Abandonul școlar reprezintă o problemă cu impact semnificativ asupra societății,

afectând nu doar indivizii implicați, ci și dezvoltarea economică și socială a unei națiuni. Pentru
a combate această problemă, este esențial să se dezvolte și să se implementeze strategii naționale
eficiente. Acest referat explorează câteva dintre aceste strategii și abordări în lupta împotriva
abandonului școlar.

I. Identificarea factorilor de abandon şcolar:

1. Analiza socio-economică: realizarea unui studiu detaliat asupra factorilor socio-

economici care contribuie la abandonul școlar, cum ar fi sărăcia, lipsa accesului la resurse
educaționale și inegalitățile sociale.
2. Monitorizarea absenteismului: implementarea unor sisteme eficiente de monitorizare a
absenteismului școlar pentru identificarea timpurie a elevilor în pericol de abandon.

II. Dezvoltarea programelor de sprijin:

1. Consiliere și orientare educațională: introducerea unor programe extinse de consiliere și
orientare educațională pentru a ghida elevii în luarea deciziilor cu privire la cariera lor școlară.
2. Programe de intervenție timpurie: implementarea de programe de intervenție timpurie
pentru a identifica și aborda dificultățile academice sau personale ale elevilor în stadiile
incipiente ale educației.

II. Creșterea accesului la educație:

1. Extinderea accesului la resurse educaționale: asigurarea accesului la manuale școlare,

tehnologie educațională și alte resurse necesare pentru a reduce inegalitățile în educație.
2. Program de burse și ajutoare financiare: dezvoltarea unor programe de burse și ajutoare
financiare pentru elevii cu resurse financiare limitate, astfel încât să poată continua studiile fără a
renunța din cauza problemelor financiare.
III . Implicarea părinților și comunității:

1. Programe de conștientizare pentru părinți: dezvoltarea de campanii educaționale pentru

părinți pentru a-i informa despre importanța educației și pentru a-i implica în sprijinirea
parcursului școlar al copiilor lor.
2. Parteneriate școală-comunitate: stimularea colaborării între școli și comunități pentru a
crea un mediu de învățare pozitiv și pentru a oferi suport suplimentar elevilor în nevoie.

Strategii naționale în combaterea abandonului şcolar:

1. Politici educaționale inovatoare:

  Dezvoltarea și implementarea unor politici educaționale inovatoare care să răspundă
nevoilor individuale ale elevilor.
 Crearea unui curriculum flexibil pentru a susține diversitatea de aptitudini și
interese ale elevilor.

2. Intervenție timpurie și monitorizare:

 Sisteme de monitorizare eficiente pentru identificarea și intervenția timpurie în
cazul elevilor expuși riscului de abandon.
 Colaborarea între instituțiile educaționale și serviciile sociale pentru a oferi sprijin
integral elevilor și familiilor lor.

3. Resurse suplimentare:
 Alocarea resurselor financiare suplimentare pentru școli aflate în zone
defavorizate.
 Implementarea programelor de susținere școlară, cum ar fi tutoriatele sau cursurile
de recuperare

Exemple de bune practici:

1. Programul "Check and Connect" din Statele Unite:

 Un program de mentorat care se concentrează pe relații strânse între elevi și
mentori pentru a preveni abandonul școlar.
 Monitorizarea regulată a progresului școlar și intervenția promptă în cazul unor
semne de dificultate.

2. Proiectul "Second Chance" din Franța:

 Un program de reintegrare socială și profesională pentru tinerii care au abandonat
școala.
 Oferă suport individualizat, formare profesională și stagii pentru a-i ajuta pe acești
tineri să-și găsească locul în societate.

3. Programul "Pathways to Education" din Canada:

 O abordare holistică care abordează atât aspectele academice, cât și cele socio-
economice.
 Oferă resurse educaționale, consiliere și sprijin financiar pentru elevii din
comunitățile defavorizate.
Strategiile naționale eficiente în combaterea abandonului școlar necesită o abordare
holistică, incluzând intervenții timpurii, resurse suplimentare și adaptarea sistemului educațional
la diversitatea elevilor. Exemplele de bune practici oferă modele inspiratoare pentru
implementarea unor soluții personalizate și eficiente în diferite contexte naționale. Prin adoptarea
acestor strategii și practici, societatea poate contribui semnificativ la creșterea ratei de absolvire
școlară și la asigurarea unui viitor mai prosper pentru toți tinerii.