Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat Mesajul Element Cheie Al Comunicării
Referat Mesajul Element Cheie Al Comunicării
REFERAT
Chișinău 2017
Mesajul – element cheie al comunicării
1. Generalități
1.1Mesajul
1.2Reguli de expunere a mesajului
2. Eficiența transmiterii mesajelor
3. Clasificarea mesajelor
4. Tipuri de mesaje utilizate în comunicare
4.1 .Mesaje verble
4.2.Mesaje nonverbale
4.3.Mesaje codificate
4.4.Mesaje decodificate
4.5.Feed-back
Surse informative: “Etica preofesională și bazele comunicării. Ciclu de prelegeri” UTM 2008
Procesul comunicări poate fi realizat prin intermediul mai multor forme: scrisori,
memorandumuri, rapoarte, discuții, convorbiri, întruniri, prezentații publice si interacțiuni
zilnice la un nivel mai mult sau mai puțin formal, tehnoredactare si telecomunicații,
comportament, inclusiv modul în care o persoană "dă" mâna, îsi ocupă locul în timpul unui
interviu, se îmbracă, vorbeste, se mișcă. Orice poate fi un potențial mesaj, o persoană nu poate
să nu comunice.
Mesajele pot să fie transmise fără să fie receptate sau să fie incorect receptate şi decodate; invers
- anumite mesaje pot fi receptate fără ca acestea să fie transmise (de exemplu, un student ajunge
într-o sală de curs goală şi concluzionează, fără să primească vreun mesaj fie că nu se ţine cursul,
fie ca acesta s-a mutat în altă sală etc.), sau fără ca mesajele să fi fost transmise conştient (de
pildă, feedback-ul pe care profesorul îl primeşte interpretând limbajul trupului elevilor, care
poate sugera atenţia şi concentrarea sau dimpotrivă neimplicarea).
Sursa mesajelor trebuie să fie credibilă, iar mesajele clare şi lesne de înţeles pentru a fi reţinute.
Conţinutul mesajelor are consecinţe, iar modul în care este prezentată informaţia are impact
asupra efectului, efectele reprezentând esenţa comunicării.
Redundanţa oferă astfel o formă a mesajului, iar emiţătorul se va centra pe folosirea unui nivel
optim de redundanţă pentru ca atât înţelegerea mesajului, cât şi captarea şi menţinerea interesului
să fie conjugate în acţiunea sa. Toate acestea trebuie armonizate cu contextul, cu elementele de
adresabilitate şi celelalte elemente ale procesului de comunicare (de pildă, mesajele sunt
transmise prin mai multe canale; astfel nivelul şi forma interacţiunii sunt definite de
caracteristicile contextului).
Mesajele pot varia şi în funcţie de afinitatea şi relevanţa subiectului în raport cu receptorul sau în
funcţie de stilul şi tipul de adresare folosite.
În momentul în care receptorul îşi gândeşte mesajul, este important ca acesta să fie generat dintr-
o perspectivă empatică, adică este necesară o proiecţie în modul în care respectivul ascultător va
recepţiona mesajul când acesta va fi transmis efectiv. Mai precis, mesajul trebuie gândit în
directă proporţie cu cel căruia este adresat (trebuie evitată tendinţa de a construi mesajul făcând
abstracţie de particularităţile celui care beneficiază de mesaj) şi trebuie să existe „un repertoriu
comun”. Acesta nu trebuie să vizeze doar o sferă de sinonimie a volumului de cuvinte pe care îl
deţin cei doi comunicatori, ci să presupună un cod lărgit, comun de comunicare, cum ar fi
interesele studenţilor, modul lor de ascultare, tipul dominant de feedback folosit, tipul de
interrelaţionări ale studenţilor între ei şi cu profesorul etc. După cum am mai afirmat – la punctul
2 al capitolului – decodarea se referă la descifrarea sensului mesajului primit. Pentru a se
produce o decodare corectă, receptorul trebuie să se afle în posesia codului adecvat, astfel că, în
ceea ce priveşte comunicarea mesajelor, un cod sau un sistem de semne în acest sens este alcătuit
din unităţi (semnele) şi structuri (regulile de combinaţie), iar esenţa sa constă în a asocia structuri
de date sensibile cu structuri de semnificaţie.
3.Clasificarea mesajelor
2. mesajul care este transmis de emiţător (definind modul în care emiţătorul codează mesajul);
- ajustarea – părţile din mesaj considerate înalt dezirabile pentru receptor sunt luate în
consideraţie într-o pondere foarte mare (de exemplu, dacă un profesor promite premii pentru
realizarea unor activităţi mai puţin atrăgătoare, atunci elevii se vor centra pe prima parte a
mesajului, cea legată de premii).
4.Tipurile mesajelor
Mesajele verbale si mesajele nonverbale.
4.1 Termenul de mesaj verbal semnifică un mesaj transmis prin limba scrisă sau prin cea
vorbită, adică este exprimat fie în cadrul unor discuții fie pe parcursul unor scrieri.
Discuțiile sunt cele mai frecvente căi de transmitere a mesajelor verbale. Acestea includ
conducerea, derularea unor întruniri / ședinte, speech-uri, vânzarea de produse și servicii,
acordarea de consultanță angajaților, solutionarea unor reclamații, derularea unor activități de
negociere etc. Comunicarea orală este foarte diferită de cea scrisa întrucât oferă mai multe
modalitati de transmitere a mesajului. Comunicând oral se pot corecta imediat aspectele
percepute necorespunzător, se pot accentua anumite părți ale mesajului, clarifica idei, exprima
atitudini. Aceasta este probabil explicația pentru faptul ca oamenii prefera să comunice față în
față sau prin telefon decât în scris.
Scrierea este o formă mai pretențioasă de comunicare verbală. Atunci când se scrie, mesajul
trebuie transmis clar si concis înca de prima dată. Îndemânarea de a scrie se dobândește în
timp si presupune mai multă creativitate decât cea de a vorbi. Comunicarea scrisă în afaceri
este extrem de importanta întrucât e o sursa majora de documentație. Astfel, dacă oamenii ar
apela doar la mesajele orale ar fi dificil de amintit ceea ce s-a comunicat anterior; de aceea în
afaceri o mare importanță revine cuvântului scris.
Modul în care mesajele verbale sunt percepute este o consecință directă a anumitor
îndemânări pe care respectivul receptor și le-a însușit. Este vorba de îndemânarea de a audia,
citi și gândi eficient.
Audierea este îndemânarea în comunicare cea mai puțin utilizată în mod eficient. Când o
persoana este în interactiune față - în – față cu o alta, este foarte probabil ca la un moment dat
aceasta să înceapă să "viseze cu ochii deschiși". Motivul este acela ca un individ poate asculta
aproximativ 500 de cuvinte / minut; însa cei mai mulți dintre oameni rostesc aproximativ 125
cuvinte / minut, adică cuvintele sunt rostite de 4 ori mai lent decât s-ar putea asculta. În plus,
audierea implică mai mult decât simpla auzire a vorbelor rostite. Presupune așezarea cuvintelor
în perspectiva lor corespunzatoare precum si urmărirea mesajelor acompaniatoare care pot
contrazice sau confirma cuvintele rostite. Audierea implică de asemeni obiectivitate.
Citirea eficientă este o importantă îndemânare în comunicare. Este esențială capacitatea de a
sumariza un document și de asemeni capacitatea de a decide imediat ce parte poate avea
efecte considerabile și ce trebuie facut în legatura cu aceasta.
Gândirea oamenilor este realizată în termeni verbali. Luarea deciziilor, soluționarea
problemelor, planificarea, organizarea, alte activități de afaceri necesită considerabile procese
de gândire. În timp ce gândirea verbala poate impune anumite limite asupra creativității,
aceasta este o formă de comunicare interpersonală utilă în coordonarea celorlaltor îndemânari
în comunicare.
Desigur, oamenii nu folosesc doar cuvinte pentru a comunica. Ori de câte ori se comunică, se
trimit în exterior mesaje și prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci când nu scriem sau
vorbim noi totusi comunicam ceva, uneori neintenționat.
Ansamblul elementelor non-verbale ale comunicării este uneori denumit ‘‘metacomunicare’’
(cuvântul grecesc ‘‘meta’’ înseamna ‘‘dincolo’’ sau “în plus”). ”Metacomunicarea” este deci
ceva în plus față de comunicare și trebuie sa fim conștienți de existența sa. Trebuie subliniat ca
metacomunicarea, care însoțește orice mesaj, are o importanță deosebita, întrucât ascultătorul
va folosi acesta “chei”, adică mesajele non-verbale pentru a-l ajuta să interpreteze ce i se
comunică, dar , mai important, el va prelua înțelesul mai degrabă din metacomunicare decât
din cuvintele auzite, în special atunci când “una se spune si alta se face”. Dacă de exemplu,
atunci când o persoană este supărată, aceasta încearcă să ascundă acest lucru, trebuie sa fie
conștientă de pozitia corpului, modul în care folosește gesturile, privirea, expresia feței, tonul
vocii care pot trada.
4.2 Mesajele nonverbale, adică mișcarea corpului, caracteristicile fizice, distanța, atingerea,
paralimbajul, artifact-urile, mediul, timpul, mesajele nonverbale scrise reprezintă mai mult de
65% din mesajele transmise prin comunicare. Comunicarea nonverbala este, așa cum am
specificat și mai sus, aceea care transcende comunicarea scrisă sau orală. Mesajele nonverbale
pot întări, complementa, contrazice sau înlocui mesajele verbale.
Mișcarea corpului, a feței , a capului, a ochilor. Felul în care o persoană se mișca sau își
folosește corpul furnizează informații despre acea persoană. În general oamenii dau din cap
pentru a indica aprobarea sau pentru a încuraja o altă persoană în ceea ce spune ori face. În
Marea Britanie o încuviințare din cap da celeilalte persoane permisiunea să continue, în timp ce
în India înclinarea capului în sus și în jos înseamna “nu”, o dezaprobare. Fața unei persoane
poate furniza în mod continuu un comentariu al reacției la ceea ce se comunică - surprindere,
neîncredere, aprobare, furie, etc. - astfel ca studiind expresiile feței unei persoane se pot învăța
multe despre adevaratele sentimente ale respectivei persoane. în contrast cu alte semnale ale
corpului, mișcarea ochilor are un efect puternic, comparativ cu alte semnale fizice folosite.
Unele mișcări ale ochilor sunt necontrolabile; ele trimit mesaje foarte puternice pe care le
recepționăm aproape fără a fi conștienți. Ochii nu pot comunica izolați de restul corpului. Există
un numar nesfârșit de mesaje care pot fi trimise când se combină mișcarea ochilor cu cea a
pleoapelor și sprâncenelor sau cu alte poziții ale trupului. Alte mișcări ale părților corpului
grupate sub denumirea de gesturi sunt moduri obișnuite de comunicare nonverbală.
Caracteristicile fizice ale unui individ pot fi mesaje importante pentru ceilalți indivizi. În timpul
anilor '60 bărbații care purtau par lung sau barbă întimpinau dificultăți în găsirea unui loc de
muncă. Ofertanții locurilor de muncă considerau excesul de plete ca un simbol al rebeliunii față
de autoritatea economică si politică. Oamenii înalți sunt adeseori angajați pe posturi care
implică un contact direct cu clienții, datorită respectului pe care uneori înălțimea îl atrage.
Studiile arată că oamenii cu un aspect exterior plăcut sunt considerați mai credibili decât cei cu
mai puțin șarm.
Distanța. În afaceri se poate observa cum oamenii apreciaza o anumită relație sau interațciune
cu alți oameni dupa felul cum aceștia "păstrează sau nu distanța". Distanța mică sugerează
încredere, căldură, amabilitate etc. pe când distanța mare sugerează că persoana care o
pastreaza nu permite apropierea, e mai rece, mai rezervată.
Atingerea este o importantă formă de comunicare, în strânsă corelație cu ideea de spațiu
personal. Deși a fost probabil cea mai veche formă de comunicare, folosită de copiii mici încă
de când nu sunt în stare să comunice, mulți sunt nesiguri în legatură cu modul cum aceasta
trebuie utilizată eficient. În general avem tendința de a fi foarte precauți atunci când folosim
atingerea ca fsrmă de comunicare. Studiile arată că oamenii care își dau mâna înaintea unei
întruniri vor lucra mai ușor împreună. Prin atingere, printr-o strângere de mână se rup barierele
de comunicare care adesea exista între oameni. Totuși sunt unele persoane care reacționeaza
negativ în fața unor tentative de atingere. A învăța când să atingi si cum să primești atingerea
poate fi o valoroasă îndemânare în comunicare.
Paralimbajul semnifică modul în care oamenii folosesc cuvintele. Când vorbim, volumul si tonul
vocii, folosirea unor “aaa” sau a altor caracteristici de vorbire servesc pentru a completa
mesajul verbal. În relațiile de afaceri este importantă claritatea si audibilitatea în vorbire.
Utilizarea la momentul oportun a accentului, a jargonului, a unui anumit grad de informalitate
si naturalețe pot crea un mediu confortabil auditoriului.