Retele Geodezice Topografice Pentru a putea intocmi planuri topografice, harti si lucrari de cadastru, se aleg pe suprafata terestra o serie

de puncte a caror pozitie in spatiu difera, dar care proiectate ortogonal pe o coala de desen si unite ne vor reda cu fidelitate forma si dimensiunile acelei zone ( la scara ). Punctele sunt situate pe pozitii dominante si repartizate pe teritoriu in colturile unei retele de triunghiuri, pozitia acestor puncte fiind determinata cu precizie mare, prin coordonatele rectangulare X, Y si Z. Ansamblul triunghiurilor care acopera teritoriul de masurat se numeste canevas. Reteaua Geodezica de stat sau Reteaua de Triangulatie : reprezinta reteaua de puncte de sprijin ce formeaza baza tuturor ridicarilor planimetrice. In functie de distanta dintre puncte, de precizia masuratorilor si calculelor, punctele ce formeaza Reteaua Geodezica se clasifica astfel : Ordinul I , avand punctele ( varfurile triunghiurilor ) situate la 20-60 km, in medie 30 km; Ordinul II, varfurile de triunghiuri sunt intercalate in Ordinul I si la distante intre 10-20 km, in medie 15 km; Ordinul III, punctele sunt dispuse in interiorul triunghiurilor de Ordinul II , la distante de 5-10 km, in medie 7 km; Ordinul IV , cuprinde puncte situate in interiorul triunghiurilor de Ordinul III si sunt situate la distanta medie de 3 km; Ordinul V , sunt punctele intercalate in triunghiuri de Ordinul IV la distanta medie de 1,5 km. Triangulatia geodezica de ordin superior este formata din punctele de Ordinul I, II si III, desfasurate de-a lungul paralelelor si meridianelor, alcatuind asa numita Retea Primordiala , care face legatura cu retelele statelor vecine. Triangulatia geodezica de ordin inferior, numita si Triangulatie Topografica, constituie Reteaua de Indesire si este alcatuita din punctele de Ordinul IV si V. Triangulatia topografica se foloseste pentru indesirea retelei de puncte de sprijin, in vederea legaturii masuratorilor de detaliu de puncte geodezice. Principalele caracteristici ale triangulatiei topografice sunt urmatoarele : alegerea punctelor se face cat mai aproape de suprafetele pe care se vor efectua masuratorile in detaliu. Numarul lor trebuie sa asigure densitatea ceruta de un punct la 2.5 5 km patrati; distanta intre puncte sa fie de 1 3 km; triunghiurile formate sa fie cat mai apropiate de cel echilateral, evitandu-se unghiurile mai mici de 40 g sau mai mari de 160 g; sa aiba vizibilitate la celelalte puncte care intra in forma de canevas stabilita;

 raportul dintre lungimile maxime si minime ale vizelor de determinare sa nu fie mai mare de 3 : 1 ; laturile care formeaza bazele de triangulatiei sa fie masurabile direct si sa aiba o lungime de 600-1500 m. Triunghiurile formate prin unirea punctelor se pot grupa in mod direct, deosebindu-se urmatoarele forme de canevas : poligon cu punct central; patrulater; lant de triunghiuri; lant de patrulatere; lant de poligoane; retea complexa. Alegerea forme de canevas depinde de conditiile de teren si de operator, dar in acelasi timp si de precizia cautata, deoarece formele poligonale si complexe de triangulatie asigura o precizie mai mare decat lanturile de triunghiuri sau patrulatere. Se indica ca cel putin o latura a canevasului sa fie delimitata de doua puncte geodezice de ordin superior cu coordonate cunoscute. Aceasta latura va servi ca baza de calcul sau baza de pornire. Din coordonatele rectangulare ale punctelor de la extremitatile bazei se poate calcula atat lungimea bazei ( distanta orizontala redusa la elipsoid ), cat si orientarea ( azimutul ) acestei directii. ZOOMACAD.RO