Drumuirea planimetrica este cea mai utilizata metoda de indesire a retelei de sprijin pentru

ridicarea detaliilor terenului. Datorita numarului mare de puncte de detaliu si faptului ca acestea
nu pot fi vizibile dintr-o singura statie, rezulta necesitatea unui numar mare de puncte de sprijin.
In principiu, considerand doua puncte stationabile din reteaua de triangulatie, situate la o
distanta de maximum 1500-2000 m, o drumuire planimetrica consta dintr-un numar de 20-25
puncte noi (de indesire), marcate pe teren cu tarusi metalici, dispuse la distante de circa 50-100
m, pe un traseu cuprins intre cele doua puncte de triangulatie care vor constitui capetele
drumuirii. Daca punctele succesive se unesc intre ele cu segmente de dreapta, se formeaza un
contur poligonal, la care punctele respective sunt varfuri. Daca acest contur este deschis, deci
porneste de pe un punct si se termina pe un alt punct de sprijin, drumuirea se numeste deschisa
sau desfasurata, asa cum se prezinta in figura 9.10. in situatia cand conturul poligonal se termina
pe punctul de pe care a inceput, drumuirea se numeste inchisa sau in circuit, cum se prezinta in
figura:

Fig. 9.10 Drumuire planimetrica desfasurata
Scopul principal al drumuirii este de a permite determinarea coordonatelor varfului traseului
poligonal. Pentru aceasta, pe teren se stationeaza succesiv cu teodotitul Fiecare punct si se fac
masuratori ale unghiurilor orizontale dintre laturile drumuirii si ale unghiurilor verticale ale
acestor laturi. De asemenea, se masoara si distantele inclinate intre puncte pe cale directa sau
electronic.
Corectia de orientare, unitara se calculeaza cu relatia: