Page 1 of 11

SAVANU LAURA ALEXANDRIA

ANUL II PIPP ALEXANDRIA

MODALITATI DE EDUCARE A LIMBAJULUI LA NIVEL PRESCOLAR. CONVORBIREA

CONVORBIREA – SPECIFICITATE SI OBIECTIVE

TIPURI DE CONVORBIRE

ASPECTE METODICE ALE FOLOSIRII CONVORBIRII IN ACTIVITATILE DE EDUCARE A LIMBAJULUI

Educația limbajului la nivel preșcolar este esențială pentru dezvoltarea integrală a

copilului. Convorbirea joacă un rol crucial în această etapă, deoarece contribuie la dezvoltarea
abilităților de comunicare, vocabular și înțelegere a limbajului. Iată câteva modalități eficiente
de educare a limbajului prin intermediul convorbirii la nivel preșcolar:

1. Modelare prin Conversație:

Adultul ca Model: Adulții din jurul copiilor ar trebui să ofere modele de vorbire corectă și
diversificată. Este important ca aceștia să folosească cuvinte variate, structuri gramaticale
corecte și să vorbească clar și lent. Conversații Deschise: Adulții ar trebui să fie deschiși la
dialog și să răspundă la întrebările și observațiile copiilor. Conversațiile ar trebui să fie
bidirecționale pentru a stimula comunicarea activă a copiilor.

2. Jocuri Verbale și Experimentarea cu Sunetele: Jocuri cu Cuvinte: Folosirea jocurilor

verbale, precum ghicitori, jocuri de cuvinte și poezii, pentru a-i încuraja pe copii să se joace
cu limbajul. Explorarea Sunetelor: Încurajarea copiilor să experimenteze cu sunetele prin
intermediul repetițiilor, onomatopeelor și imitării diferitelor sunete și voci.

3. Povești și Cărți: Lectură Caută-Carte: Utilizarea cărților cu imagini și întrebări deschise

pentru a dezvolta vocabularul și a stimula discuțiile. Povești Interactiva: Împărtășirea de
povești interactive unde copiii sunt încurajați să participe, să pună întrebări și să ofere
propriile păreri.

4. Jocuri de Rol și Dramatizări:

Dramatizări Simple: Folosirea jocurilor de rol și dramatizărilor pentru a încuraja conversația

și creativitatea în cadrul unor scenarii simple. Vocabular Relaționat cu Rolul: Introducerea de
vocabular specific la jocurile de rol pentru a îmbogăți limbajul utilizat de copii.

5. Activități de Grup și Colaborare: Dezvoltarea Empatiei: Activități de grup care implică

discuții despre sentimente, experiențe și puncte de vedere pentru a dezvolta empatia și
Page 2 of 11

capacitatea de a exprima gândurile și sentimentele. Dezbaterea în Grupuri Mici: Dezvoltarea

abilităților de a asculta și de a răspunde la ideile altor copii într-un mediu de grup.

6. Experiențe Practice și Explorare: Vizite în Exterior: Excursii, vizite și experiențe în aer

liber pentru a dezvolta vocabularul legat de mediul înconjurător. Experimentarea cu Cuvinte
Descriptibile: Encurajarea utilizării cuvintelor descriptive pentru a descrie obiecte, experiențe
și emoții.

7. Feedback Constructiv: Poveste și Feedback: A asculta poveștile copiilor și a oferi feedback

constructiv care încurajează dezvoltarea limbajului și structurilor gramaticale corecte.
Corectarea Ușoară: Corectarea ușoară a erorilor de limbaj fără a descuraja inițiativa copilului
de a vorbi. Educația limbajului la nivel preșcolar ar trebui să fie interactivă, adaptată nevoilor
individuale ale copiilor și să creeze un mediu plăcut și stimulant pentru dezvoltarea abilităților
de comunicare. Convorbirea la nivel preșcolar reprezintă un aspect fundamental în
dezvoltarea limbajului și a abilităților de comunicare ale copiilor. Aceasta include nu doar
producerea sunetelor și a cuvintelor, ci și capacitatea de a interacționa eficient, de a asculta și
de a înțelege limbajul verbal și non-verbal. Iată mai multe detalii despre specificitatea și
obiectivele convorbirii la această vârstă:

Specificitatea Convorbirii la Nivel Preșcolar

Vocabular în Extindere:

Copiii la această vârstă își extind vocabularul, încorporând cuvinte noi și încercând să le
utilizeze în contexte variate.

Învățare a Gramaticii Simple:

Copiii încep să înțeleagă și să utilizeze structuri gramaticale simple, cum ar fi propozițiile cu

subiect și predicat, folosind verbe și substantive.

Dezvoltarea Comunicării Non-Verbale:

Înțelegerea și utilizarea limbajului non-verbal, cum ar fi expresiile faciale, gesturile și postura,

joacă un rol important în comunicarea lor.

Îmbunătățirea Abilităților de Ascultare: Copiii își dezvoltă abilități de ascultare, învățând să

acorde atenție instrucțiunilor, poveștilor și conversațiilor din jurul lor.

Interacțiuni Sociale: Dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii și adulți în moduri

constructive, incluzând folosirea cuvintelor de politețe și împărțirea experiențelor.

Formarea Abilităților Narative: Începerea construirii poveștilor și exprimarea coerentă a

evenimentelor în ordine logică.

Exprimarea Emoțiilor: Dezvoltarea abilităților de a exprima emoții și sentimente în cuvinte,

facilitând astfel comunicarea lor cu cei din jur.

Obiective ale Educației Limbajului prin Convorbire la Nivel Preșcolar:

Page 3 of 11

Dezvoltarea Vocabularului: Învățarea de cuvinte noi și utilizarea lor în contexte variate.

Înțelegerea Structurilor Gramaticale: Învățarea și utilizarea structurilor gramaticale de bază

pentru a forma propoziții corecte.

Stimularea Creativității Verbale:

Încurajarea copiilor să își exprime ideile și să creeze cuvinte proprii, contribuind la

stimularea creativității lor.

Dezvoltarea Abilităților de Ascultare și Răspuns:

Îmbunătățirea capacităților de ascultare activă și răspuns la întrebări și instrucțiuni.

Îmbunătățirea Limbajului Non-Verbal:

Învățarea să interpreteze și să utilizeze limbajul non-verbal în comunicare.

Promovarea Conversațiilor Bidirecționale: Încurajarea conversațiilor bidirecționale, în care

copiii contribuie la dialog prin întrebări, păreri și idei.

Consolidarea Abilităților de Comunicare Socială: Dezvoltarea abilităților sociale pentru a

comunica eficient în grupuri și pentru a înțelege emoțiile celor din jur.

Stimularea Imaginației și a Poveștilor Personale:

Încurajarea copiilor să își folosească imaginația pentru a crea și a împărtăși povești personale.
Educarea limbajului la nivel preșcolar prin convorbire implică o abordare holistică, luând în
considerare nu doar aspectele verbale, ci și cele sociale și emoționale ale comunicării. Este
important să se creeze un mediu stimulant și să se ofere oportunități ample pentru dezvoltarea
acestor abilități esențiale.

Convorbirea poate avea diverse tipuri, în funcție de scopul, contextul și participanții la

conversație. Iată câteva tipuri de convorbire amănunțite:

1. Conversația Informală:

Participanți: Persoane apropiate, prieteni, membri ai familiei.

Caracteristici:

Este relaxată și fără formalități.

Se axează pe subiecte personale și cotidiene.

Utilizarea limbajului informal și a expresiilor familiare.

2. Dezbaterea:

Participanți: Două sau mai multe persoane cu opinii diferite.

Caracteristici:
Page 4 of 11

Schimbul de argumente și idei pentru a ajunge la o concluzie sau o decizie.

Respectarea regulilor stabilite pentru a menține un dialog organizat.

Accent pe logica și persuasiunea argumentelor.

3. Interviul:

Participanți: Un intervievator și un intervievat sau mai mulți.

Caracteristici:

Intervievatorul adresează întrebări pentru a obține informații sau opinii.

Intervievatul răspunde în mod detaliat și contextualizat.

Se concentrează pe subiecte specifice sau pe calitățile individuale ale intervievatului.

4. Conversația Telefonică:

Participanți: Două persoane sau mai multe prin intermediul telefoanelor.

Caracteristici:

Comunicare vocală la distanță.

Se pot adresa subiectelor variate, de la personale la profesionale.

Poate implica gesturi și tonalități vocale pentru a transmite sensuri suplimentare.

5. Conversația de Afaceri:

Participanți: Persoane implicate într-un context profesional sau de afaceri.

Caracteristici:

Formală și structurată, cu respectarea unor reguli de etichetă.

Abordarea subiectelor legate de afaceri, strategii, proiecte etc.

Utilizarea unui limbaj adecvat contextului profesional.

6. Conversația Academică:

Participanți: Studenți, profesori sau cercetători într-un context academic.

Caracteristici:

Abordarea subiectelor complexe și specializate.

Utilizarea unui limbaj academic și a terminologiei specifice domeniului.

Analiza critică și evaluarea argumentelor.

Page 5 of 11

7. Conversația Online:

Participanți: Oameni care comunică prin intermediul platformelor online.

Caracteristici:

Poate fi informală sau formală, în funcție de context.

Utilizarea limbajului scris și a emoticoanelor.

Posibilitatea de a împărtăși informații, opinii și resurse online.

8. Conversația Terapeutică:

Participanți: Terapeut și client sau grup terapeutic.

Caracteristici:

Abordarea problemelor personale sau emoționale.

Folosirea întrebărilor și a reflectării pentru a explora sentimentele și gândurile.

Încurajarea introspecției și a schimbării pozitive.

9. Conversația Socială:

Participanți: Grup de prieteni sau persoane care interacționează într-un context social.

Caracteristici:

Se axează pe relații sociale și activități de agrement.

Utilizarea umorului, a poveștilor personale și a schimbului liber de opinii.

Fiecare tip de convorbire are propriile caracteristici și reguli, oferind oportunități unice pentru
dezvoltarea abilităților de comunicare și a relațiilor interpersonale.

Folosirea convorbirii în activitățile de educare a limbajului necesită o abordare atent

planificată și adaptată la nevoile specifice ale copiilor. Iată câteva aspecte metodice
amănunțite pentru a integra convorbirea în activitățile de educație a limbajului:

1. Alegerea Temelor Relevante:

Identificarea Intereselor Copiilor: Aflarea intereselor copiilor pentru a alege teme relevante și
captivante.

Context Real de Utilizare a Limbajului: Introducerea de teme care reflectă situații reale de
utilizare a limbajului în viața de zi cu zi.

2. Planificarea Conversațiilor Structurate:

Page 6 of 11

Stabilirea Scopurilor: Definirea clară a obiectivelor pentru fiecare conversație.

Structurare Logică: Organizarea conversațiilor într-o manieră logică, cu introducere,

dezvoltare și încheiere.

3. Folosirea Întrebărilor Deschise:

Promovarea Gândirii Critice: Adresarea întrebărilor deschise pentru a stimula gândirea critică
și expresia individuală.

Dezvoltarea Abilităților de Comunicare: Încurajarea copiilor să-și exprime opiniile și să își

susțină argumentele.

4. Exerciții de Ascultare Activa:

Furnizarea Feedback-ului: Furnizarea feedback-ului pozitiv și constructiv pentru a încuraja

ascultarea activă.

Exerciții de Recapitulare: Exerciții care să îi ajute pe copii să recapituleze și să sintetizeze

informațiile auzite în timpul conversației.

5. Exploatarea Cuvintelor Cheie:

Identificarea Cuvintelor Cheie: Identificarea și evidențierea cuvintelor cheie asociate cu tema

conversației.

Dezvoltarea Vocabularului: Stimularea folosirii și înțelegerii cuvintelor noi și complexe.

6. Jocuri de Rol și Dramatizări:

Experiențe Practice: Introducerea jocurilor de rol și dramatizărilor pentru a oferi experiențe

practice de utilizare a limbajului în contexte diverse.

Explorarea Diferitelor Roluri: Permiterea copiilor să exploreze și să înțeleagă diferitele roluri

și perspective.

7. Promovarea Împărtășirii de Povești:

Folosirea Poveștilor Personale: Encurajarea copiilor să împărtășească povești personale și

experiențe.

Dezvoltarea Capacității Narative: Sprijinirea dezvoltării abilităților de a relata evenimente în

ordine logică.

8. Jocuri Verbale și Ghicitori:

Stimularea Gândirii Jocurilor: Introducerea de jocuri verbale, ghicitori și enigme pentru a

stimula gândirea și exprimarea creativă.

Explorarea Sensurilor: Utilizarea jocurilor pentru a explora diferite sensuri ale cuvintelor și a
stimula imaginația.
Page 7 of 11

9. Evaluarea și Îmbunătățirea Continuă:

Monitorizarea Participării: Monitorizarea activității copiilor în timpul conversațiilor.

Feedback Constructiv: Oferirea feedback-ului în mod regulat și ajustarea activităților în

funcție de evoluția grupului.

10. Individualizarea Activităților:

Adaptarea la Nivelurile de Dezvoltare: Adaptarea activităților la nivelurile individuale de

dezvoltare ale copiilor.

Abordarea Diferențiată: Furnizarea de suport suplimentar sau provocări pentru a satisface

nevoile individuale.

11. Folosirea Materialelor Suport:

Cărți, Povești și Imagini: Utilizarea de materiale suport precum cărți, povești și imagini pentru
a întări temele și pentru a stimula discuțiile.

Utilizarea Tehnologiei: Integrarea tehnologiei pentru a oferi experiențe interactive și variate.

12. Clima Deschisă și Inclusivă:

Crearea unui Mediu Plăcut: Asigurarea unei atmosfere deschise și prietenoase pentru a
încuraja participarea activă.

Promovarea Incluziunii: Asigurarea că toți copiii au oportunitatea de a contribui și de a se

simți acceptați.

Prin implementarea acestor aspecte metodice, educația limbajului prin intermediul convorbirii
devine mai interactivă, adaptată și benefică pentru dezvoltarea limbajului și a abilităților de
comunicare ale copiilor la nivel preșcolar.

Dezvoltarea limbajului este un proces de durată, ce începe odată cu primele sunete ale
gânguritului, ca expresie a bucuriei, până la „jocul simbolic, care se bazează pe stăpânirea
limbajului, și se prezintă ca un proces interactiv în care copilul învață sistemul de sunete
(fonologie), cuvinte (morfologie) și structuri gramaticale (sintaxa), sensurile cuvintelor
(semantica), folosirea adecvată a acestora, în prezența și asistat/ susținut/ stimulat continuu de
aparținători/ familie, de grupurile de joacă formale (în cadrul instituțiilor de educație timpurie)
sau informale, sau de către comunitate”

La vârsta preșcolară, limbajul este un mijloc al relaționării copiilor cu cei din jur, dar și de
organizare a propriei vieți psihice. Potrivit Ursulei Șchiopu, la 3 ani preșcolarul este la stadiul
limbajului situativ, alcătuit din propoziții simple, însoțite de obicei de gesturi Exprimarea lor
este de obicei plină de exclamații, interjecții, repetiții, onomatopee etc. Cu timpul, această
formă de exprimare se înlocuiește cu limbajul contextual, ambele forme evoluând pe
parcursul vieții. Limbajul interior începe să se dezvolte, ceea ce face ca acesta să se transmită
limbajului exterior și astfel, cu fiecare zi, în condițiile unei dezvoltări normale, să crească
Page 8 of 11

ritmul și debitul din ce în ce mai mult. Aceștia își rezolvă în gând diverse situații problemă,
reconstituie povestiri ori întâmplări

O altă caracteristică a limbajului preșcolarului este lipsa reticenței în vorbire, astfel că acesta
își va exprima opiniile și observațiile fără reținere, însă treptat, va dobândi capacitatea de a se
exprima reverențios, utilizând formule de adresare adecvate situației, mediul grădiniței dar și
modelul din familie realizând conturarea și cizelarea exprimării copilului .(Șchiopu, 1967)

Lecturile după imagini constituie un alt mod de dezvoltare a limbajului preșcolarilor. Această
formă de activitate solicită mult reprezentările și experiența de viață a copiilor. Aceste
activități necesită ilustrații sau tablouri, care trebuie să transmită un anumit mesaj. „Potrivit
teoriei abordării integrale a limbajului, oamenii achiziționează limbajul ca un întreg, nu în
fragmente, mersul natural fiind de la întreg la parte și nu invers. De asemenea, achiziția
limbajului apare ca o integrare a diferitelor sale aspecte: vorbire, ascultare, scriere, citire.
Copiii nu trec succesiv prin fiecare din actele vorbirii, ci dimpotrivă, totul se petrece aproape
simultan, de la vârste foarte mici” (Boca-Miron, 2002, p.15). Prin lecturile după imagini,
copiii sunt puși în situația de a relata verbal ceea ce înfățișează acestea, de e explica, de a le
interpreta, iar educatoarea are posibilitatea de a corecta pronunția copiilor, de a le îmbunătăți
modul de exprimare, de a-i ghida spre o exprimare coerentă și logică.
Convorbirile au rolul de a activiza vocabularul, de a preciza și fixa cuvintele, de a forma o
vorbire corectă și expresivă. Metoda conversației este cea care însoțește această formă de
activitate care este una complexă și completă. În această activitate, copilul își folosește
întreaga sa zestre lingvistică, își prezintă personalitatea, iar aceasta se exprimă prin utilizarea
cuvintelor și sintagmelor potrivite. Preșcolarul trebuie să-și sistematizeze cunoștințele deja
însușite, într-o structură nouă. Această activitate ajută la formarea unui complex de deprinderi
de exprimare corectă și totodată va învăța să asculte întrebarea, să răspundă când este
solicitat, să asculte răspunsurile celorlalți, să răspundă când este solicitat, să-și ordoneze
informațiile astfel încât să răspundă adecvat întrebărilor.
Prin activitățile de memorizare, se oferă un model de limbaj poetic, bogat, nuanțat, un mod de
a cunoaște mediului înconjurător, de a-și forma și consolida noțiuni primare despre familie și
mediul social. Poeziile oferă prilejul de a dezvălui copiilor bogăția limbii române, în
polisemia și sensurile sale secundare sau cele figurate. Poeziile pot fi și un mod de a corecta și
exersa pronunția. Cele care conțin onomatopee, aliterații, paronime sunt un material eficace în
formarea auzului fonematic.
Recitarea este un mod eficient pentru formarea unor deprinderi corecte de reglare a respirației,
în timpul comunicării, de a pronunța corect, integral, toate silabele.
Un alt mod de dezvoltare a vorbirii preșcolarului o reprezintă jocul didactic. În esență jocul
este un mijloc intens de stimulare și exercitarea a vorbirii. Jocul didactic este un mijloc de
instruire și educare utilizat pentru formarea sau consolidarea de cunoștințe, priceperi și
deprinderi. Jocul didactic are rolul de a antrena intens copilul în stimularea și exercitarea
vorbirii (fără ca acesta să conștientizeze efortul), de a activiza vocabularul, de a îmbunătăți
pronunția, de a-i însuși construcții gramaticale. Îmbogățirea vocabularului se face cu
substantive proprii, care să denumească obiecte, fenomene, principalele părți ale corpului,
obiecte de igienă personală, îmbrăcăminte, încălțăminte, alimente, adjective privind culoarea,
raporturi dimensionale, însușiri gustative, olfactive, termice sau anumite calități morale.
Un alt rol al jocurilor didactice este acela de a urmări aspecte ale structurii gramaticale:
reprezentarea grafică a propoziției, discriminarea cuvintelor, despărțirea cuvintelor în silabe și
Page 9 of 11

precizarea sunetelor. „Creierul nostru este astfel alcătuit încât la un moment dat al dezvoltării
sale are nevoie să fabrice sau să asimileze cuvinte, așa cum are nevoie să asimileze fosfor sau
să fabrice neuroni. De aceea vedem cum copilul se străduiește să înmagazineze cuvinte,
locuțiuni, întorsături de fraze, chiar fără să le înțeleagă” (Claparede., 1975, p.120)
Cuvintele au rolul justificării, al explicației și îi încântă învățarea lor. Orice moment al zilei
constituie un prilej de a repeta cuvinte, a le lega, înlănțuindu-le în invenții verbale. „Evoluția
limbajului presupune ea însăși o serie întreagă de interese succesive: la început copilul nu
folosește decât substantive, indicând obiecte concrete; pe urmă, în vocabularul său apar
verbele, apoi conjuncțiile, adjectivele, numaralele și în sfârșit pronumele” (Claparede., 1975,
p.120). Aceasta, spune autorul, arată înlănțuirea diferitelor faze ale dezvoltării gândirii. Copiii
cu tulburări de vorbire pot manifesta teamă și jenă de a se exprima datorate sentimentului de
neincredere în capacitatea de exprimare. Ca urmare a acestui fapt, persoanele care intră în
contact cu copilul și nu au răbdare să-l asculte, influențează în mod negativ dezvoltarea
limbajului acestuia.
Mediul educațional și mediul familial sunt hotărâtoare în dezvoltarea limbajului preșcolarului,
iar colaborarea dintre cele două ambianțe duc la o evoluție a limbajului copilului (Boșcaiu,
1973).

Specificul educarii vorbirii corecte la varsta prescolara

Intelegerea treptata a educatiei prescolare in concordantele educatiei permanente sau

prelungite s-a impus gandirii si practicii pedagogice contemporane, datorita mutatiilor
profunde si accelerate ce au loc in structurile sociale in intreaga viata.

'Desi e veche de cand lumea, educatia are de solutionat tot timpul probleme noi pe
care societatea omeneasca in ansamblu si anumite grupuri sociale, le pun in anumite stadii de
dezvoltare.' Conceptia moderna asupra educatiei prescolare presupune folosirea din timp a
invatarii dirijate si spontane considerand invatarea drept scopul principal al dezvoltarii
inteligentei copilului si baza procesului de socializare.

In practica invatamantului romanesc s-a abordat problematica potentialului creativ

specific varstei prescolare in cadrul unui sistem instructiv-educativ bine structurat, unde
copilul sa aiba dreptul sa-si formeze personalitatea si din proprie experienta.

'La varsta prescolara, copilul dobandeste cele mai profunde, durabile si productive insusiri
psihice ale individualitatii proprii, o intensa receptivitate, sensibilitate si flexibilitate psihica.'

Este cunoscuta importanta deosebita pe care o are vorbirea in dezvoltarea multilaterala dar
mai ales in dezvoltarea intelectuala a copiilor prescolari. O contributie remarcabila in
domeniuo cercetarilor orientate spre dezvoltarea comunicarii orale la copii a avut-o Tatiana
Cazacu, in special in lucrarea - Dialogul la copii, ale carei rezultate in cercetarea acestui
domeniu le gasim implementate in proiectarea si desfasurarea activitatilor instructiv-educative
in gradinita, in special, a activitatilor care contribuie la dezvoltarea componentelor fonetice,
Page 10 of 11

lexicale, si morfosintactice ale limbajului, precum si rolul elementelor neverbale in realizarea

omunicarii eficiente. Psihologii au demonstrat ca viata afectiva complexa a copilului de varsta
prescolara are o larga determinare asupra dezvoltarii limbajului si a vorbirii si ca facandu-se
apel la valoarea afectiva a mesajului, comunicarea este mai deplina.

Chiar pentru un copil cu o vorbire anormala ete necesara o influenta sistematica in

dezvoltarea auzului fonematic, in imbunatatirea perceptiei auditive, in formarea abilitatii de a
distinge cuvintele din propozitii, de a imparti cuvintele in silabe si de a pronunta corect
sunetele in insusirea practica a raporturilor gramaticale, sub aspect morfologic si sintactic, in
formarea unei exprimari clare, corecte, a ideilor, in dezvoltarea capacitatilor de a sesiza
semnificatia cognitiva a cuvintelor si propozitiilor incat sa poata folosi un vocabular din ce in
ce mai bogat, in formarea ritmului de vorbire corespunzator continutului si deprinderii de a
respecta pauzele, intonatia si accentul.

In conditiile unei educatii corecte, catre varsta de 3 ani copilul isi insuseste in linii mari
pronunctia fonemelor din limba materna. Totusi, nu sunt rare cazurile in care si copiii de
virsta mai mare manifesta unele dificultati articulatorii. In perioada prescolara se continua
perfectionarea laturii fonetice a limbajului.

Odata cu asimilarea fondului lexical, copilul isi insuseste si semnificatia cuvintelor adica
notiunile care se schimba, se imbogatesc, se precizeaza treptat pe masura acumularii
experientei si a perfectionarii operatiilor gandirii.

Un alt aspect important in evolutia limbajului la aceasta varsta il constituie desavarsirea

structurii gramaticale. La sfarsitul perioadei prescolare, copilul stapaneste practic pricipalele
forme si categorii gramaticale ale limbii materne.

Aspect gramatical

Din punct de vedere gramatical, varsta prescolara se caracterizezaa prin folosirea nedecvata a
formelor gramaticale. La aceasta varsta, copilul incepe sa depaseasca faza limbajului situativ,
desprinzandu-se de influientele momentuuli prezent, si-si dezvolta din ce in ce mai mult
capacittea de a folosi limbajul contextual, intensificandu-se functia intelectuala, care consta in
planificarea mintala si reglarea activitatilor practice.

Copilul prescolar nu invata structurile gramaticale, nu stie si nu cunoaste definitii, nu stie ce

este substantivul, verbul, declinarea, dar, in vorbire respecta aceste reguli, pentru ca are in jur
modelul de vorbire, este antrenat sa-l cunoasca prin diferite activitati din gradinita, este
corectat atunci cand greseste.
Page 11 of 11

Datorita acestui fapt modelul de vorbire din jurul sau trebuie sa fie corect, adultul trebuie sa
aiba o exprimare ingrijita, sa respecte regulile gramaticale dupa care este structurata vorbirea.
Urmarind, la copii, educarea unei vorbiri corecte din punct de vedere gramatical, in toate
relatiile de comunicare, exprimam clar, precis, in termeni simpli, fara sa ne coboram la un
nivel infantil. De asemeni, educatoarea trebuie sa vorbeasca rar, sa pronunte clar cuvintele
pentru ca prescolarii sa poata sesiza structura sonora a lor.

Copiii trebuie sa ajunga sa foloseasca constructii corecte din punct de vedere gramatical.
Astfel vor fi obisnuiti:

 sa foloseasca corect terminatiile cazurilor substantivelor, mai ales genitivul si dativul,

formele articulate si nearticulate ale substantivelor la singur si plural;
 sa schimbe formele verbale dupa persoana, timp, numar si mai ales sa foloseasca
corect trecutul si viitorul verbelor cunoscute;
 sa acorde substantivele cu cuvintele care le insotesc, asa redea in vorbire anumite
grade de comparatie;
 sa foloseasca corect forme variate de pronume personale si de politete, sa realizeze
acordul acestora cu unele parti de propozitie;
 sa foloseasca corect cuvintele de legatura uzuale (conjunctii si prepozitii);
 sa construiasca propozitii simple si dezvoltate, chiar unele fraze.

Pentru realizarea acestor obiective, am folosit ca mijloace de realizare: lecturi dupa

imagine, jocuri didactice, povestiri, memorizari, convorbiri.

BIBLIOGRAFIE

https://www.creeaza.com/didactica/gradinita/Educarea-Limbajului-la-varsta-264.php

https://iteach.ro/experientedidactice/modalitati-de-dezvoltare-a-limbajului-in-gradinita