Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- prezent - eu învăţ
- Imperfect - eu învăţam
- mai-mult-ca-perfect - eu invăţasem
- perfect - eu să fi învăţat
perfect - a fi învăţat
GERUNZIU învăţând
PARTICIPIU învăţat
Verbul din limba romana este partea de vorbire flexibila care exprima stari, actiuni, existente,
evolutii (procese in desfasurare) care se petrec intr-un timp mai scurt sau indelungat.
Verbul predicativ poate forma singur predicatul cand sunt la un mod predicativ.
Verbul copulativ nu pot forma singur predicatul decat cu ajutorul unui nume predicativ,
alcatuind un predicat nominal. Ele nu au inteles de sine statator.
Verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a iesi, a se face, a parea, a ramâne, a
insemna, a constitui, a reprezenta etc.
El a devenit inginer.
A rămas repetent.
Ea pare tristă.
Cand au inteles de sine statator, verbele “a fi”, “a ajunge”, “a iesi”, “a insemna”, “a face”, “a
ramane” sunt predicative.
Au însemnat tema.
Verbul auxiliar reprezinta cuvintele care ajuta la formare a modurilor si a timpurilor compuse
Verbul „a fi” se foloseste ca verb auxiliar pentru formarea urmatoarelor moduri si timpuri:
Verbul a vrea este folosit ca verb auxiliar pentru formarea viitorului propriu-zis: voi scrie, vei
scrie, va scrie, vom scrie, veti scrie, vor scrie.