INFECŢIILE CU

TRANSMITERE SEXUALĂ
SIFILISUL
 Sifilisul este cea mai
frecventă infecție
transmisă pe cale sexuală,
fiind produsă de
Treponema pallidum
 Contagiozitatea se
realizează, în marea
majoritate a cazurilor, prin
contactul sexual cu o
persoană bolnavă
 Transmiterea sifilisului prin
căi extragenitale este rar
întâlnită la un număr
foarte redus de bolnavi
 Contaminarea indirectă,
este teoretic posibilă în
anumite situaţii
Etiopatogenie

Agentul etiologic al bolii îl constituie Treponema fiind un germen

Treponema pallidum (sin. Spirocheta
pallida), bacterie gram negativă
anaerob, cultivarea ei pe
clasată în ordinul Spirochetale, familia medii de cultură este
Treponematacee imposibilă

Temperatura optimă
Diviziunea Treponemei pallidum se
face prin sciziparitate la cca. 30-50
necesară vieţii şi înmulţirii
de ore interval. treponemei este de 36-
37O.
Metode de
punere în
evidenţă a
Treponemei
pallidum
Troponema pallidum – microscopie cu câmp întunecat
 Evoluţia stadială a infecţiei sifilitice

Sifilisul are o perioadă de incubaţie de aproximativ 21 de zile (10-90 zile) de la momentul contactului infectant.

În primele 10 zile ale perioadei de incubaţie (considerată “etapa Urmează “etapa histologică“ în care virulenţa treponemelor se
biologică“) are loc activarea mijloacelor nespecifice de apărare tisulară evidenţiază prin modificări morfologice

După a 21-a zi de la momentul infectant, la locul de pătrundere al treponemelor apare leziunea specifică primei perioade de evoluţie a
sifilisului, şancrul primar

După 7 zile de la apariţia şancrului se organizează cel de-al II-lea semn clinic al sifilisului primar, adenopatia satelită

Clinic, şancrul sifilitic evoluează şi persistă 42 de zile după care se epitelizează spontan.
 În paralel cu evoluţia
şancrului, începând cu a
III-a săptămână de
evoluţie a acestuia, se
pozitivează reacţiile
serologice

 Evoluţia sifilisului primar se

împarte din punct de
vedere al posibilităţilor
investigative serologice în
2 etape: o perioadă
seronegativă (care
durează 42 de zile de la
contactul infectant) şi o
perioadă ulterioară,
seropozitivă.
Evoluţia stadială a infecţiei sifilitice

Evoluţia sifilisului secundar durează între 2 şi 5 Secundar acestei faze de latenţă

ani şi se derulează prin succesiuni de pusee
eruptive
Intervalele de latenţă clinică din primul
an de infecţie, în care diagnosticul se
poate stabili doar prin examene
serologice, constituie sifilisul latent recent
După această perioadă de 2-5 ani, în
evoluţia infecţiei sifilitice netratate, se
instalează o perioadă de vindecare clinică
aparentă care poate dura între 10-20 ani
tardivă, apar leziuni cutaneo-
mucoase, viscerale sau
osteoarticulare puţine la număr,
profunde şi distructive, ireversibile
În concluzie, la început sifilisul (în
faza primară) reprezintă o boală
loco-regională, ulterior devenind
generalizată (datorită septicemiei)
cu o evoluţie cronică ondulantă
 sifilisul latent
sifilis latent sifilis latent
de durată
precoce tardiv
necunoscută

În ultimii ani a fost

propusă o nouă Sifilisul latent precoce

clasificare a •Seroconversie documentată sau creșterea semnificativă sau de 4 ori a titrului unui test

infecţiei sifilitice
netreponemic
•Simptome de sifilis primar sau secundar
•Un partener diagnosticat cu sifilis primar, secundar sau latent precoce
•Teste reactive pozitive nontreponemice sau treponemice în ultimele 12 luni

Sifilisul terţiar este astăzi foarte rar întâlnit la noi în ţară şi apare la
pacienţii care nu au făcut tratamentul corect într-o fază evolutivă
anterioară

Sifilisul latent tardiv se referă la semne și simptome care apar după

perioada de sifilis secundar, care nu afectează sistemul cardiovascular
și nervos
Sifilisul primar
 Şancrul sifilitic tipic debutează în a 21- 22-a zi de la contactul cu o
persoană bolnavă

Tabloul clinic al pată roz-roșie, fără

simptomatologie
sifilisului subiectivă
supărătoare,
localizată strict la
locul de contaminare
Sifilisul primar
Este caracterizat, din punct rapid, de la o zi la
de vedere clinic, de două alta, aceasta
semne obiective: şancrul se transformă într-o
sifilitic (şancrul dur) şi papulă
adenopatia satelită

eroziune circumscrisă,
rotund-ovalară, de
dimensiuni variate
Sifilisul primar

La palpare, sifilomul primar prezintă o indurație, în general,

nedureroasă

Șancrul sifilitic tipic, în peste 95% din cazuri este unic şi are
localizarea în zona organelor genitale

Şancrul tipic se poate localiza genital, perigenital sau în

zone extragenitale

Localizările extragenitale interesează: buzele (cel mai des cea

inferioară), faţa laterală a limbii, amigdalele, palatul moale,
gingiile, bărbia şi mult mai rar nasul, obrajii, pleoapele, ceafa, sânii
şi mâinile
Sifilis primar localizat la nivelul penisului
 Sifilisul primar

Există şi posibilitatea apariţiei şancrelor simultane duble sau multiple cu localizări diferite (unul în
zona genitală şi altul pe deget, bărbie, mamelon, etc).

Şancrele
atipice

Şancrul Şancrul Şancrul Şancrul Şancrul Şancrul Şancrul Şancrul Balanita

pitic gigant ulceros crustos difteroid fisurat gangrenos hipertrofic sifilitică
Evoluţia sifilomului
primar se face spre
vindecare spontană
după 42-45 de zile de
la apariţie

Se vindecă în 3-6 Se vindecă în 1-2

săptămâni fără săptămâni cu
tratament tratament.
Al doilea semn Ganglionii sunt măriţi de volum, elastici,
mobili pe planurile profunde şi superficiale,
clinic obiectiv în fără fenomene de periadenită şi
nedureroşi
tabloul evolutiv al
sifilisului primar
este adenopatia
Această adenopatie de obicei
sifilitică unilaterală
 Se instalează între zilele
7-10 de la apariţia
şancrului
 Apare în 60-70% din Adenopatia sifilitică satelită se organizează
cazuri, inițial, ca întotdeauna în vecinătatea şancrului
limfadenopatie
unilaterală
Sifilisul secundar
Sifilisul secundar
 Se instalează în plină stare de
sănătate aparentă printr-o
simptomatologie clinică foarte variată
de la un individ la altul, însoțită de
fenomene generale
 Simptomele sistemice includ în
ordinea frecvenței: odinofagie, stare
de rău generală, pierdere ponderală,
febră etc.
Totalitatea manifestărilor
cutaneo-mucoase, de la nivelul
fanerelor şi viscerale care se
desfăşoară pe intervalul cuprins
între 65 de zile de la contactul
infectant şi 2-5 ani de la acesta,
cu o mare variabilitate
reprezintă tabloul clinic al
sifilisului secundar.
Leziunile cutaneo-
mucose din această
perioadă se numesc
sifilide
Apar la cca. 45 de
Sifilidele se dezvoltă în 3-12
săptămâni după apariția
șancrului până la 6 luni după
expunere
forma unor macule
În până la 25% din cazuri
sifilidele se dezvoltă când
șancrul este încă prezent
Sifilidele eritematoase (sin. rozeola
sifilitică)
Această rozeolă de
Erupţia rozeolică primă izbucnire are
zile de la debutul
îmbracă mai multe
sifilisului primar o durată de 2-4
aspecte clinice: săptămâni.
Se prezintă sub rozeola cu leziuni
mici de 1-3 mm; După un interval ce
rotund-ovalare, rozeola numulară, variază între 2-3
eritematoase, de când leziunile săptămâni şi 2 luni
nuanţă roz-pal depăşesc 1 cm; se declanşează un
rozeola urticariană; nou puseu eruptiv
Se mai numesc şi “rozeola de
rozeole numulare rozeola granulară
recidivă“
Sifilidele papuloase
urmează în timp rozeolei
sifilitice înlocuind
papulo- papulo- papulo-
maculele cu formaţiuni
papuloase scuamoase erozive pigmentare
La început, papulele sunt
mici, de 3-4 mm,
ajungând ca la sfârşitul
perioadei secundare să papulo- papulo-
psoriaziforme
aibă 2-3 cm diametru pustuloase hipertrofice
Sifilidele papuloase
evoluează ca atare sub
forma unor papule sau
pot suferi în evoluţia lor
diferite modificări ulceroase ectimatoase
Sifilidele papulo-scuamoase includ mai
multe forme clinice:
 Sifilidele lenticulare apar în prima
etapă de evoluţie a sifilisului
secundar. Sunt papule rotund
ovalare, de 3-5 mm, ferme la
palpare, uneori cu un guleraş
scuamos periferic (“guleraşul lui
Biett”).
 Sifilidele papulo-psoriaziforme apar
sub forma unor papule infiltrate,
acoperite de scuame groase,
albicioase
 Sifilidele papulo-seboreice se
localizează pe zonele seboreice (pe
frunte realizând “coroana Venerei”) Sifilide lenticulare
Sifilide lenticulare
palmare cu gulerașul lui
peniene
Biett prezent
 Sifilidele papulo-erozive se localizează în
regiunile corpului cu umiditate şi frecare
maximă, la pliuri
 Suprafaţa papulelor este erodată
 Sunt cele mai contagioase sifilide
 Există mai multe aspecte clinice:

Sifilidele papulo-
erozive crustoase

Sifilidele
micropapuloase Sifilidele papulo-
foliculare sau erozive circinate
lichenoide

Sifilidele papulo-
Sifilidele Sifilide papulo-hipertrofice Sifilide papulo-hipertrofice
ragadiforme
pustuloase
(fisurare)

Sifilidele papulo-
hipertrofice
Sifilisul secundar

Sifilidele pigmentare Sifilidele ulceroase

 sunt caracteristice perioadei târzii de
evoluţie a sifilisului secundar, aparând
după cca. 7-10 luni de la momentul
infectant
 reţea hiperpigmentată, cafenie, cu
ochiuri de tegument normal colorat,
localizată în jurul gâtului sau pe
decolteu, motiv pentru care a fost
denumită “colierul Venerei”
 sunt manifestări ale celui de al doilea
an de evoluţie a sifilisiului secundar
având caracter distructiv
 debutează ca pustule care se
ulcerează rapid rezultând ulceraţii
rotund-ovalare
Sifilidele Sifilidele
eritematoase

mucoaselor
Interesează de regulă
mucoasa cavităţii bucale şi a Sifilidele Sifilidele
erozive depapilate
zonei genitale

La nivelul
mucoasei
bucale,
aspecte
clinice

Sifilidele Plăci mucoase

opaline ulcerate

Sifilidele
difteroide

Sifilide
depapilate Pe mucoasa genitală pot apărea sifilide erozive, papulo-erozive,
ulcerate şi papulo-hipertrofice care se pot extinde şi în zona anală
 Atingerile fanerelor în sifilisul secundar interesează atât unghiile, cât şi
părul

La nivelul
La nivelul La nivelul
părului de pe
unghiilor sprâncenelor
scalp

Devine
alopecică
Perionixisul sifilitic Alopecie difuză
treimea externă
a sprâncenei

Alopecie
Onixisul sifilitic
Alopecie sifilitică
sifilitică “în
luminişuri”

în luminișuri
Sifilisul secundar
Manifestările
ganglionare
 Micropoliadenopatie ce
interesează grupele
ganglionare suboccipitale,
latero-cervicale,
retromastoidiene,
supraepitrohleene, inghinale
 Sunt, în general, simetrice,
cuprinzând ganglioni elastici,
mobili, fără semne inflamatorii,
nedureroşi
Manifestările
viscerale
 Sunt puţin zgomotoase
 Hepatita sifilitică, tulburări
digestive, pleurezie bilaterală
“în balanţă“, poliartralgii, irite,
keratite sau nevrite optice
Sifilisul malign
 Sifilis secundar care evoluează
la subiecţii cu teren tarat, cu
deficienţe ale sistemului
imunitar
 Profunzimea şi extinderea
leziunilor este neîntâlnită la
cazurile obişnuite de sifilis,
manifestările cutaneo-
mucoase asociind o paletă
foarte largă şi polimorfă de
sifilide
 DUPĂ STADIUL SECUNDAR
URMEAZĂ O PERIOADĂ
ASIMPTOMATICĂ, FĂRĂ SEMNE
CLINICE, CU
Sifilisul latent SEROREACTIVITATEA CA FIIND
SINGURA DOVADĂ A
INFECȚIEI. SIFILISUL LATENT ESTE
UN DIAGNOSTIC DE
EXCLUDERE
 ESTE ASTĂZI FOARTE RAR
ÎNTÂLNIT LA NOI ÎN ŢARĂ ŞI
APARE LA PACIENŢII CARE NU

Sifilisul terţiar AU FĂCUT TRATAMENTUL

CORECT ÎNTR-O FAZĂ
EVOLUTIVĂ ANTERIOARĂ SAU
NU AU FĂCUT NICI UN
TRATAMENT
Sifilisul terţiar

Cam 1/3 din cazurile de sifilis netratat dezvoltă sifilis

terțiar

Sifilisul benign tardiv se referă la semne și simptome

care apar după perioada de sifilis secundar care nu
afectează sistemul cardiovascular și nervos

Caracteristicile generale ale leziunilor sifilitice terţiare

sunt

•numărul mic de leziuni

•caracterul profund şi distructiv
•vindecarea prin cicatrici permanente
Manifestările terţiare
sunt reprezentate de
sifilidele
tuberculoase şi
gomele sifilitice
Goma sifilitică
În faza de cruditate, goma
creşte lent în volum, îşi pierde
mobilitatea, aderă la tegument
În etapa următoare
nodozitatea se ramoleşte
central şi se deschide în exterior
printr-un orificiu din care se
scurge un lichid vâscos, lăsând
o ulceraţie cu fundul necrozat
Ulterior, burbionul gomos se
detaşează şi ulceraţia se
vindecă printr-o cicatrice
 Goma sifilitică se poate resorbi şi
fără să ajungă la ulceraţie
 Localizările elective ale gomelor
sunt pe antebraţe, scalp, frunte,
fese, presternal, faţa anterioară a
picioarelor, la nivelul coatelor sau
genunchilor
 O altă localizare a sifilidelor
gomoase o reprezintă cavitatea
bucală sau mucoasa nazală
 Limba, pe lângă gome, mai
poate prezenta infiltraţii terţiare
difuze sau ulceraţii
Manifestările
viscerale din cadrul
sifilisului terţiar
interesează sistemul
cardiovascular şi
ficatul
Sifilisul terțiar
Sifilisul meningo-vascular
Afectează până la 70% dintre bolnavi
Cefalee, vertij, acufene, parestezii sau paralizii,
tulburări de sensibilitate tactilă sau termică
Modificări ale activităţii psihomentale
Sifilisul parenchimatos
Este manifest prin două forme clinice :
tabesul şi paralizia generală progresivă
•Tabesul este consecinţa unei leptomeningite care
interesează rădăcinile posterioare ale nervilor şi
ulterior coarnele posterioare ale măduvei ce suferă
un proces de degenerescenţă
•Paralizia generală progresivă, începe prin tulburări
de personalitate, cu interesarea capacităţii de
memorare, tulburări de vorbire, scriere sau calcul și
se termină prin demenţă profundă şi evoluează
rapid spre deces
Sifilisul
congenital
Sifilisul congenital

 O femeie însărcinată bolnavă de sifilis,

netratată prezintă şanse foarte
ridicate de a transmite boala fătului
Evoluţia sifilisului
dacă suferă de o formă recentă de
boală
congenital se
 Sifilisul congenital reuneşte totalitatea
desfăşoară sub
semnelor clinice şi paraclinice
decelabile la un copil contaminat
două forme
transplacentar de la o mamă bolnavă distincte:
de sifilis

•sifilisul congenital precoce

•sifilisul congenital tardiv
Sifilisul congenital
precoce
Sifilisul congenital precoce
reprezintă 1,5-2% din totalul
cazurilor de sifilis congenital şi
debutează de la naştere sau
în primii 2 ani
 Copiii sunt subponderali
 Cresc greu în greutate
 Prezintă vărsături şi anorexie inexplicabile
 Au faciesul cu tegumentul zbârcit, cu
aspect îmbătrânit)
 Prezintă adesea malformaţii la nivelul
cutiei craniene
Sifilisul congenital precoce

Simptomatologia
clinică cutaneo-
mucoasă a sifilisului
congenital precoce
este ilustrată de

Sifilide eritemato- Sifilide papuloase- Pemfigusul sifilitic al

Sifilida infiltrativă
papuloase diseminate psoriaziforme nou-născutului

Alte semne includ:

Coriza sifilitică Laringita sifilitică
condiloma lata, fisuri

Sifilisul congenital
tardiv
Reprezintă 72% din totalul
acestei forme, apare după
vârsta de 2 ani
Leziunile sifilitice congenitale
active (manifeste) constituie
manifestări clinice la nivel
cutaneo-mucos, osos, ocular,
auditiv şi neuropsihic
Pe tegumente şi mucoase
evoluează sifilide
tuberculoase sau gome
Manifestările osoase Alte manifestări osoase ale
interesează mai ales oasele sifilisului congenital tardiv
nasului (“nas în şa”,“nas în sunt: osteoperiostită
picior de ceaun”, “nasul în gomoasă sau plastică,
lornietă“, “nasul în cioc osteomielită gomoasă,
de papagal”,“nasul turtit”) tibia “în iatagan
Manifestările auditive
Atingerile oculare constau interesează urechea
din keratita
medie printr-o otită medie
parenchematoasă urmată
distructivă
sau nu de leucom
sau o nevrită acustică
Sindromul neuropsihic
Sifilisul congenital tardiv

Pe lângă manifestările active, sifilisul congenital tardiv se manifestă prin sechele şi distrofii

Dintre sechele enumerăm: cicatricile liniare sau radiare distrofiile

peribucale, perinarinare sau perianale, deformaţii osoase dentare
scheletice sau sechele auditive sau vizuale

Distrofiile de ordin general se manifestă ca tulburări

endocrino-metabolice, gigantism sau nanism Triada
keratita
parenchimatoasă Hutchinson
Distrofiile localizate (parţiale), cele mai întâlnite, sunt cele
dentare

• alterări ale coroanei dentare

• alterări ale marginii tăioase sau triturante de tip “dinte în platou” surditatea
• o formă particulară o reprezintă dinţii Hutchinson
Dinți Hutchinson
Diagnosticul
paraclinic în
sifilis
 În primele zile de •Ultramicroscopia efectuată
din serozitatea recoltată de la
evoluţie nivelul şancrului

Diagnosticul După a 7-a zi de •Examenele serologice

paraclinic în sifilis evoluţie

Examenele serologice sunt

reacţii antigen-anticorp
datorate apariţiei în serul
Testele cu antigene cardiolipinice
bolnavilor a anticorpilor
antitreponemici care rezultă Reacţiile de • Se bazează pe precipitarea anticorpilor reaginici
în urma prezenţei treponemei floculare • Cea mai folosită reacţie este VDRL
în organism

RPR (Rapid Plasma • Se pretează la testarea rapidă a unui număr mare de

Reagin Test) persoane într-un interval scurt de timp

Reacţiile de fixare • Reacţia clasică reprezentativă pentru acest tip este

reacţia Bordet - Wasserman
a complementului • Se folosesc rar
 Testul de hemaglutinare pasivă (TPHA)

Testul de imunofluorescenţă (FTA)

Testele cu antigene Testele imunoenzimatice (EIA)

treponemice
Testul de imobilizare al treponemelor (TPI)

Testul de fixare al complementului cu antigene treponemice

purificate

Immunoblottingul
Tratamentul
sifilisului
Tratamentul sifilisului
Treponema pallidum este şi astăzi
sensibilă la acţiunea Penicilinei deşi
acest antibiotic a fost introdus în
tratamentul sifilisului cu 55 de ani în
urmă
Penicilina este activă asupra
spirochetelor numai în faza lor de
diviziune
 Penicilina duce la o vindecare
biologică completă doar în fazele de
sifilis recent sau primosecundar,
perioade în care are loc multiplicarea
intensă a treponemei
 Concentraţia minimă eficientă (de
siguranţă) este de 0,03 U.I./ml plasmă
 Tratamentul sifilisului se
individualizează pentru fiecare
pacient
Tratamentul sifilisului
 Controlul serologic pentru sifilisul
primar și secundar se face după 6-12
luni de la finalul curei, iar pentru sifilisul
latent precoce la 12-24 luni
 Sifilisul primar, sifilisul secundar şi sifilisul
latent recent, atât pacienții HIV
pozitivi, cât și cei HIV negativi, se
tratează cu Moldamin
În sifilisul latent tardiv și sifilis latent de durată
necunoscută se administrează Moldamin
Pentru formele de sifilis nervos (clinic sau
serologic) se indică tratamentul exclusiv cu
Penicilină
•Penicilină G cristalină, 18-24.000.000 UI i.v./zi,
administrată fracţionat în doze de 3-4.000.000 UI la
fiecare 4 ore, timp de 10- 21 zile
•Se poate recomanda ca tratament alternativ și
Procain penicilină, 2.400.000 UI i.m./zi asociată cu 500
mg probenecid oral de 4 ori/zi, ambele timp de 10-14
zile
Incidentele şi
accidentele Incidentele •Reacţii dureroase locale
•Infiltraţii nodulare la locul injecţiei
tratamentului cu minore •Reacţii febrile

Penicilină în sifilis
În cursul tratamentului cu
Penicilină pot surveni Incidentele •Reacţia Jarisch-Herxheimer
incidente sau accidente
(estimate în procente variate, majore •Reacţia Wile

3-10% după diferiţi autori).

•Prurit difuz
•Rash-uri de aspecte variate
Accidentele •Erupţii urticariene
•Şocul anafilactic
•Sindromul Hoigné
 SIDA ESTE O AFECȚIUNE
INFECȚIOASĂ PRODUSĂ DE
Manifestări VIRUSUL IMUNODEFICIENȚEI
UMANE (HIV) CARE ESTE UN
cutanate în SIDA RETROVIRUS UMAN
LIMFOTROPIC TRANSMIS, ÎN
SPECIAL, PE CALEA SEXUALĂ
Manifestări cutanate în SIDA
Boala are o răspândire foarte
largă, iar manifestările clinice și
evoluția se datorează
consecințelor imunodeficienţei
umane produsă de cele două
serotipuri virale: HIV1, care este
cea mai frecventă cauză a
infecției HIV globale și HIV2
Transmiterea bolii se face prin
• Contactul sexual
• Prin transfuzii cu sânge neverificat
• Prin folosirea acelor de seringă
nesterilizate
• Prin instrumente chirurgicale, de
bărbierit, de manichiură nesterilizate
• De la mamă la nou-născut
  Infecţia primitivă HIV (primoinfecția) se
derulează după o perioadă de incubaţie
Manifestări variabilă, între 3-6 săptămâni
cutanate în SIDA  În această etapă, 10-20% dintre bolnavi
pot prezenta o simptomatologie
nespecifică
Tablou clinic
 La 70% dintre bolnavi, după infecţia
primară, apar leziuni cutanate
necaracteristice şi nesugestive
 Erupția persistă, în medie, 5-8 zile. În
această perioadă diagnosticul se
stabileşte prin evidenţierea ADN-ului viral
în sânge sau LCR sau prin detectarea
anticorpilor anti-HIV prin seroconversie (
  După infecţia primară (boala
seroconversiei) afecţiunea intră într-o
Manifestări perioadă de latenţă
cutanate în SIDA  În timpul infecției HIV simptomatice,
pielea și mucoasele sunt predominant
afectate
Tablou clinic  Dermatita seboreică foarte extinsă
reprezintă cea mai frecventă prezentare
 Alte semne includ: zona zoster
multimetamerică, molluscum
contagiosum forma tumorală, dermatita
pruriginoasă, foliculita recidivantă și
rebelă la tratament, dermatofiții,
vulvovaginita candiozică recurentă și
leucoplazie “păroasă“ albă bucală
Leucoplazie paroasa a limbii
Leucoplazie paroasa a limbii
 SIDA manifestă este
Manifestări
cutanate în SIDA
ultima formă de
evoluţie a bolii, în care
Tablou clinic imunitatea este profund
alterată la toate
nivelele şi evoluează cu
manifestări infecţioase
variate şi tumorale
multiple
Manifestările
cutanate în SIDA
 manifestări infecţioase:
virale, microbiene,
fungice, parazitare;
 tumorale: sarcoame Candidoză linguală (candidozele
Kaposi, limfoame, mucoaselor sunt prezente
epitelioame;
la toţi bolnavii SIDA)
 neclasificabile: vasculare,
autoimune,
postmedicamentoase,
leziuni papulo-scuamoase.
Toate manifestările infecțioase din stadiul
SIDA sunt severe și refractare la tratament
Sarcom Kaposi
Manifestari
cutanate în
Boala restaurării imune sau sindromul
reconstitutire inflamator de reconstituire imună apare
imună după 3 luni de la începerea tratamentului
cu simptome noi infecțioase sau inflamatorii
Inițierea terapiei
ale unei afecțiuni preexistente sau
antiretrovirale (ART) exacerbarea acesteia
determină recuperarea
parțială a sistemului imun,
măsurată prin creșterea CD4+ Managementul sindromului inflamator de
și scăderea nivelului HIV
reconstituire imune constă în continuarea
plasmatic
ART și tratarea afecțiunilor preexistente. În
În general, apare unele cazuri, corticoterapia s-a dovedit
îmbunătățirea clinică, dar la
benefică.
o minoritate intervine o
deteriorare clinică
paradoxală.
Prevenirea şi combaterea bolilor cu
transmitere sexuală

Întrucât bolile cu transmitere sexuală sunt contagioase şi pot avea consecinţe

grave asupra individului şi a descendenţilor săi, ele reprezintă o problemă de
sănătate publică şi necesită reguli de combatere a răspândirii lor în societate
 Depistarea precoce a bolnavilor
 Controlul periodic antivenerian
 Declararea şi internarea în spital a tuturor bolnavilor confirmaţi
 Tratamentul medicamentos trebuie administrat regulat şi sub supraveghere
medicală
 Educaţia sanitară
 Profilaxia individuală