Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT
SISTEME DE DIRIJARE
A TRAFICULUI
FEROVIAR
Îndrumător Student
Conf. Dr. Ing. Andrei-Răzvan Cristian TOMA
GHEORGHIU
București
2023
Cuprins
ANEXA 1 ................................................................................................................................. 47
Capitolul 1. Introducere
1.1 Tema proiectului
Să se proiecteze un sistem de oprire la punct fix în stațiile de cale ferată, astfel:
a. Dacă semnalul de ieșire indică trecere fără oprire (afișează culoarea verde), se
transmite informația pentru a fi afișată pentru mecanicul de locomotivă.
b. Dacă semnalul de ieșire indică oprire (afișează culoarea roșie), se transmite un mesaj
la bordul locomotivei pentru a începe frânarea, proiectând sistemul astfel încât trenul să
oprească în același loc de la peron. NU SE PROIECTEAZĂ SISTEMUL DE FRÂNARE, CI
TREBUIE DOAR CA INFORMAȚIA SĂ AJUNGĂ LA BORD (în modul definit prin mesajele
care se vor transmite).
Se vor putea utiliza informațiile din sistemele de centralizare. Locomotiva are două
valori de decelerare: prima pentru viteze mai mari sau egale cu 70 km/h (0,5 m/s 2) și a doua
pentru viteze sub 70 km/h(1,3 m/s2).
Pe baza notațiilor:
- nn = numărul de litere din nume (primul, dacă sunt mai multe)
- np = numărul de litere din primul prenume,
se consideră următoarele:
- Lungimea stației este egală cu valoarea maximă dintre 2000 și (nn+np)*200 metri.
Lungimea peronului este de 500 de metri și este amplasat centrat, la mijlocul stației dacă nn =
par, sau exact înainte de semnalul de ieșire dacă nn = impar.
- Viteza de circulație la intrarea în stație este egală cu (nn + np)*10 km/h.
- Pentru nn = impar, trenul are 3 vagoane. Pentru nn = par, trenul are 10 vagoane.
4
- Tensiunea de alimentare pentru toate echipamentele noi introduse în sistem este de
min(nn,np)*20 volți. Dacă nn este impar alimentarea disponibilă este de c.c., dacă nn este par,
alimentarea disponibilă este de c.a.
5
Capitolul 2. Schema bloc
În Figura 1 este ilustrată schema bloc a sistemului de oprire la punct fix în stațiile de
cale ferată , rolurile fiecărui bloc funcțional urmând să fie prezentate în subcapitolele următoare.
6
bloc este proiectat să funcționeze în tandem cu semafoarele feroviare pentru a asigura oprirea
trenurilor în siguranță în situații specifice. Acest bloc transmite un semnal electric
corespunzător către UCP.
7
2.1.7 Echipamente de cale 2 - Bloc de emisie radio (Tx)
Este blocul care are rolul de a transmite informația la bordul trenului prin comunicație
radio, o metodă eficientă pentru o comunicație pe distanță scurtă și fără fir. Acest emițător v-a
opera în banda de frecvențe 433,4 MHz – 473 MHz, întrucât frecvențele utilizate sunt situate
în banda liberă.
8
Capitolul 3. Schema de amplasament
9
3.1 Descrierea schemei de amplasament
În figura 2 este reprezentată schema de amplasament a sistemului propus, schemă care
pune în evidență amplasarea peronului într-o stație în care trenul trebuie să oprească la punct
fix. În schemă sunt puse în evidență amplasarea echipamentelor de cale utilizate, EC1 și EC2,
dar și a semnalului de ieșire care ne indică dacă trebuie sa oprim sau putem trece prin stație fără
oprire.
Legătura de comunicație dintre blocuri este ilustrată prin linia albastră, care reprezintă
o magistrală de date, transmisia datelor se va face prin protocolul de comunicație RS-485, iar
linia de comunicație va fi realizată utilizând cablu FTP.
Pentru exemplificarea modului de funcționare al sistemului se consideră situația
simplificată din Figura 3. Astfel, se va pune în evidență situația în care trenul trebuie să oprească
la punct fix. Stația are o lungime totală de 2,4 km, peronul fiind amplasat la jumătatea stației,
iar trenul trebuie sa oprească la punctul 1.400m. Astfel, trenul care are în componență 10
vagoane, însumează o lungime totală de 275m, ceea ce înseamnă că acesta se va încadra în
lungimea peronului, la punctul de oprire ales, astfel niciun vagon nu va fi situat în afara
peronului. Acest lucru a fost reprezentat sugestiv și în schema de amplasament prin pata de
culoare din dreptul peronului.
Relevante pentru realizarea proiectului, sunt distanțele de frânare, pentru a putea
determina atât distața totală de frânare, cât și punctele unde trenul trebuie să înceapă frânarea.
Pentru aflarea distanței ne vom folosi de cei 2 parametri de decelerare dați în tema proiectului,
mai precis vom folosi a = -0,5 m/s2 pentru viteze mai mari sau egale cu 70 km/h, și respectiv, a
= -1,3 m/s2 pentru viteze mai mici de 70 km/h.
Ținând cont de faptul că trenul circulă cu o viteză de 120km/h la intrarea în stație, este
nevoie să realizăm două calcule, folosind următoarele formule:
1000
𝑣[𝑚⁄𝑠 ] = 𝑣[𝑘𝑚⁄ℎ] ∗
3600
,pentru a afla viteza în m/s;
𝑣𝑓2 − 𝑣𝑖2
𝑑1 =
2𝑎
,unde:
• Vi este viteza inițială (120 km/h),
• Vf este viteza finală (70 km/h),
• a este decelerarea (-0,5 m/s2);
• d1 este distanța parcursă de tren în timpul decelerării la 70 km/h.
Astfel, prin calcul direct, a rezultat d1:
1000 2 2 2 1000 2 2 2
𝑣𝑓2 − 𝑣𝑖2 (70 ∗
3600
) 𝑚 /𝑠 − (120 ∗
3600
) 𝑚 /𝑠
𝑑1 = = = 733𝑚
2𝑎 2 ∗ (−0.5)𝑚/𝑠 2
Pentru a afla distanța totală necesară oprii trenului va trebui să calculăm utilizând
formulele prezentate anterior, de această dată însă vom folosi ca vi = 70 km/h, pentru vf = 0
10
km/h și, cel mai important, un coeficient de decelerare de 1,3 m/s2 ( a = -1,3 m/s2). Așadar d2
va fi egal cu:
1000 1000
𝑣𝑓2 − 𝑣𝑖2 (0 ∗ 3600)2 𝑚2 /𝑠 2 − (70 ∗ 3600)2 𝑚2 /𝑠 2
𝑑2 = = = 146𝑚
2𝑎 2 ∗ (−1.3)𝑚/𝑠 2
În total este nevoie de o distanță de 879 metri (d1 + d2) pentru ca trenul să oprească la
peron, în condițiile în care circulă cu 120 km/h la intrarea în stație.
De asemenea pentru a putea comunica eficient și precis cu trenul când acesta ajunge în
punctul doi de frânare este importantă aflarea timpului necesar în care trenul încetinește de la
120 km/h la 70 km/h. Pentru calcularea timpului vom utiliza următoarea formulă:
𝑣𝑓 − 𝑣𝑖
𝑡=
𝑎
,unde:
• t este timpul;
• vf este viteza finală;
• vi este viteza inițială;
• a este decelerarea.
Utilizând formula anterioară, rezultă:
1000 1000
𝑣𝑓 − 𝑣𝑖 (70 ∗ 3600) 𝑚⁄𝑠 − (120 ∗ 3600) 𝑚/𝑠 −13,88 𝑚⁄𝑠
𝑡= = 2
= = 27,77 𝑠
𝑎 −0,5 𝑚/𝑠 −0,5𝑚/𝑠 2
Pentru a determina cele două puncte în care trenul începe cele 2 etapte de frânare, vom
proceda astfel:
➢ Distanța totală, după care trenul se va opri la peron este de 879 metri, iar acesta
trebuie să oprească după ce a parcurs 1400 metri de la intrarea în stație, atunci
vom scădea din punctul final de oprire (1400m), ales astfel încât trenul să
oprească cu 50m înainte de capătul peronului, cei 879 metri pe care trunul îi
parcurge în etapele de frânare. Prin urmare rezulă că primul punct de frânare al
trenului se află la 521 metri după intrarea în stație.
➢ Al doilea punct de frânare, cel în care trenul începe să frâneze mai puternic, este
determinat atât de distanța parcursă până la 70 km/h, respectiv după 733m,
astfel acest punct se află la 1254 metri după intrarea în stație. Valoarea aceasta
este mai puțin relevantă pentru sistemul proiectat și a fost reprezentată doar
orientativ întrucât nu vom folosi distanța parcursă, în schimb ne vom folosi de
timpul în care trenul parcurge această distanță, respectiv în 27,77 secunde.
11
• Echipamentul de cale 1 (EC1) este responsabil pentru detectarea semnalului de
ieșire din stație. Acesta ansamblu trebuie amplasat la capătul stație, unde se
regăsește și semnalul luminos, pentru a putea fi identificat cu ușurință și precizie.
Dacă acest semnal indică verde sau galben, adică trecere fără oprire atunci la bordul
ternului va ajunge informația de liber, în caz contrar, dacă semnalul este roșu se va
transmite comanda de oprire. Tot echipamentul se va amplasa întru-un dulap de
protecție, pentru a proteja echipamentele de intemperii (ploaie, zăpadă, umiditate
etc.), iar senzorul ce se va ocupa de detecția propriu-zisă va fi montat în interiorul
semnalului, izolat pe cât putință de lumina ambiantă pentru a detecta cât mai eficient
aprinderea semnalului roșu. Acest echipament va fi alimentat cu 12V curent
continuu obținut dintr-o sursă de alimentare ce operează la o tensiune de 80V curent
alternativ.
12
Capitolul 4. Echipamentele utilizate
Pentru a fi mai ușor de descris fiecare echipament utilizat precum și rolul acestuia în
sistemul proiectat, am decis să împart elementele sale componente pe mai multe subsisteme în
felul următor:
• Echipamentul de cale 1
o echipamentul de detecție al semnalului;
o echipamentul de procesare a datelor;
o echipamentul de transmitere al datelor.
• Echipamentul de cale 2
o echipamentul de detecție al trenului;
o echipamentul de procesare a datelor;
o echipamentul de primire al datelor;
o modulul de transmisie radio.
• Echipamentul din tren
o echipamentul de informare mecanic;
o echipamentul de procesare a datelor;
o modulul de recepție radio.
• Echipamente auxiliare.
Toate subsistemele menționate sunt detaliate în subcapitolele următoare.
13
• sensibilitate la lumină: reacționează la o gamă largă de intensități luminoase, de la
lumina ambientală redusă până la lumina puternică.
• curentul maxim este de 20 mA
• dimensiuni reduse : 14 x 8 mm
Dezavantaje:
• pentru a obține rezultate precise în funcție de nevoile specifice ale proiectului, este
posibil să fie necesară o calibrare atentă a senzorului;
14
• poate fi sensibil la alte surse de lumină sau la interferențe electromagnetice, ceea ce
poate afecta măsurătorile în anumite condiții;
• performanța senzorului poate varia în funcție de condițiile de mediu, cum ar fi
umiditatea și temperatura.
În figura 6 de mai jos putem să vedem schematic porturile de care dispunde placa de
dezvoltare Arduino Uno R3:
15
Figură 6. Porturi Arduino Uno R3
Avantaje:
• este ușor de folosit întrucât nu necesită cunoștințe avansate în programare, aceasta
utilizând o variantă simplificată a limbajului C/C++;
• programarea și conectarea la calculator se face prin USB;
• comunitate open-source cu mulți utilizatori activi și suport online pe forumuri;
• cost redus;
Dezavantaje:
• lipsa multitasking-ului;
• lipsa optimizării pentru performanță;
• suport limitat pentru limbajele de programare;
Acesta este folosit întrucât este imposibilă transmisia directă a datelor prin cablu de
cupru de la un echipament la altul pe distanțe mari din cauză că semnalele devin mult prea
atenuate și afectate de zgomot după o anumită distanță.
16
Figură 7. Modulul MAX485
Avantaje:
• bibliotecă dedicată în Arduino;
• cost redus.
Dezavantaje:
• pentru comunicație pe distanțe mai mari de 1,2 km sunt necesare repetitoare de
semnal care au un cost ridicat.
17
Figură 8. Schema electrică a echipamentului de cale 1
18
Figură 9. Senzor E2A-M30KS15-WP-C1
Avantaje:
• Montare ușoară și neintrusivă pe șină;
• Precizie bună de detectare;
• Integrare ușoară cu Arduino.
Dezavantaje:
• Necesită o sursă de alimentare separată de 12V;
• Nu este detectabilă întreaga suprafață a bandajului roții, astfel se reduce distanța de
detecție.
19
4.2.4 Modulul de transmisie radio – HC-12
Comunicarea dintre tren si echipamentul de cale se realizează pe suport radio, prin
intermediul unei perechi de module radio seriale HC-12, acest modul este ilustrat în figura 10
de mai jos.
Aceste dispozitive operează în banda de frecvențe 433,4 MHz – 473 MHz, având la
dispoziție 100 de canale de comunicații, cu un ecart de 400 kHz între ele. Deoarece frecvențele
utilizate sunt situate în banda liberă este necesară o securizare a mesajului pentru a evita
interferențele provenite de la alte dispozitive care operează pe aceeași frecvență.
Dispozitivul dispune de patru moduri de transmisie, dar pentru acest proiect se utilizează
modul implicit FU3. În acest mod de operare modulul ajustează în mod automat rata de
transmisie radio în funcție de rata de transmisie a portului serial. Distanța maximă de transmisie
variază astfel între 600 m, la o viteză de 9600 bps și 1000 m, la o viteză de 2400 bps.
Pentru a evita recepționarea datelor de la un tren aflat pe celălalt sens de circulație,
echipamentele radio sunt configurate astfel încât să funcționeze pe canale diferite în funcție de
sensul de circulație. Astfel, pentru sistemul prezentat în această lucrare se utilizează canalul 1
(433,4 MHz). Modulele de recepție sunt configurate înainte de a fi montate prin comenzi AT
conform indicațiilor producătorului.
20
• Putere de transmisie de maxim 100mW;
• Dimensiuni: 28 x 14,5 mm;
• Tensiune operare: 3,2 - 5,5 V DC;
Avantaje:
• Dimensiune redusă;
• Range suficient pentru sistemul propus;
• Integrarea facilă cu arduino.
Dezavantaje:
• Pentru distanțe mai mari de 600m viteza trebuie redusă la 2400 bps.
21
Figură 12. Schema electrică a echipamentului de cale 2
Dezavantaje:
• lipsa multitasking-ului;
• lipsa optimizării pentru performanță;
• suport limitat pentru limbajele de programare.
23
• Tensiune de lucru 5V~3,3V
• Temperatură de lucru -20℃~60℃
• Dimensiuni 72.20*52.7(mm)
Dezavantaje:
• Utilizează un număr mare de pini, astfel apare nevoia utilizării unei plăci de
dezvolare ce dispune de mai mulți pini;
• Necesită utilizarea unor librării speciale pentru programarea modulului.
24
dintre placa de dezvoltare Arduino Mega 2560 Rev3 și modulul LCD 2.4” și modulul de
recepție radio HC-12, ai cărui pini sunt prezentați în figura 11 sunt enumerate în tabelele 1 și 2.
25
Figură 15. Schema electrică a echipamentului din tren
26
𝐼𝐸𝐶2 = 𝐼HC−12 + 𝐼𝑀𝐴𝑋485 + 𝐼𝐴𝑟𝑑𝑢𝑖𝑛𝑜 𝑈𝑛𝑜 + 𝐼E2A−M30KS15−WP−C1 (4.3)
= 100𝑚𝐴 + 1𝑚𝐴 + 150𝑚𝐴 + 10𝑚𝐴 = 261 𝑚𝐴 ≅ 0,3𝐴
𝐼𝐸𝑇 = 𝐼HC−12 + 𝐼2.4" 𝐿𝐶𝐷 + 𝐼𝐴𝑟𝑑𝑢𝑖𝑛𝑜 𝑀𝑒𝑔𝑎 = 100𝑚𝐴 + 120𝑚𝐴 + 200𝑚𝐴 (4.4)
= 420 𝑚𝐴 ≅ 0,5𝐴
Considerând valorile obținute pentru curenții maximi necesari pe ieșirea sursei se alege
să se proiecteze o sursă de 12 V curent continuu al cărei curent maxim debitat va fi de 0,5 A.
Astfel s-a obținut sursa ilustrată în Figura 16.
27
Figură 17. Tranzistor NPN BD139 Figură 18. Dioda Zener BZX55C5V1
• Pentru calculul rezistenței Rb, al cărui rol este de limitare a curentului prin dioda
Zener (rezistență de balast) și de polarizare a bazei tranzistorului, vom folosi
următoarea formulă:
𝑈𝐶 𝑚𝑖𝑛 − 𝑈𝑍 10,8 − 5,1
𝑅𝑏 = = = 1140 Ω, (4.7)
𝐼𝑍𝑚 5 ∙ 10−3
• Valoarea rezistenței se standardizează și vom alege din domeniul de toleranță de
±5%, astfel pentru Rb se alege o rezistență cu valoarea de 1,1 kΩ model 7-
1676123-6, mai mică decât cea calculată pentru a ne asigura că avem un curent
prin dioda mai mare decât cel minim (astfel încât dioda să se afle în regimul de
stabilizare).
• Pentru etajul de redresare și filtrul de netezire se va folosi un etaj de redresare
dubla alternanță în punte cu filtru capacitiv. Filtrul de netezire de tip capacitiv
este suficient deoarece după acesta urmează un stabilizator de tensiune. Filtrarea
capacitivă constă în conectarea unui condensator C în paralel, la ieșirea
redresorului, cu respectarea polarității în cazul condensatoarelor polarizate
(electrolitice).
• Pentru a determina valoare condensatorului, va trebui să aflăm mai întâi URpl
(tensiunea de riplu) Ured (tensiunea redresată) și Us (tensiunea din secundarul
transformatorului), folosind formulele:
𝑈𝐶 12 (4.8)
𝑈𝑅𝑝𝑙 = = = 2𝑉
6 6
28
unde IL reprezintă curentul maxim absorbit de echipamentele utilizate, în cazul nostru de
0,5A, astfel s-a ales condensatorul B41687A5258Q001 de 2.5mF, -10÷30% și tensiune de
lucru 25V DC.
• Pentru puntea redresoare s-a ales o punte de diode DF005-G, care are IF = 1 A
și VRPM = 50 V, valori care sunt suficiente pentru sursa noastră de alimentare.
• Rezistența Rb, condesnatorul C1 și puntea redresoare sunt ilustrate mai jos:
Figură 19. Condensator Figură 20. Rezistența Figură 21. Puntea redresoare
B41687A5258Q001 7-1676123-6 DF005-G
50 ∙ 𝑃𝑃 50 ∙ 9,563
𝑆𝐹𝑒 = (1,4 … 1,9)√ [𝑐𝑚2 ] = 1,55 √ = 4,61 𝑐𝑚2 , (4.14)
𝑓 50
− Numărul de spire pe volt (necesar pentru a se obține cu o tensiune de 1V, o
anumită inducție maximă B) pentru înfășurarea primară se calculează după
formula:
104 𝑠𝑝 104 𝑠𝑝
𝑤𝑃 = [ ]= = 9,77 [ ], (4.15)
4,44 ∙ 𝑓 ∙ 𝐵 ∙ 𝑆𝐹𝑒 𝑉 4,44 ∙ 50 ∙ 1 ∙ 4,61 𝑉
unde inducția magnetică B a fost aleasă cu valoarea 1.
− Numărul de spire pe volt pentru înfășurarea secundară se calculează după
formula:
𝑠𝑝 𝑠𝑝
𝑤𝑆 = 𝑤𝑃 (1 + 𝑃𝐹𝑒 ) [ ] = 9,77(1 + 0,035) = 10,11 [ ] (4.16)
𝑉 𝑉
− Numărul de spire în înfășurarea primară va fi:
29
𝑛𝑃 = 𝑤𝑃 ∙ 𝑈𝑃 [𝑠𝑝] = 9,77 ∙ 80 = 781,6 ≅ 782 [𝑠𝑝] (4.17)
− Numărul de spire în înfășurarea secundară va fi:
𝑛𝑆 = 𝑤𝑆 ∙ 𝑈𝑆 [𝑠𝑝] = 10,11 ∙ 16,1 = 162,7 ≅ 163 [𝑠𝑝] (4.18)
− Se determină grosimea pachetului de tole:
100𝑆𝐹𝑒 100 ∙ 4,61
𝑏= [𝑚𝑚] = = 28,81 [𝑚𝑚], (4.19)
2𝑎 2∙8
unde a este un coeficient calculat cu formula 𝑎 = 3,7√𝑆𝐹𝑒 și care s-a aproximat la valoarea
standard 8.
− Se alege grosimea tolei g = 0,3mm și rezultă numărul de tole (prin rotunjire
superioară a valorii rezultate):
𝑏 28,81
𝑛𝑟𝑡𝑜𝑙𝑒 = = = 96,03 ≅ 97 𝑡𝑜𝑙𝑒 (4.20)
𝑔 0,3
− În concluzie, pentru sursa de alimentare avem nevoie de un transformator care
să aiba 97 de tole, 782 spire în înfășurarea primară și 163 spire în înfășurarea
secundară.
Avantaje:
• face posibilă repetarea semnalului din 1200 m în 1200 m;
• se alimentează la 12 V CC;
• nu necesită configurări, se poate folosi direct.
Dezavantaje:
• costul ridicat;
• funcționează la temperaturi cuprinse între 0 și 55°C.
30
4.5 Justificarea alegerilor
− Placa de dezvoltare Arduino Uno R3 a fost aleasă pentru costul redus și ușurința
programării oferite de aceasta. De asemenea dispune de suficiente porturi pentru
echipamentele utilizate în sistem.
− Placa de dezvoltare Arduino Uno Mega R3 a fost aleasă pentru că oferă aceeași
versatilitate pe care o are și Uno R3, dar erau necesari mai mulți pini pentru a
conecta un display mai mare și modulul radio utilizat.
− Comunicația fără fir între echipamentele din teren și cele de la bord a fost aleasă
pentru o comunicare sigură, pe o distanță suficient de mare. De aceea s-a ales
modulul radio HC-12.
− Senzorul CJMCU-TEMT6000 a fost ales deoarece este conceput să funcționeze
cu Arduino și este un senzor precis care detectează aprinderea semnalului
luminos.
− Modulul MAX485 împreună cu repetitorul de semnal RS001R au fost alese
pentru a realiza conexiunea pe cablu între cele două plăci de dezvoltare, cele 2
permițând o conexiune de pâna la 2400 de metri, suficientă pentru sistemul
nostru.
− Senzor de proximitate s-a ales pentru o detecție precisă a trenului, cât și pentru
faptul că permite o montare ușoară și neintrusivă pe șină și poate fi integrat cu
Arduino.
− Display-ul 2.4inch Arduino Display a fost ales deoarece a fost construit să
funcționeze în mod special cu Arduino Uno și Mega, având un afișaj suficient
de mare pentru a afișa informațiile dorite.
32
vor fi amplasate într-o cutie etanșă pe stâlpul de susținere al semnalului,
pentru a fi protejate la intemperii.
− Echipamentul de cale 2:
o Alimentarea disponibilă pentru acest echipament este de 80V curent
alternativ.
o Sursa de alimentare proiectată anterior va fi folosită pentru a furniza
echipamentelor o tensiune de 12V și un curent de 0,5A. La această sursă se
va conecta placa de dezvoltare Arduino Uno și senzorul de proximitate
inductiv, deoarece necesită o tensiune de alimentare de 12V, tensiune care
nu poate fi furnizată de placa de dezvoltare.
o Senzorul de proximitate, utilizat pentru detectare trenului, este montat pe
șina din exterior la o distanță de 13,5 mm față de pucntul prin care va trece
buza bandajului, și este poziționat în primul punct de frânare al trenului, mai
exact la 521 metri de la intrare în stație. Acesta transmite constant 5V către
placa de dezvoltare în lipsa trenului, iar în momentul în care detectează
trenul va trimite 0V.
o Placa de dezvoltare este programată să verifice starea pinului A0 (pin la care
este conectat senzorul de proximitate) la fiecare 100ms. De asemenea
aceasta stochează ultimul mesaj primit pe interfața serială de le EC1. În
momentul în care este detectată prezența trenului, dacă ultimul mesaj primit
este de „Liber” se va transmite la bordul trenului, prin modului radio,
mesajul „L$ib3e%r#”, astfel trenului îi este permisă trecerea fără oprire la
peron. Dacă mesajul este „Stop” atunci va fi transmis la bordul trenului
mesajul „S@t2o*p#1”, iar după 27.77 secunde va fi transmis un al doilea
mesaj cu textul „S@t2o*p#2”.
o Modulul de transmisie radio este activat și folosit doar în momentul în care
este detectată prezența unui tren, în rest modulul este dezactivat pentru a
economisi energie.
o Tot echipamentul (cu excepția senzorului de proximitate montat pe șină), vor
fi poziționate la o distanță suficient de mare pentru a fi în zona de siguranță,
într-o cutie etanșă pe stâlpul de susținere al semnalului, pentru a fi protejate
de șocuri mecanice, ploi, ninsori etc.
− Între echipamentele de cale 1 și 2, la jumătatea distanței (adică unde se află peronul)
este necesar să fie amplasat repetitorul de semnal, care are nevoie de o sursă de
alimentare, aceeași pe care am proiectat-o de 12V și 0,5A, pentru a extinde distanța
de 1,2 km la care se limitează protocolul de comunicație RS-485.
− Echipamentele de tren:
o Alimentarea disponibilă pentru acest echipament este de 80V curent
alternativ.
33
o Sursa de alimentare proiectată anterior va fi folosită pentru a furniza
echipamentelor o tensiune de 12V și un curent de 0,5A. La această sursă se
va conecta doar placa de dezvoltare Arduino Uno, întrucât aceasta poate
oferi tensiunea și curentul necesar celorlalte dispozitive.
o Placa de dezvoltare este programată să recepționeze mesajele primite de
modulul radio la fiecare 100ms. În momentul în care mesajul primit este de
„L$ib3e%r#” pe display-ul atașat se va afișa un mesaj pentru informarea
mecanicului „Trecere fără oprire.”, astfel trenului îi este permisă trecerea
fără oprire la peron. Dacă mesajul recepționat este „S@t2o*p#1” pe display-
ul atașat se va afișa un mesaj pentru informarea mecanicului „Începere
procedură de frânare, etapa 1.”, iar după 27.77 secunde (timpul necesar
reducerii vitezei de la 120 km/h la 70 km/h) va fi recepționat un al doilea
mesaj cu textul „S@t2o*p#2” iar mecanicul va fi informat prin textul
„Procedură de frânare, etapa 2.”. În acest mod ne asigurăm că trenul va opri
mereu la același punct la peron. După 15 secunde (timpul necesar etapei a
doua de frânare), pe ecran se va afișa „Procedură de frânare încheiată.”
o Tot echipamentul de bord va fi poziționat și fixat la bordul trenului astfel
încât acesta să fie protejat de șocuri și vibrațiile care apar la rularea trenului.
De asemenea display-ul va fi poziționat lângă celelalte afișaje de bord.
34
Capitolul 5. Transmiterea datelor
5.1 Comunicația UART
Comunicația UART este o comunicație de date asincronă prin care două dispozitive
comunică direct unul cu celălalt. Astfel, transmițătorul convertește datele din comunicația
paralelă a dispozitivului de control (CPU, memorie sau microcontroler) în format serial pe care
le transmite mai departe către receptor care convertește datele înapoi în format paralel. Pentru
realizarea comunicației UART sunt necesare numai două fire, datele pleacă de la pinul Tx al
transmițătorului și ajung pe pinul Rx al receptorului.
În comunicația UART datele se transmit asincron, ceea ce înseamnă că nu este necesar
un semnal de tact pentru a sincroniza transmițătorul cu receptorul. În locul semnalului de tact,
această comunicație utilizează biți de start și de stop pe care îi adaugă în componența pachetelor
de date transmise pentru ca receptorul să știe de unde să înceapă citirea biților.
Atunci când receptorul detectează un bit de start începe citirea biților următori la o
frecvență specifică numită baud rate. Baud rade-ul este unitatea de măsură a vitezei de transfer
a datelor exprimată în biți pe secundă (bps). Dispozitivele care participă la comunicație trebuie
să fie setate la același baud rate și trebuie configurate să transmită și să primească aceeași
structură de pachet de date.
Figură 23. Structura unui pachet de date transmis prin comunicație UART
35
Bitul de start – linia de transmisiune UART este ținută în mod normal la nivelul logic
HIGH atunci când nu se transmit date. Pentru a începe transferul de date linia de transfer se
trece din HIGH în LOW pentru un ciclu de ceas. Atunci când receptorul detectează tranziția din
HIGH în LOW începe să citească biții conținuți în cadrul de date (data frame) la frecvența
stabilită de baud rate.
Cadrul de date (data frame) – acesta conține datele care trebuie transmise de la
transmițător către receptor. Cadrul de date poate să fie compus din 5 sau 9 biți în cazul în care
nu se folosește bitul de paritate. În cazul utilizării bitului de paritate cadrul de date poate fi
compus din maxim 8 biți. În cele mai multe cazuri datele sunt trimise cu bitul cel mai puțin
semnificativ (LSB) primul.
Paritatea – bitul de paritate este o modalitate prin care receptorul verifică dacă datele
au suferit schimbări în timpul transferului. Biții se pot schimba din cauza radiațiilor
electromagnetice, a nepotrivirii baud rate-ului sau din cauza transferului de date pe distanțe
lungi. După ce receptorul citește cadrul de date, acesta numără câți biți de 1 au fost primiți și
verifică dacă numărul este par sau impar. Dacă bitul de paritate este 0 atunci numărul de biți de
1 din cadrul de date este par, iar în cazul în care bitul de paritate este 1 atunci numărul de biți
de 1 este impar. Astfel, atunci când bitul de paritate se potrivește cu datele receptorul constată
că transmisiunea a avut loc fără erori.
Bitul de stop – pentru a semnala sfârșitul transferului unui pachet de date, transmițătorul
setează linia de transmisie de la nivelul LOW la HIGH pentru cel puțin 2 cicluri de ceas.[10]
Semnale diferențiale care sunt folosite de RS-485 sunt A, care este LOW pentru nivelul
logic 1 și HIGH pentru nivelul logic 0 și semnalul B, care este HIGH pentru nivelul logic 1 și
LOW pentru nivelul logic 0. În Figura 29 este ilustrată forma semnalelor care trec prin liniile
A (albastru) și B (roșu), unde mark reprezintă nivelul logic 1 și space reprezintă nivelul logic
0. În figură se mai pot observa și biții de start și de stop ai pachetului de date.[11]
37
5.2.1 Implementarea fizică a protocolului RS-485
Pentru a putea realiza fizic sistemul propus trebuie luat în considerare faptul că
protocolul RS-485 se limitează la distanța maximă de 1200 m. Pentru a putea realiza
comunicația între cele 2 echipamente de cale, ce sunt amplasate la aproximativ 2km unele de
altele, este necesară utilizarea unui repetitor de semnal montat la jumătatea distanței.
Un astfel de repetitor este RS001R prezentat în subcapitolul 4.4.2 .
38
determină toate dispozitivele slave să ”asculte” linia de date pentru că va urma o adresă. Pentru
a genera această condiție, master-ul lasă linia SCL in HIGH și pune linia SDA pe LOW.
Cadrul de adresă - după ce masterul a generat condiția de start, acesta trimite pe linia
de date (SDA) adresa dispozitivului slave cu care dorește să comunice. Adresa este (de cele mai
multe ori) un număr pe 7 biți (biții A6-A0). Bitul 0 menționează dacă master-ul inițiază o
operație de Citire (bitul 0 este 1) sau o operație de Scriere (bitul 0 este 0).
Slave-ul care își recunoaște adresa trimite un ACK master-ului prin punerea liniei SDA
pe LOW în al nouălea ciclu de ceas. Starea default a liniilor SDA/SCL este HIGH datorită
rezistențelor de pull-up. Master-ul/Slave-ul doar ”trag” liniile pe LOW.
Master-ul identifică dacă a primit ACK (SDA pus pe LOW) sau NACK (SDA a rămas
HIGH pe durata celui de-al nouălea ciclu de ceas).
Cadrele de date - dacă master-ul a primit ACK (dacă există un slave pe magistrală cu
adresa respectivă), el poate continua cu transmiterea datelor (operație de scriere), sau cu
recepția datelor (operație de citire). Numărul de cadre de date este arbitrar, pot fi interschimbate
oricâte. Fiecare cadru trimis/recepționat este ACK'd sau NACK'd. În funcție de operație (citire
sau scriere), ACK-ul/NACK-ul este trimis fie de master fie de slave.
Daca master-ul a inițiat o operație de scriere, fiecare cadru trimis este confirmat (ACK'd)
de către slave.
Daca master-ul a inițiat o operatie de citire, fiecare cadru recepționat este confirmat de
(ACK'd) de master. Când master-ul dorește să oprească tranzacția după ce un anumit număr de
cadre a fost recepționat, în loc să trimită ACK trimite NACK. Astfel slave-ul se va opri din
transmitere.
Condiția de stop - după ce toate cadrele de date au fost interschimbate, master-ul
generează condiția de stop. Aceasta este realizată prin eliberarea liniei SDA (trecere din LOW
în HIGH) după eliberarea liniei SCL (trecere din LOW în HIGH).
39
Capitolul 6. Elemente software
Pentru ca sistemul să funcționeze așa cum a fost gândit este necesar ca echipamentele
descrise în capitolul 4 să funcționeze conform schemelor logice prezentate pe parcursul acestui
capitol. Pe baza acestor scheme logice se vor scrie programele care vor rula pe echipamentele
utilizate. Limbajul de programare care se utilizează este C/C++ pentru plăcile de dezvoltare
Arduino.
Programul care rulează pe placa de dezvoltare Arduino Uno R3 montată la ieșirea din
stație, are rolul de a prelua starea senzorului montat pe semnal, și de a transmite mai departe
prin cablu, folosind modului MAX485, la echipamentele de cale 2 amplasate la intrarea în stație.
Pentru a realiza acest lucru programul funcționează conform schemei logice prezentată anterior.
Prin inițializare MAX485 se înțelege declararea pinilor pe care este conectat acest
modul. Modul de conectare al acestuia este cel prezentat în tabelul 2 din subcapitolul 4.1.4.
40
6.2 Schema logică de funcționare a echipamentului de cale 2
41
Programul care rulează pe placa de dezvoltare Arduino Uno R3 montată la intrarea în
stație, are rolul de a detecta prezența trenului, iar la detectarea acestuia să citească și să
interpreteze mesajul primit pe comunicația UART de la modulul MAX485. În funcție de acest
mesaj se generează un al doilea mesaj, codificat, și transmis mai departe prin comunicație I2C
către modulul HC-12, care a fost configurat la rândul său ca emițător. Pentru a realiza acest
lucru programul funcționează conform schemei logice prezentată anterior.
Prin inițializare MAX485 și HC-12 se înțelege declararea pinilor pe care sunt conectate
aceste module. Modul de conectare al acestora este cel prezentat în tabelele 2 și 3 din
subcapitolul 4.2.5. De asemenea pentru modulul HC-12 mai este necesară importarea bibliotecii
“SoftwareSerial.h”.
42
la rândul său ca receptor, un mesaj care urmează a fi interpretat și afișat pe ecranul lcd un mesaj
informativ corespunzător. Pentru a realiza acest lucru programul funcționează conform schemei
logice prezentată anterior.
Prin inițializare HC-12 și display se înțelege declararea pinilor pe care sunt conectate
aceste module. Modul de conectare al acestora este cel prezentat în tabelele 1 și 2 din
subcapitolul 4.3.4. Pentru modulul HC-12 se va importa biblioteca “SoftwareSerial.h”, iar
pentru modulul display lcd, bibliotecile “LCDWIKI_KBW” și “LCDWIKI_GUI”.
43
Capitolul 7. Schema electrică completă
44
Capitolul 8. Concluzii
45
Bibliografie
[1] https://pdf1.alldatasheet.com/datasheet-pdf/view/73463/MAXIM/MAX485.html
[2] https://docs.arduino.cc/hardware/uno-rev3
[3] https://www.robofun.ro/lumina/cjmcu-temt6000-an-ambient-light-sensor.html
[4] https://www.tme.eu/en/details/e2am30ks15wpc12/dc-cylindrical-inductive-
sensors/omron/e2a-m30ks15-wp-c1-2m/
[5] https://ardushop.ro/ro/electronica/280-transciever-wireless-433-mhz-1-km-hc-12-
si4463.html?gclid=Cj0KCQiA6vaqBhCbARIsACF9M6njWoV5nZ6HAUGhsm7sGo_XU
8M8xjBfwCyQLjHsbk-yVacyVdIQxpwaAirDEALw_wcB
[6] https://docs.arduino.cc/hardware/mega-2560
[7] 2.4inch Arduino Display - LCD wiki
[8] 2.4inch_Arduino_8BIT_Module_MAR2406_User_Manual_EN.pdf (lcdwiki.com)
[9] https://d17bck4wpaw2mg.cloudfront.net/att/a/2/h/r/a2hry6/rs001r.pdf
[10] https://www.analog.com/en/analog-dialogue/articles/uart-a-hardware-communication-
protocol.html
[11] https://en.wikipedia.org/wiki/RS-485
[12] https://ocw.cs.pub.ro/courses/pm/lab/lab6-2021
46
Anexa 1
47
48