Elemente de Istoria artei

Rococo

Stilul rococo apărut în Franța- răspândindu-se, apoi în toată Europa- în

prima jumătate a secolului al XVIII-lea, din două direcții: prin rafinarea
barocului în suplu și grațios, dar și printr-o transformare a ordinii clasice în
exuberanța jucăușă.

Tensiunii baroce, măiestrie clasice le urmează grațioasa viociune a

rococoului. Are caracter aristocratic, fiind o artă de interior, într-un stil
grațios, rafinat.

Factorii care au influențat evoluția stilului:

-modificarea mentalității societății aristocratice;

-formarea omului de curte vesel, spiritual.

Trăsături caracteristice:

-culorile sunt vesele, deschise,

-ritmul este capricios, grațios, jucăuș ( ca muzica lui Mozart)

-elementele decorative folosite sunt: ghirlande, iederă, împletituri,

rozete,arasbecuri.

Arhitectura:

Se caracterizează prin unitate:

-datorită liniei curbe dominante ( în formă de C, curgătoare, fluidă, grațioasă)

-datorită motivului dominant,scoica cu semnificații multiple

-se folosesc muluri și ornamente aurite.

Pictura

-reflectă viața aristocrației în culori tonice

-scenele sunt sărbătorești, pline de viață, alegorice sau pastorale.

Pictura capătă acum un rol decorativ, fiind invadată de motive exotice și

naturaliste. Reprezentanți de seamă: Antoine Watteau, Francois Boucher,
Honore de Fragonard.
Personajele:

-sunt exuberante sau relaxate, vesele, fine.

Ca și tendință a secolului al XVIII-lea se dezvoltă sub domnia lui Ludovic al XV-

lea.Parisul devine un loc de manifestare a arhitecturii rococo, în cadrul
reședințelor luxoase numite hotels.

Temă de lucru practic: Realizați schița unui articol de vestimentație sau unui
element de mobilier în stil rococo.