Proroocu Alexandra – cls.

a V-a B

Baterii și acumultori

Bateriile sunt dispozitive electrochimice folosite pentru a genera energie electrică

din reacții chimice. Deși există diferite tipuri de baterii, toate au o structură de bază și
sunt realizate din materiale specifice.

1. Bateria alcalină

Bateriile Duracell sunt formate din mai multe elemente cheie care le permit să
furnizeze energie eficient și de lungă durată. Aceste articole include:
 • Catod: Catodul este una dintre părțile esențiale ale unei baterii. În cazul bateriilor
Duracell, catodul este compus în principal din dioxid de mangan (MnO2).
Dioxidul de mangan este un material anorganic care acționează ca un agent
oxidant, ceea ce înseamnă că ajută la reacția chimică care generează electricitate
în baterie.
• Anod: Anodul este o altă parte fundamentală a bateriei. În cazul bateriilor
Duracell, anodul este realizat din zinc (Zn). Zincul acționează ca agent reducător
în reacția chimică care produce electricitate. Pe măsură ce bateria se descarcă,
zincul se oxidează și eliberează electroni.
• Electrolit: Electrolitul este o substanță care permite conducerea ionilor între catod
și anod. În bateriile Duracell, electrolitul constă dintr-o soluție de hidroxid de
potasiu (KOH) în apă. Această soluție alcalină ajută la menținerea reacției chimice
și îmbunătățește performanța bateriei.
• Carcasa: Carcasa unei baterii Duracell este realizata din otel si este esentiala
pentru protejarea componentelor interne ale bateriei. În plus, carcasa acționează și
ca borna negativă a bateriei, oferind o cale pentru ca electronii să circule către
circuitul extern.
Pe lângă aceste elemente principale, bateriile Duracell pot conține și alte materiale
suplimentare, cum ar fi hârtie absorbantă, separatoare și contacte metalice. Aceste
componente ajută la îmbunătățirea performanței și durabilității bateriei.

2.Acumulator Li-Ion
 Li-Ion este denumirea generică a unei întregi categorii de acumulatori cu diferite
chimii (compoziție electro-chimică), care au la bază ca material activ Litiul.

LCO – Cobaltat de litiu (LiCoO2)

Energia sa specifică ridicată face din LCO alegerea populară pentru telefoane mobile,
laptopuri și camere digitale. Bateria este formată dintr-un catod de oxid de litiu cobalt și
un anod de grafit. Catodul are o structură stratificată și în timpul descărcării, ionii de
litiu se deplasează de la anod la catod. Fluxul se inversează la încărcare. Dezavantajele
LCO sunt o durată de viață relativ scurtă, stabilitate termică scăzută și putere de
descărcare limitată. Figura 1 ilustrează structura LCO.

Figura 1 Structura LCO

La fel ca și alte baterii Li-ion care conțin cobalt, LCO are un anod de grafit care
scurtează durata de viață la încărcare rapidă și la încărcarea la temperatură scăzută.
Variantele de compoziție electro-chimică mai noi includ nichel, mangan și/sau aluminiu
pentru a îmbunătăți longevitatea, capacitățile de încărcare și costul. LCO nu ar trebui să
fie încărcat și descărcat la un curent mai mare decât valoarea sa C. Aceasta înseamnă că
o celulă 18650 cu 2.400 mAh poate fi încărcată și descărcată doar la 2.400 mA. Forțarea
unei încărcări rapide sau aplicarea unei sarcini mai mari de 2.400 mA provoacă
supraîncălzire și stres excesiv. Pentru o încărcare rapidă optimă, producătorul recomandă
o putere de încărcare de 0,8C sau aproximativ 2.000 mA.

3.Baterie NIMH

Anod: Diferite aliaje metalice de nichel

MH + OH- —> M + H2O + e- 0,83V

Catod: Oxi-Hidroxid de Nichel Ni(OH)2
NiOOH + H2O + e- —> Ni(OH)2 + OH- 0,52V

Electrolit: Hidroxid de potasiu

Tensiunea electrochimica per element: 1,35
Cu exceptia anodului, acest tip de celula este apropiat de celula NiCd.
Evolutia de la anod de Cd la anod din metale rare in aliaj cu Ni este datorata capacitatii
de absorbtie marita a acestor aliaje a hidrogenului din electrolit, ceea ce se traduce intr-o
densitate de putere mai mare, cel putin teoretic, cu pana la 50%. Practic, aceasta crestere
este de aproximativ 25%.
In bateriile moderne, anodul cuprinde, in general, si urmatoarele elemente: V, Ti, Zr, Ni,
Cr, Co, si Fe.
Interesant este ca, deoarece reactiile chimice nu sunt in intregime stapanite din punct de
vedere teoretic in industria constructoare de celule NiMh, proportiile de aliere sunt
stabilite prin metode empirice!
Desi celulele NiMH costa mai mult decat cele NiCd iar numarul de cicluri utile este mai
redus, ele sunt utilizate, in principal, datorita capacitatii mai mari.
Efectul de memorie semnifica schimbarea parametrilor celulei la parametrii ultimului
ciclu, din punct de vedere al capacitatii. Acest efect se traduce printr-o reducere
temporara a capacitatii celulei atunci cand celula este incarcata fara a fi fost descarcata
complet in prealabil. Cauza consta in fenomenele chimice care duc la acumularea de
hidroid de cadmiu pe anod, facandu-l inert chimic.
Remediul in cazul in care are loc acest fenomen este de a trece celula in doua sau trei
cicluri de incarcare/descarcare completa la curent mare. "Formatarea" are insa drept
consecinte o reducere a duratei de exploatare a celulei.
Fenomenul a fost pentru prima oara observat la acumulatorii satelitilor, supusi unor
cicluri superficiale de incarcare/descarcare.
Descarcarea completa semnifica o descarcare pana la aproximativ 1V\celula. (0,85V) .
Referitor la potentialul de afectare a mediului datorita prezentei elementului Cd, aceste
celule sunt considerate periculoase. Totusi, cantitatea de Cd este infima, anodul fiind
dintr-un alt metal, acoperit doar.
Referitor la efectul de memorie prezentat mai inainte, desi se crede ca celulele NiMH
nu il dezvolta, el a fost observat in practica. Remediul este de a efectua o descarcare
completa (pana la 0,84V) la aproximativ 30 de cicluri normale.