APA DIN STÂNCĂ

-Exod 17:1-7

Poporul Israel fusese în robie sute de ani în Egipt. Timpul eliberării lor venise, așa că
Dumnezeu alege să îl trimită pe Moise pentru a fi cel prin care poporul va beneficia de
eliberare de sub robia egiptului. După zece urgii și o izbăvire cu mare putere la Marea
Roșie, poporul a intrat în pustie și a tăbărât la Mara, apoi au mers de la Mara la Elim și de
la Elim la Dofca, de la Dofca la Aluș și de acolo la Refidim.
În Exod capitolul 17, regăsim poporul Israel fiind prezent tot în acest loc, și anume în
Refidim. Textul din Exod capitolul 17 subliniază faptul că toată adunarea copiilor
poporului Israel, după ce au ieșit din pustiul Sin, au poposit la Refidim, unde aceștia nu
găsesc apă.
Atunci, poporul a început o ceartă cu Moise din pricina faptului că aceștia voiau apă de
băut. Poporul nu numai că a cârtit împotriva lui Moise (v3) – „Poporul stătea acolo, chinuit
de sete, și cârtea împotriva lui Moise. El zicea: -Petru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci
să murim de sete aici cu copiii și turmele nostre?”, așa cum au mai făcut și în 15:24 –
„ Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?” , și în 16:2 – „Poporul a
cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?” ”, ci aceștia s-au plâns de contextul
în care se aflau (v2).1
După cum a observat Moise, plângerea si cartirea poporului Israel a reprezentat, în
primul rand, o ispitire la adresa lui Dumnezeu. In mila Sa, Dumnezeu aude plansetele si
cartirile poporului, si, in loc sa îi nimicească în mânia Sa, le oferă în schimb o soluție
pentru problema lor. Moise vine în rugăciune înaintea Domnului cerându-i călăuzirea și
intervenția Sa.
Domnul ii porunceste lui Moise sa treaca inaintea poporului, luand alaturi de el un
numar din batranii poporului Israel (textul nu prezinta numarul acestor batrani). Moise
trebuia sa aiba in mana toiagul cu care a lovit raul egiptului si l-a prefacut in sange. Moise
avea din partea Domnului promisiunea insotirii Lui, cand spune in v6: „Iată, Eu voi sta
înaintea ta pe stanca Horebului.” Dumnezeu ii ofera indicatii lui Moise in ceea ce priveste
scoaterea apei din stancă. – „vei lovi stanca si va tasni apă din ea, și poporul va bea.”
Moise asculta de indicatiile si porunca Domnului. Acest act a fost facut in mod public –
„in fata batranilor lui Istrael”, ceea ce a oferit crezare poporului.

1
Hamilton P. Victor, EXODUS – an exegetical commentary (USA: Baker Academic, 2011), 262.
 In final, Moise numeste acel loc „Masa și Meriba” care tradus înseamna „ispită și
ceartă”. Acesta este singurul loc in care aceste doua nume sunt utilizate in acelasi timp. In
mod separat, termenul „Masa” este folosit in Deut. 6:16; 9:22, iar termenul „Meriba” este
folosit în Num 20:13, 24; 27:14.
Moise a numit acel loc „ispită și ceartă” deoarce copiii lui Israel se certasera si ispitiseră
pe Domnul, spunand „Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este?” Intrebarea lor
este o dovada a necredintei lor in faptul ca Domnul este mereu alaturi de poporul Său.
Pentru oameni a pune sub semnul intrebarii prezenta lui Dumnezeu printre ei este cu
siguranta un act de necredinta.2

2
Stuart K. Douglas, The New American Commentary – an exegetical and theological exposition of Holy Scripture
(USA: Broadman & Holman Publishers, 2006) 392.