Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ca un bun păstor de suflete al poporului Israel, Sfântul Proroc Moise a mijlocit în multe
momente prin rugăciunea pentru cei păstoriți. Întotdeauna, acest demers este unul
dificil pentru cel care a fost numit întâistătător, deoarece el știe că oamenii pentru care
mijlocește pot greși din nou, pot cădea în aceleași păcate, dar iubirea sa pentru ei îl
îndeamnă să se roage continuu pentru mântuirea lor.
Timp de patruzeci de zile, Sfântul Proroc Moise petrece pe vârful Muntelui Sinai împreună cu
Dumnezeu, primind de la El tablele legii și multe alte porunci. Poporul rămâne jos, așteptând
înfricoșat să vadă ce se întâmplă. Dar, așa cum se întâmplă adesea în astfel de momente,
deznădejdea ia rapid locul credinței și nădejdii. Atunci poporul se întoarce către Aaron,
marele preot și fratele de sânge al lui Moise, și îi cere cu neobrăzare să i se facă idoli pentru
că Moise pare că a dispărut și Dumnezeu nu Se vede nicăieri... Iar Aaron, clătinându-se în
credință și el, consimte să creeze din aurul donat de popor doi viței de aur, pe care îi prezintă
drept dumnezei ai poporului. Când Moise coboară din nou în mijlocul poporului, el aude
strigăte de oameni beți și vede o mare petrecere idolească. Atunci, îngrozit, aruncă tablele
legii primite de la Dumnezeu, spărgându-le cu putere și arătând astfel ruptura legământului
proaspăt încheiat între Cel fără de moarte și oamenii care I-au fost necredincioși. Poporul este
pedepsit aspru, vițeii sunt sfărâmați, dar păcatul rămâne. Cine să-și asume acum
responsabilitatea pentru ispășirea acestuia, dacă nu cel mai sfânt om din popor? Și, astfel: „A
doua zi a zis Moise către popor: «Ați făcut păcat mare; mă voi sui acum la Domnul să văd nu
cumva voi șterge păcatul vostru». Și s-a întors Moise la Domnul și a zis: «O, Doamne,
poporul acesta a săvârșit păcat mare, făcându-și dumnezeu de aur. Rogu-mă acum, de vrei să
le ierți păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, șterge-mă și pe mine din cartea Ta, în care m-ai
scris!». Zis-a Domnul către Moise: «Pe acela care a greșit înaintea Mea îl voi șterge din cartea
Mea. Iar acum mergi și du poporul acesta la locul unde ți-am zis. Iată îngerul Meu va merge
înaintea ta și în ziua cercetării Mele voi pedepsi păcatul lor» (Ieșirea 32, 30-34). Sfântul
Proroc Moise merge cu inima strânsă înaintea lui Dumnezeu și alege să mijlocească pentru
poporul care a greșit. Dar nu merge acolo doar cu vorbe goale, doar cu mici cuvinte de
împăciuire, ca un negustor, ci cu propriul său suflet în mâini! Se așază înaintea lui Dumnezeu,
punând sufletul său în aceeași balanță a păcatului în care se află și poporul, cu toate că el nu
greșise cu absolut nimic. Acceptă să fie el însuși despărțit pe vecie de Dumnezeu decât să lase
poporul să se piardă sufletește. Asemenea unui păstor îndurerat de pierderea sau mai bine zis
rătăcirea turmei sale, Moise merge înaintea lui Dumnezeu asumându-și întreaga
responsabilitate și dorind sincer să sufere aceeași pedeapsă ca poporul sau să primească
aceeași iertare. Iertare de care Dumnezeu îi învrednicește în cele din urmă.